Din punct de vedere structural:
a) Comitetul pentru API (CAPI)
b) Unitatea Centrala de Armonizare pentru API (UCAAPI)
c) Compartimentele de API din entitatile publice.
Nota : pctele a) si b) sunt organizate in structura Ministerului de Finante
Se īnfiinteaza Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) pe lānga Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), organism cu caracter consultativ, pentru a actiona īn vederea definirii strategiei si a īmbunatatirii activitatii de audit public intern, īn sectorul public.
CAPI cuprinde 11 membri, astfel: a) presedintele Camerei Auditorilor Financiari din Romānia;
b) profesori universitari cu specialitate īn domeniul auditului public intern - 2 persoane;
c) specialisti cu īnalta calificare īn domeniul auditului public intern - 3 persoane;
d) directorul general al UCAAPI; e) experti din alte domenii de activitate, respectiv contab
ilitate publica, juridic, sisteme informatice - 4 persoane. (3) Membrii CAPI, cu exceptia directorului general al UCAAPI, nu pot face parte din structurile Ministerului Finantelor Publice, iar modul de nominalizare a acestora se va stabili prin norme aproba 515d32f te prin hotarāre a Guvernului.
CAPI va fi condus de un presedinte ales cu majoritate simpla de voturi dintre membrii comitetului, pentru o perioada de 3 ani; presedintele convoaca īntālnirile CAPI.
Regulamentul de organizare si functionare a CAPI este aprobat de plenul acestuia, cu o majoritate de jumatate plus unu din voturi.
Secretariatul tehnic al CAPI este asigurat de UCAAPI.
Membrii CAPI vor primi o indemnizatie de sedinta egala cu 20% din nivelul echivalent salariului brut al secretarilor de stat; indemnizatia se suporta din bugetul statului, prin bugetul Ministerului Finantelor Publice.
Īn realizarea obiectivelor sale CAPI are urmatoarele atributii principale:
a) dezbate planurile strategice de dezvoltare īn domeniul auditului public intern si emite o opinie asupra directiilor de dezvoltare a acestuia;
b) dezbate si emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI īn domeniul auditului public intern; c) dezbate si avizeaza raportul anual privind activitatea d
e audit public intern si īl prezinta Guvernului; d) avizeaza planul misiunilor de audit public intern de int
eres national cu implicatii multisectoriale;
e) dezbate si emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale; f) analizeaza importanta recomandarilor formulate de auditorii interni īn cazul divergentelor de opinii dintre conducatorul entitatii publice si auditorii interni, emitānd o opinie asupra consecintelor neimplementarii recomandarilor formulate de acestia; g) analizeaza acordurile de cooperare īntre auditul intern si cel extern referitor la definirea conceptelor si la utilizarea standardelor īn domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisa de audit, precum si pregatirea profesionala comuna a auditorilor; h) avizeaza numirea si revocarea directorului general al UCAAPI.
Īn cadrul Ministerului Finantelor Publice se constituie Uniunea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), structurata pe compartimente de specialitate, īn subordinea directa a ministrului finantelor publice.
UCAAPI este condusa de un director general, numit de ministrul finantelor publice, cu avizul CAPI. Directorul general este functionar public si trebuie sa aiba o īnalta calificare profesionala īn domeniul financiar-contabil si/sau al auditului, cu o competenta profesionala corespunzatoare, si sa īndeplineasca cerintele Codului privind conduita etica a auditorului intern.
Īn realizarea obiectivelor sale UCAAPI are urmatoarele atributii principale:
a) elaboreaza, conduce si aplica o strategie unitara īn domeniul auditului public intern si monitorizeaza la nivel national aceasta activitate;
b) dezvolta cadrul normativ īn domeniul auditului public intern;
c) dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme, bazate pe standardele internationale, inclusiv manualele de audit intern;
d) dezvolta metodologiile īn domeniul riscului managerial;
e) elaboreaza Codul privind conduita etica a auditorului intern;
f) avizeaza normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate īn domeniul auditului public intern; g) dezvolta sistemul de raportare a rezultatelor activitatii de audit public intern si elaboreaza raportul anual, precum si sinteze, pe baza rapoartelor primite; h) efectueaza misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;
i) verifica respectarea normelor, instructiunilor, precum si a Codului privind conduita etica a auditorului intern de catre compartimentele de audit public intern si poate initia masurile corective necesare, īn cooperare cu conducatorul entitatii publice īn cauza;
j) coordoneaza sistemul de recrutare si de pregatire profesionala īn domeniul auditului public intern;
k) avizeaza numirea/destituirea sefilor compartimentelor de audit public intern din entitatile publice; l) coopereaza cu Curtea de Conturi si cu alte institutii si autoritati publice din Romānia;
m) coopereaza cu autoritatile si organizatiile de control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeana.
Compartimentul de audit public intern se organizeaza astfel:
a) conducatorul institutiei publice sau, īn cazul altor entitati publice, organul de conducere colectiva are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfasurarii activitatii de audit public intern;
b) la institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice, auditul public intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finantelor Publice; c) conducatorul entitatii publice subordonate poate stabili si mentine un compartiment functional de audit public intern, cu acordul entitatii publice de la nivelul ierarhic imediat superior, iar daca acest compartiment nu se īnfiinteaza, auditul entitatii respective se efectueaza de catre compartimentul de audit public intern al entitatii publice de la nivelul ierarhic imediat superior.
Compartimentul de audit public intern se constituie īn subordinea directa a conducerii entitatii publice si, prin atributiile sale, nu trebuie sa fie implicat īn elaborarea procedurilor de control intern si īn desfasurarea activitatilor supuse auditului public intern.Conducatorul compartimentului de audit public intern este numit/destituit de catre conducatorul entitatii publice, cu avizul UCAAPI; pentru entitatile publice subordonate numirea/destituirea se face cu avizul organului ierarhic superior.Conducatorul compartimentului de audit public intern este responsabil pentru organizarea si desfasurarea activitatilor de audit.
Functia de auditor intern este incompatibila cu exercitarea acestei functii ca activitate profesionala orientata spre profit sau recompensa.
Atributiile compartimentului de audit public intern sunt:
a) elaboreaza norme metodologice specifice entitatii publice īn care īsi desfasoara activitatea, cu avizul UCAAPI sau al organului ierarhic superior, īn cazul entitatilor publice subordonate; b) elaboreaza proiectul planului anual de audit public intern;
c) efectueaza activitati de audit public intern pentru a evalua daca sistemele de management financiar si control ale entitatii publice sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate; d) informeaza UCAAPI despre recomandarile neīnsusite de cat re conducatorul entitatii publice auditate, precum si despre consecintele acestora;
e) raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate din activitatile sale de audit; f) elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern;
g) īn cazul identificarii unor iregularitati sau posibile prejudicii, raporteaza imediat conducatorului entitatii publice si structurii de control intern abilitate.
CAP II. REGLEMENTAREA SI COORDONAREA AUDITULUI INTERN
In Romania, la recomandarea Comisiei Europene in 1999, s-a introdus auditul intern, o activitate noua care a generat profesia de auditor intern,in baza OUG 119/1999 privind controlul financiar preventiv si auditul intern.Legea a produs suficienta perturbare in sistem deoarece acolo se recomanda transformarea compartimentelor de control financiar de gestiune in compartimente de audit intern.Totusi a avut si efecte pozitive prin aparitia activitatii de audit intern ca o functie a managementului general si prin crearea acestei dispute conceptuale in Romania intre controlul intern si auditul intern pe de o parte si controlul extern si auditul extern pe de alta parte.
Datorita cresterii rolului auditului intern si intelegerea importantei auditorilor interni in codul entitatilor si sprijiniti de Comisia Europeana am fost obligati sa scoatem o lege a auditului intern (672/2002) in baza careia toate entitatile publ;ice si cele asimilate acesteia, fonduri bugetare si patrimoniu public sunt obligate sa aiba compartimente de audit intern (directii, servicii, birou).
Standardele internationale de audit intern recomanda ca compartimentele de audit intern sa nu fie mai mici de 3 persoane.
In Romania exista aprox. 30% de compartimente de audit intern din sistemul public, compartimente mici si izolate (1-2 auditori).Din aceste considerente in proxima perioada vom completa normele generale cu norme de asociere a auditorilor interni penmtru a realiza compartimente de minim 3 persoane.
Legea 672/2002 prevede constituirea unui CAPI format din 11 persoane la nivel MFP.De asemenea, s-a constituit UCAAPI la nivelul MFP si compartimente de audit intern la nivelul tuturor entitatilor publice care au un volum al fondurilor bugetare de cel putin 100.000 euro 3 ani consecutivi.
Pentru entitatile publice (mici) care nu ating acest barem, il va asigura structura ierarhic superioara.
In concluzie exista intr-un minister o directie de audit (20 persoane) structurata pe 2-3 servicii si compartimente de audit intern.Avem aprox. 1000 si ceva de compartimente mici de audit.
Prin legea 672/2002 in care utilizam frecvent "activitatea de audit" intelegem:
-activitatea de asigurare a functionalitatii sistemului de control intern din cadrul entitatii si activitatea de consiliere.
Din aceste considerente Codul legislativ prezentat a fost completat cu normele de exercitare si organizare a activitatii de audit public intern aprobate prin OMFP 38/2003.Ulterior au mai fost elaborate si alte documente privind sustinerea functiei de audit intern cum ar fi CODUL ETIC AL AUDITULUI INTERN OMFP 252/2004, dar si alte acte normative de completare si modificare a actului normativ (OUG 423/2003; HG 37/2004). La recomandarea Comisiei Europene a trebuit sa dezvoltam norm si pentru partea de consiliere si in acest sens s-a elaborat OMFP 1702/2005 privind activitatea de consiliere a auditului intern.
In normele 1702/2005 sunt prezentate tipurile consilierii care pot fi:
a)consultanta-avand ca scop solutii pentru eliminarea diferitelor obstacole care impiedica desfasurarea normala a proceselor, stabilire cauze, determinarea consecintelor formuland recomandari;
b)capacitatea intelegerii destinata obtinerii de informatii suplimentare pentru cunoasterea in profunzime a unui sistem necesar personalului care are responsabilitatea implemetarii acesteia
OMFP 946/2005 recomanda nivelului general de management urmatoarele:
-controlul/inspectia nu se vor mai organiza ca compartimente distincte ci activitatile de control vor fi disipate pe fluxul procesului;
-organizarea Registrului Riscurilor la nivelul fiecarui compartiment si prin centralizare la nivelul entitatii;
-elaborarea procedurilor scrise si formalizate pentru toate activitatile, subactivitatile, programele din cadrul entitatii.Aceasta filozofie de organizare a controlului intern in entitati este prezentata in Indrumarul Metodologic privind Organizarea Controlului Intern existent pe site-ul MFP.
NOTA: pentru aceste activitati se recomanda auditorilor interni sa faca facilitarea intelegerii.
c)formare si perfectionarea profesiei destinata cunostintelor teoretice si practice gestiunea riscurilor si controlului intern.
Consilierea se organizeaza si desfasoara sub mai multe forme:
-misiuni de consiliere formalizate cuprinse in plan care respecta OMFP 1702/2005, in general pentru abordari sistematice si metodice si care se finalizeaza cu raport de consiliere.
-misiuni de consiliere cu caracter informal, neformalizat realizate prin participarea in cadrul unor comitete, schimburi de informatii, realizate dupa procedurile specifice acestora.
-misiuni de consiliere pentru situatii exceptionale (alegeri, cutremur, inundatii).
STRUCTURA SISTEMULUI DE CONTROL INTERN
AUDITUL INTERN
-consiliere manageriala
-evalueaza sistemul de control intern
CONTROLUL INTERN
-autocontrolul activitatii
-controlul mutual
-controlul ierarhic
-controlul de gestiune
-controlul patrimonial
-controlul de calitate
-controlul financiar contabil
-controlul administrativ
-inspectii
-altele
CAP. 3 CONCEPTUL DE CONTROL INTERN
Etimologia cuv "control" provine din expresia latineasca " contra rolus"-verificarea unui act duplicat dupa original.Controlul in acceptiunea lui semantica este o analiza permanenta dar si periodica a unei activitati, a unei situatii pentru a urmari mersul acestuia fata de un scop sau obiectiv si de a lua masurile de creatii.In acest timp, controlul semnifica si o supraveghere continua morala si materiala ca si stapanirea unei activitati.
In literatura de specialitate avem mai multe acceptiuni astfel:
-in acceptiunea francofona controlul reprezinta o verificare, o inspectie atenta a corectitudinii unui act.
-in acceptiunea angloxasona controlul este actiunea de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minutioas cu scopul de a stapani sau reglementa functionalitatea unui mecanism.
Pentru documentarea in vederea insusirii metodei de control intern se va studia site-ul www.mfinante.ro sectiunea UCASMFC.
Controlul ramane un atribut al managementului utilizat pentru realizarea unor analize a stabilirii realitatii si stabilirii erorilor servind direct managerilor, autoritatilor publice dar si populatiei.A evoluat si evolueaza continuu concomitent cu perfectionarea sistemului deorganizare si de management precum si a mediului in care functioneaza si care se afla intr-o continua miscare.
Controlul intern si controlul extern
Literatura de specialitate ne prezinta 2 categorii mari de control, in principal dupa pozitia celui care efectueaza controlul fata de manager:control intern si control extern
Controlul intern este format din ansamblul formelor de control exercitate la nivelelul entitatilor publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in vederea asigurarii administratiei fondurilor conform reglementarilor legale in mod economic, eficace si eficient si include structura organizatorica, metodele si procedurile (definite romaneasca prevazuta in OG 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv).
Principalele obective ale cntrolului intern:
d) realizarea obiectivelor entitatii la un nivel corespunzator de calitate
e) protejarea fondurilor impotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului, fraudei
f) dezvoltarea si intretinerea unor sisteme de colectare, prelucrare si stocare a informatiilor precum si a unor sisteme de proceduri privind raportari periodice.
In Romania, in perioadele economice planificate, controlul era asigurat obligatoriu in cadrul unor compartimente specializate, avea obiective stabilite situatie in care statul prin organele sale centrale impunea din exterior un control entitatilor.Din aceste motive perioda 1990-1999 s-a carcaterizat prin profunde organizari concretizate prin restrangerea controlului si constituirea unui sistem de control intern in responsabilitatea managementului flexibil si eficient bazat pe riscuri.
Comisia Europeana recunoaste eliminarea controlului obligatoriu impus de stat si intarirea pozitiei managerului de a-si organiza propriile controale in vederea stapanirii functionarii entitatii si atingerii obiectivelor.
Incepand din 1999 in sistemul de control romanesc s-a implementat controlul intern si auditul intern numai in entitatile din sistemul public ceea ce a impus necesitatea clarificarii conceptuale.
Modul de organizare a controlului intern prin aceasta lge nespecifica economiei planificate a creat impresia managerilor ca organizarea controlului este optionala si astfel a slabit raspunderea mangeriala.Conform practicii recunoscute in domeniul controlului intern trebuie sa intre in compartimentul fiecarei activitati si trebuie sa fie formalizat prin proceduri care sa fie puse in concordanta cu atributiile stabilite prin ROF si fisele postului pentru fiecare salariat.
a) autocontrolul propriei activitati realizate de fiecare salariat pe fluxul procesului de dezvoltare a activitatii (receptia bunurilor, elaborarea unui stat de plata, etc.)
b) controlul mutual/reciproc realizat intre fazele unui lant procedural exercitat de fiecare colt de lucru asupra modului de efectuare a prelucrarilor de catre postul anterior in vederea elaborarii propriei lucrari si pentru pregatirea controlului realizat de postul urmator
c) controlul ierarhic exercitat pe fiecare nivel de responsabilitate de persoana care dispune de functia de decizie in calitate de responsabil al unei activitati (cuprins in fisele de post)
d) controlul partenerial realizat prin delegarea unor competente intre diferite paliere de responsabilitate.Alaturi de aceste forme de control atasate intrinsec activitatilor curente ale fiecari post de lucru, managerul poate stabili si alte forme de control care intra in lantul operatiilor dar care presupun costuri suplimentare avand reguli procedurale destinate (CFP, CF de gestiune, CF contabil, controlul de calitate, inspectii, etc)
In practica se recomanda ca controalele a-d sa aiba o pondere intre 50-90% pe fluxul operatiilor iar diferenta sa o reprezinte celeilalte controale.Mentionam ca practicienii considera ca aceste controale sunt gratuite datorita faptului ca intra in activitatati care sunt cuprinse in fisa postului.
Distinct de aceasta activitate exista auditul intern care are rolul de a evalua functionalitatea sistemului de control intern si de a asigura managementul, care asigurare trebuie sa aiba caracter rezonabil.
Controlul extern reprezinta ansamblul controlului care se adrseaza entitatilor atat din afara si controlul extern se realizeaza de regula de organe ale statului pentru banul public.
Prezentam in continuare cateva forme de control extern:
controlul financiar preventiv delegat exercitat de MFP va functiona pana la sfarsitul anului 2006, din 2007 urmand sa fie desfiintat la recomandarea Comisiei Europene;
controlul fiscal este un control specializat al Administratiei fiscale a statului fiind o componenta importanta pentru monitorizarea obligatiilor fiscale ale contribuabililor; se realizeaza de ANAF;
controlul financiar (Curtea de Conturi) care trebuie din 2007 sa se transforme in audit financiar din audit extern;
controlul operativ si inopinanta pentru prevenirea, descoperirea si combaterea actelor si faptelor de evaziune fiscala exercitat de Garda Financiara.
Carateristicile controlului intern
Si controlul intern poate fi prezentat lan in considerare mai multe trasaturi specifice acestuia:
a) procesualitatea controlului intern in sensul ca el este un proces si nu o functie in evaluarea managementului.Astfel, fiecare activitate trebuie sa aiba o componenta ei de control care o ajuta sa functioneze.Controlul intern intra in responsabilitatea tuturor angajatilor, responsabililor conducerii generale, a managerilor de linie si a executantilor si fiecare trebuie sa raspunda de propriul control inten;
b) relativitatea controlului intern este o caracteristica care defineste acest control in sensul ca oricat am controla ramanem risc de control.In consecinta controlul realizat mai ales prin sondaj/secvential este un control care ofera o asigurare rezonabila.
Realizarea unui control total nu justifica cheltuielile controlului intern este un concept care garanteaza succes organizarii si obiectivul sau este relativ si rezonabil
c) universalitatea controlului intern. Controlul este un proces care se realizeaza de tot personalul entitatii la toate nivelel sale.
In practica sistemul de control functioneaza intr-un mediu, intr-o continua schimbare care evolueaza in functie de evolutia riscurilor.
Din aceste considerente organizarea controlului intern presupune o mare flexibilitate in functie de activitatea privind managementului riscurilor.
STANDARDE DE AUDIT INTERN
CAP. 4 STANDARDELE DE AUDIT INTERN
Organizarea internationala a auditului intern
In 1941, in SUA a fost fondat Institutiei Auditorilor Interni (IIA), in Orlando, Florida. In prezent, sediul principal este la New York.S-au afiliat IIA peste 90 de Institutii Nationale de Audit Intern si membrii din peste 120 tari.
Dintre cei aproximativ de 100.000 de membri, 42.000 sunt posesori ai Certificatului de Auditor Intern (CIA).Romania are 2 membri cu CIA, Franta sub 70 CIA.
IIA are o bogata activitate in domeniul pregatirii profesionale de cercetare si publicistica care se concretizeaza in organizarea anuala de examinare, actualizare sistematica a standardelor, editarea revistei auditorior interni si elaborarea Standardelor de implementare practica respectiv, Normelor de buna practica internationala.Standardele de audit intern sunt optionale.
NOTA:standardele evolueaza permanent, sunt actualizate sub egida unui bor international si sunt publicate pe site-ul IIA. Pentru acces site pe nivele de acces trebuie platita o taxa.
Elaborarea standardelor de audit intern a fost un proces realizat in timp prin parcurgerea sistematica a mai multor etape.Ultima varianta a standardelor a fost realizata pe baza unui studiu in 2002 realizat de 800 persoane din membruu IIA din Australia si au fost in principal profesori, cercetatori si studenti, auditori practicanti.
NOTA: auditori interni pot deveni cei care au studii superioare.
In baza acestor studii s-a stabilit conceptul de audit intern, s-au imbunat standardele de baza si s-au dezvoltat foarte mult standardele de implementare practica.
Concluziile studiilor au reliefat uramtoarele:
a) auditul intern se bazeaza pe evaluarea riscurilor (modelul Cousseau)
b) profesionalismul auditorilor interni trebuie sa fie in echipa, este un profesionalism global
c) profesia se schimba in permanenta, sloganul auditului a evoluat de la o activitate care da asigurare managementului pentru functionalitatea sistemului de control intern, catre o activitate care da valoare organizatiei
NOTA: in Romania suntem in faza de asigurare a managementului ca sistemul de control intern functioneaza
Rolul auditului intern a suferit o metamorfoza in sensul ca auditorul nu mai este o persoana care informeaza actionarul cu rezultatele unor analize, ci o persoana care urmareste schimbarea pozitiva a organizatiei, adica a mediului organizatiei (modelul Cousseau).
Se contureaza tot mai mult rolul preventiv al auditului intern si ramne mai putin interesanta o parere ulterioara.
Rezultatele acestui studiu au contribuit la aparitia unor schimbari referitoare la: functia de audit intern a devenit o parte a managementului riscurilor; scopul auditului intern s-a transformat din unul de detectare in unul de prevenire a aparitiei ricurilor majore; responsabilitatea auditorilor interni de a nu gresi in evaluarile pe care le efectueaza s-a transformat asupra managementului general.
Daca obiectivele nu au fost atinse, dar s-a tinut cont de recomandarile auditorilor, responsabilitatea revine managementului general tinand cont de faptul ca el a coordonat implementarea recomandarilor.
NOTA: precizam recomandarile pe care le fac auditorii sunt optionale pentru managementul general si indiferent daca sunt implementate sau nu, raspunderea ramane acestora.
Standarde de audit inten
Sunt structurate pe mai multe componente, dar contituie un tot unitar care ghideaza activitatea auditorilor si sunt recunoscute de practicieni in domeniu, astfel:
-codul deontologic al auditorilor interni
-standarde de calificare - seria 1000
-standarde de realizare - seria 2000
-standarde de implementare in practica - codificat AP 1000- AP 2000
Primele doua categorii de standarde sunt considerate standarde de baza, iar ultimele sunt standarde de buna practica, care tin de cultura entitatii, a fiecarei tari si de cultura personalului.
Codul deontologic enunta 4 principii:
integritatea, confidentialitatea, obiectivitatea, competenta.Pentru responsabilitate cel care trebuie sa se lupte sa fie respectate este auditorul intern.
Standardele de calificare sunt 4: 1000, 1100, 1200, 1300, iar standardele de realizare sunt 7 notate de la 2000 la 2600.Intre aceste standarde sunt cu alte notatii standarde numai de asigurare (A), numai de consiliere (C) si de implementare (AP).
NOTA: 1) exista auditori care au considerat ca nu pot traduce fidel standardele in limba lor si le-au adoptat in limba engleza punandu-se ei la punct cu aceasta limba
activitatile pe care le deruleaza auditorii se materializeaza in audituri de conformitate si/sau regularitate.
In perspectiva imbunatatirea practicii de audit profesionistii trebuie sa realizeze si auditul de performanta dupa aceste audituri.
METODOLOGIA DE DERULARE A MISIUNILOR DE AUDIT
Realizarea unei misiuni de audit intern presupune parcurgerea unei metodologii structurate pe 4 etape, care se compun din mai multe proceduri care se finalizeaza cu documente specifice:
In continuare vom studia procedurile si vom urmari modul de intocmire a documentelor specifice fiecaruia pe ghidul extras de pe site.
Procedura I: Initierea auditului: ordin de serviciu; declaratie de independenta - la fiecare misiune, auditorul numit trebuie sa vina la seful sau pentru a-i prezenta declaratia(este foarte importanta); notificarea misiunii: specific numai auditului intern, prin ea se anunta cu 15 zile inainte de inceperea misiunii ca se va veni in misiune la entitate.Etapa de realizare a misiunii de audit intern care dureaza aprox. 50% din durata misiunii se realizeaza la sediul auditorului.
Analiza riscurilor este o activitate pe care o realizez cu scopul de a stabili care activitati le voi implica in auditare si voi realiza testari asupra lor si care dintre ele pot fi omise, respectiv, activitatile pe care le voi aprecia ca fiind riscuri mici le voi elimina din auditare.
Procedura presupune parcurgerea a 7-8 pasi, ocazie cu care se va elabora cate un document specific pe care il vom studia (anexa 5-10).
Principii pentru stabilirea obiectivelor:
*gruparea pe activitati omogene si sa aiba un volum corespunzator
*este (ramane) arta auditorului, in sensul ca persoana cu mai multa experienta in domeniu va fi mai analitica.
Obiectivele misiunii le-am luat din pla unde le-am stabilit pe baza cadrului normativ (legi+norme).Domeniu poate fi un program, compartiment, obiect al entitatii, obiectiv, subobiectiv.Domeniile se impart in activitati/operatii in vederea auditarii rezultand obiectele auditabile. Stabilirea riscurilor ramane la latitudinea auditorilor interni si numarul riscurilor, profunzimea lor depinde de expertiza acestora.
Stabilirea factorilor de risc: exista 3 factori si 3 nivele de apreciere
aprecierea controlului intern: 40% - 60%
aprecierea cantitativa: 20% - 30%
aprecierea calitativa: 20% - 30%
|
