BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
1.1. Obiectul analizei economico-financiare
În scopul cunoasterii fenomenelor, a legaturilor cauzale dintre
acestea, apare necesara utilizarea analizei economico-financiare.
Analiza ca metoda de cercetare consta în descompunerea unui
fenomen în partile sale componente, precum si în stabilirea factorilor care
îl determina. De asemenea, analiza permite stabilirea structurii
fenomenelor, a relatiilor de cauzalitate, a factorilor care le genereaza, a
legilor formarii si desfasurarii lor, ceea ce constituie suportul elaborarii
deciziilor privind activitatea în viitor.
Analiza economica studiaza activitatile sau fenomenele din punct
de vedere economic, respectiv al consumului de resurse si al rezultatelor
obtinute.
Esentialul în analiza economica îl constituie luarea în considerare a
relatiilor structural-functionale, a relatiilor cauza-efect.
Exemplu: Un proces tehnologic poate fi analizat din punct de
vedere:
- pur tehnic, prin urmarirea succesiunii operatiilor, nivelul acestora
în raport de anumiti parametri, norme etc.;
- sub aspect economic - respectiv al costurilor, al eficientei lui etc.
Analiza economico-financiara constituie un ansamblu de
concepte si metode, cu instrumentele aferente, care trateaza informatiile
contabile si alte informatii de gestiune, în vederea formarii unor aprecieri
pertinente referitoare la situatia unei firme, la nivelul si calitatea
performantelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurential dinamic.
Rezultatele obtinute prin analiza financiara sunt integrate în modele
financiare. Astfel, analiza financiara sta la baza previziunilor pe termen
scurt, mediu si lung ale performantelor firmei.
Analiza economico-financiara se realizeaza în sensul invers al
evolutiei reale a fenomenului economic cercetat - si anume de la
rezultatele activitatii economice catre elemente si factori.
Îmbinarea procesului de analiza economica cu sinteza poate fi
conceputa în urmatoarele etape:
- delimitarea obiectului analizei;
- determinarea elementelor, factorilor si cauzelor fenomenului cercetat;
- stabilirea relatiilor de conditionare dintre fiecare factor si fenomenul
analizat pe de o parte, cât si dintre diferitii factori ce actioneaza
asupra fenomenului, pe de alta parte;
- masurarea influentelor factorilor asupra fenomenului analizat;
- sinteza rezultatelor analizei (examinarea elementelor în unitatea lor);
- elaborarea unui set de masuri menite sa sporeasca eficienta firmei
în viitor.
Dintre cele mai delicate probleme financiare ale firmelor moderne
pot fi amintite:
- restrictiile politicii de credit;
- inflatia;
- variatia dobânzii;
- cursul de schimb etc.
Astfel, analiza economico-financiara implica din partea analistilor,
pe lânga cunostinte de contabilitate si de gestiune, si o anumita subtilitate:
- în alegerea metodelor de calcul si interpretare a cifrelor raportate
la scopul investigatiei;
- în acordarea sau refuzul unui împrumut;
- în cumpararea de actiuni a unei firme;
- în diagnosticarea starii economice de succes sau de dificultate a
unei firme etc.
În trecut analiza economico-financiara era folosita de catre banci
pentru acordarea sau respingerea unor credite. Azi, datorita modificarilor
principalilor factori care determina climatul economic si socio-politic,
analiza a suferit modificari metodologice si instrumentale esentiale.
Aceste procese reale au determinat schimbari în adoptarea si
utilizarea tehnicii de analiza economico-financiara.
În aceste conditii:
- bilantul contabil s-a impus în analiza echilibrului financiar
functional;
- contul de profit si pierdere faciliteaza analiza performantelor
firmei prin prisma soldurilor intermediare de gestiune;
- fluxurile de trezorerie permit o abordare concreta, eliminând
partial impactul inflatiei si al evaluarii stocurilor.
1.2. Factorii care intervin în rezultatul activitatii economice
Cunoasterea factorilor, a naturii lor si a legaturilor prin care concura
la formarea si modificarea rezultatelor unei activitati, cât si la
îmbunatatirea functiunilor firmei reprezinta un obiectiv important al
analizei economico-financiare.
De regula factorii actioneaza corelat, într-un sistem de legaturi
închegate. Astfel, pentru a întelege esenta factorilor care intervin într-un
proces de analiza este util a-i grupa dupa anumite criterii:
I. Dupa continutul (natura) lor - pot fi: factori tehnici,
organizatorici, economici, sociali, politici, demografici, psihologici,
ecologici etc.;
II. Dupa caracterul lor pot fi: factori cantitativi, calitativi, de
structura.
Factorii cantitativi sunt purtatorii materiali ai celor calitativi,
reprezentând conditia preliminara si indispensabila a actiunii celor
calitativi.
Factorii calitativi sunt de aceeasi natura cu fenomenul analizat,
deosebindu-se de acesta prin gradul de extensie.
Exemplu: Productivitatea muncii (Wmc) este de aceeasi natura cu
productia, dar se refera la o singura persoana sau unitate de timp.
Factorii de structura intervin în situatia în care rezultatul analizat se
refera la marimi agregate (compuse din mai multe elemente).
Exemplu: Nivelul mediu al rentabilitatii unei firme poate creste pe
seama deplasarilor structurale (creste ponderea produselor cu o
rentabilitate mai mare).
III. Dupa modul în care actioneaza:
- Factori cu actiune directa - cei care îsi exercita influenta
nemijlocit asupra fenomenului analizat.
- Factori cu actiune indirecta - cei care actioneaza asupra
fenomenului analizat prin intermediul altor factori.
IV. Dupa efortul propriu al societatii:
- Factori dependenti de efortul propriu - cei care îsi au originea în
eforturile depuse de firma pentru economisirea resurselor;
- Factori independenti de efortul propriu - toti ceilalti factori.
Observatie. Conceptul de "dependent sau independent de efortul
propriu" difera de conceptul "dependent sau independent de activitatea
firmei".
Exemplu. Schimbarea structurii productiei ca factor de modificare a
profitului:
poate fi dependenta de activitatea firmei;
dar independenta de efortul propriu.
V. Dupa gradul de sintetizare:
- Factori simpli - cei ce nu mai pot fi descompusi în sfera de
desfasurare a analizei.
- Factori compusi - cei ce mai pot fi descompusi, fiind determinati
de alti factori, a caror actiune se poate identifica la nivelul firmei.
VI. Dupa izvorul actiunii:
- Factori interni - cei care îsi au originea în interiorul firmelor.
Exemplu:
organizarea interna a productiei;
ritmicitatea productiei;
disciplina muncii etc.
- Factori externi - cei care îsi au originea în mediul exterior firmei.
Exemplu:
modificarile de pret ale materiilor prime, energiei etc.;
mutatii în structura cererii de piata;
noi performante tehnice sau tehnologice care influenteaza
cererea.
VII. Dupa posibilitatile de previziune:
- Factori previzibili - actioneaza în cadrul unor procese controlate,
fara sa implice riscuri.
- Factori imprevizibili - actioneaza necontrolat sub influenta unor
forte din mediul extern firmei.
Exemplu:
schimbari cu abateri pronuntate pe piata interna sau externa;
modificari ale cursului valutar etc.
1.3. Tipuri de analiza economico-financiara
Complexitatea fenomenelor si proceselor economice care fac
obiectul analizei economico-financiare a condus la aparitia diverselor
tipuri de analiza.
Un rol primordial în cercetarea acestor fenomene îl are
abstractizarea stiintifica, astfel încât analiza economico-financiara la
scara microeconomica sta la baza fundamentarii deciziilor luate de
manageri la nivelul firmei.
Tipurile de analiza pot fi grupate dupa anumite criterii:
1. Dupa raportul între momentul în care se efectueaza analiza
si momentul desfasurarii fenomenului:
- Analiza postfactum sau postoperatorie - priveste trecutul si
prezentul, care prin cercetarea rezultatelor activitatii unei firme ne arata
gradul de îndeplinire a obiectivelor propuse.
Exemplu: În teorie, cât si în practica se foloseste analiza diagnostic
prin care se obtin aprecieri asupra ansamblului unei firme, asupra unei
subdiviziuni organizatorice sau asupra unei probleme.
- Analiza previzionala presupune determinarea evolutiei viitoare a
unui fenomen economic pe baza cercetarii factorilor de influenta.
Aceasta analiza este o etapa premergatoare, hotarâtoare în
elaborarea planului de afaceri al firmei.
Activitatea de planificare înseamna mai mult decât previziunea;
înseamna utilizarea previziunii de catre un centru de decizie economica
pentru a stabili obiectivele de atins într-o perioada viitoare.
2. Din punct de vedere al determinarilor cantitative sau al
caracteristicilor calitative ale fenomenelor:
- Analiza calitativa urmareste esenta fenomenului, însusirile sale
esentiale, factorii care sunt de aceeasi natura cu fenomenul analizat.
- Analiza cantitativa presupune cercetarea fenomenului prin
determinari cantitative exprimate prin: greutate, volum, numar, durata,
suprafata etc.
În aceasta analiza se aplica metodele matematice moderne.
Exemplu: Succesul aplicarii metodelor matematice în analiza
variabilelor unui fenomen economic este conditionat de modelarea proceselor
economico-financiare pe baza analizei calitative.
3. Dupa nivelul la care se desfasoara analiza economicofinanciara:
. Analiza microeconomica se desfasoara la nivelul firmei si al
elementelor ei ca sistem.
Ea se refera la:
- activitatea economica si la rezultatele obtinute de firma;
în investirea capitalurilor;
în utilizarea resurselor;
- factorii care determina orientarea: în crearea si fabricarea
produselor;
în asigurarea eficientei
economico-financiare etc.
. Analiza macroeconomica
studiaza fenomenele la niveluri agregate: ramurile economiei,
economia nationala, economie mondiala etc.;
opereaza preponderent cu marimi globale sau agregate (PIB,
venit national etc.).
4. Dupa modul de urmarire a fenomenelor:
- Analiza statica cerceteaza fenomenele la un moment dat, relevând
relatiile dintre elementele si factorii care determina o anumita pozitie a
fenomenului cercetat.
Notiunea de static este legata de modul de efectuare a analizei, si nu
de natura fenomenului, pentru ca fenomenele nu pot fi statice.
- Analiza dinamica studiaza fenomenele economice în miscare,
aratând pozitia lor într-un sir de momente de timp.
5. Dupa criteriile de studiere a fenomenelor:
- Analiza tehnico-economica îmbina în studiul anumitor fenomene
problemele tehnice cu cele economice.
Exemplu: Colaborarea între economisti si tehnicieni poate duce la
scaderea costului unui produs.
- Analiza economico-financiara îmbina corelatiile dintre activitatea
economica si cea financiara.
Pentru ca orice activitate social-umana apare într-o dubla ipostaza:
consumatoare de resurse;
producatoare de efecte
calculul economic vizeaza eficienta consumului de resurse în
toate domeniile: tehnic, social, administrativ, sanitar, ecologic etc.
- Analiza financiara vizeaza fluxurile financiare ale firmei, modul
de gestionare si de plasare a capitalurilor.
6. Dupa obiectul analizat:
- analiza pe ramuri;
- analiza pe unitati (firme, sectoare, holdinguri, trusturi etc.)
- analiza pe probleme (cost, valoare adaugata, Wmc, salarii, rentabilitate,
lichiditate)
Concluzie
În ultimii ani pe plan international s-a impus atât în teoria
economica, cât si în practica analiza activitatii economico-financiare.
1.4. Analiza diagnostic
Analiza economico-financiara are ca obiectiv major realizarea unui
diagnostic financiar. Ratiunea efectuarii unui diagnostic al performantelor
firmei poate avea la baza fie situatia în care aceasta are
disfunctionalitati, fie situatia ei este buna, dar se doreste îmbunatatirea sa.
Analiza diagnostic nu se margineste la radiografierea si aprecierea
starii diferitelor fenomene, ci formeaza o parte din managementul
strategic.
Radiografierea poate fi realizata de:
- conducerea firmei - prin cadre abilitate ale acesteia;
- de specialisti externi;
- de echipe mixte formate din specialisti interni si externi.
Diagnosticul presupune:
stabilirea problemelor supuse analizei;
asigurarea informatiilor pe care le necesita;
prezentarea rezultatelor într-un raport în care se reflecta:
obiective, stari, aprecieri, recomandari.
Problema diagnosticului se pune cel mai adesea în interiorul firmei
(diagnostic financiar intern), având ca obiective:
- stabilirea situatiilor de dezechilibru financiar;
- identificarea cauzelor care le-au generat;
- stabilirea masurilor de remediere.
Diagnosticul intern abordeaza probleme ca:
maximizarea valorii firmei;
rentabilitatea;
structura si valoarea patrimoniului;
riscul de faliment;
solvabilitatea;
lichiditatea etc.
Pentru luarea unor decizii, partenerii externi ai firmei se bazeaza pe
analiza economico-financiara (diagnostic financiar extern).
Exemplu. Studiul pe care îl face banca în acordarea de credite.
Pentru aceasta, banca urmareste:
- capacitatea întreprinderii de a-si achita obligatiile;
- estimarea valorii ei de piata;
- solvabilitatea si lichiditatea pe termen scurt si mediu.
Firma poate folosi diagnosticul financiar pentru fundamentarea
deciziilor privind:
- patrunderea în capitalul altei firme;
- aprecierea soliditatii unei alte firme cu care face afaceri.
Analiza economico-financiara este folosita si de:
administratiile financiare, pentru acordarea unor facilitati firmelor;
tribunale, care folosesc diagnosticul privind falimentul sau posibilitatea
de redresare a unei firme în dificultate;
cotatia la bursa:
- fuzionarea cu alte firme;
- vânzari de active;
- privatizare.
Astfel, problemele specifice ale analizei economico-financiare sunt:
. analiza performantelor si a rezultatelor firmei;
. analiza rentabilitatii;
. analiza valorii patrimoniale a firmei;
. analiza echilibrului financiar;
. analiza riscului.
Analiza este facuta pe baza:
- bilantului;
- anexei la bilant;
- contului de profit si pierdere;
- reglementarilor legale;
- informatiilor din evidenta contabila, statistica si operativa a firmei.
Din analiza va decurge obtinerea unui sistem de indicatori astfel:
Indicatori de
rezultate
Indicatori de
rentabilitate
Indicatori de
analiza
patrimoniala
Indicatorii
privind riscul:
. economic
. financiar
. de faliment
1.5. Metode si tehnici de analiza economico-financiara
Metoda unei stiinte (discipline stiintifice) este teoretica-abstracta,
ea reprezentând o succesiune de procedee folosite pentru atingerea
obiectivului sau.
Procedeul reprezinta latura practica a efectuarii unei lucrari, pentru
atingerea obiectivelor propuse, deci concretizarea metodei.
Totalitatea procedeelor folosite în aplicarea practica a unei
discipline stiintifice formeaza tehnica acesteia.
Analiza economico-financiara foloseste metode specifice sau
comune cu ale altor stiinte. Ele pot fi grupate în:
1. Metode ale analizei calitative - care urmaresc:
- esenta fenomenului;
- surprinderea legaturilor cauzale.
2. Metode ale analizei cantitative, care urmaresc cuantificarea
influentelor factorilor care explica fenomenul.
1. Metode ale analizei calitative
Pot fi incluse urmatoarele metode:
a) comparatia;
b) diviziunea si descompunerea rezultatelor;
c) gruparea;
d) generalizarea si evaluarea rezultatelor.
a) Comparatia
Orice rezultat al firmei, desi are o semnificatie proprie, se apreciaza
în raport cu anumite criterii, cu o baza de comparatie. Astfel, pentru
Practica economica se tine cont:
. de comparabilitatea datelor si a indicatorilor;
. criteriul de comparatie la care ne raportam (realizarile proprii precedente,
planul intern al firmei, normele impuse pe plan intern si
international etc.).
Însa în practica analizei economico-financiare se utilizeaza mai
multe tipuri de comparatie:
- comparatii în timp se efectueaza între rezultatele perioadei
raportate si rezultatele perioadei precedente;
- comparatii în spatiu se pot face între:
. rezultatele firmei si rezultatele medii pe ramura;
. rezultatele firmei si rezultatele firmelor concurente;
. rezultatele unor structuri organizatorice interne ale firmei;
- comparatii mixte, adica acele comparatii care se bazeaza pe
ambele criterii (timp si spatiu);
- comparatii speciale pentru care intervin alte criterii din afara.
Exemplu: Comparatia variantelor tehnico-economice, pentru a
alege pe cea optima.
b) Diviziunea si descompunerea rezultatelor
Metoda studiaza rezultatele economice ale firmei si le descompune
în elementele lor componente pentru a localiza rezultatele si cauzele lor în
timp si spatiu.
Diviziunea si descompunerea rezultatelor pot fi:
. Diviziune în timp - permite evidentierea abaterilor de la timpul de
formare a rezultatelor (semestre, trimestre, luni, zile etc.); de la
ritmicitatea proiectelor pentru obtinerea unui anumit indicator;
. Diviziunea rezultatelor dupa locul de formare (firma, sectie,
loc de munca etc.) - rezulta din stabilirea concreta a locului de munca
unde s-a format rezultatul (pozitiv sau negativ), concomitent cu
contributia fiecarui loc la tendinta generala a rezultatului.
. Descompunerea în parti componente:
- localizeaza rezultatele ca fiind favorabile sau nefavorabile pe
categorii de resurse;
- aprofundeaza studiul laturilor esentiale ale fenomenelor analizate.
c) Gruparea
Multimea datelor primare este reorganizata, despartita în grupe
omogene de unitati dupa variatia uneia sau a mai multor caracteristici în
functie de scopul cercetarii.
Criteriile dupa care se face gruparea sunt în functie de obiectul
analizei, continutul si forma de exprimare a datelor, sau în raport cu
variatia caracteristicii de grupare.
d) Generalizarea sau evaluarea rezultatelor
Metoda reuneste într-un ansamblu coerent concluziile reiesite din
studiul factorial-cauzal al fenomenelor, retinându-se aspectele esentiale
pentru fundamentarea deciziilor firmei.
Astfel, generalizarea se realizeaza în:
- raportul de analiza;
- studiile de fezabilitate si evaluare.
2. Metode de analiza cantitativa
Masurarea contributiei fiecarui factor la modificarile fenomenului
analizat se poate face prin diferite metode, în functie de forma matematica
pe care o îmbraca relatiile dintre factori. Astfel:
a) metoda substituirilor în lant;
b) metoda balantiera;
c) metoda calculului matricial;
d) metoda calculului marginal;
e) metoda fluxurilor;
f) metoda ratelor;
g) metode sociologice;
h) metoda corelatiei;
i) metoda scorurilor etc.
a) Metoda substituirilor în lant
Metoda se realizeaza pentru relatiile de tip determinist - care se
prezinta matematic sub forma de produs sau de raport.
Utilizarea substituirilor în lant presupune respectarea a trei principii:
1. Asezarea factorilor în constructia modelului se face în ordinea
conditionarilor lor economice, substituirea realizându-se astfel:
. întâi factorul cantitativ;
. apoi cel structural;
. ultimul - factorul calitativ.
2. Substituirile se fac succesiv, pornind de la factorii directi spre
cei indirecti.
3. Un factor a carui influenta a fost determinata se considera la
valoarea efectiva (realizata), ramânând la aceasta valoare pâna la sfârsitul
iterarii, iar un factor a carui influenta nu a fost calculata ramâne la
valoarea din baza de comparatie.
A) Metoda substituirilor în lant, când între factorii ce
influenteaza rezultatul economic sunt relatii de produs.
Cea mai simpla relatie de conditionare a factorilor capata expresia
unei functii: y = f(x).
Exemplu: Într-o relatie de trei factori rezultatul este o functie de
forma:
y = f(x1, x2, x3)
sau analiza rezultatului R în functie de factori (a, b, c) va avea forma:
R= f(a, b, c)
Folosind valorile din baza de comparatie si cele efective, vom avea:
0 0 0 0 R a b c si 1 1 1 1 R a b c
a1) Etapele de analiza ale rezultatului R sunt:
1. Calculul abaterii rezultatului economic de la perioada de baza
sau cea programata:
R = R1 - R0
2. Descompunerea abaterii rezultatului economic pe factori de
influenta:
R a b c a b c
3. Calculul influentei fiecarui factor asupra abaterii rezultatului
economic de la nivelul programat sau cel dintr-o perioada anterioara:
R Ra Rb Rc
. influenta factorului "a" ( ERa)
Ra a b c a b c a a b c
. influenta factorului "b" (ERb)
Rb a b c a b c a b b c
. influenta factorului "c" (ERc)
Rc a b c a b c a b c c
Observatie: Suma influentelor factorilor explica sporul absolut (ER).
a2) Analiza rezultatului economic pe baza de indici
Analiza permite generalizarea si ofera baza pentru comparatii în
timp si spatiu. Indicele rezultatului economic se poate scrie cu relatia:
n 1
R 1 2 3 n
i i i i
I
K
unde: IR = indicele rezultatului supus analizei;
i1, i2 ... = indicele factorului respectiv.
Exemplu: pentru cazul analizat
c
c
100; i
b
b
100; i
a
a
i
c 1
b 1
a 1
a b c
R
i i i
I
Modificarea relativa a rezultatului:
100 r I 100
R
R R
r R
Influenta factorilor se calculeaza astfel:
. influenta modificarii factorului "a"
Er(a) = ia - 100
. influenta modificarii factorului "b"
i i 100
i
i i
r a,b
a b
a
a b
. influenta modificarii factorului "c"
a b c
i i i 100
r a,b,c
B) Utilizarea metodei substituirilor în lant când între factori
sunt relatii de raport.
Metoda îmbraca doua forme în functie de locul unde este situat
factorul cantitativ (la numitor sau la numarator).
b1) Când factorul cantitativ "a" este la numarator
Modelul de analiza prezinta situatia în care este conditionat de doi
factori: "a" si "b", astfel:
0 b
a
R
1 b
a
R
Deci, modificarea rezultatului economic (R) poate fi scrisa:
1 0 b
a
b
a
R R R
Separarea influentei celor doi factori se va face astfel:
- influenta factorului "a":
b
a a
b
a
b
a
R a
- influenta factorului "b":
b
a
b1
a
R a,b
Daca rezultatul se exprima prin indici:
i
i
I
b
R a , iar 100
b
b
100;i
a
a
i
b
a
Influentele celor doi factori vor fi:
Daca ! R% = IR - 100
Atunci:
- influenta factorului "a":
! R(a1) = ia - 100
- influenta factorului "b":
a
b
a 100 i
i
i
R a,b
b2) Când factorul cantitativ "b" se afla la numitor, se va determina
mai întâi influenta acestuia: !R = R1 - R0
- influenta factorului "b":
b
a
b
a
R b , iar pe baza indicilor modificarea relativa va fi:
i
b
b
R b b
- influenta factorului "a":
b
a
b
a
R b,a
iar pe baza indicilor modificarea relativa va fi:
i
i
i
b
b
b
b
a
a
R b,a b b
a
Metoda determinarii izolate a actiunii factorilor
În aceasta metoda se respecta un singur principiu, si anume ca
substituirile se fac succesiv:
!R = R1 - R0
- influenta factorului "a": R(a) = a1b0c0 - a0b0c0
- influenta factorului "b": R(b) = a0b1c0 - a0b0c0
- influenta factorului "c": R(c) = a0b0c1 - a0b0c0
Astfel: !R = !Ra + !Rb + !Rc + r
r = restul nedescompus, pentru care se emit ipoteze pentru repartizarea
lui pe factori.
b) Metoda balantiera
Metoda permite evidentierea cauzelor care au determinat
modificarea unui rezultat, comparând elementele balantei - valorile
efective cu cele din perioada de referinta.
Metoda balantiera analizeaza realizarea unui echilibru dintre
resursele si necesitatile unui domeniu de activitate (exemplu: balanta
fortei de munca; balanta veniturilor si a cheltuielilor etc.).
Modelul analitic de exprimare a relatiilor balantiere este:
R = a + b - c
unde influentele elementelor componente se pot stabili astfel:
- influenta elementului "a": !Ra = a1 - a0
- influenta elementului "b": !Rb = b1 - b0
- influenta elementului "c": !Rc = (-c1) - (-c0)
!R = !Ra + !Rb + !Rc
c) Metoda calculului matricial
Metoda se foloseste în cazul relatiilor functionale de produs sau
raport între rezultatul economic cercetat si factorii sai de influenta.
Separarea influentei factorilor prin aceasta metoda tine seama de
ordinea de interconditionare a factorilor (consolideaza principiile metodei
substituirii în lant).
Exemplu: Aplicarea acestui calcul se face mai ales în analiza cheltuielilor
cu materialele. Astfel, cheltuielile cu materialele pe unitatea de produs (cm):
i
n
i 1
i p cs cm
unde: csi = consumul specific din materialul i pe unitatea de produs;
pi = pretul de aprovizionare pe unitatea de masura (a materialului).
Pe baza acestor date se formeaza:
. matricea A: ce contine consumurile specifice din perioada initiala
(a11; a12) si cele efective (a21; a22);
. matricea B: ce contine preturile de aprovizionare din perioada
initiala (b11; b12) si cele efective (b12; b22).
Se înmultesc cele doua matrici si se obtine matricea C = reprezentând
cheltuielile materiale:
c c
c c
C
b b
b b
B
a a
a a
A
Astfel:
. abaterea totala fata de nivelul de comparatie a cheltuielilor materiale:
!cm = cm1 - cm0 = C22 - C11
din care:
. influenta modificarii consumului specific:
!cs = C21 - C11
. influenta modificarii preturilor de aprovizionare:
!P = C22 - C21.
Observatie:
. metoda poate fi aplicata în toate domeniile analizei economicofinanciare;
. metoda permite sistematizarea informatiilor economice în tablouri
matriciale prelucrabile electronic.
d) Metoda calculului marginal
- Indicatorii marginali ca indicatori de probabilitate de referinta
reflecta cheltuielile minime necesare pentru modificarea cu o unitate a
volumului de activitate sau a consumului minim al factorilor de productie.
- Ca indicatori de calcul se folosesc în:
. analiza cifrei de afaceri (CA);
. analiza costurilor;
. analiza rentabilitatii etc.
e) Metoda fluxurilor
"Fluxul" reprezinta orice miscare generata de operatiunile legate de
trezorerie.
Instrumentele folosite în analiza:
. tabloul de finantare;
. tabloul de trezorerie.
Cu ele se pot analiza:
- dinamica situatiei financiare;
- dinamica lichiditatii;
- dinamica solvabilitatii etc.
f) Metoda ratelor
Rata este un raport între doua posturi sau grupe de posturi din
bilant, având o valoare informationala mai mare decât valorile luate
separat si permite o mai buna comparabilitate în timp si spatiu.
Dupa continut, ratele pot fi:
. de structura (rata activelor fixe sau circulante);
. de gestiune (exemplu: durata de rotatie a stocurilor, rata creditului
clienti etc.);
. de rentabilitate (economica, financiara);
. rate ale echilibrului financiar (rata de îndatorare etc.).
Pentru calcul, ratele se determina prin raportarea unui flux la un
stoc sau invers.
- Raportarea unui flux la un stoc are ca rezultat un coeficient.
Exemplu:
Raportul Armonizare
Active imobilizate
= Coeficient de uzura a
activelor finalizate
- Raportarea unui stoc la un flux exprima o durata.
Exemplu: durata medie de rotatie a stocurilor.
- Raportul stoc/stoc reprezinta o rata de structura
fie o rata de structura
- Raportul flux/flux reprezinta
fie o rata de rentabilitate
Exemplu:
Presupunem ca la o firma:
cheltuielile de exploatare sunt de 600 mil. lei
. în momentul t
CA = 1000 mil. lei
R1 în perioada t
cheltuielile de exploatare sunt de 550 mil. lei
. în momentul t + 1
CA = 950 mil. lei
R2 în perioada t + 1
Daca rata s-ar analiza singular, ar rezulta o ameliorare a gestiunii
firmei. Dar studiul componentelor arata ca firma a pierdut o parte din
piata de desfacere, iar continuarea acestei tendinte va duce la perspective
proaste. De aceea ratele se analizeaza comparativ cu:
. ratele realizate în anii precedenti;
. ratele "standard" ale organismelor abilitate;
. ratele firmelor cu acelasi profil de productie.
Astfel, studiul modificarilor ratelor în timp permite stabilirea
tendintei de evolutie a firmei.
g) Metode sociologice
Tehnicile sociologice sunt:
- Chestionarul:
. continutul lui trebuie sa corespunda nevoilor de informatii ale
analizei economico-financiare;
. limbajul simplu;
. întrebarile sa fie clare, redactate într-o ordine logica etc.
- Interviul:
. are ca scop extinderea volumului de informatie necesar analizei
economico-financiare.
h) Metoda corelatiei
Analiza de corelatie este o metoda statistica prin care se masoara
intensitatea legaturilor între variabile.
Practic se parcurg urmatoarele etape:
1) Se stabilesc continutul si tendinta de evolutie a fenomenului
analizat (y) si a principalilor factori de evolutie (x1, x2, ..., xn) independenti.
2) Se determina forma legaturii de cauzalitate între fenomene si se
stabileste ecuatia de regresie.
Exemplu:
. liniara: y(x) = a + bx
. parabola gradul II: y(x) = a + bx + cx2
. exponentiala: y(x) = a bx
. hiperbola:
x
y x a b etc.
unde: a, b, c - parametrii ecuatiilor;
x - caracteristica independenta;
y - caracteristica dependenta.
3) Calcularea valorii parametrilor ecuatiei de regresie - de regula cu
metoda celor mai mici patrate - MCMMP.
4) Stabilirea intensitatii legaturii dintre fenomenul analizat si
factorii de influenta - cu coeficientul de corelatie.
n x x n y y
n xy x y
r
xy
unde:
+1 legatura directa
rxy B ±1 arata o legatura puternica
-1 legatura inversa
rxy B 0 arata inexistenta legaturii între variabile.
5) Influenta factorilor asupra fenomenului analizat se poate stabili cu:
- coeficientul de determinatie R2
R2
arata influenta factorului esential (de grupare) asupra
fenomenului analizat
unde 2
- dispersia totala;
- media dispersiilor;
D2 - dispersia dintre grupe.
6) Se poate stabili si coeficientul de variatie (V) ce determina
variati a evenimentelor pe unitatea de valoare medie:
X
V
unde V = 0 lipsa de variatie;
V B 0 variatia caracteristicii este mica;
V (0, 35%) variatie normala pentru o colectivitate omogena.
i) Metoda scorurilor (scoring)
Se construieste o functie pe baza unui numar de rate, iar valorile ei
au la baza observatii în timp, pe un numar mare de firme, privind starea
financiara. Un model al functiei scor (Z) se poate construi astfel:
Z = ax1 + bx2 + ... + zxn
unde: x1, x2, ..., xn - rate folosite în calcul;
a, b, ..., z - coeficientii de ponderare.
Observatie. Scorul "Z" la nivelul unei firme indica gradul de risc, de
succes sau faliment, punând în evidenta punctele forte si pe cele slabe,
înainte ca firma sa fie într-o situatie de dificultate.
Cuvinte - cheie: analiza, analiza economica, analiza economico-financiara,
analiza calitativa, analiza cantitativa, analiza microeconomica,
analiza macroeconomica, analiza diagnostic, sinteza.
Întrebari si teste grila
1. Definiti notiunile de: analiza, analiza economica, analiza
economico-financiara, sinteza, metoda, procedeu.
2. Definiti factorii care intervin în rezultatul activitatii economice .
Grupati acesti factori dupa criteriile care îi definesc.
3. Care sunt principalele tipuri de analiza economico-financiara?
4. Esential în analiza economica este a lua în considerare relatiile:
a) structural-functionale;
b) cauza-efect;
c) munca si capital;
d) consumul de resurse si rezultatele obtinute.
Alegeti combinatia corecta:
A (a, c, d); B(a, b); C (b, c, d)
5. Factorii care influenteaza rezultatele activitatii economice, dupa
caracterul lor, sunt:
a) factori cu actiune directa;
b) factori previzibili;
c) factori compusi;
d) factori calitativi si cantitativi;
e) factori de structura.
Alegeti varianta corecta:
A (a, c, e); B (b, c, d); C (d, e); D (a, b, c, d, e)
6. Utilizarea metodei substituirilor în lant impune asezarea factorilor
în relatiile de cauzalitate în urmatoarea ordine:
a) factori de structura, calitativi si cantitativi;
b) factori cantitativi, de structura si calitativi;
c) factori calitativi, cantitativi si de structura;
d) factori cantitativi, calitativi si de structura.
|
