BUNURI MOBILE SI BUNURI IMOBILE
Consideratii generale
.Intelesul notiunilor : lucru si bun.
Se intelege prin lucru tot ceea ce se afla in natura, fiind perceptibil prin simturile noastre, avind deci o existenta materiala.
Pentru ca un lucru sa devina bun in sens juridic este necesar ca acesta sa fie util omului, sa aiba o valoare economica si sa fie susceptibil de apropriere, sub forma unor drepturi ce intra in compunerea unui patrimoniu, fie a unei persoane fizice, fie a unei persoane juridice.
Exemple:
Aerul atmosferei, lumina soarelui, desi sint lucruri utile- chiar indispensabile- pentru om, totusi, ele nu pot dobindi calitatea de bun in sens juridic, intrucit nu au o valoare economica si nu sint susceptibile de apropriere.
Sint bunuri lucrurile care au o existenta materiala si valoare economica: operele stiintifice, literare, artistice, inventiile etc. daca au o valoare economica si sint susceptibile de drepturi patrimoniale, valorile necorporale care-si gasesc temeiul intr-un drept de creanta etc.
Sensurile notiunii de bun
Stricto sensu (in sens restrins), prin bun se inteleg lucrurile si animalele cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale (art.479 si 482 C.civ.)
Lato sensu (in sens larg), prin bun se inteleg atit lucrurile si animalele, cit si drepturile privitoare la acele lucruri (art.461, 462, 471 si 475 alin. 1 C.civ.)
Clasificarea bunurilor
Clasificarea bunurilor prezinta ,in dreptul civil, o semnificatie deosebita atit din punct de vedere teoretic, cit si mai ales pragmatic, deoarece, pe de o parte, ea determina natura raporturilor juridice ce se pot stabili cu privire la unele bunuri si pe de alta parte, regimul juridic al diferitelor categorii de bunuri.
Astfel in functie de natura lor si calificarea data de lege, bunurile se impart:
1. Bunuri imobile (nemiscatoare):- sint acele bunuri care au o asezare fixa si stabila (pamintul, cladirile si in general, tot ceea ce este legat de sol).
2. Bunuri mobile (miscatoare) :- sint acele bunuri care nu au o asezare fixa si stabila, fiind susceptibile de deplasare de la un loc la altul, fie prin ele insele, fie cu concursul unei forte straine (animalele, lucrurile separate de sol, creantele, bunuri incorporale etc.).
Clasificarea bunurilor in mobile si imobile are ca fundament imbinarea a doua criterii: cel fizic (natura bunurilor)si cel economic (valoarea bunurilor).
1. Bunuri imobile
Potrivit dispozitiilor Codului civil bunurile imobile se impart in:
1. Imobile prin natura lor; in definirea legala continuta de art.462, 463, 464, si 465 alin. 1 din C.civ. prevede ca fondurile de pamint si cladirile sint imobile prin natura lor; potrivit art. 464: morile de vint, sau de apa, aezate pe stilpi, sint imobile prin natura lor; alin. 1 al art. 465 prevede: recoltele care inca se tin de radacini si frctele de pe arbori, neculese inca, sint de asemenea imobile.
2. Imobile prin obiectul la care se aplica; potrivit art. 471 C.civ. sint imobile prin obiectul la care se aplica: uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil.
3. Imobile prin destinatie; acestea sint enumerate in art. 468-470 din C.civ.;astfel, art.468 prevede : obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond sint imobile prin destinatie.
Astfel sint imobile prin destinatie, cind ele s-au pus de proprietar pentru serviciul si exploatarea fondului:
Mai sint imobile prin destinatie toate efectele mobiliare(lucruri mobiliare) ce proprietarul a asezat catre fond in perpetuu; art. 469 prevede ca proprietarul se presupune ca a asezat catre fond in perpetuu efecte mobiliare , cind acestea sint intarite cu ghips, var sau ciment, sau cind ele nu se pot scoate fara a se strica sau deteriora partea fondului pe care sint asezate.
Alte exemple:
- oglinzile unui apartament se presupune ca sint asezate in perpetuu, cind parchetul pe care ele stau sint totuna cu boaseria camerei.
- tablouri si alte ornamente
- statuile sint imobile cind ele sint asezate inadins, chiar cind ele s-ar putea scoate fara deteriorare.
- urloaiele sau tevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pamint, sau la vreo casa, sint imobile si fac parte din proprietatile la care servesc.
2. Bunuri mobile
Categoriile de bunuri mobile sint urmatoarele:
1. Mobile prin natura lor; in definirea legala continuta de art.473 C.civ.: "Sint mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atit cele care se misca de sine precum sint animalele, cit si cele care nu se pot stramuta din loc decit printr-o putere straina, precum sint lucrurile neinsufletite".
2. Mobile prin determinarea legii; acestea sint precizate de art.474 C.civ., astfel: "Sint mobile prin determinarea legii, obligatiile si actiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cind capitalul acestor companii consta in imobile".
Aceste actiuni sau interese se socot ca mobile numai in privinta fiecaruia din asociati si pe cit timp tine asociatia.
Sint de asemenea mobile prin determinarea legii, "veniturile perpetue sau pe viata asupra statului sau asupra particularilor".
3. Mobile prin anticipatie; C.civ. nu prevede aceasta categorie de mobile; in doctrina, insa, se admite ca mobilele prin anticipatie sint acele bunuri care, prin natura lor, sint imobile, dar pe care partile unui act juridic le considera ca mobile in considerarea a ceea ce vor deveni; sint asadar , aemenea bunuri fructele si recoltele neculese inca, dar
instrainate prin act juridic, cu anticipatie.
Importanta juridica a clasificarii bunurilor in mobile si imobile.
1. Referitor la instrainare. Formele de publicitate se aplica numai actelor juridice privitoare la imobile, pentru a fi cunoscute de catre terti si a le fi opozabile.
2. Referitor la efectele posesiei. Daca pentru imobile posesia poate conduce la uzucapiune(prescriptie achizitiva), pentru mobile posesia de buna credinta valoreaza proprietate(art.1909 C.civ.).
3. Referitor la regimul bunurilor sotilor. Pe cind instrainarea sau grevarea imobilelor, bunuri comune, nu poate fi facuta de catre unul dintre soti decit cu consimtamintul expres al celuilalt, instrainarea mobilelor se poate face fara un asfel de consimtamint expres, deoarece el este prezumat de lege(prezumtia de mandat tacit).
4. Referitor la procedura urmaririi silite.
5. Referitor la capacitatea de a instraina. Rigorile legii sint mult mai severe cind este vorba de incheierea unor acte juridice privitoare la imobile, decit atunci cind ele se refera la bunuri mobile.
6. Referitor la drepturile reale accesorii. Ipoteca are ca obiect un imobil, pe cind gajul(amanetul) priveste un mobil.
7. Referitor la dreptul international privat. Imobilului i se aplica legea tarii pe teritoriul careia este situat (lex rei sitae), pe cind mobilului i se aplica legea proprietarului bunului (lex personalis), care este ori lex patriae ori lex domicilii, dupa distinctiile prevazute de Legea nr. 105/1992 (art.49-65).Aceeasi lege (lex rei sitae) se aplica si mobilelor corporale considerate in individualitatea lor (ut singuli).Exista insa unele bunuri care, datorita naturii lor specifice, nu sint supuse legii situatiei bunului. Astfel in dreptul international privat romin se admite ca navele si aeronavele sint guvernate de legea statului sub al carui pavilion navigheaza; marfurile in tranzit (res in transitu) sint cirmuite de legea locului de expeditie a marfii; bunurile apartinind unui stat strain, potrivit principiului imunitatii statului si a bunurilor sale, sint guvernate de legea statului caruia ii apartin.
8. Referitor la prescriptia extinctiva.
9. Referitor la competenta teritoriala. Litigiul cu privire la un imobil se judeca de instanta in raza careia se afla bunul, pe cind cu privire la la un mobil este competenta instanta domiciliului piritului, ca regula (actor sequitur forum rei).
|
