Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Bursa romana de marfuri

economie


Scopul Bursei Romane de Marfuri este sa ofere solutii practice intr-un mod transparent, eficient si profesional. BRM este o institutie care creste constant, se adapteaza permanent la nou, schimba tehnologiile, introduce noi produse pentru a veni in intampinarea solicitarilor de management al riscului comercial si financiar.

BRM va continua sa lupte pentru imbunatatirea raportului eficienta/cost, dar si pentru a mentine corectitudinea si transparenta pietei sale. Astazi, suntem mai mult ca oricand fideli devizei noastre initiale: grija pentru calitatea serviciilor, capacitatea de a anticipa si inova, succesul nostru prin succesul actionarilor si al clientilor.



Obiectivele noastre au in vedere dezvoltarea si stabilitatea pietei, cresterea lichiditatii si a volumului de tranzactionare. Pentru a ne atinge obiectivele, vom continua sa ne bazam pe contributia si increderea membrilor si clientilor nostri, dar mai ales pe activitatea lor alaturi de noi.

. Bursele de marfuri

Bursele de marfuri sunt piete organizate, care asigura concentrarea cererii si ofertei pentru produse si servicii în scopul efectuarii de tranzactii în conditii de concurenta si libertate contractuala.
Menirea lor este de a pune în legatura - direct sau prin intermediari specializati - un numar cât mai mare de agenti economici interesati în comertul international cu anumite marfuri - producatori, comercianti, armatori, expeditori, asiguratori etc. - creându-se totodata conditiile materiale si informationale necesare pentru încheierea si executarea tranzactiilor.

1.1. Caracteristicile si functiile burselor

Bursa este piata prin excelenta, prezentând caracteristici care îi asigura un statut unic în viata economica: libertate contractuala; caracter organizat al tranzactiilor; natura specifica a bunurilor tranzactionate; functionarea permanenta; caracter reprezentativ.
Bursele sunt piete libere, în sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si a ofertei disponibile pentru marfurile respective. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate pe pietele bursiere decât acele marfuri pentru care exista o concurenta libera, adica un numar suficient de mare de ofertanti si cumparatori, astfel încât sa nu apara posibilitatea unor concentrari în scopul manipularii pretului; bursa este opusa, prin esenta sa, ideii de monopol.
Bursa este o piata organizata, în sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si acceptate de participanti. Organizarea pietelor bursiere se realizeaza atât prin cadrul legal stabilit în fiecare tara pentru activitatea bursiera, cât si prin regulamentele bursiere - expresie concentrata si consacrata a normelor si a uzantelor în afaceri. Totodata, tranzactiile bursiere se efectueaza întotdeauna prin firme specializate (de tip broker/dealer) si prin intermediul unui personal specializat (agentii de bursa), care asigura stabilirea contactului între cererea si oferta ce se manifesta pe piata.

Dupa obiectul tranzactiilor lor, bursele se împart în doua mari categorii: burse de marfuri, la care se comercializeaza produse si servicii, si burse de valori, la care se comercializeaza active financiare (în speta, valori mobiliare, actiuni si obligatiuni).
La rândul lor, bursele de marfuri pot fi generale, pentru comercializarea mai multor categorii de produse si servicii, sau specializate pe anumite grupe de marfuri. (Vezi Figura 10.1.)

Spre deosebire de licitatii, bursele de marfuri sunt piete cu functionare permanenta . Ele sunt organizate într-o forma institutionalizata, fie din initiativa privata, fie ca burse de stat. În primul caz, forma juridica de organizare este de cele mai multe ori cea a asociatiei fara caracter lucrativ, desi exista si burse constituite ca societati comerciale.
Sintagma "bursa de marfuri" acopera realitati diferite în diferite etape istorice si în diferite tari. O prima acceptiune este aceea de piata de marfa fizica, respectiv un mecanism tranzactional prin care se încheie contracte a caror executare se face numai prin predarea/primirea efectiva a marfii - obiect al contractului, respectiv plata sumei de bani reprezentând pretul.
Dupa momentul în care are loc derularea lor, operatiunile pe pietele de marfa fizica pot fi "la disponibil" sau spot si "cu executare amânata" sau forward.
O alta categorie de burse sunt pietele la termen, numite si "burse de hârtii", deoarece în acest caz tranzactia are esentialmente un caracter financiar, fiind bazata pe documente si nu pe livrare efectiva de marfa; executarea în natura reprezinta numai exceptia în acest tip de tranzactii. În prezent forma dominanta si deosebit de dinamica a pietelor la termen o reprezinta pietele futures si cele cu optiuni.
Tranzactiile la termen se încheie în cadrul burselor si beneficiaza de un regulament propriu si de un mecanism specific de realizare. Pentru organizarea si functionarea corespunzatoare a unei piete la termen se cer a fi îndeplinite o serie de conditii:
- Obiectul contractului trebuie sa fie un bun (activ) fungibil;
Bunurile fungibile sunt omogene din punct de vedere calitativ, fiind definite prin caractere generice, si ele pot fi individualizate prin numarare, masurare, cântarire etc.

. Bursele de marfuri

Bursele de marfuri sunt piete organizate, care asigura concentrarea cererii si ofertei pentru produse si servicii în scopul efectuarii de tranzactii în conditii de concurenta si libertate contractuala.
Menirea lor este de a pune în legatura - direct sau prin intermediari specializati - un numar cât mai mare de agenti economici interesati în comertul international cu anumite marfuri - producatori, comercianti, armatori, expeditori, asiguratori etc. - creându-se totodata conditiile materiale si informationale necesare pentru încheierea si executarea tranzactiilor.

1.1. Caracteristicile si functiile burselor

Bursa este piata prin excelenta, prezentând caracteristici care îi asigura un statut unic în viata economica: libertate contractuala; caracter organizat al tranzactiilor; natura specifica a bunurilor tranzactionate; functionarea permanenta; caracter reprezentativ.
Bursele sunt piete libere, în sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si a ofertei disponibile pentru marfurile respective. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate pe pietele bursiere decât acele marfuri pentru care exista o concurenta libera, adica un numar suficient de mare de ofertanti si cumparatori, astfel încât sa nu apara posibilitatea unor concentrari în scopul manipularii pretului; bursa este opusa, prin esenta sa, ideii de monopol.
Bursa este o piata organizata, în sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si acceptate de participanti. Organizarea pietelor bursiere se realizeaza atât prin cadrul legal stabilit în fiecare tara pentru activitatea bursiera, cât si prin regulamentele bursiere - expresie concentrata si consacrata a normelor si a uzantelor în afaceri. Totodata, tranzactiile bursiere se efectueaza întotdeauna prin firme specializate (de tip broker/dealer) si prin intermediul unui personal specializat (agentii de bursa), care asigura stabilirea contactului între cererea si oferta ce se manifesta pe piata.

Dupa obiectul tranzactiilor lor, bursele se împart în doua mari categorii: burse de marfuri, la care se comercializeaza produse si servicii, si burse de valori, la care se comercializeaza active financiare (în speta, valori mobiliare, actiuni si obligatiuni).
La rândul lor, bursele de marfuri pot fi generale, pentru comercializarea mai multor categorii de produse si servicii, sau specializate pe anumite grupe de marfuri. (Vezi Figura 10.1.)

Spre deosebire de licitatii, bursele de marfuri sunt piete cu functionare permanenta . Ele sunt organizate într-o forma institutionalizata, fie din initiativa privata, fie ca burse de stat. În primul caz, forma juridica de organizare este de cele mai multe ori cea a asociatiei fara caracter lucrativ, desi exista si burse constituite ca societati comerciale.
Sintagma "bursa de marfuri" acopera realitati diferite în diferite etape istorice si în diferite tari. O prima acceptiune este aceea de piata de marfa fizica, respectiv un mecanism tranzactional prin care se încheie contracte a caror executare se face numai prin predarea/primirea efectiva a marfii - obiect al contractului, respectiv plata sumei de bani reprezentând pretul.
Dupa momentul în care are loc derularea lor, operatiunile pe pietele de marfa fizica pot fi "la disponibil" sau spot si "cu executare amânata" sau forward.
O alta categorie de burse sunt pietele la termen, numite si "burse de hârtii", deoarece în acest caz tranzactia are esentialmente un caracter financiar, fiind bazata pe documente si nu pe livrare efectiva de marfa; executarea în natura reprezinta numai exceptia în acest tip de tranzactii. În prezent forma dominanta si deosebit de dinamica a pietelor la termen o reprezinta pietele futures si cele cu optiuni.
Tranzactiile la termen se încheie în cadrul burselor si beneficiaza de un regulament propriu si de un mecanism specific de realizare. Pentru organizarea si functionarea corespunzatoare a unei piete la termen se cer a fi îndeplinite o serie de conditii:
- Obiectul contractului trebuie sa fie un bun (activ) fungibil;
Bunurile fungibile sunt omogene din punct de vedere calitativ, fiind definite prin caractere generice, si ele pot fi individualizate prin numarare, masurare, cântarire etc.

CAPITOLUL III

BURSA DE MĂRFURI

3.1. Originea si evolutia institutiei bursiere

Istoria economica evidentiaza faptul ca obiectul pietei bursiere, mecanismele

ei de functionare au aparut si s-au perfectat de-a lungul timpului, geneza si evolutia

acesteia fiind complexa si extrem de importanta pentru întelegerea angrenajului

economic contemporan. Asa se si explica si preocuparile crescânde ale

specialistilor, cadrelor didactice din domeniu, institutiilor publice competente,

concretizate într-o vasta literatura privind aspectele istorice, teoretice,

metodologice, practice si juridice legate de aparitia, dezvoltarea si perfectionarea

institutiei bursiere

Literatura economica de specialitate cuprinde o serie de tratate, carti, manuale, dictionare, studii, articole etc., care

descriu continutul bursei de marfuri, bursei de valori si bursei valutare, dintre care am selectat: Abil, Lucia

Dictionar bursier, Editura Economica, Bucuresti, 1994; Alexandri, Cecilia, Davidovici, I., Gavrilescu, D.

(coordonatori), Tratat de economia agriculturii, Editura Expert, Bucuresti, 2003; Anghelache, Gabriela, Bursa si

piata extrabursiera, Editura Economica, Bucuresti, 2000; Balley, P., La Bourse, mithes et realites, PUF, Paris, 1986;

Belletante, B., La bourse - son fonctionnement, son rôle dans la vie economique, Editions Hatier, Paris, 19 757g69h 92;

Bidilean, V., Uniunea Europeana. Institutii, politici, activitati, Editura Agroprint, Timisoara, 2000; Bran, P., Relatii

valutar-financiare internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1994; Braudel, F., Jocurile schimbului, Editura

Meridiane, Bucuresti, Vol. I si II, 1985; Crozet, Y. si colab., Dictionnaire de banque et bourse, Editions Armand

Colin, Paris, 1993; Ciobanu, G., Bursele de valori si tranzactiile la bursa, Editura Economica, Bucuresti, 1997;

Dardac, N. si colab., Burse de valori. Dimensiuni si rezonante social-economice, Editura Economica, Bucuresti,

Dufloux, C., INTEC-CNAM, Paris, Piete financiare, Editura Economica, Bucuresti, 2000; Durand, M.

Bursa, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992; Funar, Sabina, Bursa de marfuri, Editura Academic Press, Cluj Napoca,

Funar, Sabina, Vlad, Ioana, Bursa de marfuri si de valori, Editura Academic Press, Cluj Napoca, 2001;

Gallois, D., Bursa. Origine si evolutie, Editura Teora, Bucuresti, 1999; Gastinel, H.; Bernard, E., Les marches

boursiers dans le monde. Situation et evolution, Editions Montchrestien, Paris, 1996; Herbei, M., Operatiuni de

bursa. Evaluarea bursiera a agentilor economici, Editura Mirton, Timisoara, 1994; Iorga, N., Istoria comertului

românesc, Tipografia Tiparul Românesc, Bucuresti, 1925; Iosif Gh., Piata resurselor si a produselor agroalimentare,

Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1998; Istudor, N., Modele de organizare a pietelor agroalimentare, Editura

Economica, Bucuresti, 2000; Negoescu, Gh., Bontas, Cristina, Institutia bursiera, Editura Evrika, Galati, 1999;

Nitu, A., Burse de marfuri si valori, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2002; Miclaus, P.G., Bursele de comert,

Editura Economica, Bucuresti, 2003; Pascariu, Gabriela, Uniunea Europeana - Politici si piete agricole, Editura

Economica, Bucuresti, 1999; Popa, I., Bursa. Vol. I (1993, 1995) si II (1994), Colectia Bursa, Editura Adevarul,

Bucuresti; Potolea, Gh., Horea, H., Efectele de comert, Imprimeria Ardealul, Cluj Napoca, 1992; Rujan, O.

Tranzactii comerciale internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1997; Simon, Y., Bourses de commerce et

marches a terme de marchandises, Daloz, Paris, 1986; Stanciu, N., Burse internationale, Editura Craiova, Craiova,

Stanciu, S., Teoria contractelor, Editura ASE, Bucuresti, 2002; Stoica, V., Ionescu, E., Pietele de capital si

bursa de valori. Editia a II-a, Editura Economica, Bucuresti, 2000; Suta, N., Suta, Salajan Sultana, Comertul

international si politica comerciala internationala. Editia a XII-a, Vol. I si II, Editura Economica, Bucuresti, 2003;

Tracy, M., Produsele alimentare si agricultura în economia de piata, Editura IMPEX '92 SRL, Bucuresti, 1996;

Vidalanche, G., La Bourse, Delmas, Paris, 1981; Voicu, M.V., Organizarea integrata a pietei cerealelor si plantelor

oleaginoase, Teza de doctorat, ASE, Bucuresti, 1998; Zahiu, Letitia, Agricultura mondiala si mecanismele pietei,


Elemente specifice bursei au existat în structura economiilor tarilor lumii cu multe milenii în

urma, ele manifestându-se în tranzactiile comerciale din interiorul popoarelor antice si în afara lor Acest

proces istoric obiectiv este analizat într-o serie de lucrari de referinta , care reliefeaza sintetic anumite

momente si evenimente economice, comerciale semnificative. Germenii activitatii bursiere dateaza cu

aproximativ doua milenii înaintea erei noastre, manifestându-se în comertul din Mesopotamia, Arabia,

Grecia, Imperiul Roman, India, China, Egipt, precum si între tarile africanex

În Enciclopedia Universalis (Editeur ŕ Paris, 1984, Corpus 3 si 4, pag. 1928) se consemneaza ca

în timp ce "asirienii au realizat primele banci, iar grecii au inventat moneda, romanii au imaginat primele

burse de valori". De asemenea, Pichet Eric releva ca operatiuni similare s-au realizat prima data în

Sumar, în anii 2800 î.e.n.

Literatura economica consemneaza o forma originala a schimbului, utilizata de catre

triburile africane, cu mii de ani în urma, care consta din aceea ca locuitorii înarmati ai unui trib depuneau

produsele în anumite locuri, retragându-se dupa aceea. Locuitorii înarmati ai altui trib depuneau si ei,

alaturi, produsele pe care doreau sa le vânda în schimbul celor aduse de primii. Acestia din urma reveneau

la locul respectiv si daca erau interesati, realizau schimbul. În caz contrar se retrageau din nou, astfel încât

cea de-a doua tabara sa completeze produsele în scopul consimtirii tranzactiei

Între Tibru si Eufrat au aparut unele operatiuni de împrumut, considerate preambulul crearii

bancilor de mai târziu, prin intermediul carora comerciantii si-au dezvoltat activitatea, ceea ce a dus la

intensificarea comertului Mesopotamiei cu restul lumii. În locuri organizate se întâlneau si negociau

tranzactii de schimb, ciobanii din Mesopotamia cu agricultorii, obiectul schimbului constituindu-l oile si

grâul. În timp, lidienii, fenicienii, asirienii si cartaginezii au utilizat banii drept mijlocitor al schimburilor

de bunuri si au fost luate în considerare la elaborarea regulilor activitatii comerciale de mai târziu.

Pe teritoriul Romei si al Greciei antice, schimbul se derula pe baza unor reguli precise, legate de

bunurile ce puteau fi comercializate, modalitatile de plata, monedele acceptate. Tranzactiile de schimb se

efectuau în locuri si la intervale de timp stabilite. Aceste reguli sunt considerate de specialisti generatoare

ale activitatii bursiere. În Grecia antica, la sfârsitul secolului al VI-lea î.e.n., în Agora, în spatiul numit

Emporium, negustori si comercianti, folosind mese de schimb, denumite "trapeze", realizau tranzactii cu

bani. În Roma antica, la "Collegia Mercantorium", se derulau negocieri privind importante tranzactii

comerciale. Clasa publicanilor, socotita o categorie a burgheziei financiare, a obtinut dreptul exclusiv

pentru colectarea si pastrarea impozitelor, pentru a face investitii pentru amenajarea Romei, constructii de

temple si drumuri, asigurarea aprovizionarii armatei si alte operatiuni, care necesitau mari resurse

financiare. Pe acest fond, a aparut ideea realizarii unor societati în comandita, pentru care s-au emis

actiuni destinate publicului . Acest moment este considerat primul embrion al bursei de valori

În Imperiul Roman si în Grecia antica, concomitent cu schimbul traditional, apare o practica

noua, care consta din tranzactii cu "marfuri viitoare", bunuri care erau prezente prin esantioanexx

tranzactia efectiva realizându-se ulterior, la un termen stabilit. Aceasta practica reprezinta de fapt germenii

viitoarelor operatiuni bursiere la termen, numite în prezent futuresxxx. Aceste practici au fost utilizate si în

Editura Arta grafica, Bucuresti, 1992; Zahiu Letitia si colab., Structuri agrare si viitorul politicilor agricole, Editura

Economica, Bucuresti, 2003.

Braudel, F., Op. cit., Vol I, Editura Meridiane, Bucuresti, 1985, pag. 104; Funar, Sabina, Vlad, Ioana, Bursa de

marfuri si de valori, Editura Academic Press, Cluj Napoca, 2001, pag. 5-11; Murgu, N., Lazar, C., Isarescu, M.

Op. cit., 1982, pag. 2; Negoescu, G., Bontas, Aurora Cristina, Institutia bursiera, Editura Evrika, Galati, 1999, pag.

Stanciu, N., Bursele internationale, Editura Craiova, Craiova, 1999, pag. 7-13 si altii.

x Dupa unii autori, bursa dateaza înca din perioada reuniunilor de negustori, cunoscute din vremuri timpurii de catre

marile centre ale Orientului si Mediteranei, si care par a fi atestate de catre Roma spre sfârsitul secolului al II-lea al

erei noastre (Bloch, R., Cousin, I., Rome et son destin, 1960, pag. 126).

Pichet, E., Le guide pratique de la bourse, SEFI, 1996, pag. 23

Murgu, N., Lazar, C., Isarescu, M., Op. cit., 1982, pag. 2

Ciobanu, Gh., Op. cit., 1994, pag. 24

xx Esantion, o cantitate cu dimensiuni reduse dintr-un anumit produs corporal, pe baza caruia se examineaza felul,

calitatea si valoarea acesteia, în vederea admiterii lui la bursa.

xxx Contract standardizat care creeaza pentru titular fie obligatia de a vinde, fie de a cumpara un anumit activ la o data

determinata si la un pret convenit la momentul încheierii tranzactiei. Acest tip de contract este evidentiat în cont la


Asia, Europa si America, începând cu secolele XVI si XVII, ele cunoscând o extindere în secolul al XIXlea,

pentru ca în secolul al XX-lea, mai ales dupa anii 80, sa fie supuse nu numai unei expansiuni

teritoriale, dar si unor diversificari si perfectionari, devenind astfel instrumente moderne pe piata bursiera.

Dupa prabusirea Imperiului roman, relatiile de schimb a "valorilor negociate"x au încetat, în

perioada predominarii economiei naturale înregistrându-se un regres al schimburilor comerciale. A fost

nevoie de peste un mileniu pentru revigorarea schimburilor comerciale, prin reluarea reuniunilor

permanente, la nivelul unor mari târguri comerciale, unde negocierile erau organizate într-un anumit

spatiu, denumit piata, loja, conventie, podium sau estrada.

În Evul Mediu, marfurile erau comercializate, la început, de regula, în mici piete locale si, ulterior,

prin târguri medievale, ce erau preanuntate de catre "pieds poudres" (oameni cu picioare prafuite), un fel

de voiajori, care calatoreau dintr-un oras în altul anuntând organizarea târgurilor respective.

În anul 1075, la Venetia se înfiinteaza primele societati pe actiuni, criteriul împartirii profitului

fiind aportul de capital. La Toulouse, în anul 1250, actionarii societatii de morarit puteau schimba sau

vinde partile detinute în proprietate în functie de profit. La Florenta, în anul 1408, prin legislatie s-a

stipulat ca actionarii raspund doar în limita capitalului investit în societatea pe actiuni, ceea ce ulterior a

devenit principiu de organizare a societatilor pe actiuni moderne

Odata cu amplificarea schimburilor comerciale, începând cu secolele XI-XII, prin dezvoltarea

oraselor în nordul Italiei - Genova, Venetia, Florenta au fost înfiintate burse de valori. În aceste orase,

înca din secolul al XIV-lea se negociau titlurile pentru împrumuturile de stat, emise în 1328 . Drept

urmare, se poate afirma ca primele burse au aparut în aceste orase stat, ele fiind locurile unde se întâlneau

bancherii, negustorii, agentii de schimb si curtierii, în scopul încheierii de tranzactii în mod public.

Semnul distinctiv utilizat de aceste burse era o punga de bani (bourse), asezata pe frontispiciul sediului si

care indicau locul unde se schimbau informatii referitoare la operatiunile comerciale (de "peste mari") si

se încheiau tranzactii, în special de valori. Specialistii au denumit acest spatiu prin termenul de bursaxx

Bursele au continuat sa se extinda si în nordul Europei, fiind înfiintate la Amsterdam, Bruges,

Hamburg, Bremen si Lübek. La aceste orase se adauga si orasele Paris, Lyon si Anvers, toate situate la

intersectia unor drumuri comerciale mari. În aceste localitati se negociau tranzactii prin intermediul

diverselor monede, unele din ele capatând rezonanta internationala.

La Paris, înca din anul 1141, au aparut agenti de schimb, numiti curtierixxx, care îsi desfasurau

activitatea în locuri speciale - Pont au Change care, pe baza unui comision, derulau operatiuni comerciale,

moment considerat a fi semnalul utilizarii de contracte cu bunuri viitoare . În Anglia s-au extins

tranzactiile pe baza de esantion care, în timp, au devenit o forma de schimb. Ele s-au extins si în Franta, si

se refereau, îndeosebi, la tranzactii în partizi mari pentru nevoile armatei.

În secolul al XIII-lea se utilizau pe scara larga tranzactiile de tip spotxxxx, concomitent cu

existenta contractelor cu livrare ulterioara a marfurilor, care apelau la folosirea unor standarde de calitate

stabilite prin mostrexxxxx

Casa de Compensatie, în registrul bursei si al societatii de brokeraj si în sistemul lor electronic, precum si în carnetul

de note de încheiere al brokerilor.

x Forme incipiente de schimb, care stau la baza originii bursei, termen înscris în dreptul roman.

Pichet, E., Op. cit., 1996, pag. 26

xx În unele lucrari de specialitate, paternitatea termenului de bursa ar reveni familiei Van der Bourse, din orasul

Bruges, care în secolul al XVI-lea era proprietara unui han pe al carui frontispiciu erau sculptate în piatra trei pungi

de bani (bourse). În aceasta locatie se întâlneau negustorii care negociau bani, metale pretioase, valori mobiliare,

inclusiv marfuri. În timp, locurile de întâlnire a participantilor la astfel de tranzactii, prin generalizare, au fost

denumite burse (Tiberiu, P., Stoian, I., Barbu, Elena, Organizarea si tehnica comertului exterior, Editura

stiintifica, Bucuresti, 1967, pag. 174-175).

xxx Termen folosit în Franta, corespondent cu dealer; intermediar al carui rol consta exclusiv în punerea în legatura a

unui vânzator (exportator) cu un cumparator (importator).

Enciclopedia Universalis, Corpus 3 si 4, Editeur ŕ Paris, 1984, pag. 1292

xxxx Contract de vânzare-cumparare, cu executare imediata si livrarea efectiva a activului care sta la baza acestuia.

xxxxx Parte reprezentativa a marfii, de mici dimensiuni, de obicei fara întrebuintari uzuale, sau un exemplar complet al

marfii care formeaza obiectul contractului.


În secolul al XV-lea, François I, regele Frantei, a emis pentru prima oara un împrumut pentru

finantarea razboiului milanez, caracterizat prin renta perpetua si rambursare progresiva, prin trageri anuale

la sorti.

Pe baza acestor date si evenimente se poate trage concluzia ca dezvoltarea timpurie a Evului

Mediu a dus, în final, la afirmarea bursei în lumea afacerilor, a comerciantilor si finantistilor. Prima

bursa în interpretare contemporana a fost cea din Anvers (1531), creata "spre folosinta negustorilor de

orice nationalitate sau limba", urmata de cele din Lyon si Toulouse (1549), Londra (1554), Paris (1563),

Bordeaux (1571) si Amsterdam (1778). Rezulta ca în aceasta perioada s-au pus bazele formarii si

dezvoltarii primelor piete financiare

Procesul dezvoltarii si perfectionarii bursei este legat si de cel al formarii întreprinderilor si al

utilizarii, de catre acestea, a noi modalitati de finantare. Perioada care a urmat marilor descoperiri

geografice a propulsat comertul la distanta, relatiile Europei cu Orientul si Lumea noua ducând la o

înflorire a comertului. Negustorii au valorificat astfel oportunitatile comerciale oferite de bogatiile "lumii

noi", distanta si timpul convertindu-se în profit. Expansiunea coloniala a dus la înfiintarea primelor

companii asemanatoare societatilor pe actiuni moderne, de talie semnificativax. Acestea au impulsionat

activitatea bursiera, prin finantarea unor tranzactii mari.

Pentru atragerea marilor capitaluri s-a impus o noua modalitate de finantare, si anume, emisiunea

publica de actiuni, titluri de valoare ce puteau fi cumparate de detinatorii de capitaluri disponibile, ce

doreau sa le plaseze în societatile emitente. Prin vânzarea noilor actiuni emise de societatile comerciale,

acestea se schimbau în cantitati mari, fixarea pretului lor (cursul actiunii) realizându-se prin cotare, fiind

conditionat de raportul dintre cerere si ofertaxx. În consecinta, la Paris, Londra si Amsterdam s-au

dezvoltat piete de valori puternice, în cadrul carora actele de vânzare-cumparare cuprindeau, pe lânga

titlurile datoriei publice si actiunile companiilor franceze, engleze si olandeze ale Indiilor Orientale. La

Bursa din Londra au devenit frecvente tranzactiile care aveau ca termen de livrare "la sosirea vasului"

ceea ce a stimulat pe speculatori sa vânda în avans, cantitati mari de marfuri pe care nu le posedau în

momentul vânzarii.

În anul 1848 s-a înfiintat Chicago Board of Trade (CBOT), bursa a carui obiect erau tranzactiile

cu cereale, în cadrul careia contractele tip spot au fost înlocuite de cele la termenxxx

Producatorii de cereale din zona Chicago vindeau produsele lor comerciantilor locali, care la

rândul lor revindeau la un pret fix la Chicago unor angrosisti, ce le preluau si le transportau pe apa, numai

primavara. În aceasta situatie, comerciantii locali primeau pe lânga pretul sigur obtinut si credite de la

cumparatorii din Chicago sau a bancilor, folosite pentru plata furnizorilor de cereale. Mai ales dupa

razboiul civil (1881-1885), s-au înmultit speculatoriixxxx, care urmareau sa cumpere sau sa vânda

drepturile de proprietate asupra cerealelor, efectuându-se mai mult un comert scriptic si nicidecum real,

efectiv. În aceasta situatie s-a impus nevoia de a elabora si adopta reguli clare privind desfasurarea

livrarilor deficitare, reglementarea livrarii, a platilor finale si a garantiilor.

Practica operatiunilor la termen, care îsi are originea în sistemul de târguri medievale, a permis

Japoniei ca din 1697 sa-si organizeze piata la termen cu un secol si jumatate înaintea SUA. Referitor

la Japonia, relevam si aparitia în secolul al XVII-lea a ceea ce denumim hârtie de valoare, generata de

relatiile de distributie a productiei de orez. Hârtiile de valoare îsi au originea în tichetele de orez, ce aveau

calitatea de documente de depozit pe baza carora se vindea orezul de catre proprietarii funciari, acesta

fiind contravaloarea rentei în natura realizata pentru fiecare recolta. Deoarece aveau o acoperire fizica - a

x În literatura economica sunt frecvent amintite Compania pentru noua Franta, Compania lui Morbihan si a lui Saint

Cristopher, Compania franceza din Indiile Orientale (1664), iar prin fuzionarea lor, Compania Indiilor.

xx Prima lista de cotatie bursiera a aparut la Anvers (1592).

xxx Acest gen de comert s-a extins, iar gama produselor comercializate la termen s-a diversificat continuu. În secolul

al XX-lea, contractele futures s-au extins la metale pretioase, indici bursieri, valute, rata dobânzii.

xxxx Participanti profesionisti (institutii financiare sau operatori individuali ce dispun de o mare forta financiara) la

operatiuni de bursa, care accepta riscul în scopul obtinerii unui profit. Acestia opereaza pe piata futures sau cu

optiuni si obtin profituri din diferenta favorabila dintre preturile de cumparare si cele de vânzare ale unui contract.

Fara un astfel de "actor", comertul la termen futures si options nu ar mai avea continuitate, nu s-ar mai asigura

reducerea la minimum a fluctuatiilor preturilor, bursa ar furniza numai servicii intermitente.


orezului, aceste tichete au devenit hârtii de valoare. Prin intermediul lor, comerciantii îsi realizau propriul

interes deoarece obtineau o oferta sigura de orez si aveau posibilitatea de a realiza un profit prin vânzarea

tichetelor altor persoane, al un pret mai mare, în situatia în care pretul orezului crestea pâna la scadenta.

Schimburile comerciale derulate prin intermediul târgurilor au pus bazele aparitiei si dezvoltarii

comertului modern, prin formalizarea produselor standardizate si codificate, conducând, în final, la

elaborarea unei legislatii comerciale specifice.

Bursa de valori din Amsterdam a dominat începutul secolului al XVII-lea, mentinându-se timp

de peste un secol ca cea mai importanta piata financiara a lumii. La aceasta Bursa erau cotate titlurile

datoriei publice, dar si actiunile Companiei Olandeze a Indiilor Orientale. Aceasta pozitie de mare piata

financiara internationala a Amsterdamului se explica prin urmatoarele elemente, definitorii pentru

caracterizarea capacitatii unei burse: o organizare bancara foarte puternica; moneda nationala

puternica, care circula într-un vast teritoriu european al vremurilor respective; prosperitatea economica

înalta, efect al participarii celei mai mari parti a populatiei.

La Bursa din Amsterdam, bunurile marfare se puteau negocia pe baza contractelor "options"x

prin care se negocia un anumit pret pe baza caruia cumparatorul primea de la vânzator dreptul de a

cumpara o anumita cantitate de marfa la un termen ulterior.

Începând cu anul 1695, cu o întârziere de aproape un secol, Londra s-a afirmat ca o piata

bursiera reprezentativa, prin care se tranzactionau si actiuni si titluri de valoare, cunoscuta sub numele

de "Royal Exchange". Din anul 1773 s-a profilat numai pe titluri financiare si si-a schimbat denumirea în

"Stock Exchange". Prin intermediul ei s-au negociat, la vremea respectiva, peste 150 de titluri, printre care

si titlurile de stat ale Bancii Angliei si actiuni ale Companiei engleze a Indiilor Orientale. Prin succesele

repurtate, piata financiara londoneza a contribuit la afirmarea precoce a capitalismului în acest spatiu

european. Din secolul al XIX-lea, Londra a detronat Amsterdamul, devenind cea mai puternica piata

financiara din lume. Bursa de la Londra a consolidat rolul banilor de hârtiexx, ca accelerator al formarii

capitalismului si a contribuit la utilizarea larga a titlurilor de valoare - actiuni si obligatiuni - în finantarea

marilor afaceri.

Un moment distinct, important în evolutia burselor de valori a fost începutul secolului al XX-lea,

când capitaluri importante s-au orientat din nou spre plasamente în actiuni, aparând societatile anonime

pe actiuni, care au impulsionat pietele financiare europene. Dezvoltarea accentuata a industriei a provocat

aparitia tranzactionarii de noi titluri de valoare în bursa, din domeniul transportului pe calea ferata,

industriei siderurgice, exploatarilor carbonifere, gazului metan, bancilor, constructiilor de automobile,

industriei aeronautice.

În Franta, la constituirea societatilor de cai ferate, care necesitau uriase fonduri de investitii, pe

lânga aportul de capital particular si strain, s-a recurs la emisiunea de obligatiuni. În aceste conditii,

Franta a devenit mai mult piata financiara a obligatiunilor, în timp ce în Londra si Berlin dominanta era

piata actiunilor

Pâna la primul razboi mondial, Londra era cea mai importanta piata financiara internationala

Ca urmare a cresterii semnificative a cursurilor actiunilor, inclusiv a ratelor dobânzii, în timp a aparut o

saturare a pietei londoneze, care a dus, în final, la scaderea cererii de valori mobiliare. În urma prabusirii

imperiului colonial, si a declinului lirei sterline, piata financiara londoneza si-a pierdut suprematia, pe care

a cedat-o Bursei din New York, care este, si în prezent, cea mai puternica bursa de valori din lumea

contemporana. Cu toate acestea, Bursa din Londra ramâne însa, prin City-ul sau, în istoria evolutiei pietei

financiare ca un model de organizare bancara si bursiera, având cel mai complex sistem institutionalizat

din lume.

În anul 1979, ridicarea controlului schimburilor a antrenat o crestere a investitiilor internationale

si atragerea la bursa londoneza a capitalurilor straine. Prin Legea serviciilor financiare, intrata în vigoare

x Contract standardizat care, în schimbul platii unei prime, creeaza pentru cumparatorul optiunii dreptul, dar nu si

obligatia, de a cumpara sau vinde un anumit activ la un pret prestabilit, numit pret de exercitare, la un termen viitor

determinat.

xx Paternitatea înfiintarii banilor de hârtie apartine Chinei, care înca de la începutul secolului al XI-lea a avut monede

- semn (hârtie - moneda) (Gernet, J., Le monde Chinois, Paris, 1972, pag. 231).


în 1986, s-a creat Big-Bang-ulx, care a stat la originea marilor reforme pe piata financiara britanica.

Comisioanele au fost abolite, iar firmele membre la Stock Exchange pot actiona ca titulari principali sau în

calitate de intermediari

Paralel cu aceste evenimente negative de pe piata financiara londoneza, Franta a devenit

principalul creditor mondial, ocupând astfel locul fruntas în dinamica pietei financiarexx. În a doua

jumatate a secolului al XIX-lea, Bursa din Paris si-a extins sfera de cuprindere, prin aparitia unui numar

însemnat de banci si a expansiunii titlurilor de valoare straine, superioare celor autohtone, Dar, la fel ca în

situatia bursei londoneze, fluctuatiile economice conjuncturale si speculatiile bursiere au avut drept

consecinte scaderea cursurilor titlurilor de valoare si crahuri bursiere de rasunet.

În Statele Unite ale Americii, înca din 1750, existau piete de marfuri care comercializau bunuri

manufacturate. În acea perioada, cele mai multe tranzactii erau cash, cu livrare imediata (spot). Bursele de

marfuri si cele de valori au aparut în SUA aproximativ în aceeasi perioada, respectiv la mijlocul secolului

al XIX-lea. S-a înfiintat atunci New York Exchange, cea mai mare bursa de valori din lume si bursa de

marfuri Chicago Board of Trade (CBOT). CBOT a fost înfiintat pentru a promova unificarea cutumelor

si a uzantelor comerciale; a inocula comertului principiile dreptatii si echitatii; a facilita rezolvarea rapida

a neîntelegerilor comerciale; a culege si difuza informatii economice si de comert pertinente; a asigura

membrilor ei avantajele cooperarii în sprijinul ocupatiilor lor legitime . În timpurile noastre constituie cea

mai importanta bursa de comert a lumii. Ulterior au aparut si alte burse de marfuri, cum ar fi The

Minneapolis Grain Exchange (în 1881) sau bursele din Kansas City, St. Louis, Baltimore, San Francisco,

New Orleans etc.

Un moment important, distinct în evolutia burselor a fost începutul secolului al XX-lea. Valul

industrial, caracteristic acestui secol, a dus la revigorarea semnificativa a burselor europene, crescând

substantial societatile industriale si comerciale cotate la bursa, emisiunile de actiuni si obligatiuni, inclusiv

actiunile straine. Dar, prima conflagratie mondiala a dus la scaderea substantiala a activitatii pe pietele

financiare, prin rambursarea cursului actiunilor si al obligatiunilor.

În acest nou context mondial, atentia investitorilor s-a îndreptat spre economia americana, în plina

expansiune si consolidare economica. Bursa din Wall Street a avut o prosperitate sustinuta, detinând si în

prezent locul suprem pe piata financiara mondiala. Premisele acestui succes au fost create prin

utilizarea împrumuturilor de la banci, pentru cumpararea de actiuni si revânzarea lor cu profit. Pe aceasta

piata financiara au participat peste 1,5 milioane persoane, alaturi de numeroase firme industriale, ce

acordau si ele împrumuturi

Primele semnale ale recesiunii acestei burse au aparut în legatura cu retragerea de pe piata a

investitiilor europene, care a dus la prabusirea indicelui Dow Jones care a scazut de la 381,7 puncte la 198

puncte. Aceasta disfunctionalitate a pietei financiare americane a declansat o criza bancara, exprimata de o

serie de falimente, ce a durat pâna în 1932, indicele Dow Jones atingând nivelul minim de 41,2 puncte.

Acest crah bancar din 1929 a dus la declansarea crizei mondiale, manifestate în perioada 1929-1933.

Pentru a asigura revigorarea pietei financiare, în 1933 SUA a adoptat Legea titlurilor financiare

(Securities Act), în scopul de a furniza protectia completa a investitiilor si de a proba frauda cu titluri

financiare.

x Marele "boom" financiar, care desemneaza dereglarea pietei bursiere londoneze, în a doua jumatate a anilor '80, în

secolul anterior.

Dardac. N., Basno, C., Op. cit., 1997, pag. 45

xx Crearea Companiei Indiilor a scos în evidenta avantajele comertului la distanta, prin marile profitului obtinute.

Actiunile la purtator ale Companiei erau negociate public în Curtea Palatului de Justitie. Treptat, ca urmare a scaderii

substantiale a activitatii pe piata financiara, sub influenta Revolutiei din 1789, a trecerii la economia de razboi, care a

accentuat procesul inflationist si caderea monedei nationale, aceasta piata financiara s-a prabusit. În consecinta, bursa

a fost închisa, iar datoriile publice au fost partial rambursate, ceea ce a dus la pierderea încrederii în investitiile

financiare, care s-au orientat cu precadere catre plasamente financiare, comert maritim, contrabanda si speculatii

asupra minelor îndepartate.

Chicago Board of Trade, Action in the Market Place: Commodity Futures Trading Board of Trade of the City of

Chicago, Printed in USA, 1978, pag. 1

Negoescu, Gh., Bontas, Cristina, Op. cit., 1999, pag. 62


Dupa al doilea razboi mondial, datorita eforturilor de reconstructie a economiei, piata financiara a

înregistrat o accentuare a capitalizarii bursei, ca urmare a noilor reglementari fiscale si monetare,

caracterizate prin multiple avantaje pentru posesorii titlurilor de valoare. Cresterea puterii de cumparare a

dolarului a avut drept efect revitalizarea pietei bursiere, consecinta a revigorarii economiei si a

îmbunatatirii informarii si a protejarii actionarilor. S-au facut si primii pasi pentru automatizarea

completa a transmiterii datelor de la sala de negociere a bursei

În aceasta perioada, o dezvoltare puternica a cunoscut si piata bursiera japoneza. Închisa la

sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, piata financiara a fost redeschisa pe baze complet noi, prin

împletirea practicii traditionale de afaceri cu inovatia specifica metodelor occidentale. Tokyo Stock

Exchange (TSE), începând cu anii '70 a fost supusa unui proces de modernizare, prin crearea si

functionarea unui sistem computerizat de informatii, realizându-se si o deschidere internationala a bursei.

Centrul celei de-a treia piete bursiere pe plan mondial, Bursa din Londra si-a mentinut pâna în

1986 trasaturile ei traditionale, conservatoare, dupa care a intrat într-o perioada de profunde reforme (Big

Bang), devenind centrul "europietelor" si al tranzactiilor internationale.

În Franta, dupa o evolutie pozitiva impulsionata de reconstructia industriala, se înregistreaza o

noua cadere în anii '60 ai secolului al XX-lea, ca urmare a deschiderii granitelor si a accentuarii inflatiei.

"Lunea neagra" de la bursele occidentale (19 octombrie 1987) a dus la o criza pe piata financiara,

scaderi substantiale fiind înregistrate la bursele de valori din New York, Londra, Tokyo, la bursele

europene si cele asiatice, unele din ele fiind închise temporar.

Pe baza acestor evolutii, pe plan mondial, a institutiei bursiere, se poate concluziona ca, în

prezent, bursele americane îsi disputa întâietatea pentru piata de capital cu bursele din Japonia. În schimb,

în ceea ce priveste piata bursiera americana comerciala este pe primul loc în lumex

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, în tarile situate în Centrul si Estul Europei, dominate de

sistemul centralizat al economiei nationale, bursele au fost desfiintate, netinându-se seama de traditiile,

experientele si rolul lor în mecanismul de functionare a unei economii eficiente.

Odata cu schimbarea regimurilor politice în aceste tari, cu trecerea la formarea unei economii de

piata functionale, institutiile bursiere au început sa fie reînfiintate, act economic ce a devenit o optiune

principala a reformelor economice ce se desfasoara în aceste tari. Prin mecanismul bursier s-a urmarit si se

urmareste înfaptuirea relatiilor reale de piata concurentiala între agentii economici, întronarea concurentei

loiale între acestia pentru dinamizarea circuitului financiar pe criterii economice, de eficienta, în cadrul

unui mediu economic guvernat de regulile pietei.

În acest proces de constituire a institutiilor bursiere, pe lânga preocuparile si sprijinul puterii

publice nationale se desfasoara un sprijin substantial pe linia serviciilor de consultanta si asistenta de catre

firme din tarile U.E., SUA, Japonia etc., pentru a se asigura functionalitatea normala a mecanismului

bursier.

Reconstituirea institutiei bursiere în aceste tari este un proces complex si contradictoriu, deoarece,

pe lânga faptul ca reprezinta un factor de echilibru, stabilizator pentru activitatea economica în general, a

celei financiare, în special, bursa poate constitui si un factor destabilizator însemnat, mai ales pentru

economiile aflate în criza si în procesul de edificare a unei economii de piata functionale. Intrarea în

normalitate în privinta cunoasterii corecte a fenomenului bursier în aceste tari, atât de catre agentii

economici, cât si de populatie, impune realizarea unei informatii corecte si operative a tuturor

participantilor potentiali la tranzactiile bursiere, cunoasterea mecanismului tranzactiilor bursiere si a

rolului bursei, în general, a bursei de marfuri, în special, a avantajelor de care pot beneficia atât firmele

cotate cât si cei care negociaza titlurile în cauza, precum si a riscurilor pe care acestia, în mod constant, si

le asuma pentru a beneficia de sansa obtinerii de profit.

Bursa este perceputa simultan ca benefica societatii, prin contributia sa la

progresul general al economiei, dar si ca o sursa de dezastre, cu consecinte

nefavorabile asupra economiei si socialului. Prin dublul sau caracter, asociaza

x Analiza facuta în lucrare asupra fenomenului bursier de la aparitia sa si pâna în prezent are la baza, în principal,

piata bursiera americana, ca urmare a reprezentativitatii, a eficientei si sigurantei ei, atât în ceea ce priveste

mecanismele, cât si atractivitatea lor pentru agentii economici.


actiunile benefice pentru economie (dezvoltarea comertului, finantarea societatilor

pe actiuni), cu efecte profund negative (crahul bursier ce duce la recesiune

economica, la ruinarea participantilor la operatiunile bursiere).

Fondarea si functionarea unor piete organizate, a burselor în special, prin

caracterul transparent al activitatii lor, reprezinta si un mijloc de combatere si

prevenire a unor fenomene negative, caracteristice perioadei de tranzitie,

manifestate îndeosebi prin amploarea coruptiei, a "pietei subterane", pietei de

monopol. Pe aceste piete "mâna invizibila" a lui Adam Smith, care regleaza

raportul cerere-oferta si nivelul pretului liber, de echilibru, este obstructionata de

"mâna ascunsa" a celor care uzurpeaza mecanismul real de functionare a economiei

folosind, în interesul lor de înavutire, disfunctiile existente în economie si unele

lacune din legislatia economica. Aceste fenomene negative constituie obstacole în

confruntarea libera, directa si transparenta a cererii si ofertei, caracteristici esentiale

ale activitatii bursiere. Drept urmare, important este ca, înainte de toate,

mecanismul general de functionare a pietelor în general, al pietei bursiere, în

special, sa fie adaptat si conectat la cerintele economiei de piata concurentiale. Pe

piata bursiera, "mâna invizibila" a lui Adam Smith poate actiona însa si în

favoarea unor agenti economici, care prin activitatea si comportamentul lor,

provoaca distorsiuni în economie, deoarece ele sunt încurajate de capacitatea

limitata a sistemului economic si de lacunele prezente în unele acte legislative si

care constituie obstacole în asigurarea confruntarii libere, directe si transparente a

cererii si ofertei, aspecte esentiale ale activitatii bursiere. Drept urmare, important

este ca, înainte de toate, mecanismul general de functionare a pietelor în general, al

burselor în special, sa fie adaptat si conectat la cerintele economiei de piata

concurentiala.

Cu toate limitele existente în functionarea eficienta a pietei bursiere, este

evident faptul ca bursa este generata de formarea, dezvoltarea si consolidarea

economiei de piata libere, fiind un indicator de apreciere a mersului

reformelor economico-sociale ce se desfasoara în aceste tari

Acest proces de înfiintare si de consolidare a pietei bursiere trebuie raportat

la noile tendinte ce se manifesta pe plan mondial, de promovare a inovatiei

financiare, de aplicare a progreselor tehnologice si electronice la activitatile privind

cotarea si cursurile titlurilor de valoare la bursele internationale reprezentative ce se

transmit aproape simultan tuturor centrelor economice si financiare existente pe

Terra. Sub acest aspect, exista specialisti care pun sub semnul incertitudinii

existenta pietei bursiere, asa cum este perceputa ea în prezent, în sensul ca aceasta

devine tot mai mult o piata electronica. O asemenea opinie este combatuta de alti

specialisti în domeniu, care considera ca tranzactiile bursei traditionale nu sunt

eliminate sau diminuate, din contra ele stimuleaza alegerea combinatiilor

inteligente privind tranzactiile, mentinând atractivitatea institutiilor bursiere. În

acest context, profesorul universitar Ioan Popa, specialist în domeniu, subliniaza

urmatoarea idee: "chiar daca viitorul sau poate fi pus sub semnul întrebarii de


ansamblul de perfectionari pe care le-a cunoscut piata financiara în anii '80,

bursa traditionala cu tranzactii publice, vacarm si emotii nu si-a pierdut

fascinatia pe care o exercita asupra publicului larg si nici suportul din partea

specialistilor. Sala de negocieri plina de agenti de bursa ramâne imaginea

tipica a acestei piete"

Important este ca, pe lânga interdependentele economice si social-politice ce

au repercusiuni asupra activitatii bursiere, trebuie sa se ia în consideratie si factorii

psihologici, emotionali, ce au un rol distinct în desfasurarea activitatii bursiere.

Analiza exhaustiva a evolutiei, aparitiei, dezvoltarii si consolidarii institutiei

bursiere releva o serie de consideratii generale, printre care relevam:

1. Istoria economica consemneaza procesul natural evolutiv al schimbului

(comertului), de la forme primare pâna la concentrari comerciale, care au generat

aparitia primelor burse de marfuri. Drumul sinuos parcurs de la aparitia primilor

germeni ai bursei si pâna în timpurile noastre, avântul si declinul lor, poate fi

sintetizat în urmatoarele etape

■ darul;

■ schimbul de marfuri (troc, barter);

■ contractul cu plata si livrare imediata (spot);

■ contractul cu plata si livrare ulterioara stabilirii pretului (forward);

■ contractul la termen tip futures si options;

■ utilizarea instrumentelor financiare sintetice.

Formele de comert încep din antichitate, manifestându-se sub forma darului

si a schimbului de marfuri sau troc. Darul este considerat prima forma de comert,

care îsi are sorgintea în ritualul religios primitiv, relatia cu divinitatea fiind

exprimata prin sacrificarea de ofrande pe altar sau prin daruri diverse, sub forma de

grâne, vin, animale sau obiecte din metale pretioase. Prin dar, cel care oferea,

solicita anumite drepturi celui care îl primea, care de obicei era stapânul. În forma

lui moderna, darul este utilizat si astazi, pentru cu totul alte motive decât actul de

comert, în anumite conditii fiind considerat un element de coruptie.

Schimbul de marfa sau trocul este o forma evoluata a comertului, prin care

participantii realizeaza transfer de marfa echivalenta, în functie de nevoile lor.

Aceasta forma de comert a însotit tranzactiile de la începutul civilizatiei pâna în

momentul în care acesta a atins un volum însemnat, facând necesara aparitia

banilor, ca marfa etalon, în derularea schimbului de marfuri. Banii, în calitatea lor

de etalon, erau de fapt un simbol, o moneda abstracta, admisi, printr-un consens

general, de toti participantii la tranzactii ca element de comparatie între diferite

marfuri supuse actelor de comertx

Popa, I., Op. cit., Vol. I (1995), pag. 50

Toader, A. si colab., Op. cit., 1999, pag. 5; Nitu, A., Op. cit., 2002, pag. 283-285.

x Moneda materiala a trecut prin doua faze: moneda marfa si moneda simbolica. Prima reprezinta o marfa selectata

din lumea marfurilor, ce avea calitati fundamentale în procesul efectuarii schimbului. De pilda, sclavi, tutun, ceai,

tesaturi, sare, vite etc. Cea de-a doua a înlocuit moneda marfa cu metale pretioase (aur, argint). Initial acest gen de

monede circulau sub forma de lingouri, apoi sub forma moneda de aur sau argint emise de puterea publica. Astfel de


Schimbul de marfuri sub forma de troc este utilizat si în timpurile noastre,

cunoscut sub denumirea de barterx, el fiind o întoarcere la comertul traditional, ca

urmare a unor disfunctii în sistemul financiar-valutar international, în deceniul al

VIII-lea al secolului XX.

Cea de-a treia etapa este marcata de momentul formarii pietelor de marfuri,

prin aparitia si dezvoltarea târgurilor specializate si riguros organizate, în principal

în centrele urbane, care au generat aparitia pietei spot. Piata tip spot este

caracteristica Evului Mediu, negustorul ambulant fiind comerciantul acestei

perioade istorice. Situatia este caracteristica tarilor europene, dar si celor din Asia

sau Orientul Apropiat. În cadrul acestei forme de comert se foloseau circuitul banimarfa-

bani, sub aspect financiar si circuitul marfa-bani-marfa, sub aspect

comercial.

Pe piata spot, plata în bani sau cu "scrisoare de târg"xx se realiza în momentul

trecerii titlului de proprietate la cumparator. În secolul al XIII-lea se utilizau pe larg

tranzactiile de tip spot si s-a introdus interdictia contractarii de marfa din afara

târgurilor specializate, care concentrau cererea si oferta de bunuri, permitându-se

astfel exercitarea unui control asupra preturilor, precum si asigurarea conditiilor

minime de formare a preturilor, în conditii de concurenta.

Dezvoltarea comertului în Evul Mediu s-a concretizat într-un volum crescând

de tranzactii, cererea înregistrând sporuri permanente. Pe acest fond au aparut

Asociatiile Comerciantilor, Curtile de Arbitraj si Codul Deontologic al

Comerciantului.

Concomitent cu comertul spot se derulau si contracte cu livrare ulterioara a

marfurilor, care apelau la standarde de calitate. În perioada secolului al XVIII-lea si

în prima jumatate a secolului al XIX-lea, îndeosebi în Olanda si Anglia, comertul

spot s-a transformat în comert la termen, de tip forwardxxx, contract cu plata si

livrare ulterioare, care marcheaza cea de-a patra etapa în evolutia burselor

Ulterior au aparut contracte de tip futures, adica contracte la termen

standardizate, tranzactionate pe piete organizate. Se considera ca, comertul cu

contracte la termen a aparut în Japonia Evului Mediu în cadrul sistemului de

târguri. Astfel, bursa japoneza inaugureaza în 1697, cu un secol si jumatate înaintea

monede au aparut pentru prima oara în China (secolul al IX-lea î. Hr.). În Europa, dupa Herodot, primele monede

metalice au aparut în statul elen Lydia, în a doua jumatate a secolului al VII-lea î. Hr.

x Compensatie în natura care se realizeaza între firme din doua tari, fiecare partener aflându-se atât în postura de

exportator, cât si de importator.

xx Pe baza "scrisorii de târg", negustorii puteau amâna plata si prin circularea lor de la un târg la altul compensau

platile. Ele sunt o extindere a creditului, putând fi folosite pentru anularea debitelor si creditelor realizate de

negustori prin diferite târguri, platind doar eventualele datorii finale. Acest instrument marcheaza de fapt tranzactiile

spot, comerciantii prezentând doar mostre de marfa, plata urmând a fi facuta cu bani sau scrisori de târg la transferul

titlului marfii catre cumparator.

xxx Contract de vânzare-cumparare, cu clauze negociabile si cu termen suspensiv, care se executa la scadenta

convenita de parti; acesta creeaza pentru titular obligatia de a vinde sau de a cumpara un anumit activ la o data

determinata si la un pret convenit si care se executa prin livrarea efectiva a activului ce sta la baza acestuia.


bursei americane contractul futures si respectiv piata la termen sau contractul la

termen negociabil.

Comertul la termen s-a extins odata cu înfiintarea CBOT, când comertul tip

spot s-a transformat în comert cu contracte de tip futures si optionsx, denumite si

produse derivate si care marcheaza cea de-a cincea etapa a procesului de afirmare

a bursei. Germenele comertului de tip futures îsi are radacinile în Imperiul Roman

si Grecia Antica, unde s-au practicat tranzactii cu "marfuri viitoare", pe baza de

esantioane, considerate ca primele manifestari ale operatiunilor la termen de tip

futures. La Bursa din Amsterdam, care în perioada secolului al XVII-lea si

începutul secolului al XVIII-lea a dominat piata financiara a lumii, bunurile

marfare se negociau pe baza contractelor de tip options. Aceste tipuri de contracte,

la care se adauga si cele de tip swapxx, fac parte din categoria produselor derivate.

Acestea sunt destinate împartirii riscurilor între participantii la tranzactii si sporirii

sanselor de câstig, precum si ca mijloace de cunoastere si predictie. Ele se

tranzactioneaza pe piete organizate, ce au o structura ce se polarizeaza în jurul

Casei de Clearing (Compensatie). Pe primul plan al puternicelor piete organizate se

situeaza CBOT (SUA), LIFE (Anglia), MATIF (Franta), EOE (Olanda). În prezent,

tranzactiile la termen sunt reprezentative ca volum în bursele de marfuri si de

valori, în întreg spatiul planetar.

Contractele de tip futures s-au practicat atât în Asia, cât si în Europa si

America, începând cu secolele XVI si XVII, si s-au dezvoltat, în secolul XIX,

perfectionându-se mai mult în secolul XX, mai ales dupa anul 1980. La Bursa din

Amsterdam care în perioada secolului al XVII-lea si începutul secolului XVIII a

dominat piata financiara a lumii, bunurile marfare se negociau pe baza contractelor

de tip options.

Ultima etapa, a sasea, ce se desfasoara si în prezent, este marcata de

perioada ultimelor doua decenii ale secolului trecut, în cadrul burselor începând sa

se tranzactioneze instrumente financiare ingenioase si interesante. Practic, dupa cel

de-al doilea razboi mondial a început tranzactionarea unor instrumente financiare

moderne, denumite produse sinteticexxx. Trecerea la utilizarea unor instrumente

financiare sintetice este legata de Bursa Chicago Mercantille Exchange (CME)

care, în 1971 a extins contractele la termen asupra metalelor pretioase, devizelor,

titlurilor financiare cu venit fix. În 1972 s-a trecut la tranzactionarea primelor

x Piata produselor derivate are drept punct nodal "Big-Bang"-ul britanic. Principalele produse derivate se

comercializeaza în contracte tip futures, contracte pe optiuni si contracte tip swap. Aceasta piata se concentreaza în

jurul unor burse puternice, ca de pilda bursele din Chicago (SUA), din Tokyo, Paris. Denumirea de produse derivate

este o expresie a faptului ca existenta si valoarea de piata a acestora depinde de activele suport la care se refera.

xx Tranzactie în care doi parteneri schimba la început anumite sume de bani exprimate în doua valute diferite, le

deturneaza în timp, conform unor reguli predeterminate, sumele respective reprezentând platile dobânzii si, posibil,

chiar amortizarea sumei initiale (swap valutar Swap al ratelor dobânzii - tranzactii în care doi parteneri schimba

fluxuri de plata a dobânzii, ce au un caracter diferit, bazate însa pe o valoare a sumei initiale stabilite.

xxx Produs sintetic, rezultat al ingineriei financiare, aparut cu peste 30 de ani în urma, concretizat în contracte futures

pe rata dobânzii, pe valuta, pe indici bursieri etc.


contracte futures pe valutax, iar în 1975 CBOT lanseaza pe piata primele

contracte futures pe rata dobânziixx. Se considera ca, în 1982, Bursa de marfuri

din Kansas City a lansat primul contract pe indici de bursaxxx, urmata, în acelasi

an, de Chicago Mercantille Exchange (CME), iar în 1984 de CBOT.

Pe masura evolutiei economiei mondiale, noi produse si proceduri vor

continua sa fie lansate de catre pietele bursiere si în special de catre industriile

futures si options.

2. Aparitia burselor este rezultatul unui proces îndelungat, care continua si

în prezent. În conditiile în care târgurile, dupa secolul al XV-lea au început sa

înregistreze un regres, au cedat tot mai mult în fata depozitelor, magazinelor,

antrepozitelor, magazinelor en gros în general, care tind tot mai mult sa înlocuiasca

târgul, devenind un fenomen general în Europa secolului al XVIII-lea

concretizat, în final, în instituirea bursei.

Istoria releva faptul ca sub aspect cronologic, bursele au fost înfiintate la

Bruges (1409), Anvers (1460), Lyon (1462), Toulouse (1469), Amsterdam (1530),

Londra (1554), Paris (1563), Berlin (1716), Viena (1771), New York (1772),

originile lor istorice fiind legate de orasele Venetia, Pisa, Florenta, Geneva,

localitati în care institutiile bursiere functionau înca din secolele XI-XII.

În cadrul burselor, a început un proces de specializare, pentru ca mai târziu

sa se intensifice cel de universalizare, mai ales în perioada actuala. La începutul

secolului al XVIII-lea la Amsterdam exista o bursa considerata a grâului,

tranzactiile efectuându-se pe baza de mostre care, în timp, a cuprins si piata de

valori. Aceasta bursa a devenit în secolul al XVII-lea si al XVIII-lea polul bursier

european. În 1695, la bursa londoneza Royal Exchange, se tranzactionau fonduri

publice, actiunile companiilor Indiilor si ale Bancii Angliei, pentru ca în 1773 sa se

înfiinteze Stock Exchange, prin excelenta bursa de valori.

Deci, se poate afirma ca, în secolul al XVII-lea, bursa a intrat în viata tarilor

europene si nu numai, influentând economia si orientând chiar destinele ei.

În secolul al XVIII-lea si în prima jumatate a secolului al XIX-lea bursa

cuprindea, în principal, tranzactii de tip spot pentru materii prime, produse

agroalimentare si industriale. Concomitent se extind tranzactiile la termen, piata

cea mai reprezentativa pentru cereale fiind, în aceasta perioada, CBOT (1865).

x Contract futures având drept activ suport valutele forte.

xx Contract futures asupra unui activ financiar reprezentând un instrument de datorie (bonuri de tezaur, eurodolari

etc.). Pretul curent al contractului depinde de rata dobânzii.

xxx Contract futures calculat pe baza indicilor bursieri. Indicii bursieri exprima sintetic evolutia cursurilor valorilor

mobiliare, sub forma raportului dintre cerere si oferta, la un moment dat, ce caracterizeaza starea economiei în

general. Principalele piete financiare ale lumii si-au atribuit unul sau mai multi indici, surprinzând cele mai

reprezentative elemente ale bursei respective. De pilda, în SUA, indicele Dow Jones, NYSE si Standard Poor 500; în

Anglia, indicele FTC-100 (Footsie). Stock Exchange 100 (FT - SE 100); în Japonia, indicele Nikkei si indicele

TOPIX; în România, familia indicilor VAB (Vanguarder Bucuresti), indicele BMS1, propriu Bursei Monetar

Financiare si de Marfuri Sibiu, care a fost primul indice românesc constituit ca suport pentru utilizarea contractelor

futures pe indici, lansat în iulie 1997, indicele BET, lansat de Bursa de Valori Bucuresti.

Braudel, F., Op. cit., 1985, pag. 97, 99-100


Acest gen de tranzactii s-a extins la Liverpool, Londra, New York, Berlin. În 1880

erau tranzactionate pe baza contractelor la termen doar grâul, porumbul orezul si

bumbacul dar, în timp, s-a extins gama acestor produse, incluzând metale (London

Metal Exchange), carcase de porc, animale vii, cherestea (Chicago Mercantille

Exchange), suc de citrice (New York).

3. Fiind rezultatul unui lung proces evolutiv, fiecare etapa în afirmarea

institutiei bursiere, ca forma speciala de piata concurentiala, este legata de

realizarea unor premise materiale, organizatorice, legislative si institutionale, cum

sunt:

diversificarea si concentrarea schimburilor comerciale în spatii special constituite, pentru a

stimula interesul participantilor la tranzactii, indiferent de tara lor de origine. De fapt, cele mai puternice si

dinamice burse (marfuri si valori) sunt concentrate în zonele marilor producatori sau a marilor centre

comerciale si financiare;

caracterul public si regulat al tranzactiilor deriva din scopul functionarii lor, organizarea si

functionarea bursei fiind conditionate de Statutul si Regulamentele publice, obligatorii pentru toti

participantii;

dezvoltarea societatilor pe actiuni, primele aparute înca din antichitate, a creat conditii pentru

aparitia si afirmarea negocierilor de tip bursier. Odata cu dezvoltarea marilor companii pe actiuni, bursele

au înregistrat o perioada de prosperitate, ceea ce demonstreaza legatura dintre societatile pe actiuni si

bursa de valori. De asemenea, bursele de valori au afirmat rolul banilor de hârtie, consacrând utilizarea

larga a hârtiilor de valoare (actiuni si obligatiuni) în procesul de finantare a marilor afaceri;

extinderea relatiilor de credit este urmarea dezvoltarii productiei destinate pietei. Pentru a

face fata necesitatilor banesti necesare unei activitati normale, producatorii si comerciantii au început sa

utilizeze creditul comercial care, în timp, a generat aparitia si extinderea politelor comerciale (efecte de

comert) - cambii, bilete la ordin, cecuri, acreditive, conosamente etc., si tranzactionarea lor la bursa;

dematerializarea burselor, prin trecerea de la negocierea marfurilor la un nomenclator limitat

de bunuri fungibile, standardizate si apoi pe baza de esantioane, ajungându-se treptat la calitati abstracte

de marfuri, la titluri de proprietate sub forma de recipise de depozit si conosament. Dematerializarea

schimburilor de marfuri în cazul burselor comerciale a permis trecerea la tranzactii la termen, de tipul

futures si options. Procesul de dematerializare, în cazul valorilor mobiliare, a fost realizat pâna la limita în

care, indiferent de felul titlului de valoare, tranzactiile sa se încheie si sa se execute prin simpla trecere

între diferite conturi scripturale.

4. Teoria economica generala releva interdependentele între procesele si

fenomenele economice, mecanismele functionarii relatiilor dintre ele. În virtutea

acestui postulat se manifesta relatii interactive între economie, piata în general,

inclusiv bursa, precum si între diferite tipuri de piata concurentiala. Aparute cu

multe secole în urma, bursele au evoluat în concordanta cu evolutia factorilor

economici, financiari si social-politici, de care sunt legate prin interdependente

complexe.

Istoria economica demonstreaza ca piata în general si diferitele tipuri de

existenta ale acesteia sunt rezultatul evolutiei activitatii economice, a schimbului,

care la un moment dat a generat si aparitia bursei comerciale (inclusiv a celei de

valori).

În aceasta prima etapa a dezvoltarii economice si a aparitiei germenilor

specifici fenomenului bursier, relatia era de la cauza la efect. În general, se poate

afirma ca aparitia burselor, precum si evolutia lor ulterioara, au fot generate de

necesitatile economice, existenta si functionarea lor fiind subordonate satisfacerii


trebuintelor sociale, a unor functii noi, din ce în ce mai complexe ale mecanismelor

economiei de piata libera. Economia de piata, cresterea schimburilor comerciale

organizate, constituie fundamentele necesare pentru aparitia si dezvoltarea pietei

bursiere, la aceasta adaugându-se si dezvoltarea unei infrastructuri bancare

puternice, un sistem de comunicatii din ce în ce mai performant, existenta unei

monede nationale forte, convertibila si credibila pentru partenerii de afaceri

autohtoni si straini. Referindu-ne fie si numai la bursele agricole, volumul

tranzactiilor ce pot fi efectuate prin intermediul lor depinde de gradul de dezvoltare

a productiei agricole, a economiei în general. De aceea, consideram ca nu exista

nici un temei de a afirma ca bursa ar fi elementul hotarâtor al economiei, aceasta

fiind un subsistem dinamic al pietei concurentiale, care potenteaza consolidarea

economiei de piata concurentiale.

Bursele sunt institutii specifice generate de atingerea unui anumit grad de

dezvoltare a economiei, în speta a schimbului organizat, rezultatul formarii

economiei de piata reale, al evolutiei pietei concurentiale. În aceste noi conditii ale

afirmarii sale, bursa reprezinta axul structural definitoriu al economiei moderne

ea devenind suportul de prima importanta a întregii activitati economice, un pilon

al accelerarii acesteia, stimulând procesul cresterii economice si exprimând

"pulsul" dezvoltarii economico-sociale durabile. Odata cu consacrarea bursei,

relatiile de schimb ajung la deplina extindere si maturizare, fortele interne ale pietei

capata rolul esential în reglarea mecanismului economic, iar economia devine cu

adevarat o economie de piata libera, functionala.

În conditiile afirmarii institutiei bursiere, continutul relatiei dintre economie

si bursa se schimba radical, manifestându-se sub forma raportului întreg-parte

Ca urmare a cresterii si diversificarii necontenite a nevoii sociale, economia este

stimulata sa asigure satisfacerea acesteia, imprimând dinamism în toate partile

componente ale sistemului unitar economic. Cu alte cuvinte, pe masura dezvoltarii

si perfectionarii activitatii economice, aceasta exercita o influenta crescânda asupra

desfasurarii eficiente si a celorlalte domenii ale activitatii sociale, înainte de toate

asupra subsistemelor sale, prin satisfacerea mai buna a nevoilor individuale ale

oamenilor si ale societatii, în general. În acelasi timp, se modifica si rolul

subsistemelor economice, influentele lor asupra întregului. Astfel, în virtutea

relatiilor de interdependenta dintre întreg si partile sale componente, precum si a

efectelor de antrenare ce le genereaza, unele subsisteme, prin dinamismul, rolul si

functiile acestora în economie, influenteaza puternic dezvoltarea economica. Un

asemenea subsistem este institutia bursiera care, prin activitatea sa, stimuleaza

dezvoltarea economica, impunându-si o influenta semnificativa asupra desfasurarii

activitatii economice, în special a schimbului, pietei, supuse unei permanente

perfectionari. În acest context, rezulta ca bursele au capatat în economia moderna

contemporana o importanta deosebita, tranzactiile din cadrul lor privind, în aceeasi

masura, economia publica si cea privata, cu efecte benefice asupra lor.


În prezent, în lumea contemporana, bursele exercita influente puternice,

deseori decisive în evolutia economiei. Aceasta demonstreaza ca ele au devenit

repere viguroase pe care se sprijina realitatea contemporana. Recunoasterea bursei

ca reper al lumii afacerilor prezinta si anumite limite, imperfectiuni ce trebuie luate

în considerare. Astfel, datorita influentelor unor factori subiectivi, bursa poate

reflecta, la un moment dat, un optimism nefondat privind câstigurile ce pot fi

obtinute, ceea ce va duce la ruperea trendului bursei de situatia economica reala si

chiar la o opozitie între economia reala si cea financiara, exprimata în crahul

bursier. Cu alte cuvinte, tendintele ce se manifesta la bursa reflecta starea

economiei, la un moment dat, iar activitatea bursiera poate avea o influenta

benefica sau, dimpotriva, negativa, în viata economica. Nu poate fi omis nici riscul

unor speculatii scapate de sub controlul autoritatii bursiere, ce poate duce la panica

bursiera, si chiar la crah.

Prin obiectul lor de activitate, prin modalitatile si instrumentele concrete de

tranzactionare, bursele induc efecte pozitive foarte puternice asupra economiei si

asupra credibilitatii participantilor la tranzactii. Prin caracterul lor stimulativ asupra

afacerilor, bursele reprezinta o prezenta activa pe piata concurentiala, identifica

oportunitatile de câstig, are o atitudine deschisa fata de risc, creativitate,

operativitate si transparenta. Cu alte cuvinte, bursele se dovedesc a fi o institutie de

prima importanta în functionarea economiei de piata concurentiala. În ansamblul ei,

economia contemporana, caracterizata prin amploarea si complexitatea

mecanismelor financiare, nu poate fi conceputa fara existenta unui sistem unitar al

institutiei bursiere. Chiar privita numai prin prisma evolutiei indicelui bursier,

specific fiecarei tari sau pe ansamblul economiei mondiale, acesta releva dinamica

pietei bursiere si, prin aceasta, a economiilor nationale si mondiale.

În conditiile aparitiei si consolidarii economiei de piata concurentiale, bursa

a devenit un factor indirect al cresterii economice, dar si un factor formator al

comportamentului economic la operatorilor din diferite sfere ale vietii economicosociale,

în special, al publicului larg, în general. Odata afirmata, bursa functioneaza

în favoarea participantilor la tranzactiile comerciale bursiere, oferindu-le acestora

informatiile necesare, la timpul oportun, privind nivelul preturilor (cursurilor)

diferitelor bunuri ce fac obiectul actelor de vânzare-cumparare, dar si tendinta lor

pe termen scurt. Prin posibilitatile pe care le ofera pe linia protectiei, a asigurarii în

fata riscului de variatie a pretului si productiei, micsorarii costurilor de

comercializare, reducerii timpului de perfectare a contractelor si garantarii

executarii lor, transparentei în stabilirea preturilor, bursa asigura cadrul

economico-financiar pentru manifestarea fortelor de echilibrare a pietei

Desi unii specialisti considera ca bursa nu poate constitui un barometru al

starii economice, majoritatea lor înclina sa vada în bursa o fotografie a starii

economice, în orice moment al dezvoltarii sale, un mijloc de influentare a preturilor

mondiale. Drept urmare, bursa ofera informatii operative tuturor celor angrenati în

tranzactii comerciale sau financiare, pe baza carora pot lua decizii corecte, pot sa


cunoasca facilitatile oferite de bursa, atunci când se recurge la numeroasele servicii

prestate de aceasta institutie.

si în domeniul agriculturii, ca si în celelalte subsisteme economice, bursele

agricole reprezinta un indicator al starii si tendintelor pietei agricole - pretul,

rezultat al operatiunilor de cotare, dimensiunile cererii si ofertei înregistrate la

bursa pentru diferite produse agroalimentare etc., orientând structurile culturilor si

implicit ale productiei agricole.

5. De-a lungul evolutiei institutiei bursiere s-au conturat principiile si

fundamentele sale de organizare si functionare, pe baza carora s-au precizat

coordonatele esentiale ale bursei, ca forma specifica de piata. În cadrul si prin

intermediul acestei institutii se încheie tranzactii cu titluri de valoare - actiuni,

obligatiuni, titluri de creante, bonuri de tezaur etc., se negociaza bunuri omogene -

cereale, minereuri etc. (bursa comerciala) si se efectueaza operatiuni cu valuta

(piata valutara nationala si internationala), operatiuni ce se desfasoara într-un

anumit spatiu si timp.

Ansamblul de practici, modalitati si instrumente aparute în decursul unei

îndelungate perioade de timp în spatiul european, american si asiatic s-a concretizat

în timp în institutionalizarea bursei. La început ea a fost organizata în porturi,

locatii si spatii anumite, ce constituiau locul de întâlnire a persoanelor interesate în

tranzactii comerciale, de informare asupra schimburilor comerciale în alte tari si

derularea acestora, bunurilor oferite si cerute, nivelului cursurilor, capacitatii de

plata a cumparatorilor etc.

În literatura economica de specialitate exista discutii cu privire la întâietatea

diferitelor tipuri de burse. Unii considera ca sub aspectul organizarii si functionarii,

pe baza de regulamente publice, bursa de valori a aparut înaintea bursei de marfuri

prin patentul împaratesei Maria Tereza, din septembrie 1773, prin care se

fundamenteaza o piata organizata cu statut si regulament propriu de functionare

Alti specialisti considera însa ca principiile fundamentale care stau la baza

functionarii institutiei bursiere au fost stabilite odata cu aparitia si dezvoltarea

pietelor de marfuri , dupa cea de-a treia mare diviziune a muncii. În aceasta

perioada, pietele de marfuri au început sa capete un caracter oarecum formal si sa

fie guvernate de anumite reguli de conduita comerciala. De fapt, primele reguli

precise privind tranzactiile între cumparatori si vânzatori, în functie de natura

obiectului acestora, sunt legate de aparitia retelei de târguri specializate si bine

organizate. Indiferent însa de aceste discutii, important este întelegerea locului si

rolului bursei în viata economico-sociala, necesitatea perfectionarii mecanismului

ei de functionare, semnificatia instrumentelor sale de acoperire a riscurilor de

productie si de pret.

Badea, D., Op. cit., 2000, pag. 58

Miclaus, P.G., Op. cit., 2003, pag. 14


Bursele existente în diferite tari ale lumii contemporane au importanta

diferita. Unele au doar functii locale, vizând tranzactiile de marfuri si valori doar

într-o anumita zona, altele au însa un caracter international, de pilda cele din New

York, Londra, Tokyo, Paris.

3.2. Conceptul de bursa. Continut si semnificatii

În viata cotidiana, termenul de bursa este utilizat în doua acceptiuni, total

diferite. Prima, în sensul bursei de studii, oferita diferitelor persoane (elevi,

studenti, cercetatori etc.) de catre stat, institutii sau firme. A doua, dezvaluie

continutul economic de piata speciala, în care se fac tranzactii cu bunuri corporale

fungibile, titluri de valoare si cu valute, si care constituie obiectul de analiza al

prezentei teze de doctorat.

Bursa este o piata prin excelenta, o institutie specifica economiei de piata

monetare, care se particularizeaza prin obiectul tranzactiilor, modul de organizare

si functionare, precum si prin instrumentele utilizate în procesul negocierilor

bursiere. De aceea, prin esenta sa, conceptul de bursa este extrem de complex,

caracterul sau plurivalent, interdisciplinar si integratoriu fiind evident. În

consecinta, definirea conceptului de bursa a generat multe interpretari, unele chiar

contradictorii.

Literatura de specialitate consemneaza numeroase definitii ale conceptului de

bursa, care reflecta complexitatea acestei institutii, procesul obiectiv, istoric de

devenire si afirmare. Unele dintre acestea se caracterizeaza prin formulari scurte,

altele mai lungi; unele se limiteaza fie la spatiu, fie la concentrarea cererii si ofertei

sau la mecanismul ei de functionare, ori difera între ele în functie de domeniul de

activitate economico-financiara, de forma juridica de functionare, spatiul geoeconomic,

modul de organizare etc. O serie de definitii au atât elemente comune,

cât si o serie de deosebiri importante. Sub acest aspect, bursa reprezinta o

organizatie în sine, locul de întâlnire a participantilor la tranzactionarea diferitelor

titluri de proprietate; întrunirea agentilor economici care cumpara sau vând valori

mobiliare; ansamblul operatiunilor ce se deruleaza în timpul negocierilor; institutie

care se autoadministreaza si autoreglementeaza etc.

Drept urmare, în lucrare s-a încercat sa se faca o selectie a lor, împartindu-le

în doua mari grupe: una care se refera la literatura straina; alta care priveste

literatura autohtona.

Din literatura straina

Samuel Richard în "Le Nouveau Negociant (1686)" defineste bursa sub aspectul locului "de

întâlnire al bancherilor, negustorilor si negociantilor, agentilor de schimb si de banca, curtierilor si

a altor persoane"

Ciobanu, Gh., Op. cit., 1997, pag. 13; Stanciu, N., Op. cit., 1999, pag. 6-7


Don M. Chance, specialist american defineste bursa "o institutie legal constituita, organizata

pentru tranzactii cu titluri financiare, optiuni sau contracte futures. Ea pune la dispozitie mijloace

fizice si stabileste reglementari pentru tranzactiile care au loc în incinta bursei"

Lacour L. Beuteron formuleaza, sub aspect juridic, urmatoarea definitie: bursa este un fel de

piata; ea nu se deosebeste în mod esential de alte piete decât prin aceasta particularitate: bunurile

puse în vânzare, care sunt în mare cantitate si a caror natura este suficient de precizata de uzantele

si conditiile contractuale, nu sunt tinute de vânzator în fata cumparatorilor

■ Dupa Gold, M., o bursa pentru tranzactionarea futures nu este nimic mai mult decât un loc

central de întâlnire a cumparatorilor si vânzatorilor (prin reprezentantii acestora) pentru a încheia

afaceri

■ Dupa renumitul istoric francez Braudel F. , bursa este "ultimul etaj al unui târg, dar al unui

târg care nu s-ar mai închide"

■ În Dictionarul elaborat de Adam J.H. se specifica faptul ca, bursele sunt locuri unde marfurile

sunt cumparate si vândute, în special materii prime ce fac obiectul comertului international - cum ar fi

grâul, petrolul, metalele, lâna etc. Majoritatea pietelor sunt grupate în marile orase, Chicago, Londra si

New York fiind cele mai mari centre. Vânzarea si cumpararea sunt realizate de catre brokerix ce-i

reprezinta pe producatori si utilizatori. Marfurile sunt clasificate în acord cu standarde de calitate

cunoscute si agreate, ceea ce permite încheierea afacerilor fara ca marfurile sa fi fost vazute mai înainte.

Marfurile pot fi tranzactionate ca "actuals" sau "futures". Un comerciant de contracte "actuals" poate

tranzactiona "spot" (cu livrare imediata) sau "forward" (cu livrare la o data ulterioara). Un comerciant de

contracte "futures" tranzactioneaza cumpararea sau vânzarea unor marfuri standardizate, la preturi

stabilite pentru un moment fixat în viitor

■ Bremond Janine si Geledan A. definesc bursa locul unde "se negociaza diferitele materii

prime sau produse de baza"

Din literatura româna

■ Remarcabilul specialist în domeniul financiar-monetar, Costin C. Kiritescu considera ca bursa

reprezinta "una din pietele caracteristice tarilor cu economie de piata, pe care se ofera si se desfac,

dupa o procedura speciala, marfuri sau valori fungibile

■ În opinia profesorului universitar Puiu Alexandru, bursa este o tehnica manageriala,

reprezinta o tehnica de tranzactii specifica economiei de piata, are un caracter concurential,

concentreaza cererea si oferta de marfuri, servicii, valori (efecte de comert) si devize, potrivit unui

program, într-un loc cunoscut, în prezenta vânzatorilor si a cumparatorilor sau a reprezentantilor

acestora"

Chance, D., Op. cit., 1925, pag. 21

Lacour, L. Beuteron, Précis de droit commercial. Troisieme edition, Librairie Dalloz, Paris, 1925, pag. 251

Gold, M., Modern Commodity Futures Trading, 7th Edition, Commodity Research Bureau Inc., New York, 1975,

pag. 13

Braudel, F., Op. cit., 1985, pag. 104

x Broker este un termen provenit din limba engleza pentru a desemna societatea de bursa sau persoana fizica care

lucreaza în numele unui client numit "mandant", mijlocind între acestea si o terta persoana interesata de încheierea

de tranzactii. Brokerul este un intermediar tipic, el neparticipând ca parte la contractul încheiat prin mijlocirea sa.

Competentele concrete ale brokerului sunt stabilite prin contractul de agency, reglementat de dreptul anglo-american.

În schimbul serviciilor prestate, brokerul primeste un comision sub forma procentuala din valoarea tranzactiei

negociate în numele si în contul mandantului. În comertul la bursa, brokerul, numit si "floor broker", este un

intermediar (mandatar) care primeste ordine de la clienti din afara bursei pentru a efectua în numele lor tranzactii la

bursa în schimbul unui comision. (Florescu, C., Mâlcomete, P., Pop, N.Al., Dictionar de marketing, Editura

Economica, Bucuresti, 2003, pag. 90). În tara noastra, brokerul este atestat de Consiliul bursei de marfuri si autorizat

de catre autoritatea competenta sa negocieze cereri si oferte si sa încheie tranzactii, exclusiv în numele unui membru

al bursei de marfuri.

Adam, J. H., Dictionary of Business English, Longman Edition, York Press, 1987

Bremond, Janine; Geledan A., Dictionnaire economique et social, Les Editions Hatier, Paris, 19 757g69h 90, pag. 48

Kiritescu, C.C., Moneda. Mica Enciclopedie, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982

Puiu, A., Conducerea si tehnica comertului exterior, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976


■ Juristul Haeman M. considera ca "bursele (echange, bourse, borsa, bolsa, boerse) sunt

întruniri reglementate si organizate ale comerciantilor, în primul rând ale angrosistilor, la care se

opereaza vânzari asupra unor marfuri sau titluri de valoare, fara ca aceste bunuri sa fie aduse în natura în

localul bursei si la care se stabilesc preturile marfurilor si ale titlurilor negociate"

■ Eminentul jurist, profesorul universitar Popescu T.R. defineste bursele drept institutii unde se

negociaza (se vând si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o procedura obisnuita si

numai de catre anumiti intermediari, sub supravegherea unor autoritati

■ Plecând de la ideea ca bursa este cea mai desavârsita forma de piata, Potolea, Gh. si Horea H.

considera ca "sub denumirea de bursa se subîntelege un mod obisnuit de reuniuni de agenti de bursa

(brokeri, curtieri, bancheri, negustori sau intermediari strânsi pentru a negocia valori fungibile),

cât si cladirea în care au loc asemenea reuniuni"; bursa reprezinta ansamblul tranzactiilor de

anumite bunuri, servicii sau valori si/sau pretul operatiunilor respective de schimb. În acest sens, se

vorbeste, de exemplu, de bursa aurului, bursa valutara (operatiuni de schimb cu monede straine), bursa

operelor de arta (vânzari/cumparari de tablouri etc.) sau bursa sportivilor profesionisti

■ În Tratatul de Economie politica, elaborat sub coordonarea profesorului universitar Nichita

Vasile, conceptul de bursa este definit drept institutie de piata a economiei moderne, care "reuneste

principalii agenti economici (producatori, finantatori, armatori, asiguratori etc.) în scopul negocierii

marfurilor si hârtiilor de valoare"

Constantin Fota si colaboratorii definesc bursa ca institutie "unde se discuta, se negociaza,

se urmaresc cifrele scrise pe tabla sau pe panouri electronice si la care se hotaraste soarta unui

numar mare de operatiuni economice cu consecinte asupra întregii lumi; constituie un veritabil

seismograf care înregistreaza cu o mare subtilitate orice fenomen care ar putea influenta cererea si

oferta"

■ În teza sa de doctorat, Duhnea E. descrie bursele ca "asociatii organizate ale comerciantilor,

create prin lege si prin conventia membrilor în scopul ca acestia si/sau intermediarii profesionisti sa

tranzactioneze, în conditii de concurenta, dar în conformitate cu regulamentul si uzantele bursiere, în mod

personal, dar abstract, unul sau mai multe produse fungibile facând obiectul unor contracte tipizate"

■ "Bursele sunt piete specifice, mecanisme de concentrare a cererii si ofertei pentru anumite

categorii de bunuri sau titluri, având ca scop tranzactionarea eficienta, într-un cadru organizat, si în

conditiile unei libere concurente"

■ Dupa economistul Nitu A., "în esenta, notiunea de bursa indica locul de întâlnire a

cumparatorilor si vânzatorilor, în sensul unui spatiu de concentrare a cererii si ofertei"

Stoica V. si Ionescu E. definesc bursa drept "o institutie nonprofit în cadrul careia au loc

tranzactii organizate cu titluri financiare, drepturi si titluri de marfuri, executate dupa regulamente

stabilite, obligatorii pentru toti participantii"

■ Bursa este o "piata publica organizata dupa uzante, unde sunt tranzactionate valori mobiliare si

alte bunuri fungibile"

Haeman, M., Drept comercial comparat. Vol. I, Dreptul comerciantului fizic. Dreptul obligatiunilor comerciale,

Editura Curentul Judiciar, Bucuresti, 1930, pag. 413

Popescu, T.R., Dreptul comertului international, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pag. 304

Potolea, Gh., Horea, H., Op. cit., 1992, pag. 96

Nichita, V. si colab., Op. cit., 1991, Vol. 2, pag. 316

Fota, C. si colab., Op. cit., 1992, pag. 11

Duhnea, E., Rolul burselor de marfuri agroalimentare si avantajele participarii României la operatiunile de bursa,

Teza de doctorat, ASE, Bucuresti, 1982

Badea, D., Op. cit., 2000, pag. 58

Nitu, A., Op. cit., 2002, pag. 44

Stoica, V., Ionescu, E., Pietele de capital si bursa de valori. Editia a II-a, Editura Economica, Bucuresti, 2002,

pag. 84

Abil, Lucia, Dictionar bursier, Editura Economica, Bucuresti, 1994, pag. 35-36


■ Bursa este o "institutie non profit în cadrul careia au loc tranzactii organizate cu titluri

financiare, drepturi si titluri de marfuri, executate dupa reguli stabilite pentru toti participantii"

■ În cartea sa, publicata în 1998, intitulata "Bursa de marfuri", Sabina Funar precizeaza ca bursa

în general reprezinta o "institutie a economiei concurentiale, o forma organizata pentru tranzactii de

marfuri, valori si servicii privind comertul, mai ales cel international" . Simtind ca definitia este prea

succinta, în urmatoarea sa publicatie, scrisa în colaborare cu Ioana Vlad, Sabina Funar pleaca de la faptul

ca bursa este prin excelenta o piata concurentiala , precizând însa, pentru întelegerea esentei ei, unele

coordonate care definesc conceptul de bursa. Astfel notiunea de piata de marfuri si de valori circumscrie

bursa ca loc de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri si diferite tipuri de hârtii de valoare

■ În Dictionarul de economie, elaborat de ASE Bucuresti, se da o definitie larga conceptului de

bursa, considerata o "piata publica organizata si specializata, unde se efectueaza operatiuni de

cumparare si vânzare în cantitati relativ mari de bunuri mai mult sau mai putin omogene ... locul unde se

desfasoara operatiunile comerciale specifice, dar si operatiunile comerciale însele luate ca atare ... bursa

moderna reprezinta o entitate moderna formata prin asocierea unor persoane fizice si/sau juridice, private

si publice, uneori numai publice sau numai private care îsi desfasoara activitatea independent sau pe lânga

anumite institutii, cum ar fi Banca Nationala, Camera de Comert, Asociatii ale oamenilor de afaceri.

Existenta si functionarea bursei sunt supuse unor reglementari stricte în perfectionarea carora un rol

deosebit de important îl are experienta. Bursa ca atare nu face vânzari-cumparari si nici nu fixeaza

(stabileste) pretul (cursul). Este o institutie care se autoadministreaza ... Dupa obiectul specializarii se

disting. a) bursa de comert sau comerciala - institutie care asigura functionarea organizata a pietelor de

bunuri si servicii; b) bursa valorilor mobiliare - unde se efectueaza operatii de cumparare si vânzare de

valori mobiliare ... "

Definiri ale bursei se întâlnesc si în sistemul legislativ, care se ocupa cu acest domeniu de

activitate, cum sunt:

■ Legea asupra burselor din 1929, numita si Legea Madgearu, defineste bursele ca fiind

"institutii publice create în scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, bancheri, producatori,

armatori si asiguratori, în vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor,

marfurilor, productelor, închirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul"

■ Potrivit Legii nr. 525/iulie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.

28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate sub forma de

burse de valori se înfiinteaza si functioneaza ca institutii publice cu personalitate juridica. Aceasta piata

pentru valori mobiliare si alte instrumente financiare se caracterizeaza prin:

functioneaza regulat si opereaza în mod ordonat;

respecta regulile emise sau autorizate de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

(C.N.V.M.), care definesc si conditiile de acces la piata, de operare si de admitere la cota

oficiala a anumitor valori mobiliare sau a altor instrumente financiare;

respecta cerintele de raportare si transparenta în vederea asigurarii protectiei

investitorilor.

C.N.V.M. autorizeaza si supravegheaza functionarea pietelor reglementate, ia masuri de

perfectionare a derularii operatiunilor bursiere, a mecanismului bursier.

Prezentarea diferitelor interpretari date institutiei bursiere impune, fie si

succint, unele concluzii

■ comun definitiilor date este faptul ca autorii, indiferent daca sunt

economisti, juristi sau de alta specialitate, considera bursa o forma de piata

Popescu, V., Dumitrescu, Ana Maria, Dictionar de expresii utilizate în tranzactiile la bursa, Editura VOREEP

EXIM, Bucuresti, 1994, pag. 16

Funar, Sabina, Op. cit., 1998, pag. 11-12

Funar, Sabina; Vlad, Ioana, Op. cit., 2001, pag. 16

Dictionar de economie, Op. cit., 2001, pag. 74-76

Lege asupra burselor, însotita de expunerea de motive a Domnului Ministru Madgearu. Avizul Consiliului

legislativ si Raportul de Camera, Editura Curierul Judiciar S.A., Bucuresti, 1929, art. 1


concurentiala libera, la care participa un numar mare de agenti economici,

încadrându-se în categoria de piata pura si perfecta

Tipul de piata cu concurenta pura si perfecta are doar o semnificatie teoretica

si se caracterizeaza prin utilizarea celui mai bun mecanism economic de

functionare si reglare si ale carui trasaturi sunt

atomicitatea pietei, adica purtatorii cererii si ai ofertei sunt numerosi si de forta economica

redusa, nici unul dintre acestia neputând sa influenteze prin actiunile si deciziile sale starea pietei - nivelul

si evolutia pretului de echilibru;

omogenitatea bunurilor, concretizata în identitatea intrinseca si extrinseca a tuturor bunurilor

care fac obiectul tranzactiilor pe piata respectiva, ceea ce face ca, ipotetic, cumparatorul sa nu aiba nici un

motiv sa prefere marfa unui anumit producator;

intrarea si iesirea libera de pe piata, adica inexistenta nici unui obstacol, de natura juridica,

economica, institutionala sau cutumiara, intrarea si iesirea de pe piata a unui agent economic se face

numai pe baza rationamentului economic;

transparenta pietei, adica agentii economici sunt permanent, complet si corect informati

asupra mersului pietei, fiecare actionând deci în cunostinta de cauza, alegându-si producatorii si respectiv

bunurile pe criterii strict economice;

mobilitatea perfecta a factorilor de productie, adica nu exista limite tehnice, economice,

juridice în procesul orientarii lor libere spre domeniile unde sunt folosite cu cea mai ridicata eficienta.

Prin utilizarea mecanismelor de tranzactionare în bursa, cererea si oferta unui

bun marfar se afla în concurenta, vânzatorii, unii fata de altii, si fiecare dintre ei

fata de cumparatori, cumparatorii între ei, si fiecare dintre ei fata de vânzatori,

potrivit principiului "fiecare cu fiecare si toti cu toti". În astfel de conditii, pretul

va fi apropiat de pretul teoretic de echilibru al pietei bunului respectiv. Pretul

format la bursa are un caracter reprezentativ, constituie un "pret de referinta"

pentru majoritatea tranzactiilor realizate cu respectivul activ în afara bursei, cu alte

cuvinte, mecanismul de realizare a tranzactiilor bursiere asigura "descoperirea

pretului", dupa expresia unor specialisti.

Plecând de la aceste considerente, piata bursiera, prin modul sau de

organizare si functionare, se doreste a deveni o piata cu concurenta pura si perfecta,

prin reglementarile care privesc aceasta institutie publica.

specialistii din domeniul financiar-monetar definesc bursa ca o forma a

pietelor caracteristice tarilor cu economie de piata concurentiala, pe care se ofera si

se vând, dupa o procedura speciala, marfuri sau valori fungibile; juristii considera

bursa ca o institutie unde se negociaza marfuri si valori mobiliare, dupa o anumita

procedura si numai de catre anumiti intermediari, sub supravegherea unor

autoritati;

definitiile cuprind doar partial coordonatele principale ale

conceptului; unii autori reliefeaza, cu prioritate, elementele mecanismului de

Teoria economica defineste piata cu concurenta pura si perfecta ca "un asemenea raport de piata încât, pe de o

parte, toti vânzatorii (producatorii) sa-si vânda toata productia, toate marfurile sa fie oferite la pretul pietei, fara ca

vreunul dintre ei si toti împreuna sa-l poata influenta, iar, pe de alta parte, cumparatorii (consumatorii) sa poata

achizitiona ceea ce au nevoie si cât doresc din fiecare bun la acelasi pret al pietei, de asemenea, fara sa-l poata

modifica dupa vointa lor". Pretul format pe o astfel de piata este denumit pret de echilibru Dobrota, N. si colab.

Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1995)

Economie (Manual ASE), Op. cit., 2003, pag. 113-114


tranzactionare si formare a pretului (cursului), în timp ce altii pun accent pe spatiul

de efectuare a tranzactiilor, prin care se concentreaza cererea si oferta. Oricum, ele

nu cuprind toate coordonatele esentiale care desemneaza conceptul de bursa si

semnificatia lui.

În general, un concept plurivalent, interdisciplinar si integratoriu nu poate

surprinde esenta proceselor pe care le reflecta printr-o formulare succinta. Orice

concept, fie el si relativ simplu, trebuie sa surprinda urmatoarele elemente

fundamentale: obiectul proceselor si fenomenelor pe care le exprima;

participantii la desfasurarea, în timp si spatiu, a proceselor si fenomenelor

economice pe care le reflecta; modul de formare a pretului (cursului) tranzactiilor

economico-financiare ce se deruleaza în cadrul institutiei bursiere, esenta

mecanismului ei de functionare; semnificatia practica a conceptului.

Drept urmare, pentru a raspunde acestor deziderate teoretice, conceptul de

piata bursiera trebuie sa cuprinda, într-o exprimare sintetica: obiectul tranzactiilor

comerciale si financiare care se desfasoara în mediul bursiere si caracteristicile lor

esentiale, în functie de genul de bursa; principalii actori ai derularii acestor

tranzactii, cu sublinierea expresa a rolului jucat de intermediari (brokeri, curtieri,

dealeri etc.); mecanismul de desfasurare a cotatiilor bursiere care au drept rezultat

stabilirea, pentru o perioada determinata, a cursului (pretului) tranzactiei.

Fara pretentia ca am reusit sa dam o definitie care sa surprinda complexitatea

si multitudinea coordonatelor sale, pe baza elementelor fundamentale ale pietei

bursiere enuntate de diferiti specialisti, conceptul de bursa poate fi formulat,

sintetic, astfel: bursa este o forma specifica de piata concurentiala libera,

rezultat al unui proces evolutiv îndelungat, în cadrul si prin intermediul careia

se negociaza marfuri omogene, fungibile (cereale, minereuri etc.), au loc

tranzactii cu titluri de valoare (actiuni, obligatiuni, titluri de creante, bonuri

de tezaur etc.), si se efectueaza operatiuni cu valute si instrumente derivate si

sintetice, la care participa, în calitate de vânzatori sau cumparatori, numerosi

agenti economici, din cele mai diferite activitati sociale, prin medierea unor

specialisti desemnati de institutia bursiera (brokeri, curtieri, dealeri, traderix

care prin mecanismul cotatiei stabilesc pretul (cursul) tranzactiilor realizate,

în cadrul unui spatiu circumscris

Prin generalizarea relatiilor economice si financiare specifice institutiilor

bursiere, specialistii au elaborat o clasificare a lor, prin evidentierea unor categorii

specifice, având la baza o serie de criterii

dupa obiectul tranzactiilor, se delimiteaza doua mari categorii

x Traderi, persoane atestate profesional de catre Consiliul Bursei de marfuri si autorizate de catre CNVM, cu

competente în negocierea cererilor si ofertelor, precum si în încheierea de tranzactii exclusiv pe nume si pe cont

propriu, numai pe pietele instrumentelor financiare derivate.

Stanciu, N., Op. cit., 1999, pag. 15-19; Funar, Sabina, Vlad, Ioana, Op. cit., 2000, pag. 19-23; Nitu, A., Op.

cit., 2002, pag. 45 si altii.


bursele generale - tranzactioneaza o gama diversa de marfuri, titluri de proprietate sau

devize (Amsterdam, Londra, Rio de Janeiro etc.);

bursele speciale - tranzactioneaza bunuri strict precizate, si cuprind urmatoarele grupe:

burse de marfuri (comerciale), tranzactioneaza anumite marfuri fungibile

(cereale, cauciuc natural, metale neferoase etc.). În unele burse, obiectul

tranzactiilor îl constituie un singur bun marfar sau o gama restrânsa. De pilda,

London Metal Exchange si New York Cotton Exchange.

Odata cu aparitia la mijlocul deceniului al VIII-lea al secolului trecut a contractelor futures,

negociate în cadrul burselor de marfuri, practica internationala si specialistii în domeniu denumesc aceste

institutii ca burse "futures" (Marea Britanie) sau marché ŕ terme (Franta) sau terminbörse (Germania),

deoarece la baza contractelor futures negociate în cadrul bursei de marfuri stau diverse active

marfuri fizice, care formeaza pietele futures comerciale;

titluri financiare (bonuri de tezaur, obligatiuni, depozite în euro si

dolari), titluri financiare sintetice (indici bursieri) si active monetare

(valute), denumite în ansamblul lor piete futures financiare;

burse pentru operatiuni comerciale auxiliare care cuprind bursele de

asigurari, bursele de navlosire etc.;

bursele de valori prin care se vând si se cumpara la un anumit curs diverse

titluri de valoare (actiunile, obligatiunile, bonurile de tezaur, certificatele de

depozit, valute si alte hârtii de valoare). În cadrul bursei de valori se disting doua

piete:

piata bursiera oficiala, pe care se tranzactioneaza titluri de valoare pe

termen lung (actiuni, obligatiuni etc.) ce sunt admise la cotare oficiala. Pe

aceasta piata, care constituie segmentul cel mai important al bursei, sunt

admise numai titlurile de valoare a celor mai importante firme si

corporatii, piata fiind caracterizata prin conditii stricte de admitere;

piata bursiera secundara, pe care se tranzactioneaza titluri de valoare

a unor unitati economice, în general, de o mai mica importanta, unde

conditiile de admitere sunt mai putin severe.

Suma titlurilor financiare cotate la bursa, la un moment dat, indica locul pe care îl ocupa piata

bursiera financiara pe ansamblul economiei, iar volumul anual al tranzactiilor realizate masoara activitatea

bursei.

Pentru titlurile financiare neadmise la burse exista o piata în afara cotei

dupa sfera si importanta tranzactiilor, bursele se clasifica în urmatoarele grupe:

burse cu functii locale, cele care cuprind o anumita zona geografica si au o influenta

regionala;

burse de importanta nationala, care îsi desfasoara activitatea pe întregul teritoriu

national;

burse internationale, cele care efectueaza operatiuni specifice pe întregul mapamond;

dupa forma de constituire, adica dupa natura persoanelor care le fondeaza si le

administreaza, bursele se clasifica astfel:

burse private - constituite, organizate si administrate de proprietari particulari sub

forma societatilor pe actiuni, Asociatiilor comerciantilor sau Camerelor de comert, cele

mai raspândite fiind primele. Ele functioneaza în functie de regulile fiecarei tari, fiind

raspândite mai ales în tarile anglo-saxone;

burse de stat, fondate, organizate si administrate de autoritatile guvernamentale si care

functioneaza pe baza legilor tarii unde fiinteaza, cu predilectie în tarile cu drept latin -

Italia si Belgia;

burse cu statut juridic mixt, formate prin participarea statului si a firmelor particulare,

dar care, dupa modul de operare, sunt companii private (Elvetia);

Gradu, Mihaela, Op. cit., 1995, pag. 21


dupa modul de admitere la tranzactii, bursele se grupeaza în:

burse cu acces limitat, unde dreptul de a efectua tranzactii îl au numai membrii bursei

si acele persoane care au fost autorizate de conducerea bursei;

burse cu participare nelimitata, pe baza existentei unor conditii specifice ce trebuie

îndeplinite, ce difera de la o bursa la alta. Accesul este gratuit sau pe baza unor taxe de

participatie. Regulamentele bursiere stipuleaza exceptia interzicerii accesului la tranzactii

pentru persoanele care au comis delicte de înselaciune.

Continutul si semnificatia practica a conceptului de bursa sunt reliefate de

functiile acestei institutii, care, pe lânga unele elemente comune cu ale bursei în

general, difera în raport cu genul pietei bursiere . Sub acest aspect, functiile bursei

comerciale sunt:

concentrarea cererii si ofertei de bunuri care fac obiectul tranzactiilor, imprimând acestora

operativitate, corectitudine si transparenta. Prin mecanismul ei de functionare, asigura accesul permanent

si direct al participantilor la tranzactii la informatiile oferite privind dimensiunile cererii si ofertei pe plan

local, regional si mondial. Se permite astfel, concentrarea ordinelor de vânzare sau cumparare si stabilirea

preturilor (cursurilor) la bunurile care fac obiectul tranzactiilor. Ca forma specifica a pietei concurentiale,

bursa de marfuri favorizeaza desfasurarea liberei concurente, ceea ce avantajeaza, deopotriva, pe toti

participantii la bursa, prin confruntarea directa si deschisa a cererii si ofertei ce se desfasoara între un

numar suficient de mare de vânzatori si cumparatori. În aceste conditii se anuleaza posibilitatile unei

concentrari care ar permite influentarea puternica a pretului sau a altor factori ce ar avantaja monopolurile,

apropiind institutia bursiera de tipul de piata cu concurenta pura si perfecta.

Acest mecanism presupune respectarea urmatoarelor cerinte:

oferta sa se caracterizeze printr-o dimensiune mare si sa provina de la un numar cât mai

mare de producatori;

solvabilitatea cererii si stabilitatea ei relativa;

preturile sa aiba un caracter liber, sa nu fie rezultatul unor masuri administrative sau al

unor influente din partea grupurilor de presiune;

transparenta deplina a informatiei oferite pe piata;

motor al vietii comerciale, bursa stimulând interesul pentru amplificarea, eficientizarea si

acoperirea riscurilor specifice tranzactiilor marfare, în rândul participantilor la tranzactii, precum si

atragerii de noi participanti la operatiunile bursiere, ceea ce imprima dinamism activitatii economice.

Drept urmare, au loc modificari în structurile de productie, o redistribuire a veniturilor pe plan national si

international;

formare a preturilor (cursurilor) bunurilor supuse tranzactiilor, considerata ca cea mai

importanta functie. În urma negocierilor, prin operatiunile de cotare, se stabileste un anumit pret, care

reflecta starea pietei unui bun marfar tranzactionat, al un moment dat, pretul devenind un reper al

eficientei sau ineficientei activitatii economice. Acesta constituie un pret corect, fiind reprezentativ pentru

întreaga piata de referinta. Prin pretul rezultat din operatiunea de cotare, bursa constituie o sursa de

informatie pentru agentii economici, de furnizare de date necesare fundamentarii deciziilor lor economicofinanciare

privind alocarea resurselor limitate si restructurarea productiei;

protejare a participantilor la tranzactii de riscurile de productie si comercial, prin mecanisme

specifice de tranzactionare, îndeosebi prin operatiunile de hedging (acoperire);

sporirea a eficientei economice, prin: stimularea actiunilor privind diminuarea cheltuielilor de

transport, marfurile deplasându-se direct de la producator la cumparator; reducerea riscului tranzactiilor;

diminuarea altor elemente de costuri fixe si variabile;

barometru economic, prin caracterul de predictibilitate al bursei. Nivelul cursului stabilit prin

cotare constituie un element de analiza, evaluare si prognoza, indicând starea si evolutia economica a

firmelor participante la bursa. Semnalele generate de evolutia pietei bursiere devin un criteriu de

Pe larg, functiile bursei de valori sunt analizate de profesorul universitar Popa Ioan, în cartea sa de referinta în

acest domeniu: Bursa, Editia a II-a, Vol. I, 1995, Editura Adevarul, Bucuresti, pag. 47-58.


fundamentare a deciziilor, cursul bursier, indicii de bursa fiind considerati elemente de reactie inversa a

actorilor de piata (feed-back).

Bursele de marfuri reprezinta centre ale unei vieti comerciale intense, atribut

dat de:

■ tehnica comercializarii marfurilor prin bursa, care obliga la stabilirea unui spatiu special pregatit

pentru tranzactiile specifice derulate la bursa si, în consecinta sunt considerate valabile si recunoscute

numai negocierile care s-au încheiat în acest spatiu, denumit bursa;

■ tranzactiile bursiere au loc în cadrul unui program de functionare, cunoscut de toti cei

interesati, ceea ce asigura realizarea în fapt a concentrarii cererii si ofertei;

■ regulile derularii operatiunilor la bursa obliga ca în timpul stabilit pentru o anumita tranzactie

sa fie facuta cunoscute toate ofertele si cererile existente la acea data si în acel loc, rezultând astfel

concentrarea acestora;

■ rezultatele tehnicii informationale si de comunicare dau posibilitatea bursei ca, prin mijloace

diversificate si rapide sa concentreze toate informatiile referitoare la cerere si oferta;

■ considerarea bursei drept o piata simbolica raspunde elementului definitoriu ala cestei institutii,

legat de procesul de simbolizare a tranzactiilor, rezultat din dematerializarea acestora. Caracterul de

simbol exprima, în fapt, capacitatea pietei bursiere de a simplifica si uniformiza practicile comerciale.

Procesul de simbolizare a actelor de vânzare-cumparare pe piata bursiera, element definitoriu al bursei,

asigura:

facilitarea schimbului de marfuri si a circulatiei factorilor de productie în economie;

cresterea operativitatii si sigurantei în tranzactii;

sporirea atractivitatii pietei bursiere, prin oferirea unor multiple posibilitati de câstig.

Dezvoltarea în timp a activitatii economice si financiare a impulsionat si

procesul de perfectionare a relatiilor dintre agentii economici, cresterea eficientei

activitatii lor, consolidarea încrederii reciproce. Aceste necesitati au condus la

aparitia si dezvoltarea pietei bursiere, care treptat a devenit o institutie, ce

presupune si necesita reguli stricte, precise de comportament pentru cei care intra în

angrenajul ei, bazate pe justitie, echitate, transparenta, profesionalism si disciplina,

care în unitatea lor dau continut conceptului de institutie bursiera, în calitate de

unitate economica distincta.

"Institutia bursei este ... o persoana juridica care prin obiectul de activitate,

forma juridica, organizare si functionare se autoreglementeaza si se

autoguverneaza Principiul autoreglementarii da dreptul institutiei bursiere sa-si

stabileasca modul de organizare prin elaborarea si adoptarea Statutului si

Regulamentului Principiul autoguvernarii se realizeaza diferit de la tara la tara

si chiar de la bursa la bursa, în functie de cadrul legislativ general, statutul juridic al

institutiei si rolul pe care aceasta instituie trebuie sa îl aiba în viata economicofinanciara."


Activitatea bursiera, de regula, este reglementata, sub aspect juridic prin

Statutul de functionare, iar sub aspect operational, prin Regulamentul de

organizare si functionare Din punct de vedere juridic, conform uzantelor

internationale, institutia bursiera poate fi organizata sub urmatoarele forme:

societati pe actiuni; asociatii comerciale; sectoare cu activitati distincte în cadrul

Camerelor de Comert; asociatii ale persoanelor fizice si juridice.

Funar, Sabina, Vlad, Ioana, Op. cit., 2001, pag. 24-25


Actul de fondare a institutiei bursiere, care cuprinde, în functie de specificul

obiectului de activitate, drepturile si obligatiile membrilor bursei, organizarea

interna si managementul institutiei, principiile de functionare, modul de solutionare

a litigiilor, furnizarea de informatii bursiere, vizitarea bursei, încetarea activitatii

bursei, îl reprezinta STATUTUL BURSEI (Charter sau Constitution), care

împreuna cu REGULAMENTUL DE ORGANIZARE sI FUNCŢIONARE a

bursei constituie instrumentele care asigura credibilitatea institutiei în raport cu

investitorii si publicul, garantate prin profesionalismul si corectitudinea

tranzactiilor efectuate. În acest sens, REGULAMENTUL consemneaza conditiile,

regulile privind:

■ admiterea la bursa în functie de obiectul de activitate;

■ cotarea la bursa si taxele pentru cotare, stipulate în prospectul pentru cotare;

■ informatiile permanente pe care firmele cotate la bursa trebuie sa le furnizeze institutiei

bursiere;

■ sistemele de tranzactii acceptate;

■ tipurile operatiunilor efectuate prin bursa (cash, futures, optiuni etc.);

■ modul de primire si executare a ordinelor de bursa, continutul executarii contractelor încheiate

în bursa;

■ reguli privind difuzarea informatiei bursiere;

■ reguli privind activitatea agentilor de bursa;

■ procedeele de tranzactionare, adica ordinea de desfasurare a activitatilor în sala de negocieri;

■ ordinele de bursa - continut si durata valabilitatii lor;

■ unitatea de tranzactie, programul de lucru al bursei;

■ modul de înregistrare al tranzactiilor;

■ tipurile de pret, diferentele minime de pret si limitele zilnice de variatie a cursului;

■ activitatea agentilor de bursa (categorii, înregistrare la bursa, obligatii, comportament).

În functie de tipul de bursa si reglementarile legale existente într-o tara sau

alta, persoanele care se asociaza sau sunt autorizate în vederea înfiintarii de burse

formeaza membrii bursei, care au o serie de drepturi si responsabilitati, precis

stabilite si respectate.

Calitatea de membru al bursei presupune îndeplinirea unor conditii, cum

sunt: frecventarea institutiei bursiere, într-o perioada anterioara; detinerea unei

firme proprii sau prestarea unei anumite activitati; recomandarea data de unii

membri ai bursei si garantarea acestora pentru solicitanti.

Membrii bursei reprezinta un element al autoguvernarii. Ei difera ca numar

în functie de specificul activitatii pe care o desfasoara. La bursele cu Casa de

Clearingx exista un numar mare de membri, dar practic un numar redus au loc la

burse; la bursele cu mandanti numarul membrilor este redus, situatie care nu

afecteaza volumul tranzactiilor, deoarece "prin intermediul membrilor bursei se

poate încheia un numar nelimitat de afaceri"

x Casa de Clearing (Casa de Compensatie) reprezinta o agentie sau o corporatie distincta a unei burse futures, al

carei obiect de activitate este reglarea conturilor de negociere, finalizarea tranzactiilor, colectarea si mentinerea

fondurilor de marja , supravegherea livrarii si raportarea datelor de tranzactionare. Aceasta actioneaza ca terta

persoana pentru toate contractele futures si contractele de optiuni, devenind cumparator pentru fiecare membru

vânzator si vânzator pentru fiecare membru cumparator.

Fota, C. si colab., Op. cit., 1992, pag. 26


Bursele cu Casa de Clearing si cu mandanti se regasesc pe pietele la termen:

primele garanteaza toate cheltuielile contractuale si organizeaza la nevoie livrarea

marfurilor; la celelalte, membrii bursei sunt direct responsabili cu efectuarea

contractului.

Membri ai bursei pot fi bancile, bancherii, societatile înscrise în cota oficiala

si alti agenti oficiali, care au posibilitatea de a efectua direct tranzactii la bursa

respectiva, în limita drepturilor si obligatiilor lor înscrise în Regulament.

Pe lânga membrii bursei, procesul de autoguvernare este înfaptuit si prin

managementul institutiei bursiere, care vizeaza organizarea, conducerea si

administrarea burselor, înfaptuindu-se diferit de la tara la tara si de la un tip de

bursa la altul, în functie de cadrul legislativ general, de regulamentele proprii si

trasaturile pietei în care institutia bursiera actioneaza.

Literatura de specialitate contureaza patru tipuri de organisme ale

managementului:

de decizie, care cuprinde: adunarea generala (societatile comerciale pe actiuni), asociatia

(asociatiile fara scop lucrativ, obiectul lor de activitate fiind stipulat în Regulament);

de executie, care urmaresc desfasurarea normala a activitatilor curente ale bursei, prin

intermediul unor persoane cu functii de raspundere si al functionarilor operativi. Departamentele operative

sunt organizate în raport cu modul de organizare al tranzactiilor, principale fiind: pentru cotatii, de

supraveghere a pietei, de clearing, informatie, analiza si cercetare dezvoltare, de relatii internationale si

relatii cu publicul. Alaturi de acestea functioneaza o serie de servicii privind problemele tehnice, de

resurse umane, administrativ, secretariat etc.;

de consultanta, care au menirea de a asista si consilia prin specialisti si experti, organele de

conducere ale institutiei bursiere, pe probleme permanente si speciale;

de control, care actioneaza în colaborare cu comitetul de supraveghere si cel de etica si

raspunde în fata Adunarii generale.

Rezulta ca institutia bursiera este astfel organizata si coordonata, încât sa

asigure autoreglementarea si autoguvernarea, în scopul asigurarii conditiilor de

realizare a unei eficiente ridicate a fortelor pietei libere, prin servicii si facilitati

care sa duca la sporirea atractivitatii pietei bursiere pentru investitori si publicul

larg. Cu alte cuvinte, bursa ca atare nu se ocupa direct cu tranzactiile comerciale si

nici nu stabileste cursul (pretul) acestora. Ea este doar o institutie, unitate

economica, care se autoadministreaza. Membrii bursei raspund de întreaga

activitate, controleaza respectarea stricta a prevederilor statutare si regulamentului

de functionare, supravegheaza activitatea celor care intermediaza operatiunile

bursiere, adica a brokerilor si organizatiilor de brokeraj.


3.3. Bursele comerciale

3.3.1. Continutul si specificitatea bursei de marfuri

Bursa de marfuri constituie un gen specific de piata concurentiala, al carui

obiect îl constituie tranzactiile cu bunuri marfare fungibile, participantii fiind

posesorii de oferta si de cerere de asemenea bunuri, bancile, firmele, intermediarii,

armatorii, asiguratorii etc., iar pretul (cursul) tranzactiilor este rezultat al cotatiei

bursiere, fiind conditionat si de natura contractului. Bursa de marfuri este deci o

piata organizata si specializata unde se cumpara si se vând cantitati relativ mari

de bunuri mai mult sau mai putin omogene, dar si locul unde se desfasoara

operatiuni comerciale derivatex

La început bursele de marfuri s-au manifestat ca o piata originara, pe care

se derulau actele de vânzare-cumparare. Cu timpul, ele au devenit o piata derivata

pe care se vând titluri de marfa care dovedesc existenta marfii prin acceptarea unor

documente comerciale, ca de pilda, recipisa de depozit, pentru marfurile aflate în

antrepozite sau conosamentulxx, pentru cele încarcate pe un vas. Transferul de

proprietate în favoarea beneficiarului se realizeaza prin transmiterea acestor

documente acceptate de comercianti

Bursele de marfuri sunt considerate de unii autori locuri de concentrare a

cererii si ofertei de bunuri corporale, precum si pentru diferite hârtii de valoare.

Prin scopul înfiintarii si prin mecanismele lor de functionare, ele reprezinta centre

comerciale, piete unde se schimba marfuri, titluri de proprietate asupra lor, active

monetare si financiare, care au urmatoarele caracteristici:

sunt generice, adica se individualizeaza prin masurare, numarare sau

cântarire;

sunt fungibile, adica sunt substituibile unele prin altele;

sunt standardizate, marfa putând fi împartita în loturi omogene;

sunt depozitabile, adica permit executarea obligatiilor contractuale la o

anumita perioada de la încheiere.

Bursele de marfuri sunt piete de interes general, reglementate si

autorizate potrivit legislatiei din fiecare tara, care asigura membrilor lor si clientilor

acestora conditii centralizate de negociere si de gestionare a riscurilor prin sisteme

x Organizarea de licitatii pentru vânzari si cumparari de servicii si lucrari, active ale persoanelor fizice si juridice;

înfiintarea, administrarea si comercializarea sistemelor informatice specifice burselor de marfuri; organizarea de

cursuri si seminarii pentru pregatirea participantilor la activitatile bursei de marfuri sau alte activitati autorizate de

C.N.V.M.

xx Document comercial prin care o persoana (armatorul) sau un împuternicit al acestuia (de regula capitanul vasului)

certifica, sub semnatura, preluarea marfii în vederea transportarii acesteia si predarii ei destinatarului, la locul si

conditiile stabilite prin contractul de transport si care precizeaza starea aparenta a marfii în momentul încarcarii la

bord.

Toader, Ancuta si colab., Op. cit., 1999, pag. 8


de comercializare si compensare. Ele sunt înfiintate de catre societatile de bursax, în

baza legii, cu autorizarea autoritatii de reglementare si supravegherexx. Potrivit

legii, fondarea unei burse de marfuri necesita participarea a cel putin 25 de societati

de brokeraj autorizate sa negocieze la bursa, în calitate de intermediari între

cumparatori.

Prin complexitatea sa, în literatura de specialitate continutul conceptului de

bursa de marfuri este interpretat în mod diferit, uneori contradictoriu. Selectam, în

acest sens, unele definitii date acestui concept:

bursa de marfuri este bursa în cadrul careia au loc tranzactii organizate cu drepturi si titluri

fungibile

■ locul sau reuniunea comerciantilor, mijlocitorilor, adica a oamenilor de afaceri, care se întâlnesc

la ore anumite spre a negocia vânzari si cumparari de bunuri dupa diferite norme si uzante

■ piete de interes public care asigura, în conditii centralizate de negociere, eficienta si

transparenta, efectuarea de operatiuni privind: vânzarea si cumpararea de marfuri pe piete la disponibilxxx

vânzari si cumparari pe piete la disponibil, de titluri reprezentative de marfuri; vânzari si cumparari de

instrumente financiare derivate; navlosiri si negocieri de asigurari maritime si fluviale de nava si

încarcatura; vânzari si cumparari de alte instrumente autorizate de C.N.V.M.

■ o institutie creata pentru functionarea organizata a pietelor de bunuri si servicii, piata putând fi

definita prin urmatoarele variante posibile

loc de întâlnire între cererea si oferta de bunuri, servicii sau capitaluri;

contract care comporta vânzarea si cumpararea sau închirierea de bunuri, servicii sau

capitaluri;

ansamblul operatiunilor care intereseaza domeniul sau un loc de schimburi în special;

situatia si evolutia ofertei si a cererii într-un domeniu dat;

ansamblul conditiilor care dirijeaza productia si comercializarea unui produs;

tari sau zone geografice de productie;

debuseu virtual pentru producatori;

■ o piata caracteristica economiei concurentiale, unde se cumpara si se vând marfuri fungibile,

dupa o procedura speciala, care se desfasoara potrivit unui program prestabilit, într-o anumita sala, în

prezenta vânzatorilor si a cumparatorilor sau a reprezentantilor acestora

■ piete caracteristice ce concentreaza, în acelasi loc si în acelasi timp, o mare parte din cererea si

oferta mondiala pentru anumite produse, pe care se desfasoara tranzactiile de vânzare cumparare, dupa o

procedura speciala, motivata atât de nevoile reale, cât si de intentiile speculative

x Societatea de bursa - societate comerciala pe actiuni, constituita conform Legii 31/1990, autorizata de CNVM,

autonoma în raport cu participantii la piata, care presteaza servicii de interes public, prin intermediul bursei de

marfuri.

xx În tara noastra aceasta sarcina revine C.N.V.M.

Popescu, V. si colab., Dictionar si expresii utilizate în tranzactiile de bursa, Editura VIOREEP EXIM, Bucuresti,

1994, pag. 16

Morarescu-Adria, st. Gh., Operatiuni de bursa si arbitragii. Ghid practic de bursa, Atelierele Grafice Anuarul

General, Bucuresti, 1913, pag. 1

xxx Se refera la negocierea ofertelor si perfectarea contractelor spot si forward.

Legea nr. 512 / 12 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele

reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate

Bernard, Y., Colli, J.C., Vocabular economic si financiar, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994, pag. 70-71, 304-


Anghelescu, V. si colab., Contracte comerciale internationale, Editura Academiei, Bucuresti, 1980, pag. 274

Nichita, V. si colab., Op. cit., 1991, pag. 319


■ tranzactioneaza marfuri fungibile înrudite calitativ, substituibile si perfect conservabile, dupa o

procedura speciala care se desfasoara potrivit unui program prestabilit, într-un loc cunoscut, în prezenta

vânzatorilor si cumparatorilor sau a reprezentantilor acestora, sub supravegherea unei autoritati

■ piata care "negociaza cele mai importante materii prime, care sunt denumite chiar marfuri de

bursa si pot fi: metale pretioase (aur, argint, platina), metale neferoase (cositor, cupru, zinc, plumb),

cereale (grâu, orz, porumb etc.), zahar, ulei, cafea, lâna, bumbac etc. La aceste burse se tranzactioneaza,

de fapt, titlurile de proprietate asupra marfurilor respective

■ realizeaza operatiuni comerciale, în conditii concurentiale, atât la vedere cât si la termen, pe

baza unor acorduri de executare, nominalizate si transferabile, care prevad vânzarea si cumpararea unei

cantitati de marfa de o calitate foarte bine precizata, la o data indicata si la un pret fixat la momentul

încheierii acordului

Fiecare definitie a bursei de marfuri prezinta anumite coordonate, care releva

specificul ei, si a caror sinteza permite urmatoarea formulare a continutului si

rolului acestei institutii: bursa de marfuri (comert) reprezinta o piata speciala

pe care se tranzactioneaza marfuri omogene, fungibile, produse financiare

derivate si sintetice, se formeaza cursul (pretul) acestora, prin intermediul

brokerilor sau traderilor, pe baza confruntarii libere a cererii si ofertei, sub

supravegherea autoritatilor ce gestioneaza bursa si a statutelor si

regulamentelor care precizeaza mecanismul lor de functionare si care îsi

desfasoara activitatea într-un anumit spatiu.

Bursele de marfuri se deosebesc de bursele de valori, în principal, prin

specificul tranzactiilor ce le efectueaza. La bursele de valori se negociaza, de

regula, tranzactii cu titluri financiare pe termen lung, iar la bursele de marfuri

bunuri corporale, fungibile, care îndeplinesc anumite conditii, dar si alte

instrumente financiare. Bursa de marfuri este un mediator între vânzator si

cumparator, garantând primului ca primeste marfa în conditiile specificate la

nivelul bursei, iar ultimului ca va primi valoarea marfurilor negociate la pret

prestabilit sau negociabil.

Sub aspect spatial, unele burse au caracter local, altele sunt de importanta

nationala sau internationala. Bursa internationala cuprinde bursele generale,

bursele de valori si bursele pentru operatiuni ajutatoare comertului international,

care efectueaza operatiuni de negociere pentru o gama larga de marfuri, precum si

tranzactii de hârtii de valoare, valute, instrumente financiare derivate si sintetice.

Bursele pentru operatiuni ajutatoare comertului international negociaza operatiuni

de asigurari (Lloyd's - Londra) si navluri (Pireu, New York, Amsterdam).

Bursele internationale de marfuri au o semnificatie deosebita, mai ales în

conditiile globalizarii economiei mondiale. Ele indica, în orice moment, situatia

ofertei si a cererii pentru o anumita marfa, stabilind pretul bunului marfar la o

anumita data. Contractele ce se încheie în timpul negocierilor dintre purtatorii

cererii si ai ofertei au un caracter comercial, având precizate clauze standardizate

Murgu, N. si colab., Op. cit., 1982, pag. 89

Bistriceanu, Gh. si colab., Lexicon de finante-credit, Contabilitate si Informatica financiar-contabila. Vol. I,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, pag. 106-107

Dictionar de economie (ASE), Op. cit., 2001, pag. 75


privind volumul tranzactiilor, clasa de calitate a obiectului lor, metodologia de

tranzactionare si de stabilire a cursului etc.

3.3.2. Rolul bursei de marfuri în economia de piata concurentiala

Institutia bursei comerciale are o semnificatie practica deosebita, în contextul

functionarii economiei de piata concurentiala. Prin intermediul ei se asigura:

■ echilibrarea cererii la nivelul ofertei, ca urmare a participarii la tranzactii a

unui numar suficient de mare de vânzatori si cumparatori;

■ derularea tranzactiilor pe baza unei metodologii clare si operative,

sprijinita de un suport cibernetic si personal de intermediere între posesorii cererii

si ai ofertei, specializat si de înalt profesionalism, prin folosirea unor formulare

tipizate de contracte bursiere si a standardizarii calitatii produselor supuse

schimbului, prin admiterea la negocieri numai a agentilor specializati etc.;

■ constituirea unor depozite bancare de garantii, prin executarea unui control

permanent, de catre comisii autorizate de conducerea institutiei bursiere privind

bonitatea si gradul de încredere a agentilor bursieri, prin respectarea metodologiei

de certificare a calitatii bunurilor care fac obiectul negocierilor bursiere etc.;

■ limitarea variatiei zilnice a preturilor prin stabilirea procentuala a unui

maxim admis;

■ crearea diferitelor tipuri de contracte bursiere - spot, forward, futures,

option etc.

Operatiunile pe piata bursiera de marfuri se negociaza între purtatorii cererii

si ofertei de marfuri, persoane fizice si/sau juridice, prin intermedierea societatilor

de brokeraj si/sau al brokerilor. Acesti participanti implicati în activitatea bursei de

marfuri, specialistii îi grupeaza în doua mari categorii - utilizatori si operatori de

bursa

Utilizatorii bursei sau clientii bursei, sunt acele persoane care realizeaza în

cont propriu operatiuni la bursa, apelând, de regula, la firmele membre ale bursei,

la societati specializate în tranzactiile bursiere, cum ar fi:

societati comerciale de productie sau comercializare, din care fac parte:

comercianti care vând si cumpara marfuri, cu livrare prompta sau la diferite

termene; producatori agricoli care participa la bursa si care desfasoara o activitate

economica reala; firme care efectueaza operatiuni de procesare asupra unor

produse primare sau semipreparate.

Participarea acestor agenti economici la bursa are drept scop principal

acoperirea riscurilor legate de activitatea lor de baza, îndeosebi a celor legate de

variatia preturilor;

Popa, I., Op. cit, 2002, pag. 366


investitoriix, reprezentati prin institutiile financiar-bancare, bancile de

investitii, fondurile mutuale, fondurile de pensii, alte institutii si persoane fizice cu

forta economica care gestioneaza fonduri financiare. Acestea participa la activitatea

bursiera în vederea realizarii de plasamente financiare în scopul maximizarii

profitului la resursele investite, dar si al acoperirii riscurilor.

Operatorii de bursa sunt reprezentati, de regula, de firmele care participa

efectiv la încheierea contractelor, cele care efectiv se ocupa cu tranzactiile bursiere,

care pot fi din afara bursei sau membre ale acesteia.

Agentii de bursa operativi asigura functionarea nemijlocita a mecanismelor

pietei, fiind o prezenta indispensabila în realizarea directa a operatiunilor de bursa.

În cadrul acestora se disting doua categorii:

■ brokeri, intermediari de bursa;

■ dealeri sau comercianti de bursa (traderi).

Pe piata bursiera americana se întâlneste si a treia categorie de operatori de

bursa, specialistul, care combina activitatile specifice brokerului ce cele ale

dealerului, fiind specializat pentru un numar redus de titluri, ocupând un loc fix în

incinta bursei. Acesta are obligatia de a asigura pretul just (fair and ordely market),

intervenind pentru stabilizarea pietei ori de câte ori este nevoie.

Complexitatea relatiilor de bursa se reflecta si în structura burselor de

marfuri, stabilita în functie de anumite criterii, bine definite, cum sunt

în functie de gama si varietatea tranzactiilor încheiate, se grupeaza în:

burse generale, prin care se comercializeaza marfuri eterogene;

burse specializate, care au drept obiect o gama determinata de marfuri, uneori chiar o

singura marfa;

dupa forma de organizare se disting:

burse private, create si administrate de persoane fizice si/sau juridice, cu acordul

institutiilor specializate ale puterii publice centrale;

burse publice, înfiintate si administrate de autoritatea publica;

dupa modul de admitere a participantilor la activitatea bursiera

burse cu participare nelimitata, dar cu respectarea normelor de functionare ale

acestora;

burse cu acces limitat, si care privesc doar membrii acestei institutii sau pe cei care au

obtinut autorizatii din partea conducerii bursei;

dupa modul de încheiere a tranzactiilor

cu livrare imediata (la vedere), pentru volumul de marfuri disponibil în momentul

tranzactiei;

cu livrare la termen (scadenta), si care reprezinta principala forma de realizare a

tranzactiilor bursiere , prin care ofertantii si solicitantii îsi acorda reciproc credit,

tranzactia propriu-zisa urmând sa se efectueze la o data prestabilita.

În lucrarea sa "Tranzactii de comert exterior", profesorul universitar Popa

Ioan clasifica bursa de marfuri în doua mari categorii. Prima burse de marfuri

generale care comercializeaza mai multe categorii de produse si servicii, grupate în

x Orice persoana fizica sau juridica care încheie operatiuni la bursele de marfuri în calitate de client al membrilor

bursei de marfuri.

Puiu, A., Managementul în comertul international, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981, pag. 336


doua subdiviziuni: marfuri - grâu, porumb, soia, porci si vite etc., reprezentative

fiind CBOT si CME; valute si instrumente de datorie pe termen scurt (bonuri de

tezaur). A doua burse specializate, prin care se tranzactioneaza anumite grupe de

marfuri, cum sunt: metale pretioase (London Metal Exchange), cacao, cafea,

zahar (New York Coffee, Sugar and Cocoa Exchange), bumbac (New York Cotton

Exchange), titei, pacura, benzina (New York Mercantile Exchange)

Obiectul pietei bursiere comerciale îl constituie tranzactiile cu drepturi si

titluri de marfuri fungibile si de produse derivate si sintetice. Pe lânga caracterul

fungibil, pentru ca o marfa sa fie admisa la bursa, sa faca obiectul activitatii acestei

institutii, mai trebuie sa îndeplineasca si unele conditii, cum ar fi, de pilda

sa se caracterizeze printr-un anumit grad de standardizare, adica prin omogenitate sub

aspect calitativ, prin care se consfinteste fara nici un echivoc, garantia ca între ceea ce s-a oferit si

consemnat în contract si ceea ce se va livra beneficiarului nu exista nici o deosebire. Pentru mentinerea

caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen, bunul marfar oferit trebuie sa aiba un grad redus de

prelucrare;

marfa oferita spre vânzare sa intereseze un numar mare de vânzatori si cumparatori

adica sa se manifeste pe o piata extinsa, cu un numar însemnat de vânzatori si cumparatori finali,

excluzându-se astfel posibilitatea de aparitie a monopolului, care ar influenta pretul si conditiile

tranzactiei;

marfa oferita sa aiba un caracter atractiv, care sa intereseze deopotriva pe vânzatori,

cumparatori si speculatori, prin oscilatiile mari si frecvente ale preturilor acesteia, efectul variatiei mari a

cererii si ofertei, ca sursa de câstiguri potentiale din vânzarea-cumpararea acesteia. Aceasta situatie a

impus si impune necesitatea perfectionarii tranzactiilor bursiere supuse riscului prin protectia fata de risc;

bunul marfar destinat tranzactiilor bursiere sa fie depozitabil, ceea ce ofera certitudinea ca

va exista în cantitatea, calitatea si la data efectuarii efective a contractului negociat. De fapt, la bursa de

marfuri se negociaza dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul tranzactiilor bursiere, nefiind

necesar ca bunurile respective sa fie prezentate direct la bursa, ci doar prin mostre. Ofertantul trebuie doar

sa prezinte actul prin care face dovada existentei produselor respective.

3.3.3. Contractele bursiere

Contractele care se negociaza prin bursa de marfuri, indiferent de tipul lor,

sunt standardizate sub aspectul cantitatii, calitatii, clauzelor de executare a lor,

metodologiei de tranzactionare. Pe piata bursiera se tranzactioneaza contracte de tip

cash, forward, futures si options, ultimele doua având ponderea principala.

Contractele cashx, practic, în prezent, nu mai reprezinta obiectul

tranzactiilor la bursele de comert, ele se mai negociaza doar pe pietele bursiere în

formare si sunt pastrate doar ca element de traditie, la unele din bursele mari. De

fapt, bursa nu face decât înregistrarea cursurilor la care ele sunt negociate în afara

bursei si calcularea cotatiei stabilite, presupunând livrarea marfii la termenul

stabilit, obligatiile aferente acesteia neputând sa fie lichidate înainte de scadenta.

Popa, I., Op. cit., 2002, pag. 506

Funar, Sabina, Vlad, Ioana, Op. cit., 2001, pag. 30

x Presupun livrarea obligatorie a marfii la scadenta, obligatiile aferente acesteia neputând fi lichidate înainte de

termen.


Contractul cash poate fi tranzactionat si încheiat la bursa numai daca bunul

oferit îndeplineste, la scadenta, pe lânga conditiile specifice oricarui activ ce

constituie obiect de contract, o serie de conditii:

■ sa existe din punct de vedere fizic, adica sa fie expus la vedere;

■ marfa oferita sa nu fie grevata de alte obligatii, adica sa fie disponibila si

sa se afle în proprietatea exclusiva a vânzatorului;

■ sa fie depozitata într-un spatiu recunoscut de bursa;

■ din punct de vedere calitativ, marfa sa se încadreze în lista de discontx a

contractului respectiv.

Contractele cash, în functie de momentul în care se va efectua livrarea, se

delimiteaza în doua tipuri - spot si forward.

Primul tip se refera la contractele clasice de vânzare - cumparare care,

teoretic, executarea lor se realizeaza imediat dupa încheierea tranzactiei sau într-o

perioada foarte scurtaxx. La stabilirea scadentei se ia în considerare principiul

potrivit caruia pretul activului de baza sa nu oscileze în proportii semnificative între

momentul încheierii contractului spot si cel al executarii lui, nivelul pretului fiind

stabilit în momentul încheierii acestuia. La stabilirea termenului de executare a

contractelor se tinea seama de natura si conditiile de piata ale bunului marfar de

baza, de contractul mediu negociat pe piata acestuia, de realitatile economice

conexe domeniului bursier etc. (Anexa nr. 3.1.

În general, pietele spot se regasesc pentru diferite produse, în tari cu traditie

în producerea (prelucrarea) si comercializarea acestora. De pilda, la Budapest

Commodity Exchange se tranzactioneaza prin contract spot o gama larga de

produse agricole, iar la Wiener Borse produse de pielarie si cherestea.

Cel de-al doilea tip, contractele forward (cash-forward), creeaza pentru

titular fie obligatia de a vinde, fie cea de a cumpara un anumit activ la o data

determinata si la un pret convenit si care se executa prin livrarea efectiva a actului

care formeaza obiectul lui. Ele sunt expresia unor tranzactii de piata care cuprind

clauze negociabile si cu termen suspensiv. Acest tip de contracte se negociaza

separat si sunt standardizate, ambele parti suportând riscul. Lipsa standardizarii

acestor contracte genereaza un interes redus pentru piata secundaraxxx

Prin continutul lor, contractele forward se caracterizeaza prin aceea ca

drepturile si obligatiile se suspenda sau sunt valabile pâna la o data ulterioara

semnarii contractului, convenita de participanti si consemnata în clauzele

contractuluixxxx. De aceea ele mai sunt denumite si contracte spot amânate Anexa

nr. 3.2.

x Discontul - procent din valoarea titlurilor de credit încasat ca urmare a cumpararii acestora înainte de scadenta.

xx Daca intervalul de timp ar fi mai mare, atunci contractul spot ar deveni contract de tip futures.

xxx Pe piata primara se tranzactioneaza pentru prima oara un contract forward nou emis; pe piata secundara, contracte

deja emise, în conditiile confruntarii cererii si ofertei.

xxxx Termenul nu poate fi stabilit pâna la 18 luni, dar nu mai putin de 10 zile.


Scadenta contractelor forward, pretul acestora se fixeaza pe baza principiului

potrivit caruia valoarea reala a contractului, determinata în functie de nivelul

pretului real, sa ramâna constanta în perioada cuprinsa între momentul încheierii

contractului si cel al executarii sale efective. Cu alte cuvinte, pretul de executare a

contractului este identic cu cel fixat în momentul încheierii acestuia.

Inexistenta standardizarii contractului forward a stimulat interesul deosebit al

vânzatorilor si cumparatorilor pentru contracte futures.

Contractele futures

Acest tip de contract standardizat creeaza pentru titular fie obligatia de a

vinde, fie de a cumpara un anumit activ la o data stabilita si la un pret negociat si

convenit la momentul încheierii tranzactiei. Ele reprezinta o întelegere între un

vânzator si un cumparator de a efectua, respectiv de a prelua la un anumit termen

viitor (scadenta) o cantitate determinata dintr-un bun marfar, un activ financiar sau

monetar denumit activ suport, la un pret si în conformitate cu unele specificatii

standardizate stabilite în momentul încheierii contractului. La termenul prevazut,

are loc o operatiune inversa celei initiale (de cumparare sau vânzare), câstigându-se

sau pierzându-se diferenta dintre preturile celor doua operatiunix Activul suport

poate fi: o marfa ale carei caracteristici sunt standardizate sau titluri reprezentative

ale marfii, active financiare, monetare si valutare, un indice bursier, o rata a

dobânzii etc., care stau la baza tranzactionarii instrumentelor financiare derivate si

sintetice. Contractele futures pe marfuri sau valute se pot executa cu sau fara

livrarea fizica a activului respectiv. Prin tranzactionarea la bursa, contractele

futures au un curs pe piata, rezultat din cerere si oferta. Un contract futures circula

similar unei hârtii de valoare, în fiecare zi, având un pret ce rezulta din

confruntarea cererii cu oferta si poate fi înstrainat la un pret ce se negociaza în

cadrul bursei.

În functie de activul suport care sta la baza contractului futures, contractele

futures se clasifica în:

futures pe marfuri, care au drept activ suport bunurile corporale sau

documentele asupra marfurilor;

futures pe actiuni, care au drept suport actiunile emise de diferite societati

comerciale anonime. Ele se tranzactioneaza atât la bursele de marfuri, cât si pe

piata secundara a bursei de valori, ultima fiind preferabila;

futures financiar, care au drept suport doua active: cursul de schimb

valutar (futures valutar) si respectiv rata dobânzii la instrumentele financiare cu

venit fix (titlurile de credit), denumit futures pe rata dobânzii

futures pe swap, care au drept activ suport contractele de schimb

denumite swap;

x Termenul unui contract futures poate fi de pâna la 18 luni, dar nu mai putin de 10 zile. Din momentul transmiterii

notificarii, obligatiile contractuale se executa într-o perioada de maximum 10 zile.


futures pe indici de bursa, care au drept activ suport diferiti indici de

bursa;

futures pe vreme, care utilizeaza de obicei temperatura ca activ suport.

Acest gen de contract se tranzactioneaza prin intermediul bursei de marfuri, fiind

un instrument derivat bazat pe asa-numitul "indice meteorologic - Weather Index

care asigura partial cantitatea de produse ce poate fi obtinuta la recoltare. Astfel, în

cazul scaderii cantitatii de precipitatii sub un anumit nivel stabilit, producatorul

poate primi o prima de despagubire.

Sintetizând aceasta clasificare a contractelor futures, este evident faptul ca

aceste contracte negociate în cadrul bursei de marfuri au drept activ suport atât

bunuri corporale, fungibile si formeaza piata futures comerciala, cât si diferite

titluri financiare (bonuri de tezaur, obligatiuni, depozite de eurovalute sau alte

valute) si instrumente financiare sintetice care se includ în piata futures

financiara

Standardizarea elementelor contractelor futures permite participantilor sa-si

concentreze atentia numai spre variabila pret, care se afla în afara

standardizarii. De asemenea, standardizarea face posibil ca traderii din orice zona

a lumii sa participe la pietele futures si sa cunoasca temeinic ceea ce ei

tranzactioneaza. Pietele futures, reprezinta, totodata o sursa eficienta de informatii

cu privire la pretul marfii, deoarece modificarile de pret sunt date de modificarile

de pret a marfii care face obiectul contractului si nu de modificari ale termenilor

acestora, care sunt standardizati.

Persoanele care comercializeaza contracte futures tranzactioneaza, de fapt, o

întelegere referitoare la pretul la care vor cumpara sau vinde ceva la o anumita data

în viitor, de obicei în viitorul apropiatx. Aceste întelegeri sunt contracte

standardizate, în care sunt specificate cantitatea, precum si alte detalii referitoare la

activul care urmeaza a se tranzactiona. Ele se deruleaza prin intermediul unei Case

de Compensatie (Casa de clearing), trasatura distincta a contractelor futures,

comparativ cu cele forward.

Procedeul tranzactionarii contractelor futures este asemanator unei licitatii, în

care ofertele de cumparare si cele de vânzare pentru fiecare contract sunt facute

publice. Prin acest procedeu se stabileste cel mai bun pret de piata, pret la care vor

fi realizate tranzactiile. Pretul respectiv este bazat, în principal, pe regulile cererii si

ofertei, nefiind supus standardizarii (Schema nr. 3.1.

Concret, mecanismul tranzactionarii pe piata futures cuprinde patru niveluri, aflate în strânsa

interdependenta: primul, consemneaza necesitatea existentei unei legaturi constante între clienti

(producatori, angrosisti, investitori) si agentiile de brokeraj si se caracterizeaza prin transferul de

informatii în ambele sensuri; al doilea, notifica legatura constanta între agentiile bursiere si bursa,

brokerul de ring preluând si executând ordinele clientilor sai. În aceste conditii, brokerii realizeaza cele

mai bune preturi posibile în momentul executarii ordinelor primite de la clienti si ofera informatiile

necesare desfasurarii unei activitati eficiente; al treilea, releva relatiile interactive dintre bursa, Casa de

Clearing si prin care se defineste activitatea pietei futures. Sub acest aspect, activitatea desfasurata în

x În România, la Bursa din Sibiu se tranzactioneaza contracte pe o perioada ce variaza de la o luna la sase luni.


bursa de catre agentiile de brokeraj este garantata cu fonduri depuse în conturi speciale denumite marje, la

care au acces agentiile bursiere si Casa de Compensatie; al patrulea, notifica faptul ca, Casa de Clearing

supervizeaza toate tranzactiile, facilitând administrarea riscurilor asumate în activitatea bursiera prin

acceptarea de garantii si mentinerea unui echilibru constant între activitatea bursiera si capacitatea de

asumare a riscului. Prin Casa de Clearing se verifica, sub aspect financiar, situatia agentiei bursiere si

relatiile financiare dintre aceasta si clientii sai (Schema nr. 3.2.

Pietele bursiere futures sunt folosite foarte rar pentru cumpararea sau

vânzarea efectiva a bunului fizic sau a instrumentului financiar tranzactionat.

Obiectul lor principal îl constituie estimarea pretului viitor, pentru managementul

riscului, fapt pentru care unii operatori folosesc pietele futures pentru a obtine

profit. Traderii considera mai avantajos sa-si stinga obligatiile de piata prin

vânzarea contractului pe piata secundara, în cazul în care acesta a fost cumparat

anterior sau de a-l cumpara înapoi, în cazul în care a fost vândut anterior.

Comparativ cu caracteristicile contractului forward, caracteristicile

pietelor futures sunt:

■ opereaza pe baza unor reguli stricte;

■ exista un loc de tranzactionare organizat, cu ore de tranzactionare stabilite în mod clar prin

Regulament;

■ tranzactionare standardizata prin specificatii de contract rigide, care asigura ca marfa aferenta

fiecarui contract sa fie identica;

■ punct de colectare si diseminare a informatiei referitoare la cererea si oferta marfii, care face

obiectul tranzactiei, ceea ce asigura accesul egal la informatie al tuturor participantilor la piata;

■ garantia stingerii obligatiilor contractuale si financiare prin intermediul Casei de Compensare

(Clearing) a bursei de marfurix, prin care se tine evidenta contractelor futures si cu optiuni, se urmareste

decontarea platilor si compensarii altor contracte.

Pietele futures au fost dezvoltate initial pentru a-i ajuta pe producatorii

agricoli si pe consumatori sa se descurce în conditiile unor preturi instabile si sa

faca fata costurilor aferente productiei. Odata cu dezvoltarea economiei, aceste

piete s-au extins, astfel ca, în prezent, contractele futures sunt esentiale pe pietele

financiare, oferind o securitate financiara deplinaxx

Prosperitatea pietelor futures si succesul lor se explica prin atragerea la

activitatea bursiera a doua categorii de investitori: hedgerii, acei investitori care

cauta sa minimalizeze si sa administreze riscul evolutiei pretului într-o directie

nefavorabila si speculatorii, aceia care doresc sa îsi asume riscul în speranta de a

obtine profit. De asemenea, succesul industriei futures se datoreaza si varietatii de

contracte care au fost dezvoltate pentru a veni în întâmpinarea nevoilor actuale,

consecinta a unui mediu de afaceri din ce în ce mai concurential, dar si prosper.

Alexandri, Cecilia, Davidovici, I., Gavrilescu, D. (coordonatori), Op. cit., 2003, pag. 384

x Efectueaza tranzactii pe piata futures sau cu optiuni, ea functionând sub forma societatii comerciale pe actiuni sau

ca departament în cadrul unei burse de marfuri.

xx Pâna în prezent nu s-a manifestat nici o greseala sau dereglare financiara care sa ramâna neobservata la cele doua

mari burse din Chicago (CBOT si CME) sau la principalele piete bursiere din Londra si New York.


Schema nr. 3.1.

Crearea unui contract futures

Sursa: Alexandri, Cecilia, Davidovici, I., Gavrilescu, D., Tratat de economia agriculturii, Editura Expert,

Bucuresti, 2003

Client care doreste sa cumpere un

contract futures

Client care doreste sa vânda

un contract futures

Ordin transmis catre un

broker membru al bursei

Ordin transmis catre un

broker membru al bursei

Ordin transmis catre un broker situat în ringul bursier

Ordinul este executat la un pret stabilit

Volumul tranzactiilor în cadrul bursei creste cu un contract

O cumparare (contract

"long") este raportata catre:

O vânzare (contract "short")

este raportata catre:

Broker membru

al bursei care

raporteaza catre:

CASA DE CLEARING CARE

STABILEsTE

O pozitie "long" pentru cumparator /

o pozitie short pentru "vânzator"

Broker membru al

bursei care

raporteaza catre:

CLIENT CLIENT

REZULTATE

CUMPĂRĂTORUL

are un contract "long"

CASA DE

CLEARING are un

contract în plus prin

tranzactia respectiva

VÂNZĂTORUL are

un contract "short"


Schema nr. 3.2.

Schema mecanismului de tranzactionare futures

Sursa: Badea, D., Piete de capital, Editura Economica, Bucuresti, 2000

Client Cumparator

Ordine

ConfirmaMarje ri

Profit/Pierdere

Comision

Agentie de Brokeraj 1

cont

Client Vânzator

Ordine

Confirmari

Marje

Profit/Pierdere

Comision

cont

Agentie de Brokeraj 2

BURSA

Ordine Ordine

Cotatii Cotatii

TRANZACŢII

Confirmari Confirmari

MARJE

COMISIOANE

MARJE

COMISIOANE

CASA

ROMÂNĂ

DE COMPENSAŢIE

CONT

MARJĂ

Agentia

Bursiera 2

CONT

MARJĂ

Agentia

Bursiera 1

GARANŢII

GARANŢII


Institutiile financiare si investitorii individuali pot fi ajutati de piata futures

sa determine cele mai bune preturi, în conditiile unei piete extrem de competitive.

Piata futures este un forum independent pentru cumparatorii si vânzatorii care, din

diferite motive, doresc sa încheie o tranzactie. Piata futures ofera modalitati de

colectare a cererilor si ofertelor, pe care le pun fata în fata. Preturile la care se

executa aceste tranzactii determina cea mai buna cotatie de pe piata, valabila la un

moment dat. Ulterior, aceste preturi sunt diseminate în mod public si reprezinta un

mijloc simplu de determinare a pretului corect al unui produs sau instrument.

În prezent, nu poate fi conceputa functionarea corespunzatoare a unei burse

în cadrul careia se tranzactioneaza contracte futures fara prezenta unui organism

bursier specific, si anume Casa de Clearing, care garanteaza finalizarea în bune

conditii a tranzactiilor bursiere. În realitate, Casa de clearing, se transforma în parte

la contract, ea preluând drepturile si obligatiile vânzatorului fata de cumparatorul

initial, respectiv pe ale cumparatorului fata de vânzatorul initial. Aceasta are rolul

de a spori siguranta tranzactiilor derulate prin bursa si, în acelasi timp,

credibilitatea institutiei bursiere.

Serviciile asigurate de Casa de clearing cuprind activitati:

■ de înregistrare, compensare si finalizare a contractelor bursiere, operatiuni

bancare, de tezaurizare, administrare a livrarilor fizice si prevenire a riscurilor;

■ efectueaza marcarea la piata a contractelor futures;

■ urmareste derularea contractelor;

■ calculeaza cotatiile marfurilor tranzactionate;

■ realizeaza decontarile necesare si asigura servicii de consultanta etc.

Casa de Clearing, pe durata de viata a unui contractx, desfasoara patru tipuri

de activitati principale

calcularea, perceperea si actualizarea marjelor de garantiexx. Marja necesara poate fi

calculata în valoare bruta, pentru fiecare pozitie deschisa, sau neta, pentru soldul dintre pozitiile short si

cele longxxx. Perceperea marjei poate fi facuta ca suma fixa pe un contract sau ca procent din valoarea

contractului; valoarea marjei poate fi actualizata la un anumit interval de timp sau nu, în functie de

specificul pietei bursiere si al activului tranzactionat. Pe pietele bursiere unde exista limite de variatie a

pretului unui contract în cursul unei sedinte fata de pretul sedintei anterioare, de regula, marja necesara

este în directa legatura cu acesta;

înregistrarea contractelor si marcarea lor la piata. Marcarea la piata reprezinta o procedura

de actualizare a valorii tuturor contractelor de acelasi tip înregistrate pâna în acel moment, în baza unui

pret de regularizare, care reprezinta valoarea de piata a contractului futures pentru ziua respectiva. Astfel,

un contract futures este asemanator unei actiuni, având în fiecare zi alta valoare de piata;

x Perioada cuprinsa între prima zi în care este permisa tranzactionarea unui contract pentru o anumita scadenta si

ultima zi de tranzactii pentru acel contract, care este în preziua scadentei sale.

Miclaus, P.G., Op. cit., 1999, pag. 56

xx Marja de clearing reprezinta garantia financiara care confirma ca membrii Casei de clearing (de regula companii si

corporatii) executa contracte futures deschise si contracte de optiuni ale clientilor. Ele difera de marjele - clienti, care

le sunt impuse cumparatorilor si vânzatorilor individuali de contracte futures si optiuni ce sunt depozitate la brokeri.

xxx Pe piata futures, pozitia short se exprima prin vânzare, în timp ce pozitia long prin cumparare. Pe piata spot

prima se concretizeaza în cumpararea unei marfi, iar cea de-a doua prin vânzarea unei marfi.


realizarea decontarilor necesare. De regula, sumele datorate catre Casa de clearing ca rezultat

al pierderilor înregistrate pe piata de catre un operator sunt percepute în numerar. În acelasi timp, sumele

câstigate pe piata de catre un operator sunt încasate de catre acesta de la Casa de clearing tot în numerar;

înregistrarea si rezolvarea compensarilor (offseting). Offsetingul este o procedura specific

bursiera, de lichidare a obligatiilor contractuale înainte de scadenta. Aceasta procedura permite titularului

unei pozitii futures sa si-o poata compensa prin înregistrarea la Casa de Clearing a unei pozitii identice,

dar de sens contrar celei initiale.

Un contract futures standardizat presupune urmatoarele:

obiectul contractului: marfa, moneda, instrumentul financiar sau indexul

pe care este bazat contractul;

marimea - cantitatea de marfa, moneda etc., ce este cuprinsa în contract;

ciclul livrarii - numarul de luni specificat în care contractele pot fi

tranzactionate;

data expirarii - data la care un contract futures înceteaza sa mai existe si,

ca atare, toate obligatiile asumate sunt stinse;

gradul sau specificatia de calitate si destinatia livrarii - o descriere

detaliata a calitatii marfii, respectiv a indicatorilor de calitate, precum si precizarea

locului precis de livrare sau a unei locatii alternative, caz în care contractul este

însotit de o primax sau discont;

mecanism de stingere a obligatiilor - termenii livrarii fizice a marfii în

cauza.

Singurul articol al contractului care nu este standardizat si care se

determina în ringul bursier este pretul.

Orice activitate economica implica aparitia mai multor riscuri, printre care si

cele rezultate din modificarea preturilor produselor achizitionate sau vândute si din

oscilatia cursului valutar. Aceste modificari de pret si oscilatii de curs valutar pot

avea efecte negative asupra desfasurarii afacerii în sine, sau pot, din contra, face

investitia profitabila; profitul sau pierderea astfel rezultate sunt aleatorii. Derularea

unei activitati economice cu profitul usor de anticipat impune protejarea împotriva

acestor riscuri generate de evolutii nefavorabile a preturilor, respectiv a cursului

valutar.

Cea mai eficienta si facila metoda de gestionare a acestor riscuri este oferita

de piata futures prin operatiunea numita hedge. Prin hedge se întelege o operatiune

pe piata futures, prin care se urmareste acoperirea risculuixx evolutiei nefavorabile

a pretului unui activ de bazaxxx

Alexandri, Cecilia, Davidovici, I., Gavrilescu, D. (coordonatori), Op. cit., 2003, pag. 384

x Pret al dreptului de optiune; diferenta pozitiva dintre pretul cash si pretul futures al marfii.

xx Risc de pret, posibilitatea pentru unul din partenerii contractului de a nu obtine profitul scontat sau de a înregistra

o pierdere, datorita modificarilor conjuncturale ale pretului pe piata; risc de plata, posibilitatea ca importatorul

(cumparatorul) sa nu-si îndeplineasca la termen obligatia de plata fata de o anumita tranzactie, ca urmare a

insolvabilitatii, refuzului platii, a prezentei unor elemente externe care împiedica efectuarea platii (catastrofe

naturale, conflicte militare, tensiuni sociale, interventii guvernamentale).

xxx Activul de baza reprezinta obiectul tranzactiilor futures (marfa fungibila - cereale, petrol etc.; marfa virtuala

indici bursieri, valutari etc.; valuta, titluri de credit


Hedging-ul este o operatiune care cuprinde doua etape. Într-o prima

etapa, care depinde de pozitiax de pe piata spot, hedger-ul va cumpara pe piata

futures daca trebuie sa cumpere pe piata cash, si va vinde la termen, daca trebuie

sa vânda pe piata fizica. Etapa urmatoare este închiderea propriei pozitii înainte

de scadenta. Procedeul de închidere (offset) se realizeaza prin efectuarea unei

tranzactii opuse primei, având ca subiect acelasi contract. O pozitie de hedge

trebuie detinuta cel putin o treime din durata de tranzactionare a unui contract

futures. Astfel, prin hedge se urmareste asigurarea prin mecanismul pietei

futures a echilibrului contractual al unei operatiuni realizate în afara bursei

Prin intermediul pietei futures, cei care urmaresc reducerea riscurilor

asumate (hedgerii) pot bloca un pret la un nivel acceptabil pentru ei, determinând

astfel o modificare personala si previzibila a pretului.

Cu ajutorul tranzactiilor futures, hedgerii transfera riscul, acesta fiind

preluat de operatori specializati în managementul riscului, prin intermediul pietei la

termen, denumiti speculatorixx si care actioneaza în scopul obtinerii de profit.

Hedgerii, pentru a-si acoperi riscul unei schimbari nefavorabile de pret sau curs

valutar, constientizeaza faptul ca un câstig din futures acopera o pierdere din

activitatea curenta sau ca pierderea din futures este acoperita de un câstig din

activitatea curenta. Drept urmare, pentru a compensa un important declin al

nivelului pretului cash fata de declinul pretului futures, este indicat sa se foloseasca

pe larg procedeul de hedging.

Operatiunea de hedge este executata pentru a proteja pretul spot, pretul

curent ce este platit sau primit pentru o marfa pe piata fizica. Orice operator pe

piata urmareste obtinerea de profit. Daca profitul obtinut este rezultatul cresterii

pretului, atunci pozitia adoptata de operator pe piata este o pozitie long. Daca

profitul înregistrat este rezultatul scaderii pretului, atunci operatorul a adoptat pe

piata o pozitie short. Pe piata futures, pozitia long este realizata printr-o

cumparare de contracte futures, iar pozitia short este realizata printr-o vânzare

futures. Pe piata spot, pozitia long se realizeaza printr-o vânzare, iar pozitia short

printr-o cumparare de marfa.

Având în vedere aceste doua pozitii ce pot fi adoptate de catre operatori pe o

piata, hedging-ul poate fi definit ca fiind operatiunea bursiera ce consta în

deschiderea unei pozitii futures egale, dar de sens contrar pozitiei detinute pe

piata spot. Astfel, în functie tot de aceste pozitii, distingem doua tipuri de hedge:

un hedging realizat printr-o pozitie long pe piata futures, avându-se în

vedere acoperirea riscurilor de cumparator viitor pe piata spot, este denumit long

hedge

x Situatie în care se gaseste un operator de bursa în raport cu titlurile tranzactionate, care poate fi de tip long

(cumparator) sau de tip short (vânzator).

xx Persoane fizice sau juridice, care opereaza pe piata futures sau cu optiuni si care urmaresc obtinerea unui câstig din

diferenta favorabila dintre preturile de cumparare si de vânzare ale unui contract.


De exemplu: o firma trebuie sa cumpere valuta, de pilda dolari, la o data viitoare cunoscuta. Riscul

apare atunci când valoarea dolarului creste în raport cu moneda nationala. De aceea, firma intra pe piata la

termen ca hedger si cumpara contracte futures. Daca valoarea dolarului creste si pretul futures înregistreaza

aceeasi evolutie si deci prin vânzarea contractelor futures (pentru offsetarea pozitiei deschise), tranzactiile

futures vor genera profit care va acoperi, cel putin partial, cel mai înalt nivel al dolarului la care se va efectua

cumpararea pe piata fizica.

un hedging realizat printr-o pozitie short pe piata futures, avându-se în

vedere acoperirea riscurilor de vânzator viitor pe piata spot, este denumit short

hedge

De exemplu: un producator stie ca la o data viitoare, stabilita în prealabil, va avea gata de vânzare o

anumita cantitate de marfa. Riscul apare atunci când pretul respectivei marfi scade. De aceea, producatorul va

initia o vânzare de contracte futures pe piata la termen. Daca pretul marfii scade, si pe piata futures pretul va

scadea si deci prin cumpararea de contracte futures (pentru închiderea pozitiei deschise), tranzactiile futures vor

genera profit care va acoperi cel putin partial cel mai scazut nivel al pretului.

În U.E. nu exista un sistem unitar de instrumente de gestionare a riscului,

fapt ce se explica si prin marile diferente existente între agricultura diferitelor tari

componente. Se asteapta ca aceasta diversitate de instrumente de risc sa sporeasca

odata cu intrarea în mai a.c. a altor 10 tari europene, iar în perspectiva anului 2007

si a României si Bulgariei. Drept urmare, sistemele de asigurare existente în

agricultura variaza foarte mult în cadrul statelor membre ale U.E., sub aspect

organizatoric, zona de acoperire, complexitate si implicare a statului.

Totusi, pentru a pune la dispozitia tarilor componente ale U.E. experienta în

managementul riscului, în ianuarie 2001, Comisia Europeana, prin Directoratul

General al Agriculturii, în speta prin Directoratul de Analiza Economica, Studii de

Perspectiva, Evaluare, a elaborat un Document de lucru privind instrumentele de

gestionare a riscului pentru agricultura U.E. În acest document se face o analiza

asupra diferitelor tipuri de risc cu care se confrunta agricultura, prezentând,

totodata, expunerea la risc ca o caracteristica a agriculturii europene. Pe baza

analizei riscului si a managementului de risc din diferitele tari europene

componente ale U.E., dar si a altor tari din lumea contemporana, a implicarii

publice în gestionarea riscului specific domeniului agricol, sunt scoase în evidenta

posibilitatile de aplicare a politicii de gestionare a riscului la nivelul U.E.

Tipurile de risc luate în considerare includ riscurile specifice pretului si

productiei Riscurile legate de pret au o tendinta de crestere, urmare a

viitoarei liberalizari a comertului, în timp ce riscurile legate de productie par a

fi influentate de exigentele referitoare la îmbunatatirea calitatii, precum si de

deplasarea crescânda a animalelor si culturii plantelor în legatura cu

modificarile climatice

Dintr-o analiza efectuata de Eurostat si din datele furnizate de FADN se

reliefeaza faptul ca expunerea la risc în cadrul U.E., masurata în raport cu variatiile

pretului, ale recoltelor si ale productivitatii, înregistreaza mari diferente în functie

de produse si de zone.

Se disting mai multe tipuri de strategii specifice gestionarii riscului:


strategii privind fermele agricole, includ o serie de produse selectate, susceptibile de a

prezenta o expunere la risc diminuata, alegerea unor produse cu cicluri de productie scurte, detinerea unor

lichiditati sau diversificarea programelor de productie;

strategii de împartire a riscului, se refera la piete si contracte de productie, la o integrare

verticala a asigurarilor împotriva riscurilor pe pietele cu tranzactionari la termen, participarea la fondurile

mutuale si la societatile de asigurari;

diversificarea prin cresterea procentului general de venituri provenind din alte surse,

nespecifice agriculturii;

încrederea acordata asistentei publice, ca urmare a ajutoarelor oferite în caz de dezastre.

Ideal, pietele ar trebui sa furnizeze o gama larga de instrumente

susceptibile de a facilita gestionarea riscului. Cele mai importante piete pentru

acoperirea riscurilor sunt cele cu operatiuni la termen si piata asigurarilor. Pietele

cu operatiuni la termen contribuie la reducerea riscurilor de pret, pe termen scurt. În

cadrul U.E. astfel de operatiuni se deruleaza în cadrul a cinci burse, dar cu cantitati

tranzactionate relativ reduse. Situatia se explica prin faptul ca folosirea unor

asemenea piete necesita investitii semnificative în "know-how"x si infrastructura.

Know-how=ul poate fi realizat doar la costuri înalte, legate de demararea

tranzactiilor, si care nu sunt întotdeauna disponibile fermierilor.

În conditiile cresterii volatilitatiixx preturilor pe pietele europene, ca urmare a

posibilitatilor viitoare de accentuare a liberalizarii preturilor, se prognozeaza si

îmbunatatirea conditiilor extinderii activitatii pe pietele cu operatiuni la termen, ca

si a altor piete bazate pe gestionarea instrumentelor caracteristice managementului

riscului.

Riscurile legate de productie pot fi acoperite prin asigurare, daca sunt

corelate, într-o anumita masura, cu persoanele individuale dispuse sa se asigure

independenta riscurilor) si daca fermierii si institutiile de asigurari detin

informatii referitoare la riscurile efective (simetria informatiilor). În acest context,

fondurile mutuale constituie un caz special de asigurare. Aceste fonduri apartin

participantilor si acopera pierderile membrilor, fie prin sume banesti deja

disponibile în fond, fie prin / si donatii suplimentare efectuate în rândul

participantilor.

Asigurarea ar putea înlocui treptat ajutoarele publice acordate în cazul

dezastrelor. În consecinta, are loc o stabilizare a cheltuielilor si s-ar diminua

efectele negative ale ajutoarelor în caz de dezastre, cum ar fi: plati întârziate,

descurajarea gestionarii private a riscului si încurajarea deciziilor iresponsabile ale

managementului. Statele membre ale U.E. pot directiona cheltuirea fondurilor

publice, în cadrul sistemelor de asigurare catre anumite grupuri de fermieri, în

concordanta cu nevoile specifice.

x Know-how, termen care semnifica o cunoastere a modului în care poate fi facut ceva, priceperea, îndemânarea de a

desfasura o anumita activitate. Comisia Camerei de Comert cu sediul la Paris defineste know-how-ul ca un

ansamblu de notiuni, cunostinte, de experiente, de operatiuni si procedee necesare fabricarii unui produs. Termenul

apare si în legatura cu transferul de tehnologie si schimburi de informatii stiintifice si tehnologice.

xx Amploarea fluctuatiilor efective sau previzionate ale unui activ, fiind caracteristica oscilatiilor de pret.


În anumite situatii se justifica interventia publica în acoperirea riscurilor, de

pilda în cazul în care pietele pentru instrumentele destinate gestionarii riscului sunt

incomplete sau lipsesc. De asemenea, politica publica poate interveni pentru

asigurarea cadrului legislativ privind înfiintarea si functionarea pietelor pentru

acoperirea riscurilor, pentru furnizarea de stimulente privind dezvoltarea unor

asemenea piete sau reducerea costurilor unor instrumente de gestionare a riscului

(oferirea de subventii pentru primele de asigurare) si chiar pentru acoperirea

nemijlocita a riscului, oferind reasigurarea.

În scopul acoperirii marilor riscuri naturale, datorate hazardului, este

necesara folosirea reasigurarii, dar care este foarte scumpa, fermierii neavând

posibilitatile de a face cheltuieli cu primele de reasigurare. Mai mult, pietele de

reasigurare din domeniul agriculturii au un caracter limitat, din cauza know-howului

implicat si pentru faptul ca beneficiile asteptate destinate acoperirii costurilor

ridicate aferente dezvoltarii, par a nu fi suficient de atractive.

Folosirea mai larga a reasigurarilor, mai ales pentru acoperirea pierderilor

peste un anumit nivel, ar viza principalul obstacol în dezvoltarea sistemului de

asigurari, pierderile generate de catastrofe. Daca s-ar acorda astfel de reasigurari

mai multe companii de asigurari ar putea oferi într-o masura mai mare asigurari

pentru acoperirea riscurilor susceptibile de a se transforma în pierderi uriase.

Eventual, reasigurarea, la nivelul U.E., ar putea fi adaptata rezervelor de risc,

pentru a se limita pierderile totale, potential acoperite de U.E. Ulterior, s-ar putea

constitui obligativitatea membrilor cartelului de a oferi asigurare pentru toate

produsele provenind din agricultura tarilor U.E. Orice fel de implicare a U.E.

trebuie sa fie în concordanta cu cerintele principiilor eficientei si transparentei si sa

ia în considerare efectele posibile asupra productiei, nivelul preturilor si a modului

de distribuire a veniturilor.

Fondarea pietelor cu operatiuni futures si options necesita îndeplinirea

anumitor conditii, care nu întotdeauna pot fi îndeplinite. De un anumit nivel al

know-how-ului au nevoie nu numai fermierii, dar este necesara si o variabilitate

semnificativa a preturilor, existenta unui numar suficient de comercianti si

speculatori, precum si de produse cu grade si calitate standardizate.

În diferite tari ale comunitatii europene se utilizeaza sisteme specifice de

asigurare în agricultura, care sa faca fata riscului legat de productie. Ele se

caracterizeaza prin manifestarea unor diferente considerabile în privinta acoperirii

si implicarii sectorului public.

Grecia se caracterizeaza prin predominarea sistemului public de acoperire a riscurilor, rolul

sectorului privat fiind limitat. Statul, prin sistemul de asigurari publice, colecteaza taxe obligatorii,

administreaza programul si garanteaza acoperirea pierderilor.

■ În Spania si Portugalia exista parteneriate public-private , statul având rolul principal, oferind

subventii destinate primelor de asigurare si de reasigurare. Sistemul de asigurari private, integrat în

sistemul global, se ocupa de administrarea programului si participa la acoperirea unei parti din risc.

Italia, Franta, Austria si Germania au sisteme de asigurare pentru agricultura, în marea

majoritate cu caracter privat. Între ele exista mari diferente în ceea ce priveste subventiile pentru primele


de asigurare. În timp ce Germania nu acorda nici un fel de prime de asigurare, Italia ofera sume

considerabile.

■ În S.U.A. se practica un sistem complex de asigurare a recoltelor, în care implicarea statului se

manifesta în urmatoarele directii principale:

subventionarea primelor de asigurare;

acoperirea cheltuielilor administratiei din cadrul sectorului asigurarii private;

rambursarea costurilor de achizitie din sectorul privat;

acordarea reasigurarilor;

Canada dispune de un program de asigurare a recoltelor, un program de economisire,

subventionat, destinat fermierilor si o retea cu o structura neconjuncturala prin venituri "sigure", care

garanteaza venitul individual al întregii ferme în proportie de 70% din venitul mediu al ultimilor trei ani.

În toate statele membre ale U.E. exista anumite instrumente private,

neincluse la nivelul fermelor agricole, care pot face fata riscului. Unele din ele deja

s-au maturizat si sunt disponibile pe scara larga (de pilda asigurari împotriva

grindinei), în timp ce altele sunt mai putin dezvoltate (pietele operatiunilor la

termen si ale optiunilor, fondurile mutuale). Anumite sisteme sunt private, dar

altele se bazeaza foarte mult pe implicarea publica. Instrumentele care acopera o

combinatie între productie si riscul pretului se afla într-o faza incipienta de

dezvoltare. Principala masura publica este ajutorul în caz de dezastru. De

asemenea, aceste state sunt active în domeniul prevenirii riscului, prin masuri

sanitare si fitosanitare.

U.E. este interesata în legatura cu buna functionare a pietelor futures si

options, care ofera dreptul de a cumpara / vinde marfurile la un pret specificat. În

prezent, sustinerea preturilor a cunoscut o scadere si deci este nevoie sa faca fata

variatiilor de crestere a pretului. În acelasi timp pietele la termen au un caracter

transparent, favorizând functionarea pietei interne.

Dezvoltarea pietelor la termen poate fi asigurata prin masuri de educatie, de

schimbare a comportamentului participantilor la tranzactii, precum si de pregatire

profesionala, în cadrul politicilor de dezvoltare rurala. În cadrul initiativelor ar fi

folositor un program special de informare privind pietele la termen si de optiuni,

ceea ce asigura dreptul de a cumpara / vinde marfuri la un pret specificat tuturor

fermierilor din U.E., inclusiv celor din tarile în curs de preaderare.

U.E. ar putea avea un rol în cazul în care riscurile de productie sunt în mare

masura sistemice, ceea ce împiedica intrarea pe piata a ofertelor de asigurare sau

ridica pretul acestora, facându-le neavantajoase, neviabile. În aceasta situatie,

solutia ar putea fi constituirea companiilor de asigurare si reasigurare din

Europa într-un cartel de asigurare / reasigurare în vederea acoperirii în comun

a riscurilor. Sub acest aspect, U.E. i-ar reveni rolul instituirii unui cadru legislativ

corespunzator. Crearea acestui cartel, care sa actioneze în situatiile de risc, ar

constitui si un exemplu relevant pentru perfectionarea activitatii fondurilor mutuale

detinute de fermieri.

Pe termen lung, sustinerea veniturilor conjuncturale ar putea deveni o

optiune atractiva. În perioade dificile, astfel de venituri conjuncturale ar permite

acordarea unor resurse de sustinere a veniturilor, ce urmeaza a fi reduse în


perioadele de prosperitate. Acest instrument de risc are capacitatea de a raspunde

nevoilor fermierilor prin înlaturarea discontinuitatilor importante din activitatea

gospodariilor taranesti, precum si de a sprijini depasirea problemelor legate de

masurile luate în cazul dezastrelor.

O astfel de masura de siguranta a veniturilor fermierilor prezinta si unele

dificultati generate de colectarea informatiilor necesare (stabilirea veniturilor

individuale în ultimii ani). De asemenea, diferentele între sistemele de impozitare

utilizate în tarile din U.E. ar putea cauza distorsiuni în ceea ce priveste identificarea

veniturilor. Nu trebuie omis nici faptul ca un asemenea instrument de risc al

veniturilor ar putea constitui o constrângere pentru fermieri, în ceea ce priveste

utilizarea instrumentelor private în gestionarea riscului.

Contracte options

Contractul options este un contract standardizat care, în schimbul platii unei

prime catre vânzator, creeaza pentru cumparatorul optiunii dreptul, nu si obligatia,

de a cumpara sau a vinde un anumit activ - o anumita cantitate dintr-o marfa, un

activ monetar, financiar sau un contract futures - la un pret prestabilit, numit pret

de exercitare, în perioada de valabilitate a contractului. Cumparatorul contractului

poate sa-si exercite dreptul sau pâna la scadenta, sa abandoneze optiunea pâna la

termenul prestabilit sau sa-si compenseze contractul. Contractele de optiune se

tranzactioneaza la aceleasi burse la care se vând si se cumpara contractele futures,

ele fiind standardizate în termeni de: cantitate a activului suport, data de expirare

sau pretul de exercitare, pretul la care un anumit contract futures poate fi vândut

sau cumparat. Cumparatorul contractului options poate decide daca îsi va exercita

sau nu optiunea de cumparare sau vânzare a activului, în functie de propriile

interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune, cumparatorul trebuie sa

plateasca vânzatorului, în momentul încheierii tranzactiei, o suma de bani numita

prima. Valoarea primei este cea care se negociaza la bursa si face obiectul cererii si

a ofertei. Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste

vânzatorului contractului. În conditiile în care previziunile sale nu se confirma,

cumparatorul nu este obligat sa-si exercite optiunea, pierzând numai prima. În

schimb, daca previziunile sale se confirma, cumparatorul va exercita optiunea. În

ceea ce priveste vânzatorul, câstigul sau este prima încasata de la cumparator;

vânzatorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea optiunii, el

asteptând decizia cumparatorului în acest sens.

Contractele tip options, în functie de activul suport care sta la baza lor, se

clasifica în:

■ optiuni asupra actiunilor (stock options);

■ optiuni asupra unor titluri de credit (debit options);

■ optiuni asupra contractelor futures (futures options);

■ optiuni asupra unor indici de bursa (index options);

■ optiuni asupra marfurilor (commodities options).


Între contractele futures si cele options diferenta rezulta din obligatiile

diferite ale cumparatorului si vânzatorului optiunii. În situatia unui contract

futures, atât vânzatorul cât si cumparatorul sunt obligati sa îndeplineasca

contractul, prin compensarea tranzactiei sau prin livrarea efectiva a obiectului

schimbului. În schimb, în cazul unui contract options, cumparatorul nu este obligat

sa-l îndeplineasca. Pierderea cumparatorului se limiteaza la prima platita, acesta

obtinând profit daca pretul creste peste pretul de exercitare (în cazul optiunilor de

tip CALL) sau scade sub pretul de exercitare (în cazul optiunilor de tip PUT) cu

valoarea primei platite. În calitate de vânzator, acesta, în schimbul primei platite

este obligat sa îndeplineasca contractul asa cum doreste cumparatorul.

Unii agenti economici, nu putini la numar, tind sa asocieze optiunile cu

speculatia, cu toate ca optiunile au aparut ca modalitate de contracarare a riscului

afacerilor si nu ca un instrument speculativ. Pentru a întelege mai bine acest tip de

contracte, este necesar sa se evidentieze asemanarile si diferentele între optiuni si

actiuni.

Asemanarile sunt

■ optiunile sunt titluri de valoare, ca si actiunile;

■ optiunile se tranzactioneaza, ca si actiunile, pe pietele existente în cadrul

unei burse. Ele pot fi cumparate sau vândute la fel ca orice titlu de valoare.

Diferentele sunt

■ optiunile sunt instrumente derivate, spre deosebire de actiuni;

■ optiunile au o data de expirare, în timp ce actiunile au termen nelimitat;

■ nu exista un numar fix de optiuni, asa cum se întâmpla în cazul actiunilor;

■ actionarii detin o parte din companie, având dreptul de a vota si primi

dividende, în timp ce optiunile nu ofera astfel de drepturi.

Din punct de vedere al drepturilor pe care le confera, optiunile sunt de doua

tipuri: optiuni call si optiuni put

Optiunile CALL dau cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a

cumpara activul suport pâna la scadenta, la pretul de exercitare, în schimbul primei

CALL platite vânzatorului la încheierea contractului. Vânzatorul optiunii CALL

are obligatia de a vinde activul suport, daca cumparatorul optiunii decide

exercitarea acesteia. În acest fel, optiunile CALL actioneaza ca o garantie. De

obicei, valoarea optiunilor CALL creste în masura în care creste si valoarea

activului suport.


Se considera urmatorul exemplu: presupunem ca în luna iunie grâul se vinde cu 135 euro / tona. Un fermier

considera ca inflatia poate creste simtitor în urmatoarele luni si, în consecinta, va creste si pretul grâului. În

acelasi timp însa, acelasi fermier ia în calcul si posibilitatea ca pretul grâului sa se mentina la acelasi nivel, sau

chiar va scadea. Fermierul poate cumpara 10 tone de grâu pentru 1350 de euro dar, în acest caz, ar trebui sa

plateasca, în plus, pentru: stocare, depozitare, asigurare, dobânzi etc. În aceasta situatie, fermierul poate decide

cumpararea unei optiuni. Presupunem ca la data la care el adopta aceasta decizie, contractul are urmatoarele

caracteristici: marimea contractului - 10 tone, data expirarii: noiembrie, pretul de exercitare - 145 euro / tona,

costul optiunii (prima) - 70 euro (7 euro / tona). Astfel, pentru 70 de euro, fermierul poate cumpara o optiune care

îi da dreptul sa cumpere 10 tone de grâu la 145 de euro / tona, peste patru luni. Fermierul cumpara optiunea si

asteapta sa vada cum va evolua pretul. Daca inflatia va creste si pretul grâului va ajunge la 155 euro / tona în

noiembrie, fermierul îsi exercita optiunea si cumpara cele 10 tone la pretul de 145 de euro, apoi îl vinde cu 155 de

euro si obtine un profit de 30 de euro(155*10-145*10-70). Daca inflatia ramâne la acelasi nivel, se mentine si

pretul grâului, fermierul va lasa optiunea sa expire, pierzând astfel numai 70 de euro. Daca ar fi ales sa exercite

optiunea ar fi pierdut 100 de euro (135*10-145*10).

(Prelucrare dupa Alexandri, Cecilia, Davidovici, I., Gavrilescu, D., Tratat de Economia Agriculturii, Editura

Expert, Bucuresti, 2003, pag. 386)

Optiunile PUT dau cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde

activul suport al contractului pâna la scadenta, la pretul de exercitare, în schimbul

primei PUT platite vânzatorului la încheierea tranzactiei. Vânzatorul optiunii PUT

are obligatia de a cumpara activul suport daca cumparatorul optiunii decide

exercitarea acesteia. Astfel, acest tip de optiuni se aseamana cu politele de

asigurare.

Se presupune ca în luna iulie un fermier dispune de o anumita productie de porumb, a carei recoltare urmeaza sa

se faca în luna octombrie. În iulie pretul porumbului este de 140 de euro / tona, iar fermierul este îngrijorat de

posibilitatea scaderii pretului la 130 de euro în luna octombrie. El are posibilitatea sa vânda porumbul fie în iulie, fie

în octombrie. În acelasi timp, fermierul observa influentele climatice nefavorabile în regiunile învecinate si ajunge la

concluzia ca sansele de crestere a pretului sunt însemnate. În aceste conditii, doreste sa profite de eventuala crestere a

pretului dar, în acelasi timp, sa obtina minim 120 de euro / tona, prag ce îi asigura continuarea activitatii. Fermierul

recurge la cumpararea, în luna iulie, a unei optiuni de tip Call, cu urmatoarele caracteristici: marimea contractului: 10

tone, data expirarii octombrie, pretul de exercitare 130 euro / tona, costul optiunii (prima) 80 de euro (8 euro / tona).

Pentru 80 de euro, fermierul are dreptul sa vânda în octombrie 10 tone de porumb cu pretul de 130 de euro / tona.

Daca din pretul de 130 se scad cei 8 euro, rezulta un pret de 122 de euro / tona, superior valorii de 120. Se ridica

întrebarea, în aceste conditii, ce va face fermierul? Raspunsul este urmatorul: daca porumbul se vinde în octombrie la

un pret mai mare de 130 de euro / tona, fermierul îsi va vinde porumbul pe piata locala si va lasa optiunea sa expire;

daca porumbul este vândut pe piata cu un pret mai mic de 130de euro, fermierul îsi va exercita optiunea de a vinde

porumbul cu 130 euro. Cei 8 euro / tona nu numai ca îi ofera dreptul sa "înghete" pretul, dar, în acelasi timp, îi ofera

un interval de timp necesar unei analize referitoare la evolutia preturilor.

(Prelucrare dupa Alexandri, Cecilia, Davidovici, I., Gavrilescu, D., Tratat de Economia Agriculturii, Editura

Expert, Bucuresti, 2003, pag. 387)

Optiunile de tip CALL si respectiv PUT sunt contracte diferite si distincte, o

optiune neputând sa o compenseze pe cealalta. Fiecare optiune CALL are un

cumparator si un vânzator, si invers, fiecare optiune PUT are un cumparator si un

vânzator. Sintetic, investitorii care doresc sa participe pe piata optiunilor se pot afla

în una din pozitiile de baza:

■ În calitate de cumparator (pozitia LONG):

al unei optiuni de cumparare (CALL);

al unei optiuni de vânzare (PUT);

■ În calitate de vânzator (pozitia SHORT):

al unei optiuni de cumparare (CALL);

al unei optiuni de vânzare (PUT);


Un cumparator nu are obligatia sa detina optiunea pâna în momentul

expirarii, ele putând fi tranzactionate la bursa la fel ca si actiunile, obligatiunile sau

marfurile. Deci, aceste contracte se pot vinde sau cumpara la fel cum se pot vinde si

cumpara orice activ financiar.

Odata ce optiunea a fost cumparata, cumparatorul poate alege una din cele

trei posibilitati: exercitarea optiunii; compensarea pozitiei; lasarea optiunii sa

expire.

Exercitarea optiunii este decisa numai de cumparator. În conditiile când o

pozitie este executata, ambii parteneri vor avea o pozitie specifica în legatura cu

activul suport.

Compensarea pozitiei reprezinta cea mai importanta metoda de închidere a

unei pozitii. Daca cineva cumpara initial o optiune, acesta poate închide pozitia

prin vânzarea optiunii (CALL sau PUT) identice cu optiunea CALL sau PUT

cumparata initial. În schimb, daca tranzactia initiala a fost vânzarea unei optiuni

(CALL sau PUT), pentru închiderea pozitiei este necesara cumpararea unei optiuni

CALL sau PUT. Prin aceasta metoda, adica a compensarii pozitiei înainte de data

expirarii, persoana respectiva poate recupera valoarea de moment a optiunii si

poate evita orice costuri sau riscuri asociate exercitarii optiunii. Profitul sau

pierderea aferente tranzactiei este diferenta dintre prima platita, când se cumpara

actiunea si prima platita, când se vinde optiunea minus comisioane si taxe de bursa.

Lasarea optiunii sa expire. În conditiile în care optiunea nu este în bani, la

expirare cumparatorul nu obtine profit, deoarece optiunea nu are valoare. De aceea,

participantii la bursa prefera sa vânda optiuni, pentru a încasa prima si pentru a

profita ca optiunea nu este în bani si va fi lasata sa expire de catre cumparator.

Acestia, pâna la expirare, pot pierde doar prima initial platita. De aceea, chiar si

optiunile care au valoare sunt, de regula, compensate si nu exercitate înainte de

expirare.

Tranzactiile cu optiuni au aparut pentru a raspunde necesitatilor tot mai

diversificate si complexe ale agentilor economici. Ele pot fi utilizate atât în scopuri

speculative, cât si de management al riscului. Optiunea este un contract

tranzactionat la termen, pe piata, care ofera cumparatorului ei posibilitatea de a

câstiga nelimitat în conditiile asumarii unui risc limitat, indiferent daca optiunea

este de tipul CALL sau de tipul PUT. Acest risc este reprezentat de prima pe care

cumparatorul o plateste în momentul tranzactionarii optiunii. În conditiile în care

volumul tranzactiilor pe piata bursiera creste, scade sau ramâne la acelasi nivel,

cumparatorul de optiuni îsi mentine sansele de a obtine profit, daca el initiaza cele

mai adecvate pozitii si estimarile lui se vor dovedi a fi corecte.

Optiunile sunt instrumente flexibile deoarece, indiferent de evolutia

preturilor, ele pot ajuta la realizarea obiectivelor de tranzactionare si management

al riscului. Un investitor poate construi pe piata de optiuni pozitiile care se

potrivesc cu preferintele sale de risc si rentabilitate. Acest lucru poate fi realizabil

în conditiile în care lichiditatea pietei optiunilor este ridicata.


Anexa nr. 3.1.

CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE TIP SPOT NR. ....

Denumire / Nr. agentie bursiera Denumire / Nr. agentie bursiera

Adresa Adresa

Cont / Banca Cont / Banca

Cod Fiscal Cod Fiscal

Înmatriculat Of. Comertului Înmatriculat Of. Comertului

Reprezentat prin broker / cod BROKER Reprezentat prin broker / cod BROKER

ÎN CALITATE DE:

VÂNZĂTOR CUMPĂRĂTOR

SE ÎNCHEIE PREZENTUL CONTRACT PENTRU URMĂTOARELE MĂRFURI:

DENUMIREA MĂRFII (+ specificatii) TO

DATA TRANZACŢIONĂRII PIAŢA

CANTITATE CONTRACTATA CONTRACTE

PREŢ lei

VALOARE CONTRACT lei

CONDIŢII DE PLATĂ (Termen, modalitate de plata)__________ ______ ____ ___________

CONDIŢII DE LIVRARE - Locul marfii__________ ______ ____ _____ _______ ______ ______

- Data livrarii__________ ______ ____ ___________________

Nu mai târziu de 5 zile de la data semnarii prezentului contract, daca nu s-a

convenit altfel

- Mijloc de transport__________ ______ ____ ________________

CERTIFICAT DE CALITATE SI EMITENT__________ ______ ____ _________________

ALTE CONDIŢII ACCEPTATE__________ ______ ____ _____ _______ ______ ____________

ÎN CAZUL NERESPECTĂRII CLAUZELOR CONTRACTULUI, PARTEA ÎN CULPA VA FI

PENALIZATĂ CU 10 % DIN VALOAREA TRANZACŢIEI DUPĂ DEDUCEREA COMISIOANELOR

DATORATE BURSEI, SUMA RAMASĂ SE VA VIRA DE CATRE BURSĂ ÎN CONTUL PĂRŢII

PĂGUBITE.

LA EXPIRAREA TERMENULUI CONVENIT PRIN PREZENTUL CONTRACT, OBLIGAŢIILE

PĂRŢILOR REZULTÂND DIN ACESTA SE ANULEAZĂ, DACĂ PĂRŢILE NU AU CONVENIT

ALTFEL.

ORICE DISPUTĂ CARE AR APARE ÎN LEGATURĂ CU ACEST CONTRACT, VA FI SUPUSĂ

COMISIEI DE ARBITRAJ A BURSEI, CONFORM REGULAMENTULUI.

VÂNZĂTOR CUMPĂRĂTOR

Agentie Agentie

BROKER / COD BROKER / COD

BURSA

OPERATOR CONTRACT__________ ______ ____ _____________

Precizari:


1. Modalitatile de desfasurare a tranzactiilor spot: prin strigare libera pe ringul Bursei Maritime si de

Marfuri Constanta sunt reglementate de prevederile Regulamentului de Organizare si Functionare

adoptat de Adunarea Generala la 17 decembrie 1993 si amendat ulterior, la data de 14 iulie 1995.

2. Având in vedere prevederile legale în vigoare si necesitatea adaptarii la conditiile specifice de

comercializare a diferitelor marfuri, câteva clauze din contractul tip spot se pot negocia între brokeri,

în termen de 60 de minute de la terminarea tranzactiei în ring. În cazul în care brokerii nu convin

asupra modificarilor, ramân valabile prevederile exprese adoptate de Bursa Maritima si de Marfuri

Constanta.

3. La înregistrarea ordinului, brokerul va anexa specificatia marfii introduse la tranzactionare si va oferi,

pentru anumite categorii de marfa, la solicitarea analistului de resort din cadrul departamentului

tranzactii, orice alte detalii cu privire la marfa, cu conditia ca acestea, odata facute publice, sa nu duca

la identificarea clientului agentiei bursiere.

4. Strigarile se fac la preturi libere de taxe. Valoarea contractului se calculeaza, de asemenea, fara plata

taxelor. Platile efective (inclusiv comisionul bursei) se fac incluzând aceste taxe. Chiar daca preturile

se striga în valuta calculul valorii contractului si platile efective se fac în lei luându-se în considerare

cursul oficial de schimb din data încheierii contractului.

5. Pentru orice alte amanunte, inclusiv marirea comisioanelor si garantiilor practicate în bursa, clientii se

vor adresa agentiilor de brokeraj (bursiere) înscrise la bursa.


Anexa nr. 3.2.

CONTRACT FORWARD

PENTRU LIVRĂRI F.O.B. DE CEREALE ÎN VRAC

Nota: Parte din clauze conform GAFTA nr. 64 / 01 decembrie 1990

VÂNZĂTORUL: .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ................

reprezentat de:.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .....................

CUMPĂRĂTORUL:.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...........

reprezentat de.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......................

BROKERI:.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...........................

au semnat astazi.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......................un contract de vânzare cumparare cu

urmatoarele clauze si în conditiile si legislatia specifica tarii de origine a marfii:

1. MARFA ÎN VRAC:.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .........

de origine.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .............................

2. CARACTERISTICI DE CALITATE:.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ............

(în cazul în care se utilizeaza standarde de calitate, se admit doar standardele românesti în vigoare la data

semnarii contractului)

3. CANTITATEA:.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............

5% la optiunea cumparatorilor)

Conform uzantelor internationale, în cazul în care s-a contractat un complet, se recomanda ca cca. 10%

din cantitatea totala sa fie livrata însacuit pentru marirea sigurantei transportului; costul operatiunii de

însacuire cade în sarcina vânzatorilor.

4.PREŢUL: .......... ..... ...... ................../ VALOAREA:.......... ..... ...... .......... ..... ...... .............

Per tona sau per lbs. (conversia pentru prezentul contract este de 2240 lbs., echivalentul a 1016

kg.)

Pretul este valabil în conditia de livrare F.O.B. rujut conf. INCOTERMS 1990, in portul


5. COMISIONUL BROKERILOR: ...........% din pretul acestui contract va fi platit de...............pentru

cantitatea contractata, fie ca acest contract a fost sau nu executat, în afara cazului în care neîndeplinirea se

datoreaza vânzatorului sau unor situatii de forta majora. Comisionul brokerilor se achita in 7 zile

lucratoare, începând cu data semnarii conosamentului sau, daca marfa nu a fost livrata, pâna cel mai târziu

în a 30-a zi consecutiva de la ultima zi de livrare stabilita prin contract.

6. ATESTAREA CALITĂŢII

Calitatea va fi atestata prin certificate emise de organismul convenit de parti, respectiv.......... ..... ...... .


(BMMC recomanda S.G.S. România). Cumparatorii nu au dreptul sa refuze livrarea daca marfa este de

calitate superioara celei convenite prin prezentul contract.

7. LIVRAREA:

Perioada de livrare a marfii este......................

Cumparatorii se obliga sa prezinte nava gata de încarcare în acelasi interval, inclusiv extremele.

Vânzatorii sunt îndreptatiti sa primeasca avizari (N.O.R.) aproximative ale navei de 7/5/3 zile

calendaristice înainte de data sosirii în port si definitive de 48/24 ore. Nava va fi încarcata în conformitate

cu prevederile vamale si cu normele uzuale în portul de încarcare, daca nu se convine altfel. (BMMC

sugereaza negocierea normei de încarcare si recomanda:

norma de încarcare.........M.T.S./W.W.D.-S.I.L.E.X. U.U.I.U.A.A.T.U.T.C.A.L

demurrage / despach........../ zi - I.I.D.W.T.S.)

8.EXTINDEREA PEROADEI DE LIVRARE

La solicitarea cumparatorilor, perioada de livrare stipulata în contract poate fi prelungita cu o perioada

suplimentara de 21 zile consecutive, cu conditia de a aviza cel putin cu 48 ore înainte de expirarea

termenului de livrare. În acest caz, toate cheltuielile pentru depozitare, dobânzi, asigurare si alte cheltuieli

normale care apar în aceasta perioada, vor fi suportate de cumparatori.


9.PLATA - prin acreditiv documentar, irevocabil, confirmat (transferabil), platibil 100% la vedere, în

baza urmatoarelor documente:.............................

(propunere BMMC: Bill of Lading, Certificat de calitate, Certificat de origine, Certificat fitosanitar,

Factura, Buletin de analiza emis de S.G.S. România):

Acreditivul devine operational dupa depunerea de catre vânzator a unui "performance bond" de 2% din

valoarea contractului.

Se admit penalizari numai daca sunt prevazute în contract sau daca exista o hotarâre a Comisiei de

Arbitraj a BMMC / organului abilitat conform legii, în cazul în care nu s-au prevazut penalizari exprese în

contract.

11. CERTIFICAT DE ORIGINE - va fi emis de Camera de Comert si Industrie de la domiciliul

vânzatorului.

12. TAXE VAMALE LA EXPORT, TAXE GENERALE, IMPOZITE, ETC. PE MARFĂ

Orice taxe vamale la export, taxe generale, impozite, etc., prezente sau viitoare, din tara de origine sau pe

teritoriul unde se situeaza portul de încarcare a marfii vor fi în contul vânzatorilor.

13. LICENŢA DE EXPORT- se obtine de catre vânzator.

14. CÂNTĂRIREA - vânzatorii si cumparatorii si / sau reprezentantii lor au dreptul sa supravegheze

cântarirea.

15. VICII ASCUNSE - nu se garanteaza faptul ca cerealele nu au defecte care nu sunt evidente la o

examinare rezonabila realizata de S.G.S. România.

16. ASIGURARE - asigurarea marfii pana la momentul încarcarii cade in sarcina vânzatorului: din

momentul încarcarii (data conosamentului) asigurarea cade în sarcina cumparatorului.

17. AVIZARI - pentru avizari conform si in afara contractului se vor folosi doar mesaje confirmate

(telegrame si telex). Nu se admite avizarea prin facsimil, telefon, etc.

URMĂTOARELE CLAUZE SUNT CONFORME CU CELE DIN CONTRACTUL TIP PENTRU

LIVRĂRI SPOT AL BMMC:

forta majora

falimentul

ultrajul

Contractul se încheie în cate un exemplar pentru fiecare parte contractanta, plus un exemplar valid pentru

BMMC.



Document Info


Accesari: 6715
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )