Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




CARACTERISTICI ALE PIETEI CU CONCURENTA IMPERFECTA

economie


CARACTERISTICI ALE PIEŢEI CU CONCURENŢĂ IMPERFECTĂ


Pentru economia moderna, pietele perfect concurentiale reprezinta idealul: foarte mult dorite, dar foarte greu de gasit. Multe piete sunt dominate de grupuri restrânse de câtev 757c27h a întreprinderi care influenteaza pretul. "Bine ati venit în lumea reala, lumea concurentei imperfecte" .



Piata contemporana se caracterizeaza prin asa-numita concurenta imperfecta, care, conform definirii ei de catre Joan Robinson, este o combinatie "reiesita din îmbinarea caracterelor celor doua situatii pe piata, concurenta si monopol"3. Dupa Fr.Perroux, "pietele acestui sfârsit de secol sunt foarte impure si foarte imperfecte, indiferent ca sunt piete de marfuri, de servicii sau de capitaluri. Ele comporta combinatiile cele mai variate de monopoluri si de monopsonuri, de oligopoluri si de oligopsonuri, de concurente eterogene, de concurenta imperfecta, însotita de cheltuieli de vânzare. Ceva mai mult, toate aceste forme monopoliste sunt influentate de catre puterile publice, în cazul unei economii mixte în care sectoarele publice si sectoarele particulare se combina si se influenteaza reciproc .

Concurenta imperfecta desemneaza o situatie de piata când agentii economici, ofertanti sau cumparatori sunt capabili prin actiunile lor sa influenteze pretul produselor. În cazul ei, una sau mai multe premise ale concurentei perfecte sunt încalcate. Astfel, numarul de participanti la actele de vânzare-cumparare, (vânzatori sau cumparatori) este variabil (mare, mic, unul), se manifesta diferentierea reala sau imaginara a produsului, sunt conditii pentru ca unii agenti economici sa exercite un control efectiv asupra preturilor, piata nu este transparenta, sunt dificultati la intrarea în piata, se manifesta rivalitati între vânzatori, între cumparatori, între vânzatori si cumparatori etc.

Pentru P. Samuelson lumea reala, în cea mai mare parte, trebuie clasificata drept "concurenta imperfecta", caci "era nu este nici perfect competitiva, nici perfect monopolista" .

Concurenta imperfecta caracterizeaza acele domenii în care ofertantii si în unele cazuri chiar si cumparatorii, detin, într-o oarecare masura, controlul asupra preturilor bunurilor. Nu este vorba de controlul absolut exercitat de o firma. În plus, libertatea firmei de stabilire a pretului difera de la o ramura la alta.

Concurenta imperfecta nu exclude rivalitatea de pe piata. Concurentii se lupta pentru a-si mari cotele de piata. Rivalitatea se manifesta în diverse moduri începând cu actiuni publicitare pentru a atrage cumparatorii si modifica curba cererii, pâna la îmbunatatirea calitatii bunurilor oferite.

Într-o economie moderna analiza structurii pietei sub aspectul numarului si cotei de piata a principalilor ofertanti, pune în evidenta diverse "specii" de concurenta imperfecta.

Cele mai reprezentative forme de piata, pornind de la situatiile cererii si ofertei în raport cu numarul de agenti economici, le-a prezentat economistul german Stackelberg, într-un tabel cu dubla intrare (tab. 7.1).

Tabelul 7.1

Structura pietelor în raport cu numarul agentilor economici participanti

Oferta

Cererea

Numarul mare

Numarul mic

Unicitate

Numarul mare

Concurenta perfecta

Oligopol

Monopol

Numarul mic

Oligopson

Oligopol bilateral

Monopol-oligopol

Unicitate

Monopson

Monopson-oligopol

Monopol-bilateral


În perioada postbelica, clasificarea formelor de concurenta ela­borata de Stackelberg a fost modificata de J. Marshal, care a formulat ipoteza cererii si ofertei dispersate, dar imperfect mobile. La rândul sau, Erich Schneider a clasificat concurenta în omogena, eterogena, monopolista, oligopolista, polipolista, atomista, libera etc.

În felul acesta, terminologia utilizata de catre literatura economica s-a îmbogatit cu o seama de reprezentari si notiuni care, printr-o descriere mai fidela, permit o întelegere mai buna a pietei concurentiale. În aceasta conceptie, monopolul este o situatie pe piata imperfecta concretizata prin aceea ca o marfa este vânduta de o singura firma, respectiv prin controlul exercitat de un ofertant al unui bun economic pentru care nu exista înlocuitor. Atunci când este vorba de monopolul cumparatorului, el este numit monopson.

La rândul sau, oligopolul reprezinta situatia de piata în care oferta unui bun apartine unui numar mic de firme a caror activitate si politica sunt determinate de reactiile asteptate ale uneia fata de alta. Firmele se afla în interdependenta reciproca. Când exista un numar mic de cumparatori pentru un bun, situatia de piata se denumeste oligopson sau oligopolul cererii.

Piata cu concurenta monopolistica, care nu apare în tabelul lui Stackelberg, este un tip de piata care, prin elementele pe care le contine, se "înrudeste" cu doua forme opuse de piata - concurenta si monopolul. Ea se caracterizeaza prin diferentierea produsului si existenta unui numar mare de vânzatori.

În raport cu piata cu concurenta pura si perfecta, piata cu concurenta imperfecta se distinge prin mai multe trasaturi :

1. - existenta unui numar restrâns de firme producatoare sau cumparatoare, care asigura o cantitate mare, respectiv întreaga cantitate a ofertei sau cererii unui produs, în virtutea carei situatii impune pretul sau îl influenteaza în mod hotarâtor;

2. - produsele sunt diferentiate prin caracteristici intrinseci sau extrinseci. Diferentierea produselor face parte din politica producatorilor care, în acest fel, detin, cel putin provizoriu, un fel de monopol;

3.- se manifesta bariere de intrare de natura tehnologica, comerciala, economica, financiara sau legislativa. Marile firme existente în ramura produc bunul cu costuri reduse datorita avantajului pe care îl reprezinta economia de scara si stocul de cunostinte rezultat din propria activitate de inovare;

4.- piata este mai mult opaca decât transparenta. Agentii sunt incomplet informati. Riscul si incertitudinea afecteaza deciziile agentilor economici în domeniul cererii si al ofertei;

5. - factorii de productie se caracterizeaza printr-o rigiditate mai mare sau mai mica, ceea ce contravine fluiditatii cererii si ofertei de bunuri economice.

Diverselor situatii de piata cu concurenta imperfecta le este comuna o caracteristica deosebita: pretul nu mai este determinat de un "crainic" al pietei. Firma are posibilitatea de a fixa sau influenta substantial fixarea pretului si a cantitatilor.




P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politica, Ed. Teora, Bucuresti, 2000, p. 188.

J. Robinson, Economics of Imperfect Competition, London, Mac Millan, 1933, p.3.

François Perroux, Tehnicile cantitative ale planificarii, Ed. Academiei, Bucuresti, 1969, p.14.

P. A. Samuelson, Economics, Ed. a X-a, 1976, p. 483.

Aurel Iancu, Tratat de economie, vol. 3, Ed. Expert, Bucuresti, 1992, p. 52-53.



Document Info


Accesari: 26605
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )