CAUZELE APARITIEI INFLATIEI

CAUZELE APARIŢIEI INFLAŢIEI

Fenomen economic deosebit de complex si cuprinzator, inflatia a generat o ampla dezbatere intre economisti. In prezent nu exista o teorie general acceptata a inflatiei, cauzele care genereaza acest proces economic putând fi de ordin economic, psihologic, social-politic, intern sau extern, incluse prin relatiile economice internationale si al cresterii interdependentelor dintre economiile nationale.

Anumite procese inflationiste provin din partea cererii, altele, din partea ofertei. P. Samuelson spunea referitor la aceste procese ca "trasatura caracteristica esentiala a inflatiei moderne este ca ele au o dinamica interna si ca sunt greu de oprit dupa ce s-au declansat". Este vorba in acest caz de aceea ce specialistii numesc inflatia inertiala, anticipata sau fundamentala, adica acea rata a inflatiei pe care agentii economici o anticipeaza si o iau in calcul atunci când incheie contracte si acorduri oficiale.

Integrata in acest mod, in ac 12512j98m tiunile si comportamentele agentilor economici, institutiilor si populatiei, rata inflatiei anticipate poate fi un punct de reper pentru rata inflatiei efective in viitor, care are tendinta sa dureze atât timp cât un soc o face sa creasca sau sa se diminueze.

Din punctul de vedere al cauzelor generatoare de inflatie putem evidentia urmatoarele tipuri de inflatie:

-inflatie prin cerere;

-inflatie prin costuri;

-inflatie structurala.

INFLAŢIA PRIN CERERE

Inflatia prin cerere are la baza cresterea cererii globale (sub forma unui soc sau in mod treptat) in fata careia oferta este inelastica sau indiferenta. In figura nr. 1, "INFLAŢIA PRIN CERERE" se poate observa ca prin cresterea cererii sub impactul unui soc, pretul si cantitatea de echilibru sporesc (de la P_o, PNB_o la P₁, PNB₁) ca expresie a modificarii echilibrului (de la E₀ la E₁) care se adapteaza atât prin cantitati cât si prin preturi.

Figura nr.1. inflatia prin cerere

Acest tip de inflatie a fost pus in evidenta de adeptii teoriei cantitative a banilor , variatia procentuala a masei monetare fiind egala cu masa variatilor procentuale a cantitatilor oferite si preturilor, conform relatiei:

=+, unde:

=variatia procentuala a masei monetare;

=variatia procentuala a cantitatii oferite (sau ,);

=variatia preturilor.

Premisa inflatiei este ca masa monetara sa creasca mai repede decât PNB sau PIB, adica oferta de moneda si veniturile agentilor economici cresc mai intens decât oferta de bunuri economice.

Pentru a avea loc procesul inflationist este necesara atât cresterea generalizata a preturilor cât si cresterea in timp (de durata) a acestora. Pentru a se realiza cresterea de durata a fenomenului inprejurarile sunt multiple. Ele tin mai intâi de mecanisme intentionate de a crea in mod repetat mai multa moneda decât nevoile circulatiei, gratie fluxului de metale pretioase, tiparirea unui volum exagerat de bancnote, politica monetara expansiva a bancii centrale s.a.m.d., neinsotite de cresterea corespunzatoare a ofertei. In toate situatiile mentionate este generata cerere salariala suplimentara, in exces, iar majorarea preturilor este solutia imediata pentru echilibrarea pietelor.

Acest mecanism direct in declansarea inflatiei este insotit de altul, indirect, relevat de catre Marshall, Keynes si Friedman. Dupa acestia, intre cresterea masei monetare si a cererii normale se interpune scaderea ratei dobânzii care explica de ce prima o declanseaza pe cea de a doua. De exemplu, daca Banca Nationala cumpara bilete de tezaur sau alte titluri de pe piata, particularii si bancile vor detine mai multe lichiditati; in mod natural, cursul titlurilor va creste iar rata dobânzii se reduce, ceea ce îi incita sa achizitioneze alte active reale (pentru ca cele financiare s-au scumpit), fapt ce poate stimula productia de bunuri reale fizice.

Elasticitatea productiei, in special cea de bunuri durabile si de capital, este decisiva pentru instalarea starii de inflatie. Daca oferta este elastica cu cererea, atunci mecanismul indirect nu declanseaza inflatia. Daca elasticitatea productiei de bunuri durabile si de capital este inelastica (pentru ca intreprinzatorii nu au posibilitatea de a spori oferta) procesul inflationist, prin mecanismul indirect, este declansat si se autointretine.

Importanta pentru declansarea sau nedeclansarea procesului inflationist este si categoria de agenti economici in posesia caruia ajunge excesul de masa monetara pusa in circulatie. Daca sporul de masa monetara ajunge in principal la producatori, investitiile sunt stimulate, creste produsul global, iar posibilitatile procesului inflationist se diminueaza. Atunci când sporul de masa monetara ajunge in special la consumatori si speculatori, creste cererea de satisfacatori si de active financiare si monetare, iar efectul de crestere a preturilor este preponderent si procesul inflationist se declanseaza cu intensitate.

INFLAŢIA PRIN COSTURI

Inflatia prin costuri se fundamenteaza pe legaturile care exista intre nivelul costurilor, comportamentul agentilor economici si eficienta utilizarii factorilor de productie. Ipoteza de la care porneste analiza o reprezinta faptul ca costurile unitare primesc un impuls de crestere. Acest impuls de crestere poate fi generat de:

-deprecierea cursului de schimb al monedei nationale; ceea ce duce la scumpirea factorilor de productie din import, favorizând cresterea IPC si a bunurilor cu ajutorul factorilor de productie importati;

-pierderea sau restrângerea unor piete de desfacere, ceea ce conduce la majorarea costului mediu fix;

-atragerea in circuitul economic a unor factori de productie mai mari, ai caror preturi sunt superioare in raport cu productivitatea marginala ca urmare a unor proaste alocari de resurse;

-existenta deja a unui proces inflationist care determina revendicari din partea sindicatelor si patronatelor pentru a-si conserva veniturile reale, ceea ce necesita cresterea veniturilor nominale (salarii, rente, dobânzi, impozite si taxe etc), soldate cu majorarea costurilor unitare.

Figura nr.2. Cresterea costurilor si inflatia

Pe pietele concurentiale sau neconcurentiale majorarea costului mediu si marginal, conduce la restrângerea ofertei, atât a celei individuale (a industriei)

cât si a celei agregate. Aceasta se intâmpla pentru ca, daca pretul factorilor de productie creste, cu resursele banesti disponibile, agentii economici vor putea achizitiona cantitatii mai mici de factori de productie pe baza carora asigura oferta agregata. In felul acesta, pe baza resurselor banesti reale, produsul efectiv coboara sub cel potential, ceea ce rupe echilibrul dintre cererea agregata si oferta agregata. Drept urmare, curba ofertei agregate se deplaseaza spre stânga, cea ce duce la un echilibru nou (E₁) caracterizat prin PNB efectiv mai mic si preturi de piata mai mari.

Figura nr.3. Inflatia prin costuri

Inflatia prin costuri poate aparea si ca urmare a politicii guvernamentale, când puterea este interesata sa mentina o cerere inalta, practicând politici monetare si fiscale expansive. In acest fel se poate ivi situatia ca cererea globala, care este sustinuta artificial de catre autoritati sa sporeasca productia potentiala, ceea ce duce la reactii inflationiste care in conditiile ocuparii depline a factorilor de productie, in special fortei de munca, se soldeaza cu cresteri salariale, ceea ce conduce la cresteri de costuri, apoi de preturi, si acest ciclu putânduse repeta la infinit.

situatia de mai sus mai este cunoscuta in literatura de specialitate si ca spirala inflationista preturi-salarii.

1.2.3 INFLAŢIA STRUCTURALĂ

Inflatia structurala presupune o situatie grava din economie, in care cererea si oferta se modifica in sens contrar; ca regula, cererea agregata creste, iar oferta agregata scade. Ea reprezinta atât o continuare intre inflatia prin cerere si cea prin costuri, dar are si unele elemente componente specifice: existenta unor puternice structuri monopoliste[2] , de oligopol si administrativ -birocratice, care au capacitatea de a stimula unele componente ale cererii globale, concomitent cu reducerea unor elemente ale ofertei globale.

Inflatia structurala poate sa provina si din anticiparile incorecte asupra structurii viitoare a cererii, cea ce genereaza neconcordanta intre structura materiala a cererii si cea a ofertei. La bunurile la care cererea agregata este mai mare decât oferta se va declansa o tendinta de crestere a preturilor, care, prin mecanismele specifice de autointretinere, se generalizeaza la intregul nivel al economiei nationale. Cererea excendenta poate proveni de la factorii guvernamentali, angajati particulari sau fie de natura externa.

Figura nr.4. Inflatia structurala

Atunci când intervin socuri asupra, cererii si ofertei agregate inflatia tinde sa ramâna constanta. Pe termen scurt, evolutia procesului inflationist este influentata de relatia dintre dinamica cererii globale si cea a ofertei globale. Ca regula generala, cererea este mai sensibila la cresteri (elastica la factorii cresterii) si inelastica la scadere, in timp ce oferta este elastica la scadere si inelastica in fata majoritatii factorilor de crestere.