Comerciantii

5.1. Modul de dobândire si stingere a calitatii

de comerciant persoana fizica

Conform dispozitiilor Legii nr.26/1990, republicata în 1998 ,,Comerciantii sunt persoane fizice care exercita în mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste."

Art.7 din Codul comercial prevede ca: ,,Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert având comertul ca o profesiune obisnuita si societatile comerciale."

Din textele citate mai sus rezulta ca ele se refera atât la comercianti persoane fizice cât si la comercianti persoane juridice.

Între cele doua categorii de comercianti exista un element de diferentiere: în timp ce persoana fizica este comerciant prin faptele pe care le savârseste, persoana juridica este comerciant prin scopul si forma constituirii sale.

Dobândirea legala a calitatii de comerciant persoana fizica necesita îndeplinirea urmatoarelor conditii:

5.3. Societatile comerciale:

Notiune. Definitie. Reglementare juridica. Clasificare. Elemente de identificare

[1]Conform dispozitiilor art.1 al Legii nr.31/1990, in vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor acestei legi.

Art.2 prevede ca societatile comerciale se vor constitui in una dintre urmatoarele forme:

5.4. Societatea în nume colectiv

5.5. Societatea în comandita simpla

5.6. Societatea în comandita pe actiuni

5.7. Societatea cu raspundere limitata

PRELIMINARII:

Punctul de pornire în constituirea oricarei societati comerciale îl constituie initiativa unor persoane care se numesc fondatori (viitorii asociati). Ei trebuie, în prealabil, sa realizeze o analiza temeinica privind utilitatea societatii, obiectul de activitate, marimea societatii si capitalul social necesar, conditii favorabile si nefavorabile functionarii organismului economic, facilitati sau restrictii rezultate din actele normative, spatiul necesar sediului, dotarile materiale ce se impun si posibilitatea de a le obtine, onorabilitatea persoanelor care doresc participarea.

Legea nr.31/1990 republicata, aduce modificari si în domeniul constituirii societatilor comerciale. Ea cuprinde în Titlul II reguli specifice constituirii tuturor tipurilor de societati existente în România, inclusiv societatea cu raspundere limitata.

Din dispozitiile art. 5 - 64 ale acestei legi reiese ca pentru constituirea unei societati comerciale se parcurg urmatoarele etape:

etapa consensuala, ce are ca obiect întocmirea actului constitutiv (contract si/sau statut) conform vointei comune a asociatilor si cu respectarea conditiilor legale ;

etapa în care judecatorul delegat efectueaza controlul de legalitate a actului constitutiv, autorizeaza constituirea si dispune înregistrarea societatii în Registrul Comertului;

etapa de publicitate, cea finala, consta în îndeplinirea cerintelor de înregistrare la Registrul Comertului si la organul fiscal si publicarea actului constitutiv în Monitorul Oficial.

CLAUZELE ACTULUI CONSTITUTIV

Conform Legii nr.31/1990 republicata, societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut (art.5, alin.1)sau act constitutiv.

Alin.2 prevede ca pentru societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat se întocmeste numai statutul.

Dupa cum am mai mentionat, contractul si statutul se încheie sub forma unui înscris unic denumit Act constitutiv (alin.3) care este semnat de toti asociatii (alin.5) în fata notarului .

Actul constitutiv al unei societati comerciale trebuie sa cuprinda anumite clauze ce vor stabili relatiile dintre asociati. Legea nr.31/1990 modificata cuprinde, în functie de forma juridica a societatii, clauze care sunt comune tuturor, dar si clauze specifice unei anumite forme de societate.

Asa cum reiese din prevederile art.7 al aceleiasi legi, actul constitutiv al societatii cu raspundere limitata cu mai multi asociati va cuprinde o serie de clauze (art.7):

referitoare la elementele de identificare a asociatilor (numele, prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor - persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor - persoane juridice);

referitoare la elementele de identificare a viitoarei societati (forma, denumirea, sediul si daca este cazul, emblema societatii) si a obiectului de activitate;

referitoare al drepturile si obligatiile principale ale asociatilor (mentionarea aportului fiecarui asociat în numerar sau în natura, modul evaluarii, se precizeaza si valoarea nominala a partilor sociale si partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi în funtie de aportul sau);

referitoare al functionarea societatii (capitalul subscris si varsat, data la care se va varsa integral capitalul, felul aportului în numerar sau în natura, administrarea si reprezentarea societatii, sedii secundare, durata societatii, modul de dizolvare si de lichidare a societatii).

Clauzele prevazute de lege trebuie sa fie cuprinse obligatoriu în actul constitutiv. Totusi, asociatii au deplina libertate de a hotarî individualitatea societatii lor, dar pe structura acestor clauze.

Deci, clauzele actului constitutiv concretizeaza vointa asociatilor în ce priveste constituirea societatii, fapt ce se evidentiaza si prin semnarea sa de catre toti asociatii la încheierea actului (art.5, alin.5).

În cazul în care actul constitutiv nu cuprinde mentiunile prevazute de lege, sau acestea nu sunt în concordanta cu dispozitiile imperative ale legii, art.46 precizeaza ca ,,judecatorul delegat din oficiu sau la cererea oricarui asociat ori a altor persoane interesate, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afara de cazul în care asociatii înlatura asemenea neregularitati."

Legea nr.31/1990 în noua ei forma (republicata în 1998) nu face multe referiri la ,,contract" si ,,statut" (doar în art.5, alin.1-4). Acesti termeni fiind înlocuiti de expresia ,,act constitutiv" nu se mai face distinctia între contractul si statutul societatii.

Consideram ca statutul societatii cu raspundere limitata cu mai multi asociati (încheiat în forma autentica) va cuprinde aceleasi elemente ca si contractul de societate, dezvoltând unele dintre ele referitoare la organizarea si functionarea societatii. Deci, el va fi în concordanta cu contractul si parte integranta a lui.

Se impun unele precizari în privinta elementelor caracteristice ale societatii cu raspundere limitata.

Astfel, în ce priveste asociatii, pot participa persoane fizice si juridice, iar numarul acestora va fi cuprins între 1 - 50 asociati (art.12). Aceasta limita maxima evidentiaza caracterul intuitu personae al societatii. Poate functiona si cu un singur asociat (cazul societatii cu raspundere limitata cu unic asociat).

Firma se compune dintr-o denumire proprie (care trebuie sa evidentieze obiectul de activitate) ce poate fi urmata de numele a unul sau mai multor asociati însotita de mentiunea scrisa întregime ,,societate cu raspundere limitata" sau ,,S.R.L." (art.36 al Legii nr.26/1990 privind Registrul Comertului, republicata cu modificarile ulterioare în Monitorul Oficial din 4 februarie 1998).

Capitalul social, conform art.7 litera d, se diferentiaza în capital social subscris si varsat efectiv, deci, actul constitutiv trebuie sa prevada ambele categorii.

Având în vedere noile realitati economice din societatea româneasca, s-a impus modificarea plafonului prevazut în Legea nr.31/1990 de 100 000 lei în 2000000 lei în forma republicata a acestei legi în 1998).

Art.7 al legii cere ca în contract sa se arate ,,capitalul social subscris si varsat" cât si ,,data la care se va varsa capitalul social subscris". Pe acest articol se bazeaza o opinie a doctrinei si practicii judiciare ce sustine ca asociatii pot conveni în sensul varsarii unei parti din capitalul social la constituirea societatii, iar cealalta parte sa fie varsata ulterior, la o data convenita.

Conform altei opinii, ce se bazeaza pe art.269, alin.3 al aceleiasi legi, întregul capital social subscris, trebuie varsat la constituirea societatii, deoarece administratorul societatii cu raspundere limitata este sanctionat în cazul începerii unei operatiuni în numele societatii ,,înainte de a se fi efectuat varsamântul integral al capitalului social". De aici reiese ca nu pot fi începute operatii ale societatii daca nu s-a varsat în totalitate capitalul social.  

Totusi, legea nu sanctioneaza nevarsarea integrala a capitalului social, art.269, alin.3, sanctionând doar în privinta începeri operatiilor comerciale fara respectarea conditiilor prevazute, aceasta doar pentru protejarea tertilor.

În aceste conditii, asociatii pot prevedea în actul constitutiv termene scurte pentru varsamintele ulterioare sau sa prevada varsarea integrala a capitalului social la constituirea societatii.

Aporturile asociatilor trebuie prevazute în cadrul actului constitutiv, cât si mentionarea aportului fiecaruia în parte. Acestea pot fi în numerar sau în natura (art.7, litera d).

Art.7, litera d al Legii nr.31/1990 actualizata precizeaza ca trebuie mentionata în actul constitutiv valoarea aportului în natura si modul evaluarii. De asemenea, art.15, alin.2 evidentiaza faptul ca aceste aporturi ,,se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate în stare de utilizare". In cazul in care unul din asociati aduce ca aport in natura un teren actul constitutiv trebuie in mod obligatoriu autentificat de catre notarul public .

Aporturile în creante si prestatii in munca sunt interzise pentru societatea cu raspundere limitata potrivit art.16, alin.3 si 4 din Legea nr.31/1990 .

Partile sociale reprezinta diviziuni ale capitalului social si au o valoare nominala egala dar nu mai mica de 100 000 lei (art.11, alin.1). Conform legii, partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile (art.11, alin.2).

Partile sociale se repartizeaza asociatilor proportional cu cota lor de participare la capitalul social (prin aporturi). În acest sens, art.7, litera d cere precizarea ,,numarului si valorii nominale a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau".

Procedura si publicitatea constituirii

Societatea comerciala nu se poate constitui exclusiv prin vointa asociatilor. Legea impune îndeplinirea unor formalitati (operatiuni). Constituirea societatii cu raspundere limitata (ca si a tuturor tipurilor de societati comerciale) cuprinde parcurgerea unor proceduri si realizarea unei publicitati având ca rezultat final: dobândirea personalitatii juridice.

Etapele de procedura obligatorii pentru constituirea legala a societatii cu raspundere limitata sunt: întocmirea actului constitutiv, controlul legalitatii actului constitutiv, publicarea în Monitorul Oficial, înmatricularea societatii în Registrul Comertului si înscrierea fiscala a societatii.

Aceste formalitati sunt necesare si pentru constituirea societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

Deci, punctul de plecare în constituirea societatii este întocmirea actului constitutiv .(redactarea si autentificarea dupa caz).

Pentru redactarea actului constitutiv care reclama cunostintele juridice, de obicei se apeleaza la un avocat sau la serviciile Oficiului Registrului Comertului .

Dupa redactare si/sau autentificare (numai in cazul impus de lege si mentionat mai sus), actul constitutiv urmeaza verificarea legalitatii sale de catre judecatorul delegat. În acest sens, sectia comerciala a Curtii Supreme de Justitie a precizat urmatoarele, prin Decizia nr.216 din 25 mai 1993: ,,Înfiintarea oricarei societati comerciale, potrivit prevederilor Legii nr.31/1990 este supusa unei verificari prealabile si obligatorii de legalitate."[8]

In termenul de 15 zile de la data incheierii actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societatii, ori un împuternicit al acestora vor cerere înmatricularea societatii în Registrul Comertului in a carui raza teritoriala isi va avea sediul societatea

Cererea va fi însotita de unele acte, prevazute în art.36, alin.2 al Legii 31/1990 :

a) actul constitutiv al societatii;

b)     dovada efectuarii varsamintelor în conditiile actului constitutiv;

c)      dovada sediului declarat si a disponibilitatii firmei ;

d)     actele privind proprietatea asupra aporturilor în natura, iar în cazul în care printre ele figureaza si imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;

e)     actele constatatoare ale operatiunilor încheiate în contul societatii aprobate de asociati;

f)        declaratia pe propria raspundere a fondatorilor, administratorilor si a cenzorilor ca îndeplinesc conditiile prevazute de prezenta Lege."

Exista si aspecte de ordin economic si deontologic ce determina necesitatea consultarii organelor de resort. Acestea îsi concretizeaza punctul de vedere în cuprinsul unor avize, atestate, certificate si alte documente corespunzatoare de specialitate.

Aceste avize sau acte de autorizare vor fi solicitate de Oficiul Registrului Comertului (în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii) autoritatilor competente, care vor trebui sa le emita în termen de 15 zile.

Judecatorul delegat, pe baza actelor depuse si a avizelor primite va exercita controlul de legalitate si va putea dispune chiar ,,efectuarea unei expertize în contul partilor, precum si administrarea altor dovezi" (art.37, alin.3).

În termen de cinci zile de la îndeplinirea tuturor cerintelor legale, judecatorul delegat va pronunta prin încheiere, o hotarâre de autorizare a constituirii societatii (art. 40) . Aceasta se poate supune recursului, termenul fiind de 15 zile de la pronuntare (art.60) de asemenea, judecatorul delegat va dispune înmatricularea în Registrul Comertului.

În timp de 15 zile de la ramânerea definitiva, instanta judecatoreasca este obligata sa trimita spre înregistrare Registrului Comertului: ,,copii legalizate de pe dispozitivul hotarârilor definitive si de pe încheierile ce se refera la acte si mentiuni a caror înregistrare este ceruta de Lege" (art.7 a Legii nr.26/1990 actualizata ).

Ultima faza parcursa pentru constituirea societatii cu raspundere limitata o constituie faza de publicare, înmatriculare si înregistrare.

Conform dispozitiilor Legii nr.26/1990 actualizata, ,,comerciantii au obligatia ca, înainte de începerea comertului, sa ceara înmatricularea în Registrul Comertului, iar în timpul functionarii sa ceara înscrierea în acelasi Registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror înregistrare e prevazuta de lege, iar la încetarea activitatii sa ceara radierea societatii din Registrul Comertului." (art.1, alin.1).

Aceasta operatiune se va face pe baza unei cereri de înmatriculare ce se adreseaza Oficiului Registrului Comertului din judet sau municipiul Bucuresti cererea va trebui semnata de cel putin un administrator sau dupa caz, de împuternicitul acestuia sau de orice asociat (art.19, alin.1 al Legii nr.26/1990 modificata).

În timp de 24 de ore de când încheierea judecatorului delegat a devenit irevocabila, se va efectua înmatricularea societatii (art.40, alin.2 - Legea nr.31/1990 actualizata si art. 26, alin.2 - Legea nr.26/1990 republicata).

Datele înmatricularii societatii în Registrul Comertului este atestata prin eliberarea certificatului de înmatriculare.

Din punct de vedere statutar, entitatea colectiva dobândeste, astfel, personalitate juridica, asa cum se prevede expres în art.40, alin.1 al Legii societatilor comerciale.

Publicarea în Monitorul Oficial al României consta în comunicarea încheierii judecatorului delegat din oficiu, spre publicare, pe cheltuiala partilor (art.41, alin.1).

În al doilea rând, textul alineatului urmator din Lege îngaduie partilor a opteze în functie de interese, între reproducerea integrala sau numai în extras a actului constitutiv, pe cheltuiala partilor.

Ultima formalitate legata de înfiintarea societatii cu raspundere limitata consta în înregistrarea acesteia la administratia financiara în circumscriptia careia se afla sediul acesteia.

Înregistrarea fiscala asigura conditiile necesare pentru aplicarea reglementarilor privind impozitul pe profit. Astfel societatea cu raspundere limitate devine o unitate platitoare de impozit.

Nerespectarea procedurii de constituire si a publicitatii impuse de lege determina aplicarea unor sanctiuni complexe, si anume:

constituirea societatii nu poate fi autorizata (art.46 al Legii nr.31/1990 actualizata);

oricare dintre asociati poate sa ceara efectuarea formalitatilor de publicitate impuse de Lege, daca cei care trebuiau sa o faca nu au facut-o (art.47);

societatea nu va fi înmatriculata (art.40);

societatea nu va dobândi personalitate juridica (art. 40);

nulitatea societatii înmatriculate în Registrul Comertului (art.56);

asociatii si toti cei care au lucrat în numele societatii nelegal constituite nu vor puteau opune tertilor actele si faptele savârsite de ei pentru constituire (art.50);

fondatorii, reprezentantii si alte persoane ce au lucrat în numele societatii în curs de constituire raspund nelimitat si solidar fata de terti pentru actele încheiate de acestia în contul societatii în afara de cazul în care societatea, dupa ce a dobândit personalitate juridica, le-a preluat asupra sa (art. 53);

daca s-a cerut îndeplinirea formalitatilor de înmatriculare, asociatii nu se vor mai putea sustrage de la obligatiile ce decurg din faptul subscrierii aporturilor si, conform art.47, alin.3, acestia nu vor mai putea rupe legaturile lor sociale decât prin dizolvarea si lichidarea societatii.

Efectele dobândirii personalitatii juridice

Principalul efect al înmatricularii societatii consta, deci, în dobândirea personalitatii juridice (art.40, alin.1 al Legii nr. 31/1990 republicata în 1998).

De asemenea, în aceeasi Lege chiar în art.1, alin.2 se precizeaza ca ,,societatile comerciale în România sunt persoane juridice române".

Societatea comerciala (inclusiv cea cu raspundere limitata) este persoana juridica deoarece prezinta elementele constitutive impuse de Lege, si anume: organizare de sine - statatoare, un patrimoniu propriu si un scop bine determinat (art.26, litera e din Decretul nr.31/1954).

Personalitatea juridica îi confera societatii comerciale în circuitul civil valentele oricarui subiect de drept. Ea devine astfel, titulara de drepturi si obligatii.

Ca subiect de drept, societatea cu raspundere limitata se individualizeaza prin atribute proprii de identificare.

Dobândirea personalitatii juridice produce o serie de efecte pentru societate, privind firma, nationalitatea, patrimoniul etc.

Societatea cu raspundere limitata cu asociat unic

Legiuitorul, nu numai ca a fost inspirat când a introdus societatea cu raspundere limitata în România, prin Legea nr. 31/1990, ci a fost receptiv si la cele mai recente reglementari în materie din tarile occidentale preluând si societatea cu raspundere limitata cu ,,un singur asociat" care functioneaza în Germania si Franta (,,expresie care, din punct de vedere etimologic suscita rezerve").

Promotorul a fost spiritul juridic german, care prin Legea din 13 mai 1980 si cea din 4 iulie, acelasi an, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1981, a creat institutia societatii comerciale cu ,,un singur asociat".

Legiuitorul a reluat institutia acestui tip de societate cu ,,un singur asociat", prin Legea nr.31/1990 în care i-a consacrat 3 articole specifice (210, 211, 214).

Pentru determinarea acestui tip de societate, trebuie luata în considerare, în genere elementele societatii cu raspundere limitata cu mai multi asociati.

Structura societatii de acest tip este la fel ca si celelalte tipuri de societati comerciale, având drept caracteristici generale, din punct de vedere a Legii comerciale: comercialitatea, autonomia, calitatea de subiect de drept si nationalitatea româna.

Caracterul comercial al societatii cu raspundere limitata cu un singur asociat este dat de obiectul societatii: cel de a face acte de comert.

Autonomia acestui tip de societate este determinata de constituirea în societate comerciala a unei persoane fizice sau juridice care, îndeplinind conditiile legii, obtine personalitate juridica, si devine astfel subiect de drept.

Nationalitatea româna este conferita de lege, indiferent de originea capitalului social, tuturor societatilor comerciale constituite în tara conform legii române.

În concordanta cu noua forma a Legii nr.31/1990, o persoana fizica sau juridica nu poate fi asociat unic decât într-o singura societate cu raspundere limitata având un singur asociat. De asemenea, o societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata, alcatuita dintr-o singura persoana (art.14). Aceste restrictii sunt preluate din art.36-2 al Legii Franceze din 1986. În cazul încalcarii acestor norme cu caracter imperativ este prevazuta ca sanctiune dizolvarea societatii, pe cale judecatoreasca, ce poate fi ceruta de Ministerul Finantelor, de Camera de Comert si Industrie teritoriala sau orice persoana interesata.

În doctrina franceza au fost criticate aceste prevederi restrictive pe considerentul ca ele încurajeaza crearea de societati fictive. Pentru a eluda Legea si a crea a doua societate cu raspundere limitata, asociatul unic al primei societati va cauta un al doilea asociat fictiv.

Continutul actului constitutiv (statutului

Actul societar unic pentru societatea cu raspundere limitata cu asociat unic este statutul societatii (care poarta denumirea tot de act constitutiv). Prin acest instrument juridic, asociatul unic îsi manifesta vointa de a constitui o societate cu raspundere limitata cu unic asociat. Statutul trebuie sa cuprinda elementele prevazute în art.7 al Legii nr.31/1990 actualizata cu adaptarile impuse de existenta unui asociat unic. Se recomanda ca în actul constitutiv sa fie trecute, deci, clauze specifice acestui tip de societate.

Ca si la societatea cu raspundere limitata cu mai multi asociati, în cazul celor cu un singur asociat, prestatiile în munca si creantele nu pot constitui aport social. Valoarea aportului în natura nu mai este limitata de un procent, însa ea va fi stabilita pe baza unei expertize de specialitate (art.13, alineatul 3).

Minimul de capital social este acelasi cu cel al societatii cu raspundere limitata cu mai multi asociati: 2 000 000 lei care se divide în parti sociale de minim 100 000 lei.

Trebuie sa se faca o permanenta distinctie în interesul tertilor, între patrimoniul personal al unicului asociat si patrimoniul afectat drept capital social pentru îndeplinirea obiectului comercial al societatii.

De asemenea, art.13 precizeaza ca ,,Asociatul unic are obligatiile ce revin Adunarii Generale a Asociatilor'', iar ,,daca asociatul unic este si administrator îi revin si obligatiile prevazute de lege pentru aceasta calitate". Este necesar a se prevedea anumite restrictii în încheierea unor acte de dispozitii si un control judecatoresc la efectuarea anumitor operatiuni, aceste masuri având drept scop protectia tertilor ce vin în contact cu acest tip de societate.

Procedura si publicitatea constituirii

Formalitatile necesare constituirii societatii cu raspundere limitata cu asociat unic sunt asemanatoare cu cele pentru constituirea societatii cu raspundere limitata cu mai multi asociati.

Sunt aceleasi etape de procedura: redactarea si autentificarea actului constitutiv (statutului), verificarea legalitatii acestuia de catre judecatorul delegat, înmatricularea societatii la Registrul Comertului, publicarea în Monitorul Oficial si înscrierea la Administratia Financiara.

De asemenea, pentru înfiintarea de filiale si sucursale, administratorul societatii este obligat sa ceara înmatricularea sucursalei din judetul în care va functiona.

Natura juridica a societatii comerciale cu raspundere limitata cu asociat unic nu este o simpla varianta a societatii comerciale cu raspundere limitata, ci are prin continut si forma un profil propriu care o distinge de celelalte tipuri de societati comerciale.

Având în vedere raspândirea tot mai larga a acestui tip de societate, este de dorit ca o noua forma a legii societatilor comerciale sa aduca o autonomie a reglementarii si o denumire mai corespunzatoare (întreprindere unipersonala cu raspundere limitata).  

[10]. Este necesar ca varsamântul sa fie efectuat de fiecare actionar în parte, acest lucru fiind echivalent cu o concretizare a intentiei sale de a contribui material si volitiv la constituirea societatii pe actiuni.

[15], în cazul în care firma pentru care s-a solicitat verificarea disponibilitatii îndeplineste conditiile legii, oficiul registrului comertului elibereaza dovada rezervarii acesteia, valabila pentru o perioada de cel mult 3 luni de la data înregistrarii cererii. Se mai face precizarea ca cercetarea disponibilitatii firmei si/sau a emblemei efectuata de Oficiul registrului comertului, prin personalul sau, are caracter administrativ si pregatitor. În final, asupra legalitatii firmei si emblemei se va pronunta judecatorul delegat prin încheiere sau, dupa caz, directorul oficiului registrului comertului, prin rezolutie.

Conform art.16 din legea societatilor comerciale, la autentificarea actului constitutiv se va prezenta dovada eliberata de oficiul registrului comertului cu privire la disponibilitatea firmei si a emblemei. Potrivit art. 39 din Legea nr.26/1990, oficiul registrului comertului poate refuza înscrierea unei firme care, din lipsa de elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte firme înregistrate.

[17] Sediul social nu poate fi în nici un caz o camera de hotel.

În functie de sediul societatii se determina nationalitatea societatii si instanta competenta a solutiona litigiile când societatea comerciala are calitatea de pârâta, sau instanta competenta pentru deschiderea procedurii de faliment. Sediul social poate fi schimbat numai prin modificarea actului constitutiv (art. 199 din Legea nr. 31/1990).

[21] Statutul poate contine clauze noi fata de contractul de societate, acestea fiind însa, în mod imperativ, concordante cu cele ale contractului si cu vointa partilor. Neconcordanta dintre clauzele contractului cu cele ale statutului unei societati a fost sesizata de Curtea Suprema de Justitie care, într-un caz de speta, a casat sentinta instantei de fond cu recomandarea de a fi îndrumate partile sa procedeze la corelarea clauzelor.

[22] El trebuie încheiat cu respectarea conditiilor generale de forma (referitoare la întocmirea lui în forma autentica) si de fond (care cer sa fie semnat de catre toti asociatii). De asemenea, trebuie respectate conditiile de fond specifice înfiintarii unei societati pe actiuni.

[27]Raspunderea nelimitata si solidara a fondatorilor intervine, conform Legii nr.31/1990, în urmatoarele situatii:

Au încalcat cerintele legale de constituire a societatilor pe actiuni;

Au încalcat obligatiile asumate de acestia la momentul constituirii societatii;

Nu au realizat subscrierea integrala a capitalului social si nu au efectuat varsamintele stabilite de lege sau statut;

[31] Sustinerea legala a acestei opinii o reprezinta art.3 pct.4 C.Com., care precizeaza ca legea considera fapta de comert si "cumpararile si vânzarile de parti sau de actiuni ale societatii comerciale."

[32] subscriptia este o fapta obiectiva de comert accesorie deoarece reprezinta un act legal de constituire a societatii comerciale.

Ordonanta nr.32/1997 a stins aceasta divergenta, instituind un regim juridic clar al filialelor si sucursalelor, deosebindu-le. Filialele si sucursalele sunt înfiintate din necesitatea extinderii activitatii unei societati comerciale sau prin însasi natura obiectului de activitate al acesteia. Sediile secundare ale unei societati comerciale pot fi stabilite prin actul constitutiv de catre fondatori sau la un moment ulterior.

[49]). De asemenea, va fi verificat si sediul societatii, element esential pentru existenta societatii ca persoana juridica.

[51]În consecinta, va fi rasturnata prezumtia de opozabilitate în cazul în care tertii dovedesc ca s-au aflat în imposibilitatea de a lua cunostinta de operatiunile respective, înainte de a 16-a zi de la data publicarii.

[53] Art.41 din Legea nr.31/1990 mai prevede ca odata cu efectuarea înmatricularii, încheierea judecatorului delegat se comunica, din oficiu si administratiei financiare în raza careia se afla sediul societatii. Se va comunica si numarul de înmatriculare al societatii în registrul comertului.

[55]Societatea comerciala cuprinde toate elementele impuse de lege pentru a fi persoana juridica: organizare de sine statatoare, materializata prin numirea sau alegerea organelor de conducere ce vor reprezenta societatea în raporturile ei cu tertii, un patrimoniu distinct de cel al asociatilor si un scop determinat, adica are un obiect propriu de activitate.

Actiuni

Actiunea este o parte sociala transmisibila si negociabila, în care se materializeaza dreptul asociatului.

Regimul obligatiunilor emise de societatile pe actiuni

Conditiile emiterii obligatiunilor

Rambursarea obligatiunilor

5.9. Organele de conducere, de gestiune si de control

5.10. Dizolvarea societatilor comerciale

Societatea comerciala se dizolva la expirarea timpului stabilit pentru durata societatii (art.222 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicata). Potrivit legii, în contractul de societate trebuie sa se prevada "durata societatii". De vreme ce însusi actul constitutiv stabileste durata existentei societatii, înseamna ca la expirarea termenului contractual, societatea se dizolva. Acest efect este deci expresia vointei asociatilor privind soarta societatii .

Trebuie observat ca, în acest caz, dizolvarea societatii opereaza în temeiul legii, fara a fi necesara vreo formalitate.

Efectul dizolvarii societatii, ca urmare a expirarii termenului stabilit pentru durata societatii, poate fi înlaturat prin prelungirea duratei societatii, în conditiile art.199 din Legea nr. 31/1990 republicata.

Astfel, cererea de înscriere de mentiuni cu privire la prelungirea duratei de functionare a societatii nu poate fi admisa daca, la data la care adunarea generala a hotarât prelungirea, expirase durata de functionare, societatea fiind de drept dizolvata. În speta, s-a retinut ca apelul formulat împotriva încheierii pronuntata de Oficiul Registrului Comertului, în data de 20 mai 1996, este nefondat .Prin încheierea atacata s-a retinut corect ca, potrivit actului constitutiv al societatii la Ministerul Finantelor. Tot astfel, corect s-a retinut ca durata putea fi prelungita în temeiul unei hotarâri a adunarii generale, adoptata cu cel putin 6 luni înaintea expirarii termenului stabilit; însa, la data la care adunarea generala a hotarât prelungirea duratei de functionare, societatea era de drept dizolvata.

Deci, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.

Ca o masura preventiva, art.222 alin.2 din Legea nr. 31/1990 republicata dispune ca asociatii trebuie consultati, cu cel putin un an înainte de expirarea duratei societatii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. Daca administratorii societatii nu organizeaza consultarea, la cererea oricarui asociat, tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea consultarii. Neefectuarea consultarii nu împiedica dizolvarea societatii la expirarea duratei prevazute în actul constitutiv.

b) Imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia

Adunarea asociatilor poate hotarî dizolvarea societatii în toate cazurile impuse de interesele asociatilor. Într-adevar, întrucât legea nu limiteaza cazurile în care societatea poate fi dizolvata prin hotarârea adunarii asociatilor, înseamna ca asociatii sunt liberi sa aprecieze motivele de dizolvare a societati. Un caz de dizolvare a societatii de catre adunarea asociatilor, care este reglementat de lege, priveste dizolvarea societatii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata societatii. O asemenea masura de exceptie, care intervine înainte de expirarea termenului fixat pentru durata statutara a societatii comerciale, este posibila în conditiile prevazute de art.229, coroborat cu art.32 din Legea nr.31/1990 republicata. Efectele unei astfel de decizii fata de terti se produc numai dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial .

1. Radierea societatii din registrul comertului

2. Depunerea registrelor societatii pentru pastrare

Înainte, autonomia comerciala era consacrata expres prin art.78 alin3 C.com. (în prezent abrogat): "Societatile sus aratate constituiesc, în raport cu cel de-al treilea, o persoana juridica distincta de cea a asociatilor". Facând aplicarea acestui principiu, Curtea de Casatie a statutat:"Întrucât societatea comerciala este o persoana juridica, deosebita de cea a asociatilor, individualizarea ei în afipte sau/si publicatiuni, în caz de urmarire silita, este suficient facuta prin indicarea numelui si a sediului ei, fara a fi necesar a adauga prin reprezentantul sau legal deoarece art.75 alin. Penultim C.proc.civ., relativ la predarea citatiilor se aplica si la înmânarea afiptelor." (Cas.III, dec.nr.259 din 23 noiembrie 1921, în S.Ionescu, L.Preutescu, "Codul comercial român adnotat", Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1993, p.100).