COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
Existenta umana este conditionata de consumul unor elemente din
natura, transformate sau nu. Aceste elemente sunt numite bunuri
datorita contributi 313k1017d ei lor pozitive la asigurarea existentei umane. Din
punct de vedere al provenientei, respectiv al modului de acces la aceste
bunuri se disting: a) bunuri libere (elemente care provin direct din
natura, iar accesul la ele este liber - de exemplu, apa, aerul, lumina
solara etc.); b) bunuri economice (elemente produse prin efortul omului,
care necesita o prelucrare în cadrul unei activitati economice, au
caracter limitat, sunt rare, ele existând doar în masura în care sunt
produse prin activitatea umana). Prin bun economic se întelege atât
bunuri materiale, cât si servicii (acestea sunt rezultate imateriale ale
activitatii economice, ca, de exemplu, turism, cultura, educatie etc.).
Bunurile se mai clasifica si în functie de destinatia acestora în a) bunuri
de consum (satisfactori) - bunuri ce fac obiectul consumului individual;
b) bunuri de productie (prodfactori) - bunuri folosite pentru producerea
altor bunuri. În legatura cu bunurile de consum, intereseaza capacitatea
acestora de a satisface nevoile si dorintele de consum ale indivizilor.
Pentru descrierea acestei capacitati se foloseste conceptul de utilitate.
Definirea utilitatii
Utilitatea reprezintă capacitatea unui bun de a satisface o nevoie
- dorință, capacitate dată de proprietățile, însușirile și caracteristicile
bunului respectiv. În sens economic, utilitatea este expresia satisfactiei
pe care o resimte un individ ca urmare a consumului unei cantitati
determinate dintr-un bun, în anumite conditii spatio-temporale. Teoria
utilității cardinale presupune ca multimea bunurilor de consum este
numarabila si ca acestei multimi i se poate atasa o multime numerica ce
descrie utilitatea generata de consumul unor cantitati din orice bun.
Dintre rezultatele cele mai notabile ale acestei teorii se remarca Legea
lui Gossen (a utilitatii marginale descrescânde): suplimentul de utilitate
furnizat de cantitati crescânde dintr-un bun se va diminua pâna la a
deveni nul în punctul de satietate. Datorita obstacolelor în calea acestei
abordari (ca, de exemplu, utilitatea monedei, inconsistenta spatiului
vectorial, probleme economice în estimarea efectiva a unor functii de
utilitate), apare teoria utilității ordinale, fundamentata de Vilfredo
Pareto, care considera ca nici nu este necesara masurarea precisa a
utilitatii si ca este suficienta o ordonare a utilitatilor.
Orice consumator rational va dori sa obtina maximum de satisfactie
posibil din consumul unor bunuri economice. Optimul consumatorului
presupune o asemenea combinare de bunuri si servicii în consum care, la
nivelul venitului de care dispune si al preturilor existente, sa-i asigure
maximum de satisfactie. Conditia matematica a optimului unui
consumator care are de ales între doua bunuri este ca raportul utilitatilor
marginale sa fie egal cu raportul preturilor celor doua bunuri.
CONCEPTE-CHEIE: bunuri economice; bunuri de consum;
bunuri de producție; utilitate; optimul consumatorului
|
