COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
Existenta umana este conditionata de consumul unor elemente din natura,
transformate sau nu. Aceste elemente sunt numite bunuri datorita contributiei lor pozitive
la asigurarea existentei umane. Din punct de vedere al provenientei, resp 12112y245m ectiv al modului
de acces la aceste bunuri se disting: a) bunuri libere (elemente care provin direct din
natura, iar accesul la ele este liber - de exemplu, apa, aerul, lumina solara etc.); b) bunuri
economice (elemente produse prin efortul omului, care necesita o prelucrare în cadrul
unei activitati economice, au caracter limitat, sunt rare, ele existând doar în masura în
care sunt produse prin activitatea umana). Prin bun economic se întelege atât bunuri
materiale, cât si servicii (acestea sunt rezultate imateriale ale activitatii economice, ca, de
exemplu, turism, cultura, educatie etc.). Bunurile se mai clasifica si în functie de
destinatia acestora în a) bunuri de consum (satisfactori) - bunuri ce fac obiectul
consumului individual; b) bunuri de productie (prodfactori) - bunuri folosite pentru
producerea altor bunuri. În legatura cu bunurile de consum, intereseaza capacitatea
acestora de a satisface nevoile si dorintele de consum ale indivizilor. Pentru descrierea
acestei capacitati se foloseste conceptul de utilitate.
Definirea utilitatii
Utilitatea reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie - dorinta,
capacitate data de proprietatile, însusirile si caracteristicile bunului respectiv. În sens
economic, utilitatea este expresia satisfactiei pe care o resimte un individ ca urmare a
consumului unei cantitati determinate dintr-un bun, în anumite conditii spatiotemporale.
Teoria utilitatii cardinale presupune ca multimea bunurilor de consum
este numarabila si ca acestei multimi i se poate atasa o multime numerica ce descrie
utilitatea generata de consumul unor cantitati din orice bun. Dintre rezultatele cele
mai notabile ale acestei teorii se remarca Legea lui Gossen (a utilitatii marginale
descrescânde): suplimentul de utilitate furnizat de cantitati crescânde dintr-un bun se
va diminua pâna la a deveni nul în punctul de satietate. Datorita obstacolelor în calea
acestei abordari (ca, de exemplu, utilitatea monedei, inconsistenta spatiului vectorial,
probleme economice în estimarea efectiva a unor functii de utilitate), apare teoria
utilitatii ordinale, fundamentata de Vilfredo Pareto, care considera ca nici nu este
necesara masurarea precisa a utilitatii si ca este suficienta o ordonare a utilitatilor.
Orice consumator rational va dori sa obtina maximum de satisfactie posibil din
consumul unor bunuri economice. Optimul consumatorului presupune o asemenea
combinare de bunuri si servicii în consum care, la nivelul venitului de care dispune si
al preturilor existente, sa-i asigure maximum de satisfactie. Conditia matematica a
optimului unui consumator care are de ales între doua bunuri este ca raportul utilitatilor
marginale sa fie egal cu raportul preturilor celor doua bunuri.
CONCEPTE-CHEIE bunuri economice; bunuri de consum; bunuri de productie;
utilitate; optimul consumatorului
|
