CONCEPTUL DE STATISTICĂ sI ISTORIA DEZVOLTĂRII SALE
Cuvântul "statistica" precum si primele conturari ale conceptului de statistica au patruns în literatura de specialitate abia în secolul XVIII. Elementele concrete de evidenta statistica îsi au însa originea în cele mai vechi timpuri.
Potrivita de-a lungul dezvoltarii sale istorice, forma de "evidenta statistica" se caracterizeaza în esenta prin aceea ca datele statistice servesc pentru informarea organismelor statului despre nivelul sau stadiul atins la un moment dat de fenomenele social economice subordonate, în special unor scopuri fiscale, militare sau administrative.
Etimologic, cuvântul "statistica" îsi are radacina în cuvântul latinesc "status" care înseamna "situatie" , "stare sociala", dar si "stat".
Conceptul de statistica a fost definit de mai multi autori - mai ales din sânul scolii germane - în diverse variante. Se constata însa ca, în ciuda acestei diversitati, continutul esential al statisticii ramâne invariabil legat de modalitatile practice de investigare a fenomenelor social-economice si de informare a organismelor statului. Achenwall considera statistica "drept "stiinta descriptiva a particularitatilor unui stat". Analizând concomitent "termenul" si "conceptul", se desprinde faptul ca în 212f58c cazul statisticii exista o concordanta deplina, termenul fiind strâns legat de continutul esential al conceptului ; tot atât de important este si faptul ca desi termenul a fost introdus mai târziu, în adoptarea lui s-a tinut seama de continutul esential al evidentei statistice - precursoarea statisticii descriptive - precum si de scopul primordial caruia îi era subordonata aceasta forma "primara" de investigare si informare.
Statistica descriptiva a fost continuu îmbogatita, restructurata si perfectionata, punându-se din ce în ce mai mult accent pe "determinarile numerice" pe "limbajul cifric".
Un reputat geograf, A. F. Bussching, a creat un gen de statistica comparativa foarte apreciata de specialisti. Au urmat în cadrul scolii germane o serie de lucrari, concepute si elaborate în scopul descrierii comparative a diverselor state europene.
În Ţarile Române, prima si cea mai reprezentativa lucrare de acest gen este "Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae", elaborata de Dimitrie Cantemir - o expunere monografica pe plan geografic, politic, economic, social si cultural. Lucrarea 1-a impus pe autor atentiei contemporanilor, care 1-au considerat printre fruntasii statisticii descriptive europene.
Trasaturile esentiale ale statisticii descriptive sunt definite de caracterul sau analitic ; sunt prezentate descrieri complexe ale statelor, sunt efectuate analize comparative ale diferitelor situatii socio-economice. Toate erau însa orientate în scopuri informationale. Deci, nici statistica descriptiva, cu toate ca scoala germana o ridicase la rangul de stiinta, nu avea drept scop descoperirea si cunoasterea legitatilor statistice.
Cu toate acestea, statistica descriptiva constituie o realizare de seama a domeniului, o etapa foarte bine conturata si integrata în procesul îndelungat al dezvoltarii statisticii ca stiinta.
În timp ce în Germania, statistica se constituise ca disciplina descriptiva a statului, în Anglia se nastea, în afara universitatilor, o statistica cu totul deosebita, cunoscuta sub numele de "aritmetica politica". Caracteristic aritmeticii politice îi este faptul ca pentru prima oara analiza datelor înregistrate se-face prin procedee matematice, .urmarindu-se desprinderea regularitatilor care domina schimbarile esentiale de ordin calitativ în structura si dezvoltarea raporturilor dintre fenomenele social-economice. Folosirea .metodei analitice, preconizata de filozofii materialisti .metafizicieni .ai timpului, recurgerea la instrumentul matematic si cautarea legitatilor marcheaza un substantial progres al statisticii, prefigurând aparitia elementelor statisticii moderne.
Reprezentantii aritmeticii politice din Anglia în frunte cu John Graunt, William Petty, Kdmuad Halley au pus accent mai ales pe studiul fenomenelor demografice.
J. Graunt (1620-1674), studiind registrele de nastere si decese ale Lon-drei, si-a propus sa descopere legitatile cresterii numarului populatiei» ale echilibrului numeric dintre sexe, ale fertilitatii, mortalitatii etc.
W. Petfcy (1623-1687), în lucrarea sa ,Aritmetica politica" si-a axat studiul asupra fenomenelor social-economice'' prin intermediul numerelor, al greutatilor si al masurilor", folosind estimatiile cantitative în cadrul comparatiilor potentialului uman si economic al. diferitelor state, în special în evaluarea posibilitatilor comerciale si maritime ale Angliei în rivalitatea sa cu Franta.
E. Halley (1656-1742) a efectuat unele estimari ale populatiei câtorva state, a alcatuit prima tabela completa de mortalitate, a introdus ideea de "durata probabila a vietii" cu aplicatie la calcularea rentei viagere anuale în functie de vârsta.
scoala aritmeticii politice engleze si-a extins influenta si în alte tari, cuprinzând o arie din ce în ce mai larga de fenomene din domeniul demografiei. Ţinând seama de trasaturile caracteristice ale statisticii secolelor 17 si 18 retinem faptul ca s-au confruntat, în principal, doua curente :
- statistica orientata spre descrieri empirice si verbale ale particularitatilor statului (statistica descriptiva a scolii germane) ;
- statistica orientata spre analiza fenomenelor sociale, în cautarea legitatilor, apelând la instrumentul matematic da analiza si interpretare (aritmetica politica reprezentata de scoala engleza).
Desigur, disputa dintre cele doua curente s-a încheiat în final cu triumful curentului de tendinta moderna, reprezentat de aritmetica politica.
Descoperirile din domeniul calculului probabilitatilor si introducerea lor treptata în statistica au determinat o cotitura radicala în conturarea si dezvoltarea statisticii ca stiinta.
Primele încercari de valorificare a noilor descoperiri în analiza statistica a fenomenelor economice si sociale au fost facute de Jacob Bernoulli (1654- 1705) - profesor de matematica la Universitatea din Basel si mai ales de Pierre-Simon Laplace (1749-1827) - matematician, fizician si astronom francez, care a efectuat în Franta, în 1801, un recensamânt pe baza de selectie, calculând si coeficientul de eroare.
Bernoulli a formulat "legea numerelor mari", folosita mai târziu ca fundament teoretic al sondajelor statistice.
Karl Friedrich Gauss (1775-.1855) - matematician, fizician si astronom german - propune metoda celor mai mici patrate, publicând o serie de consideratii privind aplicarea matematicii în investigarea fenomenelor demografice.
Contributii de seama la dezvoltarea statisticii matematice au avut Moivre, Fourier, Poisson. Cel care a dominat ca statistician epoca sa a fost Adolphe Quotelet (1796-1874) - matematician, statistician si astronom belgian. Prin contributiile sale s-a produs o noua cotitura în evolutia statisticii.
Elementele esentiale care au revolutionat substantial gândirea statistica sunt concretizate în utilizarea notiunilor; medie, dispersie, repartitie, observare de masa, regularitate.
Lucrarea elaborata de Qu6telet în 1848, intitulata "La methode statistique", a avut o semnificatie deosebita pentru dezvoltarea conceptului de statistica. Aceasta lucrare constituie prima expunere coerenta sintetica a teoriei statisticii.
Qu6telet, împreuna eu demograful si statisticianul englez William Farr, a organizat primul Congres international de statistica (Bruxelles, 1853),urmat de alte opt congrese, care au avut un rol important în dezvoltarea statisticii pe plan international.
Pentru realizarile sale deosebite, Qu6telet este considerat fondatorul statisticii moderne.
În decursul secolului 19, o remarcabila contributie la progresul statisticii au avut si alte scoli nationale. scoala germana a continuat traditia unei statistici conceputa ca stiinta sociala, dar presarata înca cu numeroase elemente descriptive.
Statistica rusa a fost reprezentata de D. P. Juravski - dupa care "statistica este o stiinta materiala, având ca obiect studiul vietii sociale si, în acelasi timp, o stiinta metodologica". El a pus un accent deosebit pe utilizarea metodei gruparilor. în teoria probabilitatilor, contributii de seama au avut P. L. Cebîsev (1821-1894) si A. A. Markov (1866-1922).
Reprezentantii statisticii românesti au avut contributii valoroase la promovarea statisticii atât pe plan teoretic, cît si pe linia institutionalizarii ei.
lon lonescu de la Brad (1818-1891) - agronom, economist si statistician - a organizat si condus primul oficiu national de statistica din Moldova. în lucrarea sa "Povatuiri pentru catagrafia Moldovei" (1859) - considerata un manual sintetic de teorie a statisticii, exprimându-si conceptia despre statistica, a retinut una dintre numeroasele definitii ale acesteia si anume : "statistica este stiinta faptelor sociale, exprimate prin termeni numerici" (Moreau de Jonn^s).
Dionisie Pop Martian (1829-1865) - economist si statistician, a organizat primul oficiu de statistica din Ţara Româneasca si apoi a condus organul central de statistica al Principatelor Unite. Potrivit conceptiei sale, statistica studiaza în expresie numerica "fenomenele naturale si sociale si are drept scop a conduce la descoperirile cauzelor si efectelor si de aici la legile care domnesc viata universala a naturii si cea particulara a popoarelor si a arata prin coordonarea acestor legi unitatea si armonia lumii fizice si sociale în deosebitele lor fenomene".
Spre sfârsitul secolului 19 si începutul secolului 20, statistica înregistreaza o noua etapa a evolutiei sale, prin extinderea si perfectionarea metodelor specifice de investigare, prin introducerea pe scara larga a instrumentului matematic în prelucrarea si analiza statistica a datelor, prin orientarea gândirii statistice spre interpretarea analitica a fenomenelor de masa si obtinerea de concluzii inductive.
Noile metode introduse în analiza statistica au fost elaborate, în mare parte, de scoala anglo-saxona de statistica matematica, fondata de F. Galton si K. Pearson si continuata de R. A. Fisher, F. Y. Edgeworth, G. U. Yule» M. G. Kendall si altii. Contributiile lor sunt hotarâtoare pentru constituirea statisticii moderne, fiind dezvoltate capitole de baza ca : analiza dispersionala» teoria estimatiei, calculul corelatiilor, verificarea ipotezelor, teoria selectiei. Sub impulsul scolii Pearson-Fischer, statistica a facut progrese remarcabile, gasindu-si fundamentari foarte precise ca disciplina stiintifica în toate tarile lumii.
Analizând în sinteza retrospectiva procesului evolutiv al dezvoltarii statisticii, se contureaza distinct urmatoarele etape : evidenta statistica - statistica descriptiva - aritmetica politica - statistica moderna. Trecerea de la o etapa la alta a avut loc nu prin perimarea a tot ceea ce s-a câstigat pâna la un moment dat si crearea unei statistici întru totul noua, ci printr-o perfectionare continua a metodelor de culegere, prelucrare si analiza a datelor, printr-o extindere si diversificare continua a posibilitatilor de valorificare a informatiilor statistice.
Folosirea metodelor statistico-matematice ca instrumente practice de investigare si analiza socio-economica si mai ales orientarea cercetarilor statistice spre descoperirea legitatilor care guverneaza variabilitatea fenomenelor social-economice de masa, au conferit statisticii caracterul sau stiintific.
În zilele noastre, conceptul de statistica are un sens larg si un continut deosebit de complex, cuprinzând aproape toate formele sale evolutive.
Metode de înregistrare a datelor
Prin definitie observarea statistica presupune solutionarea unor probleme metodologice si organizatorice laborioase, participarea unui numar mare de persoane etc.
Prin programul de observare trebuie sa se precizeze câteva elemente ca de exemplu:
Erorile de înregistrare statistica. Prevenirea erorilor de înregistrare si controlul datelor statistice înregistrate
Calitatea datelor înregistrate este un factor important care conditioneaza calitatea informatiilor dintr-un demers statistic, realismul cunoasterii si eficienta deciziilor de actiune.
Prin urmare, veridicitatea (autenticitatea) datelor înregistrate printr-o metoda oarecare (specifica scopului cercetarii) - concordanta acestora cu datele reale ale fenomenelor investigate - constituie un obiectiv fundamental ("tinta") a oricarei metode de înregistrare (observare) statistica. Acest obiectiv este, însa, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor principiilor stiintifice de pregatire si de organizare a înregistrarii nu se pot înregistra date "absolut reale", în concordanta cu manifestarile reale ale fenomenului investigat.
Aceasta înseamna ca în observarea statistica se înregistreaza si erori.
În general, prin eroare de înregistrare (observare) statistica, exprimata absolut sau relativ, se întelege diferenta dintre rezultatul obtinut prin înregistrare si marimea reala a caracteristicilor (variabilelor) observate. Aceste diferente (erori) sunt determinate de volumul înregistrarilor, de precizia mijloacelor de înregistrare si de diverse alte surse (cunoscute sau necunoscute).
Surse de erori se regasesc în domenii care vizeaza înregistrarea, metodele de înregistrare. Dintre acestea exemplificam:
Exemplele de mai sus sugereaza faptul ca sunt factori obiectivi si subiectivi care conduc la erori de înregistrare întâmplatoare, sistematice si, de asemenea, la greseli de înregistrare.
Erorile întâmplatoare produse într-o înregistrare statistica difera între ele ca marime si ca semn (sens). Influentele lor se compeseaza reciproc pe total, ceea ce înseamna ca pe ansamblunu influenteaza rezultatele.
Erorile întâmplatoare sunt produse de factori obiectivi. Marimea absoluta a acestor erori este necunoscuta, deoarece necunoscuta este valoarea adevarata a datelor înregistrate.
Influentele acestor erori se compenseaza reciproc deoarece distributia lor se realizeaza dupa legea de probabilitate normala, Gauss-Laplace. Erorile întâmplatoare, din cauze obiective, nu pot fi eliminate orice metoda s-ar utiliza.
Erorile grosiere (greselile) se datoreaza fie lipsei de experienta, fie incompetentei, fie altor cauze. Data fiind diferenta esentiala dintre erori si greseli, acestea din urma trebuie depistate si eliminate. Acest lucru presupune o analiza sistematica (aprofundata) a datelor înregistrate, un studiu detaliat a cazurilor în care datele înregistrate depasesc limitele admisibile.
În afara tipologiei de erori prezentata, mai pot fi amintite erorile de reprezantivitate (efective sau probabile) întâlnite în cercetarea selectiva.
Fara a fi o regula generala, prevenirea erorilor se poate realiza prin actiuni suplimentare de genul:
- testarii tehnicilor si formularelor de înregistrare;
- selectarea optima si pregatirea profesionala a persoanelor care efectueaza înregistrarea;
- inspectarea (controlul), pe teren, a înregistrsrilor de date;
- pregatirea psihologica a persoanelor care efectueaza înregistrarea;
- popularizarea scopului înregistrarii si formarea convingerilor pentru exprimarea datelor reale etc.
Controlul statistic al datelor înregistrate se realizeaza în functie de natura si localizarea activitatilor întreprinse în acest sens, printr-un control intern si printr-un control extern. În principiu, controlul cuprinde actiuni care vizeaza volumul datelor înregistrate, acuratetea calculelor din care rezulta anumiti indicatori, acuratetea corelatiilor logice dintre date, autenticitatea documentelor de evidenta primara utilizate la înregistarea datelor etc.
Controlul intern presupune verificarea prin sondaj a calitatii datelor. Controlul extern se realizeaza prin intermediul unor fapte cunoscute. El vizeaza o componenta dinamica, o componenta spatiala (teritoriala) si o componenta cu dominante caracteristici calitative (de explificitare comparativa normala, teritoriala si dinamica).
Prin actiunile de control intern si extern, de volum, aritmetic si logic al datelor înregistrate, se previn erorile de înregistrare, se elimina sau se diminueaza erorile sistematice si cele grosiere. Problematicii erorilor - prin importanta lor - în literatura de specialitate i-au fost acordate atentii deosebite, unele dintre ele având chiar caracter monografic.
|
