CONCEPTUL DE STATISTICĂ sI ISTORIA DEZVOLTĂRII SALE
Cuvāntul "statistica" precum si primele conturari ale conceptului de statistica au patruns īn literatura de specialitate abia īn secolul XVIII. Elementele concrete de evidenta statistica īsi au īnsa originea īn cele mai vechi timpuri.
Potrivita de-a lungul dezvoltarii sale istorice, forma de "evidenta statistica" se caracterizeaza īn esenta prin aceea ca datele statistice servesc pentru informarea organismelor statului despre nivelul sau stadiul atins la un moment dat de fenomenele social economice subordonate, īn special unor scopuri fiscale, militare sau administrative.
Etimologic, cuvāntul "statistica" īsi are radacina īn cuvāntul latinesc "status" care īnseamna "situatie" , "stare sociala", dar si "stat".
Conceptul de statistica a fost definit de mai multi autori - mai ales din sānul scolii germane - īn diverse variante. Se constata īnsa ca, īn ciuda acestei diversitati, continutul esential al statisticii ramāne invariabil legat de modalitatile practice de investigare a fenomenelor social-economice si de informare a organismelor statului. Achenwall considera statistica "drept "stiinta descriptiva a particularitatilor unui stat". Analizānd concomitent "termenul" si "conceptul", se desprinde faptul ca īn 212f58c cazul statisticii exista o concordanta deplina, termenul fiind strāns legat de continutul esential al conceptului ; tot atāt de important este si faptul ca desi termenul a fost introdus mai tārziu, īn adoptarea lui s-a tinut seama de continutul esential al evidentei statistice - precursoarea statisticii descriptive - precum si de scopul primordial caruia īi era subordonata aceasta forma "primara" de investigare si informare.
Statistica descriptiva a fost continuu īmbogatita, restructurata si perfectionata, punāndu-se din ce īn ce mai mult accent pe "determinarile numerice" pe "limbajul cifric".
Un reputat geograf, A. F. Bussching, a creat un gen de statistica comparativa foarte apreciata de specialisti. Au urmat īn cadrul scolii germane o serie de lucrari, concepute si elaborate īn scopul descrierii comparative a diverselor state europene.
Īn Ţarile Romāne, prima si cea mai reprezentativa lucrare de acest gen este "Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae", elaborata de Dimitrie Cantemir - o expunere monografica pe plan geografic, politic, economic, social si cultural. Lucrarea 1-a impus pe autor atentiei contemporanilor, care 1-au considerat printre fruntasii statisticii descriptive europene.
Trasaturile esentiale ale statisticii descriptive sunt definite de caracterul sau analitic ; sunt prezentate descrieri complexe ale statelor, sunt efectuate analize comparative ale diferitelor situatii socio-economice. Toate erau īnsa orientate īn scopuri informationale. Deci, nici statistica descriptiva, cu toate ca scoala germana o ridicase la rangul de stiinta, nu avea drept scop descoperirea si cunoasterea legitatilor statistice.
Cu toate acestea, statistica descriptiva constituie o realizare de seama a domeniului, o etapa foarte bine conturata si integrata īn procesul īndelungat al dezvoltarii statisticii ca stiinta.
Īn timp ce īn Germania, statistica se constituise ca disciplina descriptiva a statului, īn Anglia se nastea, īn afara universitatilor, o statistica cu totul deosebita, cunoscuta sub numele de "aritmetica politica". Caracteristic aritmeticii politice īi este faptul ca pentru prima oara analiza datelor īnregistrate se-face prin procedee matematice, .urmarindu-se desprinderea regularitatilor care domina schimbarile esentiale de ordin calitativ īn structura si dezvoltarea raporturilor dintre fenomenele social-economice. Folosirea .metodei analitice, preconizata de filozofii materialisti .metafizicieni .ai timpului, recurgerea la instrumentul matematic si cautarea legitatilor marcheaza un substantial progres al statisticii, prefigurānd aparitia elementelor statisticii moderne.
Reprezentantii aritmeticii politice din Anglia īn frunte cu John Graunt, William Petty, Kdmuad Halley au pus accent mai ales pe studiul fenomenelor demografice.
J. Graunt (1620-1674), studiind registrele de nastere si decese ale Lon-drei, si-a propus sa descopere legitatile cresterii numarului populatiei» ale echilibrului numeric dintre sexe, ale fertilitatii, mortalitatii etc.
W. Petfcy (1623-1687), īn lucrarea sa ,Aritmetica politica" si-a axat studiul asupra fenomenelor social-economice'' prin intermediul numerelor, al greutatilor si al masurilor", folosind estimatiile cantitative īn cadrul comparatiilor potentialului uman si economic al. diferitelor state, īn special īn evaluarea posibilitatilor comerciale si maritime ale Angliei īn rivalitatea sa cu Franta.
E. Halley (1656-1742) a efectuat unele estimari ale populatiei cātorva state, a alcatuit prima tabela completa de mortalitate, a introdus ideea de "durata probabila a vietii" cu aplicatie la calcularea rentei viagere anuale īn functie de vārsta.
scoala aritmeticii politice engleze si-a extins influenta si īn alte tari, cuprinzānd o arie din ce īn ce mai larga de fenomene din domeniul demografiei. Ţinānd seama de trasaturile caracteristice ale statisticii secolelor 17 si 18 retinem faptul ca s-au confruntat, īn principal, doua curente :
- statistica orientata spre descrieri empirice si verbale ale particularitatilor statului (statistica descriptiva a scolii germane) ;
- statistica orientata spre analiza fenomenelor sociale, īn cautarea legitatilor, apelānd la instrumentul matematic da analiza si interpretare (aritmetica politica reprezentata de scoala engleza).
Desigur, disputa dintre cele doua curente s-a īncheiat īn final cu triumful curentului de tendinta moderna, reprezentat de aritmetica politica.
Descoperirile din domeniul calculului probabilitatilor si introducerea lor treptata īn statistica au determinat o cotitura radicala īn conturarea si dezvoltarea statisticii ca stiinta.
Primele īncercari de valorificare a noilor descoperiri īn analiza statistica a fenomenelor economice si sociale au fost facute de Jacob Bernoulli (1654- 1705) - profesor de matematica la Universitatea din Basel si mai ales de Pierre-Simon Laplace (1749-1827) - matematician, fizician si astronom francez, care a efectuat īn Franta, īn 1801, un recensamānt pe baza de selectie, calculānd si coeficientul de eroare.
Bernoulli a formulat "legea numerelor mari", folosita mai tārziu ca fundament teoretic al sondajelor statistice.
Karl Friedrich Gauss (1775-.1855) - matematician, fizician si astronom german - propune metoda celor mai mici patrate, publicānd o serie de consideratii privind aplicarea matematicii īn investigarea fenomenelor demografice.
Contributii de seama la dezvoltarea statisticii matematice au avut Moivre, Fourier, Poisson. Cel care a dominat ca statistician epoca sa a fost Adolphe Quotelet (1796-1874) - matematician, statistician si astronom belgian. Prin contributiile sale s-a produs o noua cotitura īn evolutia statisticii.
Elementele esentiale care au revolutionat substantial gāndirea statistica sunt concretizate īn utilizarea notiunilor; medie, dispersie, repartitie, observare de masa, regularitate.
Lucrarea elaborata de Qu6telet īn 1848, intitulata "La methode statistique", a avut o semnificatie deosebita pentru dezvoltarea conceptului de statistica. Aceasta lucrare constituie prima expunere coerenta sintetica a teoriei statisticii.
Qu6telet, īmpreuna eu demograful si statisticianul englez William Farr, a organizat primul Congres international de statistica (Bruxelles, 1853),urmat de alte opt congrese, care au avut un rol important īn dezvoltarea statisticii pe plan international.
Pentru realizarile sale deosebite, Qu6telet este considerat fondatorul statisticii moderne.
Īn decursul secolului 19, o remarcabila contributie la progresul statisticii au avut si alte scoli nationale. scoala germana a continuat traditia unei statistici conceputa ca stiinta sociala, dar presarata īnca cu numeroase elemente descriptive.
Statistica rusa a fost reprezentata de D. P. Juravski - dupa care "statistica este o stiinta materiala, avānd ca obiect studiul vietii sociale si, īn acelasi timp, o stiinta metodologica". El a pus un accent deosebit pe utilizarea metodei gruparilor. īn teoria probabilitatilor, contributii de seama au avut P. L. Cebīsev (1821-1894) si A. A. Markov (1866-1922).
Reprezentantii statisticii romānesti au avut contributii valoroase la promovarea statisticii atāt pe plan teoretic, cīt si pe linia institutionalizarii ei.
lon lonescu de la Brad (1818-1891) - agronom, economist si statistician - a organizat si condus primul oficiu national de statistica din Moldova. īn lucrarea sa "Povatuiri pentru catagrafia Moldovei" (1859) - considerata un manual sintetic de teorie a statisticii, exprimāndu-si conceptia despre statistica, a retinut una dintre numeroasele definitii ale acesteia si anume : "statistica este stiinta faptelor sociale, exprimate prin termeni numerici" (Moreau de Jonn^s).
Dionisie Pop Martian (1829-1865) - economist si statistician, a organizat primul oficiu de statistica din Ţara Romāneasca si apoi a condus organul central de statistica al Principatelor Unite. Potrivit conceptiei sale, statistica studiaza īn expresie numerica "fenomenele naturale si sociale si are drept scop a conduce la descoperirile cauzelor si efectelor si de aici la legile care domnesc viata universala a naturii si cea particulara a popoarelor si a arata prin coordonarea acestor legi unitatea si armonia lumii fizice si sociale īn deosebitele lor fenomene".
Spre sfārsitul secolului 19 si īnceputul secolului 20, statistica īnregistreaza o noua etapa a evolutiei sale, prin extinderea si perfectionarea metodelor specifice de investigare, prin introducerea pe scara larga a instrumentului matematic īn prelucrarea si analiza statistica a datelor, prin orientarea gāndirii statistice spre interpretarea analitica a fenomenelor de masa si obtinerea de concluzii inductive.
Noile metode introduse īn analiza statistica au fost elaborate, īn mare parte, de scoala anglo-saxona de statistica matematica, fondata de F. Galton si K. Pearson si continuata de R. A. Fisher, F. Y. Edgeworth, G. U. Yule» M. G. Kendall si altii. Contributiile lor sunt hotarātoare pentru constituirea statisticii moderne, fiind dezvoltate capitole de baza ca : analiza dispersionala» teoria estimatiei, calculul corelatiilor, verificarea ipotezelor, teoria selectiei. Sub impulsul scolii Pearson-Fischer, statistica a facut progrese remarcabile, gasindu-si fundamentari foarte precise ca disciplina stiintifica īn toate tarile lumii.
Analizānd īn sinteza retrospectiva procesului evolutiv al dezvoltarii statisticii, se contureaza distinct urmatoarele etape : evidenta statistica - statistica descriptiva - aritmetica politica - statistica moderna. Trecerea de la o etapa la alta a avut loc nu prin perimarea a tot ceea ce s-a cāstigat pāna la un moment dat si crearea unei statistici īntru totul noua, ci printr-o perfectionare continua a metodelor de culegere, prelucrare si analiza a datelor, printr-o extindere si diversificare continua a posibilitatilor de valorificare a informatiilor statistice.
Folosirea metodelor statistico-matematice ca instrumente practice de investigare si analiza socio-economica si mai ales orientarea cercetarilor statistice spre descoperirea legitatilor care guverneaza variabilitatea fenomenelor social-economice de masa, au conferit statisticii caracterul sau stiintific.
Īn zilele noastre, conceptul de statistica are un sens larg si un continut deosebit de complex, cuprinzānd aproape toate formele sale evolutive.
Metode de īnregistrare a datelor
Prin definitie observarea statistica presupune solutionarea unor probleme metodologice si organizatorice laborioase, participarea unui numar mare de persoane etc.
Prin programul de observare trebuie sa se precizeze cāteva elemente ca de exemplu:
Erorile de īnregistrare statistica. Prevenirea erorilor de īnregistrare si controlul datelor statistice īnregistrate
Calitatea datelor īnregistrate este un factor important care conditioneaza calitatea informatiilor dintr-un demers statistic, realismul cunoasterii si eficienta deciziilor de actiune.
Prin urmare, veridicitatea (autenticitatea) datelor īnregistrate printr-o metoda oarecare (specifica scopului cercetarii) - concordanta acestora cu datele reale ale fenomenelor investigate - constituie un obiectiv fundamental ("tinta") a oricarei metode de īnregistrare (observare) statistica. Acest obiectiv este, īnsa, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor principiilor stiintifice de pregatire si de organizare a īnregistrarii nu se pot īnregistra date "absolut reale", īn concordanta cu manifestarile reale ale fenomenului investigat.
Aceasta īnseamna ca īn observarea statistica se īnregistreaza si erori.
Īn general, prin eroare de īnregistrare (observare) statistica, exprimata absolut sau relativ, se īntelege diferenta dintre rezultatul obtinut prin īnregistrare si marimea reala a caracteristicilor (variabilelor) observate. Aceste diferente (erori) sunt determinate de volumul īnregistrarilor, de precizia mijloacelor de īnregistrare si de diverse alte surse (cunoscute sau necunoscute).
Surse de erori se regasesc īn domenii care vizeaza īnregistrarea, metodele de īnregistrare. Dintre acestea exemplificam:
Exemplele de mai sus sugereaza faptul ca sunt factori obiectivi si subiectivi care conduc la erori de īnregistrare īntāmplatoare, sistematice si, de asemenea, la greseli de īnregistrare.
Erorile īntāmplatoare produse īntr-o īnregistrare statistica difera īntre ele ca marime si ca semn (sens). Influentele lor se compeseaza reciproc pe total, ceea ce īnseamna ca pe ansamblunu influenteaza rezultatele.
Erorile īntāmplatoare sunt produse de factori obiectivi. Marimea absoluta a acestor erori este necunoscuta, deoarece necunoscuta este valoarea adevarata a datelor īnregistrate.
Influentele acestor erori se compenseaza reciproc deoarece distributia lor se realizeaza dupa legea de probabilitate normala, Gauss-Laplace. Erorile īntāmplatoare, din cauze obiective, nu pot fi eliminate orice metoda s-ar utiliza.
Erorile grosiere (greselile) se datoreaza fie lipsei de experienta, fie incompetentei, fie altor cauze. Data fiind diferenta esentiala dintre erori si greseli, acestea din urma trebuie depistate si eliminate. Acest lucru presupune o analiza sistematica (aprofundata) a datelor īnregistrate, un studiu detaliat a cazurilor īn care datele īnregistrate depasesc limitele admisibile.
Īn afara tipologiei de erori prezentata, mai pot fi amintite erorile de reprezantivitate (efective sau probabile) īntālnite īn cercetarea selectiva.
Fara a fi o regula generala, prevenirea erorilor se poate realiza prin actiuni suplimentare de genul:
- testarii tehnicilor si formularelor de īnregistrare;
- selectarea optima si pregatirea profesionala a persoanelor care efectueaza īnregistrarea;
- inspectarea (controlul), pe teren, a īnregistrsrilor de date;
- pregatirea psihologica a persoanelor care efectueaza īnregistrarea;
- popularizarea scopului īnregistrarii si formarea convingerilor pentru exprimarea datelor reale etc.
Controlul statistic al datelor īnregistrate se realizeaza īn functie de natura si localizarea activitatilor īntreprinse īn acest sens, printr-un control intern si printr-un control extern. Īn principiu, controlul cuprinde actiuni care vizeaza volumul datelor īnregistrate, acuratetea calculelor din care rezulta anumiti indicatori, acuratetea corelatiilor logice dintre date, autenticitatea documentelor de evidenta primara utilizate la īnregistarea datelor etc.
Controlul intern presupune verificarea prin sondaj a calitatii datelor. Controlul extern se realizeaza prin intermediul unor fapte cunoscute. El vizeaza o componenta dinamica, o componenta spatiala (teritoriala) si o componenta cu dominante caracteristici calitative (de explificitare comparativa normala, teritoriala si dinamica).
Prin actiunile de control intern si extern, de volum, aritmetic si logic al datelor īnregistrate, se previn erorile de īnregistrare, se elimina sau se diminueaza erorile sistematice si cele grosiere. Problematicii erorilor - prin importanta lor - īn literatura de specialitate i-au fost acordate atentii deosebite, unele dintre ele avānd chiar caracter monografic.
|
