CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND VALOAREA ÎNTREPRINDERII
Întreprinderile, asemenea oamenilor, sunt individualitaTi. Fiecare
are o istorie unica, un Tel propriu si un rol specific i tabloul
economic. Dar acest raTionament nu ar fi potrivit pentru a stabili reguli
ce se pot aplica tuturor firmelor, fara discriminare. Este si motivul
pentru care acest capitol a fost intitulat "ConsideraTii generale privind
valoarea itreprinderii", itarind astfel ideea ca, asa cum fiecare
itreprindere este unica, fiecare evaluare este un proces unic, i care
evaluatorul respecta standardele de evaluare si codul deontologic al
profesiei, Tinad seama, eventual, si de unele consideraTii privind
evaluarea întreprinderii.
5.1. Evaluarea întreprinderii
Evaluarea este definita i majoritatea dicTionarelor ca fiind
operaTiunea de a aprecia, a stabili valoarea, preTul, numarul, a calcula,
a socoti etc.
Valoarea, i principiu, reflecta rezultatul unei judecaTi de valoare
care se bazeaza pe o apreciere, pe analize, calcule sau expertize.
Evaluarea unei întreprinderi vizeaza, asa cum s-a menTionat,
stabilirea valorii afacerii la un moment dat, masurarea avuTiei (bogaTiei)
reale si a potenTialului acesteia de a-si mari bogaTia i perioada
urmatoare. Aceasta iseamna ca evaluarea itreprinderii nu reprezinta
doar stabilirea valorii unor proprietaTi sau bunuri din patrimoniul
acesteia, ci si determinarea capacitaTii firmei de a genera fluxuri
(profit, dividend, cash-flow etc.) la dispoziTia proprietarului sau,
avadu-se i vedere ca obiectivul evaluat (firma) este un bun care are
capacitatea de a crea alte bunuri . Una este situaTia i care cineva
Una dintre deosebirile esenTiale itre evaluarea unei itreprinderi si
evaluarea unui produs sau serviciu are i vedere ideea ca itreprinderea este
un bun care are capacitatea de a crea alte bunuri.
cumpara o casa de locuit pentru propriile nevoi si alta reprezinta
cumpararea unei case pentru a o ichiria, deci pentru a obTine un venit.
in literatura de specialitate, pe baza experienTei, se prezinta
numeroase exemple prin care se arata complexitatea, multitudinea de
factori care determina valoarea si care trebuie luaTi i considerare la
stabilirea valorii itreprinderii. De precizat ca nimeni nu a putut gasi o
soluTie perfecta, cu ajutorul careia sa se decida o singura valoare a
itreprinderii. Nu exista formule tip, ca, de exemplu, pentru determinarea
unei suprafeTe.
in cazul itreprinderilor, cumparatorul, respectiv, cel care
investeste, poate it稷ni i cazul acestei entitaTi situaTii precum cele
exemplificate i continuare:
a) un patrimoniu imobiliar si mobiliar, respectiv, active ce
icorporeaza un potenTial tehnic ridicat;
b) o activitate rentabila, respectiv, o sursa de c龝tig, rezultat care
poate fi icorporat i rezerve i limitele legale sau reinvestit pentru
dezvoltare;
c) o organizare foarte buna a activitaTii, un personal calificat,
metode perfecTionate de organizare a muncii;
d) o clientela fidela, ce reprezinta baza pentru menTinerea
performanTelor economico-financiare i viitor.
Combinarea acestor elemente determina, i ultima instanTa,
valoarea întreprinderii si fiecare grupa trebuie sa fie avuta i vedere
de specialistul evaluator. Evident, aprecierea se face la un moment dat,
pe baza unor criterii specifice acestor elemente, cum ar fi:
1) primul element poate fi apreciat pornind de la activul net
(diferenTa itre activul bilanTier si totalul datoriilor), dupa ce s-au
realizat corecTiile necesare, asa cum s-a prezentat i capitolul anterior;
2) al doilea element poate fi apreciat pe baza profitului realizat
i ultimii ani si a proiectarii acestuia pe o anumita perioada de
previziune. Pe cumparator nu-l intereseaza ideosebi trecutul, ci mai
degraba prezentul si viitorul, respectiv, ce remunerare va obTine pentru
capitalul pe care-l investeste;
3) al treilea element poate fi apreciat pe baza unor indicatori
specifici i cadrul analizei diagnostic, dar si prin luarea i considerare
a primelor doua elemente (a si b), prin evoluTia cifrei de afaceri, a
profitului, a politicii de investiTii etc.;
4) al patrulea element poate fi o explicaTie pentru situaTia i
care viitorul este mai valoros dec穰 prezentul, respectiv, pentru cazul
i care valoarea pe baza de venit (randament) este mai mare dec穰
valoarea patrimoniala (pe baza de active).
Evaluatorul stabileste, prin metode corespunzatoare (ce se
prezinta i raportul de evaluare), valoarea afacerii, care, desigur, va
fi apreciata diferit de cele doua parTi implicate i tranzacTie: cumparatorul
doreste sa cumpere c穰 mai ieftin, iar vazatorul sa obTina un
preT c穰 mai bun pentru afacerea sa, chiar daca aceasta nu are
performanTe deosebite.
Referitor la preTul tranzacTiei, la prima vedere, marimea acestuia
ar trebui sa fie data de activul net corectat. Practica arata ca preTul de
vazare este i multe situaTii diferit de valoarea estimata de evaluator
pe baza metodei activului net corectat. Cumparatorul 罇i pune
problema ce va c龝tiga i viitor si i c穰 timp 罇i recupereaza capitalul
avansat (luad i calcul si plasamentele alternative). Daca stie ca
poate sa 罇i recupereze suma investita i n ani faTa de o alta investiTie
care necesita o perioada de 2n ani, el este dispus sa plateasca un preT
mai ridicat.
În efectuarea unor tranzacTii pot sa apara si situaTii de genul
urmator:
1) cumparatorul plaseaza banii si asteapta un profit, fara a se
implica în administrarea si gestiunea firmei. intr-o asemenea situaTie,
tranzacTia nu se realizeaza sau preTul realizat al tranzacTiei este scazut
si determinat i principiu de activul net;
2) cumparatorul plaseaza banii si asteapta sa conduca direct
sau indirect afacerea. in acest caz, preTul tranzacTiei poate sa creasca.
De exemplu, obiectul tranzacTiei 精 reprezinta un restaurant evaluat la
400 mii unitaTi monetare (u.m.), care asigura o rentabilitate de 10%,
respectiv, 40 mii u.m. Daca investitorul doreste o rentabilitate de 20%,
restaurantul este prea scump, tranzacTia nu se va icheia la 400 mii
u.m. pentru ca se c龝tiga 40 mii u.m. anual la un capital de 400 mii
u.m. prin plasarea sumei itr-o investiTie alternativa cu un risc mai
scazut (depozit bancar). Dar cumparatorul este un profesionist i
domeniu si se bazeaza pe capacitatea sa de a mari cifra de afaceri si,
implicit, profitul de 2-3 ori, deci profitul anual pe care mizeaza este de
peste 80 mii u.m.
RaTionamentul cumparatorului este urmatorul: restaurantul
este bine plasat, dar are un management slab pentru ca vazatorul se
ocupa puTin de afacerile sale. in aceste condiTii, este posibil ca tranzacTia
sa se icheie pentru 400 mii u.m. 19119p1511t deoarece percepTia cumpara
torului este ca, desi rentabilitatea asteptata (20%) nu este atinsa la
momentul tranzacTiei, prin preluarea afacerii si impunerea unui
management eficient se poate ajunge rapid si cu costuri reduse la acest
nivel. Facem precizarea ca aceasta nu reprezinta o valoare de piaTa, ci
o valoare de investiTie.
5.2. Valoarea si preTul întreprinderii
Valoarea unui bun este fondata pe noTiunile de utilitate,
raritate, dorinTa si putere efectiva de cumparare, preTul fiind acel punct
de echilibru i care vazatorul si cumparatorul accepta tranzacTia la un
moment dat. Valoarea reprezinta o calitate a unui bun, a unei proprietaTi
sau afaceri care 靖 este atribuita convenTional i urma unei
judecaTi. Valoarea nu este un fapt, ci o opinie.
PreTul este rezultatul negocierii dintre vazator si cumparator,
respectiv, suma platita (icasata) pentru icheierea tranzacTiei. El are
un caracter obiectiv, fiind un fapt tangibil, real, verificabil.
Valoarea rezulta i urma operaTiunii de evaluare si reprezinta o
marime convenTionala stabilita de evaluator, fiind independenta de
parTile negociatoare. Valoarea are un evident caracter subiectiv, deoarece
reprezinta opinia evaluatorului i condiTiile specifice ale itreprinderii
sau proprietaTii evaluate. Evaluatorul, prin parcurgerea itregului
proces de evaluare, poate stabili un evantai de valori care se vor
constitui ca baza de pornire a negocierilor.
DiferenTa dintre preT si valoare este determinata de motivaTiile
vazatorului si cumparatorului, de raportul de forTe pe piaTa, precum si
de unele criterii subiective.
PreTul este deci influenTat at穰 de criterii obiective, c穰 si de
criterii subiective.
Criteriile obiective sunt determinate de metodele de calcul
capabile sa stabileasca valoarea corecta a itreprinderii. Valoarea
corecta se bazeaza, pe de o parte, pe proprietaTile, bunurile tangibile si
activele intangibile, iar pe de alta parte, pe volumul datoriilor firmei
considerate. Caracterul obiectiv rezulta din faptul ca valoarea, i acest
caz, se bazeaza i cea mai mare parte pe tranzacTii trecute recunoscute
de piaTa (achiziTionarea unui teren sau a unei marfi, contractarea unui
credit etc.) si care au un caracter verificabil.
Criteriile subiective sunt itemeiate preponderent pe noTiunea de
utilitate, i fond pe intensitatea dorinTei de a vinde, respectiv, de a
cumpara. Pentru evaluator, constituie o adevarata provocare luarea i
calcul a elementelor capabile sa influenTeze intensitatea dorinTei de a
vinde/cumpara.
in cadrul criteriilor subiective, distingem doua mari categorii
de elemente: a) Elemente psihologice; b) Elemente economice.
a) Elemente psihologice
intr-un studiu interesant realizat i SUA i urma cu cT稱va ani a
fost relevat un factor aproape neasteptat care influenTeaza preTul
firmelor i care acTionarul majoritar este i acelasi timp si director;
factorul i cauza este vârsta persoanei-cheie în afacere. S-a dovedit
ca firmele i care proprietarul-director este i v穩sta se vad mai
scump dec穰 celelalte (este vorba de firme comparabile). Persoanele
de 60-70 de ani nu sunt i mod real interesate sa vada pentru ca
afacerea face parte din viaTa lor, fara aceasta ei pierzadu-si activitatea
principala si nevoia de responsabilitate cu care s-au obisnuit.
in general, cel mai frecvent element psihologic 精 reprezinta
notorietatea. Cumparatorul va accepta sa plateasca un suprapreT,
adica o valoare superioara valorii economice a itreprinderii, pentru ca
odata cu aceasta afacere el 罇i va isusi si prestigiul acesteia. Trebuie
subliniat faptul ca aici nu este vorba doar de un element psihologic, ci,
i acelasi timp, si de un element obiectiv de natura economica prin
relaTia notorietate-perenitate.
b) Elemente economice
Cele mai importante elemente de aceasta natura pot fi grupate i
doua categorii:
1) elemente economice bazate pe raritate, respectiv, posibilitatea
de a cumpara o firma i situaTie de monopol sau o itreprindere
concurenta, care-i creeaza cumparatorului o situaTie deosebit de favorabila
pe piaTa; de exemplu, achiziTionarea unei firme din amonte
(furnizor) sau din aval (client) i scopul diminuarii costurilor sau
pentru penetrarea unor noi pieTe;
2) elemente economice bazate pe sinergie . De exemplu,
absorbirea unei firme care are o reTea comerciala importanta genereaza
efect de sinergie.
Synergia (grec.) are sensul de "conlucrare"; principiul 2+2=5 semnifica
asocierea mai multor organe pentru ideplinirea unei funcTii.
5.3. Clasificarea evaluarilor
Evaluarile pot fi clasificate i funcTie de mai multe criterii, itre
care sunt de menTionat urmatoarele:
1) Obiectul supus evaluarii, i funcTie de care se disting:
a) evaluari de proprietaTi imobiliare, bunuri mobile (masini si
echipamente), stocuri, creanTe etc.;
b) evaluari de active intangibile, care pot sau nu sa fie
iregistrate i contabilitate; se au i vedere at穰 activele intangibile ce
pot fi identificate si evaluate separat (licenTe, marci, brevete, contracte
etc.), c穰 si goodwill-ul;
c) evaluari de unitaTi operaTionale distincte din cadrul unei itreprinderi
(parTi dintr-o itreprindere - fabrici, secTii, ateliere, depozite,
magazine);
d) evaluari de societaTi comerciale (itreprinderi), acestea avad
ca obiect al evaluarii totalitatea unei afaceri.
2) Scopul (obiectivul) evaluarii, i raport de care identificam:
a) evaluari administrative; se realizeaza, de regula, i scopuri
fiscale (pentru determinarea masei impozabile), avad la baza
reglementari speciale sau baremuri;
b) evaluari economice; vizeaza stabilirea valorii de piaTa a unei
proprietaTi sau afaceri i vederea privatizarii, vazarii etc.
3) Beneficiarul evaluarii, criteriu dupa care deosebim:
a) evaluari pentru proprietarii afacerii sau proprietaTii evaluate i
vederea stabilirii bazei de negociere pentru vazare;
b) evaluari pentru instituTii financiar-bancare si fiscale i vederea
constituirii unor garanTii pentru credite, impozitarea unei operaTii de
vazare-cumparare, fuziune etc.;
c) evaluari pentru instituTii sau organisme publice;
d) evaluari pentru instanTele judecatoresti, atunci cad apar acTiuni
sau litigii legate de marimea, miscarea sau lichidarea patrimoniului sau
averii unei persoane juridice;
e) evaluari pentru persoane fizice: salariaTi, mostenitori ai proprietarilor
sau persoane care doresc sa achiziTioneze titluri de valoare
sau sa realizeze operaTiuni de asociere.
4) În funcTie de poziTia evaluatorului, dupa care distingem:
a) evaluari realizate de evaluatorul-consultant (consultant al
vazatorului sau cumparatorului);
b) evaluari realizate de evaluatorul-arbitru (consultant al vazatorului
si cumparatorului);
c) evaluari realizate de evaluatorul-expert neutru (numit cel mai
adesea i situaTii de litigiu, caz i care este nevoie de o opinie neutra).
5) În unele lucrari se utilizeaza drept criteriu de clasificare si
metoda de evaluare utilizata, facadu-se distincTie itre:
a) evaluari bazate pe active (patrimoniale), care abordeaza exclusiv
latura patrimoniala a afacerii;
b) evaluari bazate pe venit (randamentul afacerii);
c) evaluari bazate pe comparaTia de piaTa.
5.4. Momentele evaluarii întreprinderii
De la iceput trebuie facuta distincTie itre evaluarea itreprinderii
i condiTii de stabilitate economica itr-un sistem economicosocial
dat si situaTiile specifice determinate de schimbari socio-politice
sau evoluTii economice favorabile, dar mai ales nefavorabile (cele
marcate de criza economica si inflaTie puternica).
in ceea ce priveste economia romaeasca, trebuie aratat ca, i
perioada interbelica, activitatea de evaluare s-a realizat i conformitate
cu teoria si practica i domeniu pe plan internaTional. Printre lucrarile
de evaluare de referinTa aparute i acea perioada poate fi citata cartea
profesorului V.V. Protopopescu intitulata Valoarea intrinseca a
acTiunilor petrolifere cotate la bursa (1942), elaborata pe baza datelor
publicate i "Monitorul petrolului roma", nr. 4 din 15 februarie 1941.
Dupa actul naTionalizarii din anul 1948, noTiunea de valoare i
general (inclusiv de valoare a itreprinderii sau de valoare a proprietaTilor
imobiliare) a suferit o schimbare radicala, at穰 i doctrina, c穰
si i practica. in mod esenTial, i majoritatea cazurilor valoarea
manifestata pe piaTa era o valoare administrativa sau bazata pe costuri.
Referitor la iregistrarile financiare, s-au facut o evaluare
(administrativa) a mijloacelor fixe i anul 1950 si o reevaluare de
anvergura i anul 1964. Paa i anul 1990 au avut loc sapte "reasezari
de preTuri", ceea ce a facut ca acelasi mijloc fix produs i ani diferiTi, cu
aceeasi tehnologie, sa figureze i patrimoniul itreprinderii cu valori
diferite. in anul 1990, i baza HG nr. 945, au avut loc inventarierea si
reevaluarea patrimoniului unitaTilor economice de stat. Doi ani mai
t穩ziu, i baza HG nr. 26/22 ianuarie 1992, a avut loc o noua reevaluare
a unor active si pasive, ca urmare a modificarii cursului de schimb al
monedei naTionale si a regimului preTurilor si tarifelor. Prin HG
500/1994 se fac o noua reevaluare a imobilizarilor corporale si, i mod
necesar, modificarea capitalului social la societaTile comerciale cu
capital integral de stat, precum si la regiile autonome.
Odata cu apariTia HG 983/1998, s-a facut un prim pas pentru
legatura dintre informaTiile financiare ale firmelor si reprezentarea
valorii de piaTa sau de utilizare a activelor din patrimoniul lor, spre
deosebire de enumerarea anterioara, ce s-a bazat exclusiv pe indici
administrativi. De asemenea, HG 403/2000 precizeaza posibilitatea
reevaluarii activelor pe baza indicilor de inflaTie si a corectarii
diferenTelor de reevaluare obTinute, i funcTie de valoarea de piaTa sau
de utilizare a elementelor supuse reevaluarii.
Desigur, acceptarea de catre sistemul contabil romaesc a Standardelor
InternaTionale de Contabilitate si de Raportare Financiara i
sectorul privat, dar si i cel public a deschis o poarta importanta
pentru activitatea evaluatorilor profesionisti si pentru promovarea
standardelor europene si internaTionale de profil i prezentarea
informaTiilor financiare.
Ca urmare, OMFP nr. 1752 si nr. 1917, ambele din 2005,
prevad, referitor la întocmirea situaTiilor financiare din sectoarele
privat, mixt si public, necesitatea si posibilitatea evaluarii si
reevaluarii elementelor de activ si pasiv ale entitaTilor.
in general, evaluarea itreprinderii este necesara i cel puTin
urmatoarele situaTii:
OperaTiuni de achiziTii, fuziuni, majorari de capital. O
evaluare joaca un rol major i achiziTia unei companii. Ea furnizeaza o
opinie independenta privind valoarea afacerii, o marja i interiorul
careia se negociaza, i cele mai multe cazuri, preTul.
Cumparatorul sau vazatorul au adesea o imagine prestabilita si,
poate, deformata cu privire la valoarea afacerii, imagine care rareori
este apropiata de realitate. PreTul este, asa cum s-a aratat, bazat pe
consideraTii subiective, emoTionale.
Sunt cazuri i care asteptarile vazatorului sunt foarte ridicate,
pentru ca el a depus mulTi ani efort si devotament i acea afacere
(situaTiile de acest tip dau nastere la asa-numitul capital sentimental,
bazat pe efortul deosebit depus de vazator). De exemplu, proprietarul
unei mici afaceri, argumentad cu ideile din conceptul de capital
sentimental, cerea 1 mil. $ pe afacerea sa, desi un evaluator, poate,
indicase o valoare cuprinsa itre 600-700 mii $. Dupa cT稱va ani, timp
i care afacerea a avut de suferit pentru ca proprietarul era mai
degraba interesat sa gaseasca un cumparator dec穰 sa-si administreze
firma, tranzacTia s-a realizat, dar la un preT de 400 mii $.
Exproprieri. ProprietaTile pot fi expropriate de autoritaTi; i
funcTie de importanTa particulara a proprietaTii sau afacerii, se poate
stabili pierderea determinata de reamplasarea acesteia. Evaluatorul
trebuie, i acest caz, sa determine suma pierderilor ce vor fi compensate,
alaturi de valoarea de piaTa a proprietaTii/afacerii expropriate.
in mod uzual, despagubirile sunt legate de pierderea definitiva
sau temporara de goodwill ca urmare si i timpul reamplasarii. in plus,
firmele pot fi compensate pentru pierderea de afacere din timpul
exproprierii.
Suport în caz de litigii. in Tarile cu economie dezvoltata, sunt
multe cazuri i care prin acTiunea i instanTa o firma doreste sa-si
recupereze pierderile de valoare i afaceri; de exemplu, pierderi i
afaceri din cauza contrafacerii produselor, nerespectarea contractelor,
denigrarea marcii etc. in toate aceste cazuri, evaluarea afacerii va
furniza o valoare reala a pierderii si va fi folosita i instanTa pentru
susTinerea cauzei.
Disputele între acTionari. Nu sunt rare cazurile i care pentru
o firma necotata la bursa apare necesitatea evaluarii afacerii, pentru ca
un acTionar doreste sa se retraga din firma si sa-si primeasca rapid cota
parte din capitalul investit.
Disputele între soTi. in practica, este posibil ca evaluarea unei
afaceri sa fie necesara i cazul divorTului, daca unul dintre soTi deTine
acTiuni la una sau mai multe companii. Sunt cunoscute multe cazuri i
state cu reglementari i acest sens, i care hotar穩ea instanTei a fost ca,
iainte de a se stabili partajul, sa se realizeze evaluarea firmei (sau
firmelor) la care unul dintre soTi deTinea acTiuni sau parTi sociale.
Solicitarea instituTiilor financiare. Evaluarea poate fi ceruta
de instituTii financiare sau alTi furnizori de capital, care vor sa aiba,
iainte de a decide finanTarea sau continuarea finanTarii, valoarea
companiei 絈prumutate. De regula, i aceste cazuri, evaluatorul
prezinta at穰 valoarea i condiTii de exploatare continua, c穰 si
valoarea de lichidare a afacerii.
În acTiuni juridice cu scop patrimonial (succesiune, faliment,
constituirea de ipoteci etc.).
5.5. Prevederile Standardului InternaTional de Practica în
Evaluare (GN 6) referitoare la evaluarea întreprinderii
5.5.1. Elemente introductive cuprinse în Standardul GN6
Comitetul pentru Standarde InternaTionale de Evaluare
(IVSC) a adoptat acest Standard pentru a 絈bunataTi conTinutul si
calitatea evaluarilor de itreprinderi i cadrul comunitaTii internaTionale,
i beneficiul orientarii utilizatorilor situaTiilor financiare si al evaluarilor
de itreprinderi.
Evaluarile de întreprinderi sunt solicitate si efectuate, i mod
uzual, pentru stabilirea valorii de piaTa ca baza de evaluare, conform
prevederilor din Standardul InternaTional de Evaluare 1 (IVS 1).
Atunci cad sunt folosite alte baze de evaluare, sunt aplicabile
prevederile din IVS 2, cu explicaTiile si clarificarile adecvate.
in general, conceptele, procesele si metodele aplicate i evaluarea
itreprinderilor sunt similare cu cele folosite pentru alte tipuri de
evaluari. AnumiTi termeni pot avea sensuri sau utilizari diferite. Acele
diferenTe permit clarificari importante oriunde ar fi folosite. Acest GN
prezinta definiTiile importante utilizate i evaluarile de itreprinderi.
Evaluatorii si utilizatorii serviciilor de evaluare trebuie sa faca
distincTie itre valoarea unei entitaTi de afaceri sau a unei proprietaTi
specializate generatoare de afaceri, evaluarea activelor deTinute de o
astfel de entitate si alte diferite aplicaTii posibile ale itreprinderii sau
consideraTiile de continuitate a activitaTii it稷nite i evaluarea drepturilor
legate de proprietatea imobiliara. Un exemplu i acest sens sunt
evaluarile proprietaTilor generatoare de afaceri .
5.5.2. Aria de aplicabilitate a Standardului GN6
Acest GN este elaborat pentru a sprijini efectuarea sau utilizarea
evaluarilor de itreprinderi. in plus, faTa de elementele care sunt
comune cu alte Standarde InternaTionale de Evaluare, acest GN conTine
o analiza mai amanunTita a procesului de evaluare a itreprinderii.
Aceasta analiza are rolul de a prezenta o baza de comparaTie cu alte
tipuri de evaluari, isa nu trebuie considerata ca fiind obligatorie sau
limitativa, cu excepTia prevederilor stabilite ca atare i acest GN sau
i alte Standarde InternaTionale de Evaluare.
Deoarece i evaluarea itreprinderii pot fi aplicabile si alte
principii de baza ale evaluarii, la fel ca si Standardele InternaTionale
de Evaluare, acest GN trebuie iTeles ca icorporad toate celelalte
paragrafe aplicabile din Standardele IVSC.
5.5.3. DefiniTii fundamentale în evaluarea întreprinderii
potrivit Standardului GN6
Abordarea în evaluare este, i general, o cale de estimare a
valorii prin folosirea uneia sau mai multor metode specifice de
evaluare. Se utilizeaza, potrivit IVS, urmatoarele tipuri de abordari i
evaluarea itreprinderilor: a) abordarea bazata pe active; b) abordarea
prin capitalizarea veniturilor; c) abordarea prin piaTa.
Abordarea bazata pe active reprezinta o cale de estimare a
valorii unei itreprinderi si/sau unei participaTii la capital, utilizad
metode bazate pe valoarea de piaTa a activelor individuale ale itreprinderii,
minus datoriile.
Abordarea prin capitalizarea venitului constituie o cale generala
de estimare a valorii itreprinderii, participaTiilor sau unei acTiuni prin
folosirea uneia sau mai multor metode prin care valoarea este estimata
prin convertirea beneficiilor (c龝tigurilor) anticipate i valoare a capitalului.
Abordarea prin piaTa se defineste ca o cale generala de estimare
a valorii unei itreprinderi, participaTii sau a unei acTiuni prin folosirea
uneia sau mai multor metode, care compara subiectul evaluat cu alte
itreprinderi similare, participaTii sau acTiuni similare care au fost
vadute.
in evaluarea itreprinderii se utilizeaza o serie de noTiuni cum ar
fi: active nete; capitalizare; companie operaTionala; continuitatea
activitaTii; control; control majoritar; discont pentru lipsa de
control; discont pentru nelichiditate; discont pentru participaTie
minoritara; factor de capitalizare; flux de numerar (cash-flow);
flux de numerar brut; flux de numerar net; flux de nume-rar
pentru capitalul propriu; flux de numerar pentru capitalul investit;
fond comercial (goodwill); fond comercial personal; fond comercial
transferabil; fond de rulment (net); participare minoritara;
participara majoritara; prima de control; rata de actualizare; rata
de capitalizare; rata de evaluare; structura capitalului; valoare
contabila; valoare contabila corectata; valoare de exploatare continua;
venit net; durata de viaTa economica.
Din definiTiile enumerate anterior le vom aduce i atenTie din
standardul menTionat pe acelea pe care le-am considerat mai reprezentative
si mai frecvent it稷nite.
Activele nete sunt active totale minus datorii totale.
Capitalul investit reprezinta suma dintre capitalul propriu si
datoriile pe termen lung.
Capitalizarea semnifica cele trei aspecte enumerate:
a) transformarea venitului i valoare;
b) structura capitalului unei itreprinderi;
c) recunoasterea unei cheltuieli mai degraba sub forma de activ
dec穰 sub forma de cheltuieli curente.
Continuitatea activitaTii poate sa isemne:
a) o itreprindere i exploatare;
b) o premisa a evaluarii, conform careia evaluatorii si contabilii
considera o itreprindere ca un stabiliment/entitate care 罇i va continua
activitatea de exploatare itr-un orizont de timp nelimitat. Premisa
continuitaTii activitaTii reprezinta o alternativa la premisa lichidarii.
Adoptarea premisei continuitaTii activitaTii permite ca itreprinderea sa
fie evaluata la o valoare mai mare dec穰 valoarea ei de lichidare si este
esenTiala pentru estimarea valorii de piaTa a întreprinderii;
c) entitatea privita i sensul continuarii activitaTii sale itr-un
viitor previzibil.
Controlul reprezinta autoritatea de a guverna managementul si
politicile unei itreprinderi.
Controlul majoritar este gradul de control asigurat de o poziTie
majoritara.
Costul de înlocuire nou este costul curent al unui element nou,
similar, care are o utilitate aproape echivalenta cu cea a elementului
evaluat.
Costul de reproducTie nou este costul curent al unui element
nou, identic.
Discontul pentru lipsa de control este un procentaj sau o suma
dedusa din valoarea unei participaTii (pachet de acTiuni) calculata ca
prorata din valoarea totala a itreprinderii, care reflecta lipsa unora
sau a tuturor drepturilor de control.
Discontul pentru nelichiditate reprezinta o suma sau un procentaj
care se deduce dintr-o participaTie la capital, pentru a reflecta
lipsa de lichiditate.
Discontul pentru participaTie minoritara este discontul aplicabil
la o participaTie minoritara, care reflecta lipsa puterii de control.
Factorul de capitalizare este orice multiplu utilizat pentru a
transforma venitul i valoare.
Fluxul de numerar (cash-flow) reprezinta profitul net plus
amortizarea si alte cheltuieli non-cash (numit si flux brut de numerar).
Fluxul net de numerar este, pentru o perioada de exploatare,
numerarul care ramae dupa ce au fost finanTate toate necesitaTile
itreprinderii. Acest flux poate fi disponibil pentru acTionari sau
disponibil pentru capitalul investit.
Fluxul net de numerar disponibil pentru acTionari este calculat
prin urmatoarea formula: profit net curent, plus amortizare si alte
cheltuieli non-cash, minus cheltuieli de capital, minus cresterile fondului
de rulment, plus cresterea anuala a datoriilor purtatoare de
dobazi, dupa scaderea restituirilor de credite.
Fluxul net de numerar disponibil pentru capitalul investit (sau
pentru firma) este calculat prin urmatoarea formula: profit brut din
exploatare, minus impozitul pe profit, plus amortizarea si alte cheltuieli
non-cash, minus cheltuieli de capital, minus cresterile fondului de
rulment.
Fondul comercial (goodwill) este acel activ necorporal care
apare ca rezultat al numelui comercial, reputaTiei, clientelei,
localizarii, produselor si altor factori similari care produc beneficii
economice.
Participarea minoritara este acea poziTie a proprietarului, care-i
asigura sub 50% din voturile totale ale unei itreprinderi.
PoziTia majoritara este poziTia proprietarului care deTine peste
50% din voturile totale itr-o itreprindere.
Prima de control este plusul de valoare aferent pachetului de
control, care reflecta puterea sa de control, i contrast cu un pachet
minoritar.
Rata de actualizare reprezinta o rata a rentabilitaTii utilizata
pentru a converti o suma de bani, de platit sau de primit i viitor, i
valoare prezenta.
Rata de capitalizare este orice divizor (de obicei, exprimat
procentual) care este folosit pentru a transforma venitul i valoare.
Rata de evaluare semnifica un factor i care o valoare sau un
preT servesc ca numarator, iar datele financiare, de funcTionare sau
fizice, servesc ca numitor.
Valoarea contabila corectata este valoarea contabila care
rezulta atunci cad valoarea unuia sau mai multor active sau datorii
este corectata prin adaugare, eliminare sau modificare de sume faTa de
valoarea lor de iregistrare contabila.
Valoarea neta contabila, referitor la active, reprezinta costul
capitalizat al unui activ minus amortizarea cumulata si orice pierdere
cumulata din depreciere, asa cum apare iregistrata i contabilitatea
itreprinderii.
Referitor la o itreprindere/entitate, valoarea contabila neta este
diferenTa itre activele totale (dupa scaderea amortizarii cumulate si a
oricarei pierderi din depreciere) si datoriile totale, asa cum acestea
apar i bilanT.
Valoarea de exploatare continua reprezinta valoarea unei itreprinderii
sau a unei participaTii la aceasta, ca activitate i desfasurare.
Totodata, valoarea de exploatare continua si reprezinta
elementele necorporale ale valorii unei itreprinderi i exploatare,
care rezulta din factori cum ar fi: a) deTinerea de forTa calificata de
munca; b) o instalaTie funcTionala; c) existenTa licenTelor, sistemelor si
procedurilor necesare.
Venitul net se compune din venituri totale minus cheltuieli
totale, inclusiv impozitele aferente.
ViaTa economica reprezinta perioada i care proprietatea poate
fi utilizata i mod profitabil.
5.5.4. RelaTia Standardului GN6 cu Standardele
InternaTionale de Contabilitate
Evaluarile de itreprinderi sunt utilizate i mod uzual ca baza
pentru alocarea diferitelor active, necesara i cazul elaborarii sau
retratarii situaTiilor financiare. in acest context, evaluatorii de itreprinderi
reflecta valoarea de piaTa a tuturor componentelor bilanTului
contabil al unei societaTi, pentru a fi i concordanTa cu Standardele de
Contabilitate, avad i vedere convenTia care reflecta efectul modificarii
preTurilor.
in unele situaTii, evaluarea itreprinderii furnizeaza o baza
pentru estimarea marimii deprecierii anumitor active imobilizate. in
acest caz, evaluarea itreprinderii poate sau nu sa fie principalul motiv
pentru evaluare, iar 絈pletirea serviciilor evaluatorului de itreprinderi
cu cele ale evaluatorului de proprietaTi imobiliare, de exemplu, este
necesara pentru o alocare si reflectare corecta, i situaTia financiara, a
valorii de piaTa a activelor.
Alte consideraTii referitoare la relaTia dintre evaluarile de itreprinderi
si Standardele de Contabilitate sunt similare cu prevederile
prezentate i Standardul InternaTional de AplicaTie în Evaluare 1
(IVA 1).
5.5.5. Principalele instrucTiuni de aplicare
a acestui standard în procesul de evaluare
Evaluarile de întreprinderi pot fi necesare pentru mai multe
utilizari posibile care includ achiziTionari si vânzari de întreprinderi
individuale, fuziuni, evaluarea participaTiilor deTinute de acTionari
si altele asemanatoare.
Cad scopul evaluarii necesita o estimare a valorii de piaTa,
evaluatorul va aplica definiTiile, procedurile si metodologiile compatibile
cu prevederile conTinute i IVS 1.
in cazurile i care un angajament implica o baza de evaluare
diferita de valoarea de piaTa, evaluatorul va identifica foarte clar tipul
de valoare implicata, va defini o astfel de valoare si va parcurge toTi
pasii necesari pentru a face distincTia între estimarea acelui tip de
valoare si estimarea valorii de piaTa.
Daca, i opinia evaluatorului, anumite aspecte ale unui
angajament indica faptul ca este necesara si adecvata o deviere faTa
de orice prevedere din IVS sau din acest GN, o astfel de deviere va
fi menTionata, iar motivul pentru care a fost facuta va fi clar menTionat
i orice rapoarte de evaluare (verbale sau scrise) prezentate de
evaluator. Evaluatorul va parcurge toTi pasii necesari pentru a se
asigura ca toate sursele de informaTii consultate sunt credibile si
adecvate procesului de evaluare. in multe cazuri, o verificare
completa a surselor de informaTii secundare sau terTiare nu intra i
atribuTiile evaluatorului. Prin urmare, evaluatorul va itreprinde toate
acTiunile necesare pentru a verifica exactitatea si corectitudinea
surselor de informaTii, asa cum se obisnuieste pe piaTa si i zona unde
se face evaluarea.
Pentru evaluarea întreprinderii este normal ca evaluatorul de
acest gen de bun sa ceara si sa se bazeze pe ajutorul altor evaluatori
si/sau al altor profesionisti. Un exemplu uzual i acest sens este
recurgerea la ajutorul unui evaluator de proprietaTi imobiliare, care
evalueaza componentele proprietaTii imobiliare deTinute de itreprinderea
respectiva. in cazul în care se apeleaza si la serviciile altor
experTi, evaluatorul de întreprinderi va respecta urmatoa-rele
cerinTe:
1) va face verificarile necesare pentru a se asigura ca astfel de
servicii sunt ideplinite integral, iar concluziile sunt rezonabile si
credibile;
2) va menTiona faptul ca o astfel de verificare nu a fost
facuta.
Evaluatorii de itreprinderi trebuie sa se bazeze, i mod
frecvent, pe informaTiile primite de la client sau de la reprezentanTii
acestuia. in rapoartele de evaluare, verbale sau scrise, sursele tuturor
informaTiilor luate i considerare vor fi prezentate de evaluator, iar
aceste informaTii vor fi verificate ori de c穰e ori este posibil, i mod
rezonabil.
Chiar daca multe din principiile, metodele si tehnicile evaluarii
de itreprinderi sunt asemanatoare cu cele din alte domenii de
evaluare, evaluarile de itreprinderi necesita cerinTe speciale de
pregatire, instruire, cunostinTe si experienTa.
Continuitatea activitaTii are c穰eva iTelesuri/sensuri i contabilitate
si i evaluare. in câteva contexte, continuitatea activitaTii reprezinta
o premisa prin care evaluatorii si contabilii considera o
întreprindere ca o unitate care-si va continua exploatarea într-un
timp nedefinit.
Premisa continuitaTii activitaTii reprezinta o alternativa la
premisa lichidarii. Adoptarea premisei continuitaTii activitaTii
permite ca întreprinderea sa fie evaluata la o valoare mai mare
decât valoarea ei de lichidare si este esenTiala pentru estimarea
valorii de piaTa a întreprinderii.
in lichidari, valoarea multor active necorporale (de exemplu,
fondul comercial) tinde spre zero, iar valoarea tuturor activelor
corporale reflecta circumstanTele lichidarii. Si cheltuielile asociate cu
lichidarea (comisioane de vazari, onorarii, impozite si taxe, alte
costuri de ichidere, cheltuielile administrative pe timpul icetarii
activitaTii si pierderea de valoare a stocurilor) sunt calculate si deduse
din valoarea estimata a itreprinderii.
Pentru a realiza evaluari competente de întreprinderi este
importanta atenTia acordata activitaTii curente de piaTa si
cunoasterii tendinTelor economice relevante. Pentru a estima
valoarea de piaTa a unei itreprinderi, evaluatorii de aceste bunuri
identifica si estimeaza marimea impactului unor astfel de consideraTii
i evaluarile lor si i rapoartele de evaluare.
Descrierea misiunii de evaluare a întreprinderii trebuie sa
cuprinda cel puTin urmatoarele elemente:
a) identificarea întreprinderii, a pachetului de acTiuni sau
valorii mobiliare care trebuie evaluata;
b) data efectiva a evaluarii;
c) definiTia valorii;
d) deTinatorul dreptului de proprietate;
e) scopul si utilizarea evaluarii.
Evaluatorul de întreprinderi trebuie sa ia i considerare i
activitatea sa urmatorii factori:
1) Drepturile, privilegiile sau condiTiile aferente dreptului de
proprietate, fie ca sunt deTinute de o societate pe acTiuni, de o
societate cu raspundere limitata sau de un proprietar individual.
Drepturile de proprietate sunt stabilite i diferite documente
legale. in diferite Tari, aceste documente pot fi articole din actele
constitutive, statute, acorduri de asociere, acorduri itre acTionari etc.
Drepturile si obligaTiile proprietarului participaTiei sunt iscrise
i documente ale itreprinderii. Unele drepturi si condiTii pot fi
conTinute itr-un contract de proprietate sau itr-un schimb semnat de
corespondenTa, iar aceste drepturi pot fi sau nu transferabile catre un
nou proprietar.
Documentele pot conTine restricTii cu privire la transferul dreptului
de proprietate, precum si prevederi asupra bazei de evaluare care
trebuie adoptata, i eventualitatea transferului dreptului respectiv. De
exemplu, documentele pot stipula ca dreptul care este transferat
trebuie sa fie evaluat ca o fracTiune, pro rata din valoarea totala a
acTiunilor emise, chiar daca dreptul care este transferat reprezinta o
participaTie minoritara. in fiecare caz, drepturile aferente proprietaTii,
care este evaluata, ca si drepturile atasate oricarui alt tip de
participaTii, trebuie luate i considerare ica de la iceput.
2) Natura întreprinderii si istoricul ei. Din moment ce
valoarea rezulta din beneficiile obTinute de viitorul proprietar, istoricul
este important, deoarece poate reprezenta un reper pentru asteptarile
privind beneficiile viitoare ale itreprinderii.
3) Mediul economic ce ar putea afecta întreprinderea în
cauza, inclusiv mediul politic si politica guvernamentala. Probleme ca
rata de schimb valutar, rata inflaTiei si rata dobazii pot afecta i mod
diferit itreprinderile care funcTioneaza i diferite sectoare ale
economiei.
4) CondiTiile si perspectiva domeniului de activitate, care pot
afecta întreprinderea în cauza.
5) Activele, datoriile, capitalul si situaTia financiara ale
întreprinderii.
6) Capacitatea întreprinderii de a obTine profit si de a plati
dividende.
7) Daca întreprinderea are sau nu valori/active necorporale.
Valoarea necorporala se poate prezenta sub forma de active
necorporale identificabile, cum ar fi brevete de invenTie, marci
comerciale, drepturi de autor, know-how, baze de date etc.
De asemenea, valoarea necorporala mai poate fi conTinuta i
active neidentificabile, adesea numite fond comercial. in acest context
se observa ca valoarea fondului comercial este similara cu fondul
comercial i accepTiunea contabilitaTii, respectiv, de valoare reziduala
(cost istoric i termeni contabili) dupa deducerea valorii tuturor
celorlalte active.
Daca itreprinderea deTine active necorporale, evaluatorul
trebuie sa se asigure ca valoarea activelor necorporale este reflectata
i totalitate si daca activele necorporale identificabile au fost sau nu
evaluate i mod distinct.
8) TranzacTiile anterioare în care au fost implicate drepturile
de proprietate ale întreprinderii în cauza.
9) Marimea relativa a participaTiei care trebuie evaluata.
Exista diferite niveluri de control sau de lipsa a controlului,
în funcTie de marimea participaTiilor. in unele cazuri, controlul
efectiv poate fi obTinut cu mai puTin de 50% din drepturile de vot.
Chiar daca o singura persoana deTine mai mult de 50% din drepturile
de vot si are controlul operaTional, pot exista anumite decizii, cum ar fi
dizolvarea itreprinderii, care pot fi aprobate cu mai mult de 50% din
drepturile de vot, precum si decizii care pot fi aprobate cu votul
tuturor acTionarilor.
Este esenTial ca evaluatorul sa fie atent cu privire la restricTiile
legale si la condiTiile menTionate de legile statului i care itreprinderea,
respectiva 罇i desfasoara activitatea.
10) Alte informaTii de piaTa, cum ar fi: ratele de rentabilitate
ale investiTiilor alternative, avantajele conferite de controlul deTinut,
dezavantajele lipsei de lichiditate etc.
11) CotaTiile de piaTa ale acTiunilor tranzacTionate pe o piaTa
reglementata, ca si preTurile de achiziTie ale participaTiilor sau ale
întreprinderilor implicate în acelasi domeniu de activitate.
Adesea, i special i tranzacTiile privind achiziTii de
itreprinderi, este dificila sau chiar imposibila obTinerea de informaTii
adecva-te. Chiar daca preTurile de tranzacTie pot fi cunoscute,
evaluatorul nu are posibilitatea sa stie ce garanTii si asigurari a acordat
vazatorul, ce condiTii au fost oferite sau primite, daca din societate au
fost luate, iainte de achiziTie, fonduri sau alte active sau ce impact are
regimul de impozitare asupra tranzacTiei.
InformaTiile comparabile trebuie itotdeauna utilizate cu grija si,
inevitabil, trebuie facute numeroase corecTii. Cad se utilizeaza
cursurile pe piaTa bursiera, trebuie sa se aiba i vedere ca aceste cotaTii
sunt rezultate din tranzacTiile efectuate pentru participaTii minoritare.
PreTul pentru achiziTionarea unei societaTi i totalitate reprezinta 100%
din valoarea itreprinderii. Trebuie facute corecTii (ajustari) pentru
diferenTele existente i ceea ce priveste puterea de control deTinuta.
12) Orice alte informaTii considerate de evaluator ca relevante.
Utilizarea situaTiilor financiare este de mare importanTa i
procesul de evaluare a itreprinderii.
Exista trei scopuri ale analizei financiare si corecTiilor:
a) iTelegerea relaTiilor existente itre elementele din contul de
profit si pierdere si cele din bilanT, inclusiv a tendinTelor care s-au
manifestat de-a lungul timpului, pentru aprecierea riscurilor inerente
i activitatea itreprinderii, precum si a perspectivelor de performanTa
financiara viitoare;
c) compararea cu itreprinderi similare pentru a stabili parametrii
de risc si cei de valoare;
c) ajustarea situaTiilor financiare istorice pentru a estima
abilitaTile economice, precum si perspectivele itreprinderii.
Pentru a facilita iTelegerea situaTiei economice si a riscului
investiTiei i itreprindere, situaTiile financiare trebuie analizate în
termeni: 1) monetari; 2) procentuali (elementele din contul de
profit si pierderi exprimate ca procentaje din vânzari, iar
elementele din bilanT exprimate ca procentaje din totalul activelor
înscrise în bilanT); 3) de rate financiare.
Analiza în termeni monetari, asa cum apare i situaTiile
financiare, este utilizata pentru a stabili tendinTele si relaTiile itre
conturile de venituri si de cheltuieli ale unei itreprinderi, de-a lungul
timpului. Aceste tendinTe si relaTii sunt utilizate pentru a stabili fluxul
de venit asteptat a fi generat i viitor, precum si necesarul de capital
care sa permita itreprinderii sa genereze acel flux de venit.
Analiza în termeni procentuali compara elementele de venituri
si cheltuieli din conturile de profit si pierdere cu totalul veniturilor
obTinute si elementele de active, respectiv, datorii din bilanT, cu activele
totale. Analiza procentuala este utilizata pentru a compara tendinTele
relaTiilor existente, de-a lungul timpului, itre elementele de venituri si
cele de cheltuieli sau itre posturile din bilanT pentru itreprinderea i
cauza sau i raport cu cele ale itreprinderilor similare.
Analiza în termeni de rate financiare este utilizata pentru a
compara riscul relativ al itreprinderii i cauza de-a lungul timpului si
cu cel al itreprinderilor similare.
Pentru estimarile valorii de piaTa a itreprinderii, trebuie facute
corecTii uzuale ale înregistrarilor financiare, i scopul de a reflecta
c穰 mai corect realitatea economica, at穰 i ceea ce priveste fluxul de
venit, c穰 si bilanTul contabil.
CorecTiile situaTiei financiare trebuie facute asupra datelor
financiare raportate, pentru elementele care sunt relevante si semnificative
i procesul de evaluare. CorecTiile pot fi adecvate pentru urmatoarele
motive:
1) pentru corectarea veniturilor si cheltuielilor la niveluri care
sunt i mod rezonabil reprezentative pentru continuarea activitaTilor
de exploatare;
2) pentru prezentarea pe o baza consecventa at穰 a datelor
financiare ale itreprinderii i cauza, c穰 si a celor ale itreprinderilor
luate ca baza de comparaTie;
3) pentru a converti valorile iregistrate i valori de piaTa;
4) pentru a corecta activele si datoriile din afara exploatarii,
precum si veniturile si cheltuielile aferente acestora;
5) pentru a corecta veniturile si cheltuielile neeconomicoase.
În funcTie de puterea de control aferenta unei participaTii
supuse evaluarii, se apreciaza daca o corecTie este adecvata sau
nu. Pentru drepturile de control, inclusiv un drept de participaTie de
100%, majoritatea corecTiilor pot fi adecvate, daca deTinatorul ar putea
sa faca modificarile implicate de corecTie. Pentru evaluarea partici
paTiilor minoritare, ai caror deTinatori nu au autoritatea de a modifica
majoritatea elementelor, evaluatorul trebuie sa fie atent pentru a
reflecta aceasta situaTie atunci cad face corecTiile. CorecTiile uzuale
din situaTiile financiare includ:
1) Eliminarea din contul de profit si pierdere a unor
evenimente extraordinare si a impactului acestora asupra bilanTului
contabil, daca acest impact exista. Din moment ce este improbabil
ca aceste evenimente sa se repete, un cumparator al unei
participaTii nu va beneficia de ele si deci nu le va prevedea i fluxul de
venit. Pot fi necesare corecTii si asupra impozitelor. Aceste tipuri de
corecTii sunt adecvate, i mod tipic, pentru evaluarea at穰 a pachetului
de control, c穰 si a pachetelor minoritare. Exemple de evenimente
extraordinare pot fi:
a) greve, daca nu sunt ceva obisnuit;
b) cheltuielile de punere în funcTiune a unei instalaTii;
c) fenomene meteorologice, cum ar fi: inundaTii, uragane etc.
Evaluatorul trebuie sa fie prudent cad face corecTii datorate
elementelor extraordinare atunci când acestea apar în mai mulTi ani,
dar de fiecare data sunt rezultatul unor evenimente diferite. Multe
itreprinderi nu se confrunta cu evenimente extraordinare i fiecare
an; de aceea, evaluatorul trebuie sa ia i considerare constituirea unor
eventuale provizioane pentru aceste cheltuieli.
2) Eliminarea din bilanT si din contul de profit si pierdere a
impactului elementelor din afara exploatarii, i contextul evaluarii
participaTiei (pachetului) de control. in contextul evaluarii unei participaTii
minoritare, aceste corecTii pot sa nu fie adecvate. Daca exista i
bilanT active din afara exploatarii, ele trebuie extrase si evaluate i
mod distinct faTa de restul activitaTilor de exploatare. Elementele din
afara exploatarii trebuie evaluate la valoarea de piaTa. Impozitele pot
necesita, de asemenea, corecTii. Costurile de vazare ar trebui luate i
considerare. CorecTiile efectuate i contul de profit si pierdere ar
trebui sa aiba i vedere eliminarea at穰 a veniturilor, c穰 si a cheltuielilor
aferente activelor din afara exploatarii, inclusiv a impactului
impozitarii. Exemple de elemente din afara exploatarii si corecTiile
adecvate pentru acestea:
a) Personal auxiliar. in cazul acestuia, se elimina cheltuielile cu
compensaTiile, impozitele aferente si trebuie corectate impozitele pe
venit. Evaluatorul trebuie sa fie precaut atunci cad face corecTii la
elemente cum ar fi personalul auxiliar pentru a ajunge la niveluri
mentenabile ale profiturilor posibil de obTinut. Astfel, exista pericolul
supraevaluarii itreprinderii i cazul i care cheltuielile sunt reintegrate
i profit, exceptad cazul i care evaluatorul stie despre clientul
sau ca acesta are puterea de control, care 靖 permite sa faca schimbari
si intenTioneaza sa disponibilizeze personalul excedentar.
b) Active auxiliare (de exemplu, un avion care nu e folosit pentru
activitatea de exploatare). in acest caz, se elimina valoarea avionului si a
oricaror active si datorii din bilanT (dupa ce itreprinderea a fost evaluata,
valoarea activelor auxiliare, diminuata de costurile de vazare si impozite,
daca exista, se va adauga i procesul de reconciliere a valorii). Se
elimina impactul deTinerii avionului asupra contului de profit si pierdere,
respectiv, asupra cheltuielilor (combustibil, echipaj, hangar, impozite,
itreTinere etc.) si veniturilor aferente (veniturile obTinute din efectuarea
de curse charter sau din ichirierea avionului).
c) Activele redundante (excedentare sau care nu sunt necesare
pentru activitatea itreprinderii) ar trebui tratate i raportul de evaluare
i mod similar cu elementele din afara exploatarii. Astfel de elemente
de active redundante pot include i principal licenTe, contracte
de franciza si drepturi de autor neutilizate, investiTii i teren, i cladiri
ichiriate si echipamente i surplus; investiTii i alte itreprinderi; un
portofoliu de titluri de plasament; numerarul excedentar sau depozitele
la termen. Valoarea realizabila neta a activelor redundante (diminuata
de costurile de vazare si de impozitul pe venit) trebuie adaugata ca o
intrare la fluxul de numerar net din exploatare, de obicei i primul an
al perioadei de previziune.
d) Amortizarea poate sa necesite o corecTie faTa de amortizarea
contabila sau cea fiscala, care sunt reflectate i situaTiile financiare,
pentru a estima acea amortizare care poate fi comparata, cu mai mare
acurateTe, cu amortizarea utilizata de itreprinderile similare. Pot fi
necesare si corecTii de impozit.
e) Stocurile contabile pot necesita corecTii pentru a asigura o
mai buna comparabilitate a lor cu cele ale itreprinderilor similare, ale
caror iregistrari contabile pot fi Tinute pe o baza diferita faTa de cea a
itreprinderii i discuTie sau pentru a reflecta realitatea economica cu
mai mare acurateTe. CorecTiile stocurilor pot fi diferite cad se iau i
considerare contul de profit si pierdere si bilanTul. De exemplu,
metoda primul intrat-primul iesit (o metoda de evaluare a costului
stocurilor care presupune ca primul lot achiziTionat va fi si primul
vadut) poate sa reprezinte cu mai multa acurateTe valoarea stocurilor
atunci cad se construieste un bilanT contabil i valori de piaTa. Dar,
cad este examinat contul de profit si pierdere, metoda ultimul
intratprimul iesit (o metoda de evaluare a costului stocurilor care
presupune ca ultimul lot achiziTionat va fi vadut primul) poate
reprezenta mai bine nivelul venitului i perioade de inflaTie sau de
deflaTie. Pot fi necesare si corecTii asupra impozitului.
f) Remunerarea proprietarului (proprietarilor) poate necesita
o corecTie pentru a reflecta costul de piaTa al ilocuirii muncii
acestora. Poate fi necesar sa fie luate i considerare si indemnizaTiile
de licenTiere ale personalului auxiliar. Pot fi necesare si corecTii de
impozit. Analiza contractelor de munca poate furniza informaTii
pentru corectarea la nivel de valoare (nu de costuri) i cazul icetarii
relaTiilor contractuale cu cadrele superioare.
g) Costul elementelor în leasing, închiriate sau contractate în
orice alt mod cu parteneri înrudiTi, poate necesita corecTii pentru a
reflecta valoarea de piaTa a plaTilor. Pot fi necesare si corecTii de
impozit.
3) Unele corecTii care se efectueaza în contextul evaluarii
întregii întreprinderi ar putea sa nu fie facute în contextul
evaluarii unei participaTii minoritare la acea entitate, deoarece
deTinatorul participaTiei minoritare nu are puterea legala sa le faca.
CorecTiile situaTiei financiare se fac pentru a-l ajuta pe evaluator
sa emita o concluzie în ce priveste evaluarea. Daca evaluatorul
acTioneaza i ipostaza de consultant al cumparatorului sau al vazatorului
itr-o tranzacTie, corecTiile trebuie iTelese de catre client. De
exemplu, eventualul cumparator trebuie sa iTeleaga ca valoarea rezultata
dupa aplicarea corecTiilor poate reprezenta suma maxima care ar
trebui platita. Daca un cumparator nu crede ca pot fi facute 絈bunataTiri
financiare sau de exploatare, va fi adecvat un preT mai mic.
CorecTiile facute trebuie sa fie descrise si fundamentate.
Evaluatorul trebuie sa fie foarte atent cad corecteaza iregistrarile
istorice. Aceste corecTii trebuie discutate i itregime cu clientul.
Evaluatorul trebuie sa faca corecTiile numai dupa o cunoastere
prealabila a itreprinderii respective, astfel ic穰 sa poata susTine
validitatea lor.
in cadrul Standardului menTionat sunt prezentate si tipurile de
abordari i evaluare, care vor fi prezentate la temele ce trateaza aceste
aspecte.
Totodata, Standardul se finalizeaza cu aspecte ale procesului de
reconciliere i evaluare, care vor fi icorporate i partea din lucrare
referitoare la raportul de evaluare.
5.5.6. Principalele prevederi ale Standardului InternaTional de
AplicaTie în Evaluare 1- Evaluarea pentru raportarea financiara
Obiectivul acestui standard este de a explica principiile care
stau la baza evaluarilor realizate pentru utilizarea în situaTiile
financiare si în conturile adecvate ale întreprinderilor. Evaluatorii
care efectueaza lucrari de aceasta natura ar trebui sa aiba o buna iTelegere
a conceptelor si principiilor contabile specificate i Standardele
InternaTionale de Contabilitate relevante.
in cazul evaluarii pentru raportarea financiara, este fundamental
ca evaluatorul sa utilizeze definiTii bazate pe condiTiile de pe piaTa, sa
fie obiectiv si sa prezinte integral aspectele relevante, itr-un format
adecvat si usor de utilizat.
Acest standard se utilizeaza pentru toate evaluarile claselor de
active, incluse i orice situaTie financiara, care corespund calificarii si
experienTei evaluatorilor.
Standardele InternaTionale de Evaluare (IVS) faciliteaza
tranzacTiile internaTionale si viabilitatea pieTelor globale, prin armonizarea
si transparenTa din raportarea financiara. Ca urmare, standardul
menTionat este elaborat i contextul Standardelor InternaTionale de
Raportare Financiara (IFRS) de la 31 martie 2004.
Standardele InternaTionale de Raportare Financiara (IFRS)
adopta doua modele pentru recunoasterea activelor în bilanT, un
model bazat pe cost si un model bazat pe valoarea justa. Acolo
unde se aplica modelul bazat pe valoarea justa, este necesara o
reevaluare curenta a activului si acest standard evidenTiaza acele
circumstanTe specifice i care urmeaza sa fie raportate valori de piaTa.
CerinTele legislative, contabile, de jurisprudenTa si reglementarile
pot impune modificari ale acestui standard i unele Tari sau i
anumite condiTii.
Orice deviere, cauzata de asemenea circumstanTe, trebuie prezentata
i raportul de evaluare si explicata detaliat.
Standard InternaTional de Practica în Evaluare 6 - GN 6 Evaluarea
întreprinderii, Standardele InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea,
ANEVAR-IROVAL.
Acest standard va fi utilizat i combinaTie cu Standardele IVS 1,
IVS 2 si IVS 3 si i contextul Standardelor InternaTionale de
Contabilitate si Standardelor InternaTionale de Raportare
Financiara.
Standardul are i vedere cerinTele de evaluare i conformitate cu
IAS 16, Imobilizari corporale; IAS 17, Leasing; IAS 40, InvestiTii
imobiliare. Se face referire si la cerinTele de evaluare i conformitate
cu IAS 36, Deprecierea activelor; IAS 2, Stocuri; IFRS 5,
Imobilizari deTinute în scopul tranzacTionarii si activitaTi întrerupte.
Pentru a face evaluari conforme cu acest standard si cu
Principiile General Acceptate de Evaluare (GAVP), este obligatoriu ca
evaluatorii sa respecte toate secTiunile Codului Deontologic
referitoare la etica, competenTa, prezentare si raportare.
Clasificarea activelor. Evaluatorii trebuie sa solicite de la
directorii entitaTii proprietare o lista cu activele care vor fi evaluate,
clasificadu-le ca active de exploatare, adica active necesare pentru
activitaTile de baza ale entitaTii sau ca active din afara exploatarii,
respectiv, proprietaTi deTinute pentru dezvoltarea viitoare, ca investiTii
sau active i surplus faTa de necesitaTile de exploatare ale entitaTii.
Standarde aplicabile. Clasificarea activelor determina care
standard IAS sau IFRS se aplica. IAS 16 prevede ca activele corporale
imobilizate deTinute i scopul producTiei sau furnizarii de bunuri si
servicii sa fie recunoscute iniTial la cost i bilanT si ulterior iregistrate
i conformitate cu modelul bazat pe cost sau pe valoarea justa.
Celelalte standarde de contabilitate, care solicita sau permit
evaluarea imobilizarilor corporale, includ:
InvestiTii imobiliare - IAS 40;
Leasing - IAS 17;
Deprecierea activelor - IAS 36;
Stocuri - IAS 2;
Combinari de întreprinderi - IFRS 3;
Imobilizari deTinute în scopul tranzacTionarii si activitaTi
întrerupte - IFRS 5.
Cost si valoarea justa conform IAS 16.Acest standard prevede
modelul bazat pe cost, dupa cum urmeaza: "Ulterior recunoasterii
iniTiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie iregistrata la cost,
mai puTin orice amortizare cumulata aferenta si pierderile ulterioare
cumulate din depreciere."
Modelul bazat pe valoarea justa, care prevede reevaluari
regulate, este explicat, i acelasi standard, dupa cum urmeaza:
"Ulterior recunoasterii iniTiale ca activ, o imobilizare corporala, a carei
valoare justa poate fi cuantificata i mod credibil, trebuie iregistrata
la valoarea reevaluata care reprezinta valoarea justa la momentul
reevaluarii, mai puTin orice amortizare ulterioara cumulata aferenta si
pierderile ulterioare cumulate din depreciere.
Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate, astfel
ic穰 valoarea contabila sa nu difere i mod semnificativ de valoarea
care poate fi determinata pe baza valorii juste la data bilanTului."
Valoarea justa nu este i mod necesar sinonima cu valoarea de
piaTa, fiind utilizata i diferite contexte i Standardele InternaTionale
de Raportare Financiara.
SituaTiile financiare sunt itocmite pe baza principiului continuitaTii
activitaTii privind entitatea, cu excepTia cazului i care
conducerea intenTioneaza sa lichideze societatea sau sa sisteze
activitatea de comerT sau nu are alte alternative realiste (IAS 1,
paragraful 23). Acest principiu sta la baza aplicarii valorii juste
privind imobilizarile corporale, cu excepTia cazurilor i care este
evident fie ca se urmareste cedarea unui anumit activ, fie ca aceasta
opTiune de cedare trebuie luata i considerare, de exemplu, i efectuarea
unei evaluari i vederea identificarii deprecierii.
Evaluari conform IAS 16. Atunci cad o entitate adopta opTiunea
de reevaluare pe baza valorii juste, conform IAS 16, activele
sunt incluse i bilanTul contabil la valoarea justa, dupa cum urmeaza:
a) "Valoarea justa a terenurilor si construcTiilor este stabilita de
regula pe baza informaTiilor de piaTa prin evaluarea efectuata, i mod
normal, de evaluatori calificaTi profesional. Valoarea justa a elementelor
de imobilizari corporale este, de regula, valoarea de piaTa determinata
prin evaluare".
b) "in cazul i care informaTiile de piaTa privind valoarea justa a
unui element specializat de imobilizari corporale nu sunt disponibile,
iar elementul este rar tranzacTionat, cu excepTia cazu-lui i care face
parte din activitatea continua de afaceri, entitatea va trebui sa estimeze
valoarea justa a activului specializat prin abordarea prin venit sau prin
abordarea prin costul de ilocuire net". Organismul internaTional i
domeniul evaluarii considera ca un evaluator calificat trebuie sa
raporteze valoarea de piaTa a activului, atunci cad efectueaza o
evaluare cu acest scop. Orice ipoteze sau opinii exprimate i aplicarea
metodei bazate pe valoarea de piaTa trebuie discutate cu reprezentanTii
entitaTii si prezentate i raport.
Concluzia evaluarii trebuie raportata i conformitate cu IVS 3,
Raportarea evaluarii, iar profesionistul i domeniu trebuie sa se
asigure ca rapoartele conTin suficienta informaTie pentru a ideplini
toate cerinTele IAS 16, privitoare la întocmirea situaTiilor financiare,
si anume:
a) data intrarii i vigoare a reevaluarii;
b) daca a fost implicat un evaluator independent (nota: IVSC
interpreteaza aceasta ca evaluator extern);
c) metodele si ipotezele semnificative aplicate;
d) i ce masura valorile activelor au fost determinate direct prin
referinTa la preTurile practicate pe o piaTa activa sau la tranzacTii
recente pe baza preTului determinat obiectiv sau daca au fost estimate
utilizad alte tehnici de evaluare.
Evaluari conform IAS 40 - InvestiTii imobiliare. În cazul în
care entitatea alege pentru contabilitatea investiTiilor imobiliare
modelul bazat pe valoarea justa, IVSC considera ca cerinTele acestui
model sunt ideplinite de evaluator i adoptarea valorii de piaTa.
IAS 40 prevede, itre altele, prezentarea urmatoarelor
informaTii, pe care evaluatorul trebuie sa le includa i Raport alaturi
de cerinTele IVS 3:
a) metodele si ipotezele semnificative aplicate i determinarea
valorii juste a investiTiei imobiliare, inclusiv o declaraTie din care sa
reiasa ca determinarea valorii juste s-a bazat pe indicaTiile pieTei sau
s-a bazat mai mult pe alTi factori (pe care itreprinderea trebuie sa 靖
prezinte), datorita naturii proprietaTii imobiliare si lipsei datelor de
piaTa comparabile ;
b) masura i care valoarea justa a investiTiei imobiliare (asa cum
a fost ea evaluata sau prezentata i situaTiile financiare) se bazeaza pe
evaluarea efectuata de catre un evaluator independent (conform
interpretarii IVSC, acesta este evaluator extern), evaluator care deTine
o calificare profesionala recunoscuta si relevanta si care poseda
experienTa recenta i ceea ce priveste localizarea si categoriile de
investiTii imobiliare supuse evaluarii.
CerinTe de evaluare privind activele în regim de leasing - IAS 17.
Activele în regim de leasing sunt clasificate, conform IAS 17, fie ca
leasing financiar fie ca leasing operaTional; daca o operaTiune de
leasing este clasificata ca leasing financiar, valoarea justa a
activului trebuie sa determine suma activului sau datoriei iregistrate
de entitate i bilanTul contabil.
Se aplica reguli separate pentru leasingul aferent terenurilor si
cladirilor. Pentru toate proprietaTile, altele dec穰 investiTiile imobiliare,
terenurile si construcTiile trebuie clasificate i mod separat, sub forma
at穰 a unui leasing financiar, c穰 si a unui leasing operaTional.
IAS 40 prevede ca investiTiile imobiliare deTinute de un
locatar (chirias) sa fie iregistrate i evidenTele contabile ca leasing
financiar, conform IAS 17, pentru care se aplica reguli speciale
ulterioare. in primul rad, nu se efectueaza nicio alocare itre terenuri
si construcTii. in al doilea rad, valoarea justa este recunoscuta ca
valoarea ce face obiectul obligaTiilor viitoare ale locatarului, conform
contractului de leasing.
Organismul internaTional de evaluare considera ca, pentru fiecare
caz, cerinTele de stabilire a valorii juste a activului, i regim de
leasing, conform IAS 17, sunt ideplinite de catre evaluator i raportarea
valorii de piaTa. in cazul leasingului de terenuri si construcTii,
aceasta valoare este valoarea de piaTa a interesului privind proprietatea
ichiriata deTinuta de locatar. in cazul operaTiunilor de leasing
pentru alte active, aceasta valoare este, de regula, valoarea de piaTa a
activului ce nu constituie obiectul unui contract de leasing, deoarece
datoria este iregistrata separat.
Evaluarea activelor depreciate - IAS 36. Deprecierea apare
atunci cad valoarea activului scade i mod permanent sub valoarea sa
contabila. Entitatea trebuie sa înregistreze activul depreciat la o
valoare contabila mai mica, respectiv, maximul dintre valoarea de
piaTa minus costurile de vânzare si valoarea de utilizare.
Evaluari dupa combinari de întreprinderi - IFRS 3. Atunci
cad o entitate achiziTioneaza sau fuzioneaza cu o alta entitate, cea
care achiziTioneaza trebuie sa iregistreze i contabilitate activele si
datoriile societaTii achiziTionate la valoarea lor justa, la data achiziTiei.
Pentru activele si datoriile identificabile, IVSC considera ca
evaluatorul trebuie sa raporteze valoarea de piaTa existenta la data
achiziTiei.
Active în surplus - IFRS 5. Conform IFRS 5, Imobilizari
deTinute în scopul tranzacTionarii si activitaTi întrerupte, activele în
surplus vor fi identificate separat. Aceste active trebuie iregistrate
individual sau sub forma unor "grupari de active cedate", de exemplu:
o grupare de active ce urmeaza sa fie cedate 絈preuna, prin vazare
sau prin alte operaTiuni, alaturi de datoriile asociate direct acestor
active ce vor fi transferate, de asemenea, i cadrul tranzacTiei.
Activele în surplus sunt iregistrate iniTial la suma minima dintre
valoarea contabila si valoarea justa minus costurile de vânzare,
iar ulterior la valoarea justa minus costurile de vânzare.
Evaluatorii trebuie sa constate daca activele i surplus vor fi
evaluate ca elemente individuale sau ca un grup ori portofoliu de
active ce urmeaza sa fie cedate i cadrul unei tranzacTii unice si sa
raporteze valoarea de piaTa cu ipotezele corespunzatoare.
ProprietaTile deTinute pentru vânzare în decursul activitaTii
normale - IAS 2. Evaluarile de proprietaTi deTinute pentru vazare i
decursul activitaTii normale a itreprinderii ar trebui sa corespunda
cerinTelor IAS 2, Stocuri. Aceste proprietaTi sunt estimate la suma
minima dintre cost si valoarea realizabila neta. Valoarea realizabila
neta este valoarea de piaTa minus costurile de vânzare.
Costurile de vânzare. Atunci cad evaluatorul cunoaste valoarea
depreciata, activele i surplus sau activele deTinute pentru vazare i
decursul activitaTii, el trebuie sa raporteze valoarea de piaTa a
acestora, fara sa deduca costurile de vazare. in cazul i care clientul
solicita evaluatorului consultanTa privind costul de vazare a activelor,
aceste costuri vor fi raportate separat.
Active biologice - IAS 41. Acestea includ active agricole si
forestiere. Evaluatorul trebuie sa evalueze aceste active, i
conformitate cu Standardul de AplicaTie i Evaluare GN 10.
În ce priveste relaTia cu auditorii, trebuie specificat faptul ca,
la solicitarea clienTilor si în funcTie de un consimTamânt adecvat,
evaluatorii trebuie sa discute cu auditorii entitaTii si sa explice
evaluarile în mod transparent.
5.5.7. Reguli de evaluare alternative folosite în contabilitatea din
România si valorificarea lor în situaTiile financiare
Conform OMFP nr. 1752 si OMFP nr. 1917 din 2005, se
poate recurge la varianta alternativa de reflectare i situaTiile
financiare a valorii anumitor tipuri de active (si anume, valoarea
IVA 1 - Evaluare pentru raportarea financiara, i Standardele
InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea, 2005, ANEVAR-IROVAL,
Bucuresti, 2006, pag. 115-125.
rezultata din reevaluarea imobilizarilor corporale efectuata si de
evaluatori autorizaTi).
Totodata, conform acelorasi reglementari, sunt evaluate la
valoare justa si instrumentele financiare la entitaTile ce întocmesc
situaTii financiare consolidate.
EntitaTile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale
existente la sf穩situl exerciTiului financiar, cu reflectarea i contabilitate
a rezultatelor acesteia.
in cazul efectuarii reevaluarii imobilizarilor corporale, acest
lucru trebuie prezentat i notele explicative, 絈preuna cu elementele
supuse reevaluarii, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate,
precum si elementul afectat din contul de profit si pierdere.
Reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea
justa de la data bilanTului. Valoarea justa se determina pe baza unor
evaluari efectuate, de regula, de profesionisti calificaTi i evaluare,
membri ai unui organism profesional i domeniu, recunoscut pe plan
naTional si internaTional.
La reevaluarea unei imobilizari corporale, amortizarea
cumulata la data reevaluarii este tratata itr-unul din urmatoarele
moduri:
a) recalculata proporTional cu schimbarea valorii contabile
brute a activului, astfel ic穰 valoarea contabila a activului, dupa
reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este
folosita, deseori, i cazul i care activul este reevaluat prin aplicarea
unui indice;
b) eliminata din valoarea contabila bruta a activului, iar
valoarea neta, determinata i urma corectarii cu ajustarile de valoare,
este recalculata la valoarea reevaluata a activului. Aceasta metoda este
folosita, deseori, pentru cladirile reevaluate la valoarea lor de piaTa.
in cazul i care, ulterior recunoasterii iniTiale ca activ, valoarea
unui activ imobilizat este determinata pe baza reevaluarii activului
respectiv, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, i
locul costului de achiziTie/costului de producTie sau al oricarei alte
valori atribuite iainte acelui activ. in astfel de cazuri, regulile privind
amortizarea se vor aplica activului avad i vedere valoarea acestuia,
determinata i urma reevaluarii.
Elementele dintr-o grupa de imobilizari corporale se reevalueaza
simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raporta
rea în situaTiile financiare anuale a unor valori care sunt o
combinaTie de costuri si valori calculate la date diferite.
Daca un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active
din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepTia situaTiei
cad nu exista nicio piaTa activa pentru acel activ. O grupa de
imobilizari corporale cuprinde active de aceeasi natura si utilizari
similare, aflate i exploatarea unei entitaTi. Exemple de grupe de
imobilizari corporale sunt: terenuri; cladiri; masini si echipamente;
nave; aeronave etc.
Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel
ic穰 valoarea contabila sa nu difere substanTial de cea care ar fi
determinata folosind valoarea justa de la data bilanTului.
Daca un activ dintr-o grupa de active nu poate fi reevaluat
din cauza ca nu exista o piaTa activa pentru acel element patrimonial,
activul trebuie prezentat în bilanT la cost, minus ajustarile cumulate
de valoare.
O piaTa activa este o piaTa unde sunt ideplinite cumulativ
urmatoarele condiTii:
a) elementele comercializate sunt omogene;
b) pot fi gasiTi i permanenTa cumparatori si vazatori interesaTi;
c) preTurile sunt cunoscute de cei interesaTi.
Daca valoarea justa a unei imobilizari corporale nu mai poate fi
determinata prin referinTa la o piaTa activa, valoarea activului
prezentata i bilanT trebuie sa fie valoarea sa reevaluata la data ultimei
reevaluari, din care se scad ajustarile cumulate de valoare.
in cazul i care se efectueaza reevaluarea imobilizarilor corporale,
diferenTa dintre valoarea rezultata i urma reevaluarii si valoarea la
cost istoric trebuie prezentata la rezerva din reevaluare, ca un subelement
distinct în "Capital si rezerve". Tratamentul în scop fiscal al
rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative.
Indiferent daca valoarea rezervei a fost modificata sau nu i
cursul exerciTiului financiar, entitaTile trebuie sa prezinte i notele
explicative urmatoarele informaTii:
a) valoarea rezervei din reevaluare la iceputul exerciTiului financiar;
b) diferenTele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare
i cursul exerciTiului financiar;
c) sumele capitalizate sau transferate itr-un alt mod din rezerva
din reevaluare i cursul exerciTiului financiar, prezentadu-se natura
oricarui astfel de transfer, cu respectarea legislaTiei i vigoare;
d) valoarea rezervei din reevaluare la sf穩situl exerciTiului financiar.
Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare
este capitalizat prin transferul direct i rezerve, atunci cad acest
surplus reprezinta un c龝tig realizat.
in sensul reglementarilor i vigoare, câstigul se considera realizat
la scoaterea din evidenTa a activului pentru care s-a constituit
rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câstig poate fi
realizata pe masura ce activul este folosit de entitate. in acest caz,
valoarea rezervei transferate este diferenTa dintre amortizarea
calculata pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea amortizarii
calculate pe baza costului iniTial al activului.
Daca rezultatul reevaluarii este o crestere faTa de valoarea
contabila neta, atunci aceasta se trateaza astfel:
- ca o crestere a rezervei din reevaluare prezentata i cadrul
elementului "Capital si rezerve", daca nu a existat o descrestere
anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ;
- ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea
recunoscuta anterior la acel activ.
Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile
nete, aceasta se trateaza ca o cheltuiala cu întreaga valoare a
deprecierii.
Rezerva din reevaluare trebuie redusa i masura i care sumele
transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei de
evaluare utilizate si pentru obTinerea scopului sau.
Sumele reprezentând diferenTe de natura veniturilor si cheltuielilor
rezultate la reevaluare trebuie prezentate separat în contul
de profit si pierdere.
Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuita,
direct sau indirect, cu excepTia cazului i care activul reevaluat a fost
valorificat, situaTie in care surplusul din reevaluare reprezinta c龝tig
efectiv realizat.
Ajustarile de valoare se calculeaza i fiecare exerciTiu financiar
pe baza valorii atribuite imobilizarii pentru acel exerciTiu financiar.
in cazul i care se efectueaza reevaluarea, i Notele explicative
trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilanT de
natura imobilizarilor corporale reevaluate, urmatoarele informaTii:
a) valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate si suma
ajustarilor cumulate de valoare; sau
b) valoarea la data bilanTului a diferenTei dintre valoarea rezultata
din reevaluare si cea reprezentad costul istoric si, atunci cad este cazul,
valoarea cumulata a ajustarilor suplimentare de valoare.
Evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare
comporta si ea c穰eva particularitaTi, i cazul entitaTilor care
întocmesc situaTii financiare consolidate.
Prin derogare de la regulile generale de evaluare prevazute de
aceste reglementari si sub rezerva condiTiilor prevazute expres i actul
normativ, entitaTile pot evalua în situaTiile financiare consolidate
instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate,
la valoarea justa.
Un instrument financiar reprezinta orice contract ce genereaza
simultan un activ financiar pentru o entitate si o datorie financiara sau
un instrument de capitaluri proprii pentru o alta entitate.
Un activ financiar este orice activ care reprezinta:
a) trezorerie;
b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entitaTi;
c) un drept contractual:
- de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o alta entitate;
- de a schimba active sau datorii financiare cu alta entitate i
condiTii potenTial favorabile entitaTii;
d) un contract care va fi sau poate fi decontat i propriile
instrumente de capitaluri proprii si este:
- un instrument financiar nederivat, pentru care entitatea este
sau poate fi obligata sa primeasca un numar variabil al propriilor
instrumente de capitaluri proprii;
- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat
i alt fel dec穰 prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ
financiar pentru un numar fix din instrumentele de capital ale entitaTii.
in acest scop, instrumentele de capital ale entitaTii nu includ instrumente
care sunt ele isele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor
instrumente de capitaluri proprii ale entitaTii.
O datorie financiara este orice datorie care reprezinta:
a) o obligaTie contractuala:
- de a ceda lichiditaTi sau alt activ financiar unei alte entitaTi;
- de a schimba active sau datorii financiare cu alta entitate, i
condiTii potenTial nefavorabile pentru entitate;
b) un contract care va fi sau poate fi decontat i propriile
instrumente de capitaluri proprii ale entitaTii si este:
- un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau
poate fi obligata sa livreze un numar variabil din propriile sale
instrumente de capitaluri proprii;
- un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat
altfel dec穰 prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ
financiar i schimbul unui numar fix din propriile instrumente de
capitaluri proprii ale entitaTii. in acest scop, propriile instrumente de
capitaluri proprii ale entitaTii nu includ instrumente care pot fi ele
isele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor
instrumente de capitaluri proprii ale entitaTii.
Contractele bazate pe marfa care dau oricareia dintre parTile
contractante dreptul de decontare i numerar sau prin alte instrumente
financiare se considera instrumente financiare derivate, cu excepTia
cazurilor i care:
a) acestea au fost icheiate si continua sa ideplineasca cerinTele
asteptate ale entitaTii privind cumpararea, vazarea sau utilizarea
produsului de baza;
b) acestea au fost iniTial destinate unui astfel de scop;
c) se asteapta ca acestea sa fie decontate prin livrarea marfii.
Evaluarea la valoarea justa se aplica numai datoriilor care sunt:
a) deTinute ca parte a unui portofoliu de tranzacTionare;
b) instrumente financiare derivate.
Evaluarea la valoarea amintita anterior nu se aplica:
a) instrumentelor financiare nederivate deTinute paa la scadenTa;
b) 絈prumuturilor si creanTelor generate de entitate si nedeTinute
i scopul tranzacTionarii;
c) intereselor i filiale, itreprinderi asociate si asocieri i
participaTie, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor
cu plata contingenta itr-o combinare de itreprinderi, precum si altor
instrumente financiare cu astfel de caracteristici speciale si care, i
concordanTa cu ceea ce este general acceptat, se contabilizeaza diferit
faTa de alte instrumente financiare.
in accepTiunea reglementarilor actuale, prin combinarea de
întreprinderi se iTelege gruparea unor entitaTi individuale itr-o singura
entitate raportoare, determinata de obTinerea controlului de catre
o entitate asupra uneia sau mai multor itreprinderi.
Valoarea justa se determina prin referire la:
a) valoarea de piaTa, pentru acele instrumente financiare pentru
care se poate cu usurinTa identifica o piaTa credibila. Daca valoarea de
piaTa nu se poate cu usurinTa identifica pentru un instrument, dar poate
fi identificata pentru componentele sale sau pentru un instrument
similar, valoarea de piaTa poate fi derivata din cea a componentelor
sale sau a instrumentului similar;
b) o valoare determinata cu ajutorul unor modele si tehnici de
evaluare general acceptate, pentru instrumentele pentru care nu se poate
cu usurinTa identifica o piaTa credibila. Astfel de modele si tehnici
asigura o aproximare rezonabila a valorii de piaTa. in sensul reglementarilor
invocate, piaTa credibila are semnificaTia pieTei active.
Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin oricare
dintre metodele menTionate anterior se evalueaza i conformitate
cu regulile generale de evaluare prevazute de reglementarile menTionate.
Prin excepTie de la prevederile exprese din reglementari,
atunci cad un instrument financiar se evalueaza i conformitate cu o
anumita cerinTa expresa din actul normativ, modificarea valorii se
include în contul de profit si pierdere. Totusi, o astfel de modificare
se include direct în capitalul propriu, itr-o rezerva de
valoare justa, daca:
a) instrumentul contabilizat este un instrument de acoperire
絈potriva riscurilor conform unui sistem de contabilizare a acoperirii
riscului, care permite ca unele sau toate modificarile de valoare sa nu
fie iregistrate i contul de profit si pierdere;
b) modificarea de valoare se refera la o diferenTa de schimb
valutar aparuta la un element monetar, care face parte dintr-o investiTie
neta a entitaTii itr-o entitate straina.
Conform reglementarilor actuale, prin investiTie neta într-o
entitate straina se iTelege partea entitaTii raportoare din activele nete
ale acelei entitaTi straine.
Modificarea valorii unui activ financiar disponibil pentru
vânzare, altul dec穰 un instrument financiar derivat, poate fi inclusa
direct i capitalul propriu, i rezerva de valoare justa.
Rezerva de valoare justa se ajusteaza atunci cad sumele
iregistrate i aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea evaluarii
la valoarea justa.
Aceasta rezerva va ramae evidenTiata i contabilitate at穰 timp
c穰 sunt evidenTiate i bilanT instrumentele financiare carora le este
aferenta.
Daca a fost aplicata evaluarea la valoarea justa a instrumentelor
financiare, notele explicative prezinta:
a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor si
tehnicilor de evaluare, daca valorile juste au fost determinate i
conformitate cu anumite cerinTe exprese din actul normativ;
b) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea
justa, modificarile de valoare incluse direct i contul de profit si
pierdere, precum si modificarile incluse i rezerva de valoarea justa;
c) pentru fiecare clasa de instrumente financiare derivate,
informaTii privind aria si natura instrumentelor, inclusiv termenii si
condiTiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul si certitudinea
fluxurilor viitoare de trezorerie;
d) un tabel care sa prezinte modificarile rezervei de valoare justa
i cursul exerciTiului financiar.
Evaluarea elementelor de activ si pasiv se face si i cazul noii
contabilitaTi publice din Romaia, potrivit OMFP nr. 1917/2005.
Pentru evaluarea elementelor din bilanT, se stabilesc urmatoarele
reguli (care sunt valabile si pentru contabilitatea financiara):
a) la data intrarii în unitate, bunurile se evalueaza si se iregistreaza
i contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare
contabila, care se stabileste astfel:
- la cost de achiziTie, pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
- la cost de producTie, pentru bunurile produse i instituTie;
- la valoarea justa, pentru bunurile intrate pe alte cai dec穰
achiziTie sau producTie.
Costul de achiziTie al unui bun este egal cu preTul de cumparare,
taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte
cheltuieli accesorii necesare pentru punerea i stare de utilizare sau
intrarea i gestiune a bunului respectiv. Reducerile comerciale si alte
elemente similare acordate de furnizor nu fac parte din costul de
achiziTie.
Costul de producTie al unui bun cuprinde: costul de achiziTie al
materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de
producTie, precum si cota cheltuielilor indirecte de producTie, alocate
i mod raTional ca fiind legate de fabricaTia acestuia.
Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producTie
iregistrate peste limite normal admise, cheltuielile de depozitare, cu
excepTia cazurilor i care aceste costuri sunt necesare i procesul de
producTie, anterior trecerii itr-o noua faza de fabricaTie (regiile),
cheltuielile generale de administraTie care nu participa la aducerea
stocurilor i forma si locul final, precum si costurile de desfacere,
reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse i costul
stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei i care au
survenit. Prin activ cu ciclu lung de fabricaTie se iTelege un activ
care solicita i mod necesar o perioada substanTiala de timp pentru a fi
gata i vederea utilizarii sau pentru vazare.
in contextul reglementarilor menTionate, prin valoarea justa se
iTelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie
itre doua parTi aflate i cunostinTa de cauza, i cadrul unei tranzacTii,
cu preTul determinat obiectiv;
b) evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia
inventarierii se face la valoarea actuala a fiecarui element, denumita
valoare de inventar, stabilita i funcTie de utilitatea bunului, starea
acestuia si preTul pieTei.
in cazul creanTelor si datoriilor, aceasta valoare se stabileste i
funcTie de valoarea lor probabila de încasat, respectiv, de plata;
c) la încheierea exerciTiului, elementele de activ si de pasiv de
natura datoriilor se evalueaza si se reflecta i situaTiile financiare
anuale la valoarea de intrare, respectiv, valoarea contabila, pusa de
acord cu rezultatele inventarierii.
La fiecare data a bilanTului:
- elementele monetare exprimate în valuta (disponibilitaTi si
alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele si depozitele bancare,
creanTe si datorii i valuta) trebuie raportate utilizad cursul de
schimb comunicat de Banca NaTionala a României valabil pentru
ultima zi a perioadei de raportare. DiferenTele de curs valutar,
favorabile sau nefavorabile, itre cursul de la data iregistrarii
creanTelor si datoriilor i valuta sau faTa de cursul la care au fost
raportate i situaTiile financiare anterioare si cursul de schimb de la
data icheierii exerciTiului se iregistreaza la venituri sau la cheltuieli,
dupa caz;
- elementele nemonetare achiziTionate cu plata în valuta si
înregistrate la costul istoric (active fixe, stocuri) trebuie raportate
utilizad cursul de schimb de la data efectuarii tranzacTiei;
- elementele nemonetare achiziTionate cu plata în valuta si
înregistrate la valoarea justa (active fixe, stocuri) trebuie raportate
utilizad cursul de schimb existent în momentul determinarii
valorilor respective.
in contextul reglementarilor invocate, prin elemente monetare
se iTeleg disponibilitaTile banesti, precum si activele/datoriile de
primit/de platit i sume fixe sau determinabile;
d) la data iesirii din unitate sau la darea în consum,
bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor
contabila sau la costul mediu ponderat i cazul i care se
utilizeaza aceasta metoda.
În finalul acestei parTi a lucrarii, prezentam conTinutul
modelelor de note explicative la situaTiile financiare anuale la
societaTile comerciale, potrivit reglementarilor aplicabile de la
începutul anului 2006, documente în care trebuie sa se reflecte si
rezultatele evaluarilor si reevaluarilor de elemente de activ si
pasiv dintr-o întreprindere.
Modelele notelor explicative,
anexa la situaTiile financiare anuale
I. Note explicative obligatorii
in Anexa nr. 1 la Ordinul M.F.P. nr. 1.752/2005 se prezinta la
Cap. VI, secTiunea 5, pct. 280 urmatoarele exemple de prezentare a
notelor explicative:
1. Active imobilizate;
2. Provizioane;
3. Repartizarea profitului;
4. Analiza rezultatului din exploatare;
5. SituaTia creanTelor si datoriilor;
6. Principii, politici si metode contabile;
7. ParticipaTii si surse de finanTare;
8. InformaTii privind salariaTii si membrii organelor de administraTie,
conducere si de supraveghere;
9. Exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico-
financiari;
10. Alte informaTii.
Nota 1
Active imobilizate
SemnificaTia coloanelor din tabelul urmator este urmatoarea:
A - Sold la iceputul exerciTiului financiar (col. 1 si 5)
B - Sold la sf穩situl exerciTiului financiar (col. 4 si 8) -lei-
Cheltuielile de constituire si cheltuielile de dezvoltare vor fi detaliate,
prezentadu-se motivele imobilizarii si perioada de amortizare, cu justificarea
acesteia.
Modificarile valorii brute se vor prezenta plecad de la costul de
achiziTie sau costul de producTie pentru fiecare element de imobilizare, i
funcTie de tratamentele contabile aplicate.
in cazul i care durata contractului sau durata de utilizare a elementelor
de natura cheltuielilor de dezvoltare depaseste cinci ani, aceasta trebuie
prezentata i notele explicative, 絈preuna cu motivele care au determinat-o.
in cazul fondului comercial amortizat itr-o perioada de peste cinci ani,
aceasta perioada nu trebuie sa depaseasca durata de utilizare economica a
activului si trebuie sa fie prezentata si justificata i notele explicative.
Se vor prezenta duratele de viaTa sau ratele de amortizare utilizate,
metodele de amortizare si ajustarile care privesc exerciTiile anterioare.
Se vor prezenta separat cresterile de valoare aparute din procesul
de dezvoltare interna.
Nota 2
Provizioane
- lei -
Transferuri Denumirea
provizionului
Sold la iceputul
exerciTiului financiar i cont din cont
Sold la sf穩situl exerciTiului
financiar
Provizioanele prezentate i bilanT la "Alte provizioane" trebuie descrise
i notele explicative, daca acestea sunt semnificative.
Cu explicarea naturii, sursei sau destinaTiei acestora.
Nota 3
Repartizarea profitului
- lei -
DestinaTia profitului Suma
Profit net de repartizat:
- rezerva legala
- acoperirea pierderii contabile
- dividende etc.
Profit nerepartizat
Nota 4
Analiza rezultatului din exploatare
- lei -
Denumirea indicatorului ExerciTiul financiar
Precedent Curent
1. Cifra de afaceri neta
2. Costul bunurilor vadute si al serviciilor prestate (3 + 4 + 5)
3. Cheltuielile activitaTii de baza
4. Cheltuielile activitaTilor auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de producTie
6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)
7. Cheltuielile de desfacere
8. Cheltuieli generale de administraTie
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8 + 9)
Nota 5
SituaTia creanTelor si datoriilor
- lei-
CreanTe Sold la sf穩situl exerciTiului financiar Termen de lichiditate
Sub 1 an Peste 1 an
Total, din care:
in cazul acoperirii pierderii contabile reportate, se vor prezenta
sursele de acoperire a acesteia.
- lei-
Datorii Sold la sf穩situl exerciTiului financiar Termen de exigibilitate
Sub 1 an 1-5 ani Peste 5
an0 1 2 3 i 4
Total, din care:
Se vor menTiona urmatoarele informaTii:
a) clauzele legate de achitarea datoriilor si rata dobazii aferente 絈prumuturilor;
b) datoriile pentru care s-au depus garanTii sau au fost efectuate ipotecari:
- valoarea datoriei;
- valoarea si natura garanTiilor;
c) valoarea obligaTiilor pentru care s-au constituit provizioane;
d) valoarea obligaTiilor privind plata pensiilor.
Nota 6
Principii, politici si metode contabile
Se vor prezenta:
a) Reglementarile contabile aplicate la itocmirea si prezentarea
situaTiilor financiare anuale.
b) Abaterile de la principiile si politicile contabile, metodele de
evaluare si de la alte prevederi din reglementarile contabile, menTionadu-
se:
- natura;
- motivele;
- evaluarea efectului asupra activelor si datoriilor, poziTiei financiare
si a profitului sau pierderii.
c) Daca valorile prezentate i situaTiile financiare nu sunt comparabile,
absenTa comparabilitaTii trebuie prezentata i notele explicative,
isoTita de comentarii relevante.
d) Valoarea reziduala pentru imobilizari stabilita i situaTia i care
nu se cunoaste preTul de achiziTie sau costul de producTie al acesteia.
e) Suma dobazilor incluse i costul activelor imobilizate si
circulante cu ciclu lung de fabricaTie.
f) in cazul reevaluarii imobilizarilor corporale:
- elementele supuse reevaluarii, precum si metodele prin care
sunt determinate valorile rezultate i urma reevaluarii;
- valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate;
- tratamentul i scop fiscal al rezervei din reevaluare;
- modificarile rezervei din reevaluare:
- valoarea rezervei din reevaluare la iceputul exerciTiului financiar;
- diferenTele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare
i cursul exerciTiului financiar;
- sumele capitalizate sau transferate itr-un alt mod din rezerva
din reevaluare i cursul exerciTiului financiar, prezentadu-se natura
oricarui astfel de transfer, cu respectarea legislaTiei i vigoare;
- valoarea rezervei din reevaluare la sf穩situl exerciTiului financiar.
g) Daca activele fac obiectul ajustarilor excepTionale de valoare
exclusiv i scop fiscal, suma ajustarilor si motivele pentru care acestea
au fost efectuate trebuie prezentate i notele explicative.
h) Daca valoarea prezentata i bilanT, rezultata dupa aplicarea
metodelor FIFO, CMP sau LIFO, difera i mod semnificativ, la data
bilanTului, de valoarea determinata pe baza ultimei valori de piaTa
cunoscute iainte de data bilanTului, valoarea acestei diferenTe trebuie
prezentata i notele explicative ca total, pe categorii de active fungibile.
Nota 7
ParticipaTii si surse de finanTare
Se vor prezenta urmatoarele informaTii:
a) se menTioneaza existenTa oricaror certificate de participare,
valori mobiliare, obligaTiuni convertibile, cu prezentarea informaTiilor
cerute i SubsecTiunea 8.2 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.752/2005;
b) capital social subscris/patrimoniul entitaTii;
c) numarul si valoarea totala a fiecarui tip de acTiuni emise, menTionadu-
se daca au fost integral varsate si, dupa caz, numarul acTiunilor
pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor;
d) acTiuni rascumparabile:
- data cea mai apropiata si data limita de rascumparare;
- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al rascumpararii;
- valoarea eventualei prime de rascumparare;
e) acTiuni emise i timpul exerciTiului financiar:
- tipul de acTiuni;
- numar de acTiuni emise;
- valoarea nominala totala si valoarea icasata la distribuire;
- drepturi legate de distribuTie:
- numarul, descrierea si valoarea acTiunilor corespunzatoare;
- perioada de exercitare a drepturilor;
- preTul platit pentru acTiunile distribuite;
f) obligaTiuni emise:
- tipul obligaTiunilor emise;
- valoarea emisa si suma primita pentru fiecare tip de obligaTiuni;
- obligaTiuni emise de entitate, deTinute de o persoana nominalizata
sau 絈puternicita de aceasta:
- valoarea nominala;
- valoarea iregistrata i momentul plaTii.
Nota 8
InformaTii privind salariaTii si membrii organelor de
administraTie, conducere si de supraveghere
Se vor face menTiuni cu privire la:
a) indemnizaTiile acordate membrilor organelor de administraTie,
conducere si de supraveghere;
b) obligaTiile contractuale cu privire la plata pensiilor catre fostii
membri ai organelor de administraTie, conducere si supraveghere,
indicadu-se valoarea totala a angajamentelor pentru fiecare categorie;
c) valoarea avansurilor si a creditelor acordate membrilor organelor
de administraTie, conducere si de supraveghere i timpul exerciTiului:
- rata dobazii;
- principalele clauze ale creditului;
- suma rambursata paa la acea data;
- obligaTii viitoare de genul garanTiilor asumate de entitate i
numele acestora;
d) salariaTi:
- numar mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;
- salarii platite sau de platit, aferente exerciTiului;
- cheltuieli cu asigurarile sociale;
- alte cheltuieli cu contribuTiile pentru pensii.
Nota 9
Exemple de calcul si analiza a principalilor
indicatori economico-financiari
1. Indicatori de lichiditate:
a) Indicatorul lichiditaTii curente (Indicatorul capitalului circulant)
- valoarea recomandata acceptabila - i jurul valorii de 2;
- ofera garanTia acoperirii datoriilor curente din activele curente.
b) Indicatorul lichiditaTii imediate (Indicatorul test acid)
2. Indicatori de risc:
a) Indicatorul gradului de idatorare
b) Indicatorul privind acoperirea dobazilor - determina de c穰e
ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobada. Cu c穰 valoarea indicatorului
este mai mica, cu at穰 poziTia entitaTii este considerata mai
riscanta.
3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizeaza
informaTii cu privire la:
- Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie ale
entitaTii;
- Capacitatea entitaTii de a controla capitalul circulant si activitaTile
comerciale de baza ale entitaTii;
- Viteza de rotaTie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza
de c穰e ori stocul a fost rulat de-a lungul exerciTiului financiar:
sau
Numar de zile de stocare - indica numarul de zile i care bunurile
sunt stocate i unitate.
- Viteza de rotaTie a debitelor-clienTi: calculeaza eficacitatea
entitaTii i colectarea creanTelor sale; exprima numarul de zile paa la
data la care debitorii 罇i achita datoriile catre entitate.
O valoare i crestere a indicatorului poate indica probleme legate
de controlul creditului acordat clienTilor si, i consecinTa, creanTe
mai greu de icasat (clienTi rau platnici).
- Viteza de rotaTie a creditelor-furnizor - aproximeaza numarul
de zile de creditare pe care entitatea 精 obTine de la furnizorii sai;. i
mod ideal ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.
- AchiziTii de bunuri (fara servicii) unde pentru aproximarea
achiziTiilor se poate utiliza costul vazarilor sau cifra de afaceri.
- Viteza de rotaTie a activelor imobilizate - evalueaza eficacitatea
managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii
cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate:
- Viteza de rotaTie a activelor totale.
4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienTa entitaTii i
realizarea de profit din resursele disponibile:
a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care
精 obTine entitatea din banii investiTi i afacere;
b) Marja bruta din vazari.
O scadere a procentului poate scoate i evidenTa faptul ca
entitatea nu este capabila sa 罇i controleze costurile de producTie sau sa
obTina preTul de vazare optim.
Nota 10
Alte informaTii
Se prezinta:
a) InformaTii cu privire la prezentarea entitaTii raportoare.
b) InformaTii privind relaTiile entitaTii cu filiale, entitaTile asociate
sau cu alte entitaTi i care se deTin participaTii.
c) Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea i moneda
naTionala a elementelor de activ si de pasiv, a veniturilor si cheltuielilor
evidenTiate iniTial itr-o moneda straina.
d) InformaTii referitoare la impozitul pe profit:
- proporTia i care impozitul pe profit afecteaza rezultatul din
activitatea curenta si rezultatul din activitatea extraordinara;
- reconcilierea dintre rezultatul exerciTiului si rezultatul fiscal,
asa cum este prezentat i declaraTia de impozit;
- masura i care calcularea profitului sau pierderii exerciTiului
financiar a fost afectata de o evaluare a elementelor care, prin derogare
de la principiile contabile generale si regulile contabile de evaluare,
a fost efectuata i exerciTiul financiar curent sau itr-un exerciTiu
financiar precedent i vederea obTinerii de facilitaTi fiscale;
- impozitul pe profit ramas de plata.
e) Cifra de afaceri:
- prezentarea acesteia pe segmente de activitaTi si pe pieTe geografice.
f) Atunci cad evenimentele ulterioare datei bilanTului au o
asemenea importanTa ic穰 neprezentarea lor ar putea afecta capacitatea
utilizatorilor situaTiilor financiare de a face evaluari si de a lua
decizii corecte, o entitate trebuie sa prezinte urmatoarele informaTii
pentru fiecare categorie semnificativa de astfel de evenimente:
- natura evenimentului;
- o estimare a efectului financiar sau o menTiune conform careia
o astfel de estimare nu poate sa fie facuta.
g) ExplicaTii despre valoarea si natura:
- veniturilor si cheltuielilor extraordinare;
- veniturilor si cheltuielilor iregistrate i avans, i situaTia i
care acestea sunt semnificative.
h) Ratele achitate i cadrul unui contract de leasing.
i) in cazul unui leasing financiar, locatorul va prezenta urmatoarele
informaTii:
- o descriere generala a contractelor semnificative de leasing;
- dobada de icasat aferenta perioadelor viitoare.
in cazul unui leasing financiar, locatarul va evidenTia urmatoarele:
- o descriere generala a contractelor importante de leasing,
incluzad, dar fara a se limita la, urmatoarele:
- existenTa si condiTiile opTiunilor de reinoire sau cumparare;
- restricTiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele
referitoare la datorii suplimentare si alte operaTiuni de leasing;
- dobada de platit aferenta perioadelor viitoare.
j) Onorariile platite auditorilor/cenzorilor si onorariile platite
pentru alte servicii de certificare, servicii de consultanTa fiscala si alte
servicii dec穰 cele de audit.
k) Efectele comerciale scontate neajunse la scadenTa.
1) Atunci cad suma de rambursat pentru datorii este mai mare
dec穰 suma primita, diferenTa se prezinta i notele explicative.
m) Datoriile probabile si angajamentele acordate.
n) Angajamentele sub forma garanTiilor de orice fel trebuie, i
cazul i care nu exista obligaTia de a le prezenta ca datorii, sa fie i
mod clar prezentate i notele explicative, si trebuie facuta distincTie
itre diferitele tipuri de garanTii recunoscute de legislaTia naTionala. De
asemenea, trebuie facuta o prezentare separata a oricarei garanTii valorice
care a fost prevazuta. Angajamentele de acest tip care exista i
relaTia cu entitaTile afiliate trebuie prezentate distinct.
o) Daca un activ sau o datorie are legatura cu mai mult de un
element din formatul de bilanT, relaTia sa cu alte elemente trebuie prezentata
i notele explicative, daca o asemenea prezentare este esenTiala
pentru iTelegerea situaTiilor financiare anuale.
p) Orice detaliere a elementelor din situaTiile financiare anuale,
atunci cad aceste elemente sunt semnificative si sunt relevante pentru
utilizatorii situaTiilor financiare.
Administrator, intocmit,
Numele si prenumele .... Numele si prenumele .......
Semnatura ......... Calitatea ............
Semnatura ..........
Stampila unitaTii Nr. de iregistrare i organismul profesional
II. Note explicative opTionale
Conform aceleiasi reglementari invocate la iceputul prezentarii
modelelor de note explicative, entitaTile care se icadreaza i prevederile
alineatului 3 pot itocmi opTional ca note explicative si situaTia
modificarii capitalului propriu si/sau situaTia fluxurilor de trezorerie.
a) Conform pct. 278 din Anexa nr. 1 la ordin, structura exemplificativa
a situaTiei modificarilor capitalului propriu este urmatoarea:
SituaTia modificarilor capitalului propriu
la data de ..................
- lei -
Acest cont apare doar la agenTii economici care au aplicat Reglementarile
contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 94/2001 si paa la ichiderea soldului
acestui cont.
Administrator, intocmit,
Numele si prenumele ..... Numele si prenumele .......
Semnatura .......... Calitatea ............
Semnatura ..........
Stampila unitaTii Nr. de iregistrare i organismul
profesional
NOTA 1
Prezentarile cifrice, potrivit exemplului menTionat, trebuie sa fie
isoTite de informaTii referitoare la:
- natura modificarilor;
- tratamentul fiscal aplicat, acolo unde este cazul:
- natura si scopul pentru care au fost constituite rezervele;
- orice alte informaTii semnificative.
NOTA 2
Modificarile capitalului propriu se prezinta pentru cele doua
exerciTii financiare, precedent si curent.
SituaTia fluxurilor de trezorerie
b) Conform pct. 279 din Anexa nr. 1 la ordin, structura exemplificativa
a situaTiei fluxurilor de trezorerie este urmatoarea:
SituaTia fluxurilor de trezorerie
la data de
- lei-
ExerciTiu
financiar
Denumirea elementului
Precedent Curent
A l 2
Fluxuri de trezorerie din activitaTi de exploatare:
icasari de la clienTi
PlaTi catre furnizori si angajaTi
Dobazi platite
Impozit pe profit platit
incasari din asigurarea 絈potriva cutremurelor
Trezorerie neta din activitaTi de exploatare
Fluxuri de trezorerie din activitaTi de investiTie:
PlaTi pentru achiziTionarea de acTiuni
EntitaTile pot folosi si metoda indirecta de prezentare a SituaTiei Fluxurilor
de Trezorerie.
PlaTi pentru achiziTionarea de imobilizari corporale
incasari din vazarea de imobilizari corporale
Dobazi icasate
Dividende icasate
Trezorerie neta din activitaTi de investiTie
Fluxuri de trezorerie din activitaTi de finanTare:
incasari din emisiunea de acTiuni
incasari din 絈prumuturi pe termen lung
Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar
Dividende platite
Trezorerie neta din activitaTi de finanTare
Cresterea neta a trezoreriei si echivalentelor de trezorerie
Trezorerie si echivalente de trezorerie la iceputul exerciTiului
financiar
Trezorerie si echivalente de trezorerie la sf穩situl exerciTiului
financiar
Administrator, intocmit,
Numele si prenumele ..... Numele si prenumele .......
Semnatura .......... Calitatea ............
Semnatura ..........
Stampila unitaTii Nr. de iregistrare i organismul
profesional
6. METODE DE EVALUARE A ÎNTREPRINDERILOR
6.1. Abordari în evaluarea întreprinderii
in mod general, vom folosi trei termeni referitor la modalitatea
concreta de estimare a valorii întreprinderii: abordare, metoda si
procedura:
- abordare: cale generala de judecare a valorii definite;
- metoda: setul metodologic principal utilizat i cadrul abordarilor
(de exemplu, actualizarea fluxului de lichiditaTi, comparaTia cu
tranzacTii de pachete minoritare);
- procedura: tehnica de evaluare specifica i cadrul fiecarei
metode (de exemplu, tehnica de capitalizare utilizata i estimarea
valorii reziduale/ terminale).
Cea mai generala grupare a abordarilor valorii unei întreprinderi,
corespunzatoare i cea mai mare parte cu cea utilizata si i
evaluarea proprietaTilor imobiliare, are i vedere:
a) abordarea pe baza de venit, care presupune convertirea unor
fluxuri de venituri viitoare i valoarea lor prezenta;
b) abordarea prin comparaTia de piaTa (sau prin piaTa), care se
bazeaza pe comparaTia firmei evaluate cu firme care au fost tranzacTionate
pe piaTa, utilizad coeficienTi multiplicatori (rate de valoare);
c) abordarea pe baza de active, care presupune evaluarea individuala
a tuturor activelor si datoriilor firmei pentru a obTine activul
net corectat.
În ediTia a saptea a Standardelor InternaTionale de Evaluare,
abordarii prin comparaTia de piaTa (sau prin piaTa) i se acorda
prioritate faTa de celelalte abordari.
6.2. Metode de evaluare a întreprinderii
Cea mai uzuala clasificare a metodelor de evaluare, acceptata
de majoritatea specialistilor, este urmatoarea: 1) Metode iscrise i
abordarea pe baza de venit; 2) Metode iscrise i abordarea prin
comparaTie; 3) Metode iscrise i abordarea pe baza de active.
6.2.1. Metode înscrise în abordarea pe baza de venit
a) Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditaTi (Discounted Cash
Flow - DCF). in aceasta metoda, toate beneficiile economice proiectate
(fluxuri de lichiditaTi sau alte variabile asimilate) ale itreprinderii
sunt actualizate la valoarea prezenta, utilizad o rata de actualizare ce
reprezinta costul capitalului pentru acea investiTie.
Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o
valoare reziduala (perioada nonexplicita).
b) Metoda capitalizarii venitului (a profitului sau a dividendelor).
Aceasta metoda se bazeaza pe raportarea unui flux constant si
reproductibil de venit (de regula, profit net sau dividende) la o rata de
capitalizare. in acest caz este vorba de un singur flux de beneficiu
economic, aferent unei singure perioade (de regula, un an).
6.2.2. Metode înscrise în abordarea prin comparaTie
a) Metoda comparaTiei cu societaTi similare cotate sau cu tranzacTii
de pachete minoritare (acTiuni la firme cotate). Ratele de valoare
sau multiplicatorii (de exemplu, Price Earning Ratio - PER)
rezulta din tranzacTii realizate pe piaTa financiara (i marea majoritate
a cazurilor, este vorba de pachete minoritare de acTiuni).
b) Metoda comparaTiei cu vânzari de firme similare necotate
(piaTa de achiziTii si fuziuni). in aceasta metoda, baza de comparaTie o
reprezinta tranzacTiile cu itreprinderi i ansamblul lor sau tranzacTii
cu pachete majoritare, de regula, avad i vedere piaTa itreprinderilor
necotate.
c) Metoda comparaTiei cu tranzacTii anterioare sau cu oferte de
tranzacTii cu participaTii la capitalul întreprinderii evaluate.
Modul de estimare a valorii se bazeaza pe tranzacTii anterioare, oferte
sau acorduri care vizeaza proprietatea asupra itreprinderii evaluate.
6.2.3. Metode înscrise în abordarea pe baza de active
a) Metoda activului net corectat (ANC). in aceasta metoda, activele
si datoriile sunt evaluate individual la valorile corespunzatoare
(curente), rezultad astfel un activ net corectat al itreprinderii.
Metoda este aplicabila i ipoteza continuitaTii exploatarii itreprinderii
evaluate.
b) Metoda activului net de lichidare (ANL). Aceasta metoda
reprezinta o varianta a activului net corectat, aplicabila i cazul lipsei
continuitaTii exploatarii itreprinderii evaluate. in acest caz, majoritatea
activelor se evalueaza la valoarea de lichidare.
Metodele prezentate sunt interdependente si au drept caracteristica
orientarea lor spre informaTiile de piaTa:
- în abordarea pe baza de venit, fundamentul 精 reprezinta
costul capitalului, care deriva din informaTii de piaTa;
- abordarea prin comparaTie se bazeaza pe rate de valoare
(multiplicatori) care rezulta, de asemenea, de pe piaTa tranzacTiilor de
itreprinderi;
- în cazul abordarii pe baza de active, estimarea valorii individuale
a activelor porneste tot de la informaTii de piaTa.
În viziunea CECCAR, pentru stabilirea unei c穰 mai bune valori
medii a itreprinderii de evaluat, expertul evaluator de itreprinderi
trebuie sa Tina seama de urmatoarele recomandari:
i orice evaluare sa se utilizeze minimum 3-5 metode, potrivit
caracteristicilor itreprinderii de evaluat;
i acTiunile de continuare a privatizarii, sa nu se utilizeze numai
metode patrimoniale, ci sa se foloseasca si metodele de evaluare
pe baza de venit, dupa specificul itreprinderii i cauza.
in cadrul procedurilor de utilizat, este necesar ca pentru fiecare
metoda aleasa de expertul evaluator de itreprinderi:
sa se procedeze la retratarile specifice metodei;
sa se aleaga cu grija parametrii;
sa se efectueze cu competenTa calculele.
Metodele si procedurile de evaluare sunt mijloacele de lucru
ale expertului evaluator de itreprinderi, iar adevarata valoare a misiunii
sale este data de exigenTa cu care le aplica si de competenTa si
raTionamentul sau profesional.
6.3. Avantaje si dezavantaje ale metodelor de evaluare
ÎnTelegerea avantajelor si dezavantajelor metodelor de evaluare
prezentate este importanta atât din perspectiva metodologica,
cât si din punct de vedere practic.
Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditaTi (DCF)
Avantaje:
din punct de vedere teoretic, este cea mai corecta, bazadu-se
pe transformarea fluxurilor viitoare de lichiditaTi i valoarea prezenta
a proprietaTii care genereaza acele fluxuri;
este utilizata pe scara larga pe pieTele financiare, pentru a estima
preTul unei acTiuni si, pe aceasta baza, a orienta deciziile de investire/
dezinvestire;
metoda capata o tot mai mare iTelegere si acceptare din
partea justiTiei si a fiscului.
se iscrie i optica investitorului, incluzad si eforturile de
investiTii necesare itr-o perioada de timp previzibila;
include beneficiile viitoare, inclusiv valoarea reziduala;
este coerenta cu metodologia estimarii eficienTei financiare a
proiectelor de investiTii;
include si eforturile viitoare de investiTii brute ale proprietarului
viitor.
Dezavantaje:
este dificil de explicat cerinTele metodei unui auditoriu fara
cunostinTe financiare de baza;
este o metoda laborioasa, ce necesita realizarea unor proiecTii
economico-financiare, fapt care poate naste controverse;
necesita estimarea costului capitalului, un subiect ce poate
deveni, de asemenea, controversat;
credibilitatea ipotezelor de previziune a cash-flow-ului este
discutabila;
stabilirea ratei de actualizare este o problema delicata si diferita
i optica proprietarului (vazatorului) faTa de cea a cumparatorului;
necesitatea utilizarii unui program informatic corect;
necesitatea respectarii multor coerenTe si corelaTii itre indicatorii
financiari;
amploarea mare a informaTiilor necesare pentru previziuni.
Metoda capitalizarii profitului (sau dividendelor)
Avantaje:
este simpla, usor de explicat si de iTeles;
conTine ipoteze simplificate;
este utilizata pe scara larga de catre investitori;
nu necesita previziuni ale activitaTii firmei pe perioade lungi si
nici utilizarea unui program pe calculator.
Dezavantaje:
este o simplificare a metodei DCF; apare posibilitatea ca profitul
reproductibil considerat sa nu reflecte potenTialul firmei, iar
soluTia unei cresteri constante sa nu fie o modalitate rezonabila de
realizare a unei evaluari credibile;
este dificil de utilizat i cazul unor firme aflate itr-o faza de
crestere importanta sau pentru itreprinderile tinere;
masurarea profitului reproductibil si a ratei de capitalizare
poate deveni subiect de controversa;
apar dificultaTi i efectuarea corecTiilor situaTiilor financiare
istorice si i justificarea acestora;
stabilirea schemei de evoluTie viitoare a venitului necesita
fundamentari documentate.
Metoda comparaTiei cu tranzacTii de pachete minoritare
(acTiuni la firme cotate)
Avantaje:
recunoaste faptul ca piaTa este, i fapt, ultimul arbitru al valorii;
se bazeaza pe informaTii privind tranzacTii cu firme din aceeasi
ramura;
asigura posibilitatea de a realiza comparaTii credibile cu alte
firme, din cauza multitudinii de informaTii publice privind companiile
cotate;
preTul acTiunilor firmelor cotate si, implicit, multiplicatorii de
piaTa sunt disponibili la orice data a evaluarii;
mulTi investitori sunt familiarizaTi cu acest mod de estimare a
valorii;
analiza tranzacTiilor cu firme cotate permite, prin studii si
analize, sa se estimeze discontul pentru lipsa de lichiditate;
este o metoda foarte relevanta atunci cad se evalueaza firme
ce urmeaza sa intre pe piaTa financiara.
Dezavantaje:
uneori este dificil sa gasesti firme similare si relevante;
pe piaTa financiara nu se coteaza firme din toate ramurile;
exista riscul de a utiliza informaTii privind tranzacTii cu firme
din alte ramuri (chiar daca formal o firma activeaza itr-o ramura data,
ea poate opera i mai multe sectoare de activitate);
dificultaTi i asigurarea comparabilitaTii; i multe cazuri firmele
contate sunt mai mari dec穰 itreprinderea evaluata si, i principiu,
au un potenTial de crestere mai ridicat faTa de firmele necotate;
pentru firmele mici sau mijlocii, i multe cazuri, apare o
componenta de valoare netransferabila; ajustarile pentru caracteristicile
firma evaluata versus firme cotate pot fi subiect de controverse.
Metoda comparaTiei cu vânzari de firme necotate (piaTa de
achiziTii si fuziuni)
Avantaje:
considera ca tranzacTia de piaTa este sursa de stabilire a valorii;
are relevanTa cea mai buna daca exista informaTii de piaTa
suficiente si credibile;
daca se evalueaza un pachet de control sau itreprinderea i
ansamblu, nu mai este necesara aplicarea primei de control.
Dezavantaje:
i majoritatea cazurilor, asemenea operaTii (achiziTii si
fuziuni) includ o gadire strategica, bazata pe sinergia creata i urma
achiziTiei/fuziunii si nu pot fi un bun indiciu asupra valorii de piaTa;
i cele mai multe cazuri, i baza de comparaTie se vor afla
doar c穰eva tranzacTii, avad date diferite de cea a evaluarii;
exista relativ puTine informaTii disponibile despre firmele
achiziTionate sau care au intrat itr-o operaTie de fuziune, care sa ajute
analiza comparabilitaTii acestor firme cu itreprinderea evaluata;
dificultatea decelarii caracterului de tranzacTii itre parTi independente
de cele cu interese speciale (cu efect sinergetic);
nu vor exista informaTii detaliate despre derularea tranzacTiei;
daca evaluam un pachet minoritar, va fi dificil de estimat si
susTinut discontul pentru pachet minoritar si cel pentru lipsa de
lichiditate.
Metoda comparaTiei cu tranzacTii anterioare sau cu oferte de
tranzacTii cu participaTii la capitalul întreprinderii evaluate
Avantaje:
daca este vorba de o tranzacTie recenta, poate reprezenta cea
mai buna evidenTiere a valorii, pentru ca tranzacTia a avut i vedere
chiar obiectul evaluarii;
disponibilitatea unor informaTii detaliate si credibile;
instanTele sunt foarte receptive la aceasta metoda;
corespunde cu optica din contabilitate a valorii juste, specifica
unei pieTe active.
Dezavantaje:
este dificil de stabilit caracteristicile cerute de definiTia valorii
de piaTa ("tranzacTie echilibrata", "vazator hotar穰 - cumparator
hotar穰" etc.);
i cazul unui ecart de timp semnificativ itre data tranzacTiei
si data evaluarii este dificil de realizat ajustarile necesare;
este posibil ca i contractul ce a stat la baza tranzacTiei sa
existe clauze care genereaza derogari de la definiTia valorii de piaTa si
deci sa fie necesare ajustari importante.
Metoda activului net corectat (ANC)
Avantaje:
este usor de iTeles;
este relevanta i unele cazuri (proprietaTi noi, instituTii financiare);
are ca punct de plecare iregistrarile contabile;
este utilizata si acceptata i multe cazuri i instanTa;
poate fi relevanta i afacerile cu capital, intensive, atunci cad
se evalueaza un pachet de control;
exista multe reglementari oficiale sau ale unor organisme/asociaTii
referitoare la metodologia evaluarii/reevaluarii terenului si activelor
corporale.
Dezavantaje:
presupune mult efort pentru stabilirea valorii individuale a
activelor si datoriilor afacerii;
valoarea estimata pentru anumite active (ideosebi necorporale)
poate genera controverse;
are o relevanTa discutabila i estimarea valorii unui pachet
minoritar;
metoda cea mai puTin credibila atunci cad evaluam itreprinderi
a caror valoare necorporala este importanta.
Metoda activului net de lichidare (ANL)
Asa cum am precizat, aceasta metoda reprezinta o varianta a
metodei activului net corectat (ANC), aplicabila i condiTiile estimarii
valorii de lichidare, dar si i estimarea valorii de piaTa, ca un test de
coerenTa realizat de evaluator. De exemplu, atunci cad se evalueaza
pachetul de control, se poate it稷ni situaTia i care valoarea de
lichidare a activelor sa fie superioara valorii de exploatare continua.
Sorin V. Stan, CoerenTe si corelaTii în evaluarea întreprinderii,
Editura IROVAL, ColecTia Biblioteca ANEVAR, Bucuresti, 2003, pag. 11-14.
|
