CONSUMUL SI CONSUMATORUL

CONSUMUL SI CONSUMATORUL

I. Consumul, nevoile si resursele

A. Consumul si consumatorul

Consumatorul este individul, respectiv unitatea economica sau administratva aflata intr-un proces de consum care este de 2 feluri :

a) consumul final - consumarea unor bunuri si servicii pt existenta proprie ;

b) consumul intermediar - consumul productiv in vederea producerii de noi

bunuri si servicii.

B. Nevoile

Nevoile umane sunt necesitati obiective pentru existenta sociala. Acestea sunt intr-o dinamica continua, ele dezvoltandu-se atat cantitativ cat si calitativ.

Satisfacerea nevoilor are o dubla conditionare :

obiectiva - legata de posibilitatile de moment ale economiei;

subiectiva - legata de pretentiile oamenilor.

Nevolie sunt foarte diverse si pot fi clasificate dupa mai multe criterii : dupa modul de formare ( nevoi primare, secundare si tertiare ), dupa modul de satisfacere ( satisfacute cu satisfactori sau cu prodfactori ), dupa frecventa aparitiei ( nevoi curente, periodice si rare ), dupa calitatea lor ( nevoi obisnuite sau inferioare si nevoi superioare )

C. Resursele

Resursele sunt acele obiecte ale realitatii care pot fi atrase si folosite in procesul de productie. 858j98i Acestea pot fi clasificate dupa mai multe criterii :

Dupa natura lor : - naturale ( primare si derivate )

- umane ( primare si derivate )

- financiare 

2. Dupa cantitatea in care se gasesc : - abundente ( foarte putine si rare )

- deficitare ( majoritatea ) 

3. Dupa modul de recuperare : - recuperabile ( unele zacaminte de materiale prime )

- partial recuperabile ( unele bioresurse )

- nerecuperabile ( combustibilii fosili )

4. Dupa durata de folosire : - regenerabile

- neregenerabile

Principala problema a resurselor eset raritatea si de aceea se pune problema rationalizarii folosirii acestora incat sa ajunga pentru o perioada mai mare de timp.

II. Bunurile materiale

A. Conceptul de bunuri materiale

Bunurile materiale sunt acele obiecte ale realitatii capabile sa satisfaca o anumita nevoie umana. Dupa natura lor bunurile sunt de 2 feluri :

1. Bunuri libere - aerul, apa de izvor, etc - constituie un dar al naturii, sunt consumate liber, accesul la ele este neingradit ;

2. Bunuri economice - necesita un consum si deci un efort pentru a fi produse, sunt in cantitate limitata, au un anumit pret, iar accesul se face pe baza de vanzare - cumparare.

Bunurile destinate schimbului poarta numele de marfa. Marfa e un bun economic destinat vanzarii - cumpararii pe piata si are 2 proprietati : valoarea si utilitatea

B. Utilitatea bunurilor

Utilitatea marfii este de mai multe feluri :

1. utilitatea in sens general - capacitatea marfii de a satisface o anumita trebuinta umana ;

2. utilitatea economica - satisfactia resimtita de un consumator atunci cand consuma un bun economic procurat pe piata prin vanzare - cumparare. Utilitatea economica se manifesta in 3 moduri :

- utilitatea individuala care reprezinta satisfacerea resimtita de un consumator la consumarea unui bun dintr-o multitudine de bunuri ;

- utilitatea totala care reprezinta satisfacerea resimtita de un consumator la consumarea unui numar de doze dintr-un prods produs eventual pana la saturatie ;

- utilitatea marginala care reprezinta satisfacerea resimtita de un consumator la consumarea unei doze suplimentare dintr-un produs.

Problema utilitatii comporta mai multe aspecte :

- utilitatea e o problema eminamente subiectiva in sensul ca depinde de omul ca atare aflat intr-o anumita dispozitie de consum ;

- utilitatea totala si cea marginala variaza in sens invers una celeilalte, adica in timp ce U_T creste U_mg scade ;

- utilitatea totala creste pana intr-un punct maxim dupa care intra intr-o faza platou si dupa care incepe sa scada.

C. Alegerea consumatorului rational

Un consumator are anumite nevoi sau trebuinte dar are si un anumit venit care de regula nu-i permite satisfacatia integrala a nevoilor, de aceea el va trebui sa aleaga intre mai multe produse astfel incat cu venitul sau limitat sa-sii maximizeze satisfactia.

PIATA SI EFECTELE SALE

Raportul dintre venitul consumatorului si preturile de pe piata prezinta o dinamica si de aceea asupra consumatorului se pot repercuta unele efecte.

Consumatorul se poate gasi intr-una din situatiile :

a) in situatia de echilibru - atunci cand pentru ultimele alegeri, raportul dintre utilitatea marginala si pret este egal pentru produsele luate. U_mgX/P_X = U_mgY/P_Y

b) efectul de substitutie - se produce atunci cand venitul ramane constant iar preturile variaza ; daca venitul este constant si pretul se mareste, atunci consumatorul va achizitiona mai putine produse scumpite si mai multe produse mai ieftine, ca atare consumul o sa scada calitativ si cantitativ.

c) efectul de venit - se produce atunci cand veniturile cresc iar preturile raman aceleasi, ca atare consumatorul va achizitiona produse mai bune, deci consumul va creste atat cantitativ cat si calitativ.

FACTORII DE PRODUCTIE

Factorii de productie reprezinta partea din resurse atrasa si folosita in procesul de productie pentru producerea de bunuri materiale. In mod normal factorii de productie ar trebui sa fie cantitativ mai mici decat resursele, dar intr-o economie intre factori si resurse pot exista orice relatii.

Factorii de productie cunosc o dezvoltare : 

cantitativa limitata de marimea Pamantului ;

calitativa care poate fi mai mare in functie de priceperea oamenilor.

Factorii de productie se impart in :

A. Factori de productie clasici : - munca ;

- natura ;

- capitalul.

B. Neofactori de productie

A₁. Munca

Munca este un proces intre om si natura prin care omul folosindu-si cunostintele si abilitatile transforma natura in bunuri trebuitoare vietii sale.

Munca in calitate de factor de productie, prezinta urmatoarele caracteristici :

este un factor de productie prim ;

este factorul cel mai dinamic ;

are o determinare cantitativa ;

o determinare calitateiva constand in pregatire.

A₂. Natura

Natura este constituita in elementele brute pe care omul le foloseste in vederea producerii de bunuri necesare vietii sale. Natura este formata din pamantul ca atare, bogatiile subsolului si elementele de deasupra solului.

Natura prezinta urmatoarele caracteristici :

factori de productie preexistenti ;

suport al oricaror activitati economice ;

limitat ca intindere dar cu o mare capacitate de regenerare si de sporire a productivitatii;

este singurul factor furnizor de hrana pentru industria alimentara.

A₃. Capitalul

Capitalul este constituit din totalitatea elementelor prelucrate anterior si care se folosesc pentru producerea de bunuri necesare omului. Capitalul unei firme mai poarta numele de capital tehnic si se imparte in doua :

1. Capitalul fix - constituie acele elemente de capital care isi transmit treptat valoarea asupra noului produs fiind inlocuite la intervale de timp. Fac parte cladirile, masinile, utilajele, animalele, semintele, etc.

2. Capitalul circulant - este constituit din acele elemente de caital care isi transmit integral valoarea asupra noului produs fiind necesara inlocuirea lor la fiecare ciclu de productie. Este format din materii prime si materiale, energie, combustibili, apa tehnologica.

Impartirea in capital fix si circulant se face in functie de destinatia capitalului pentru ca unul si acelasi lucru poate face parte din ambele categorii.

Capitalul ix in procesul de productie sufera o depreciere numita uzura. Aceasta este de 2 feluri : fizica si morala.

Uzura capitalului fix se recupereaza prin amortizare, aceasta intrand in costurile de productie. A= V_i / T A= V_i - V_r - D/ T

B. Neofactorii de productie

Neofactorii de producie sunt constituiti din acele elemente care nu participa in mod direct la costurile de productie dar au o mare importanta in realizarea bunurilor economice. Dintre neofactori : intreprinderea, intreprinzatorul, managementul, marketingul, tehnologia, etc.

PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE

PRODUCTIE

A. Generalitati

Productivitatea (W) factorilor de productie este eficienta cu care se utilizeaza acesti factori in procesul de productie sau altfel spus, raportul dintre produsul realizat si factorii de productie consumati.

W= Q/(FP/U) W - productivitatea

Q - productia

FP - factorii de productie

U - utilizati

Productivitatea cunoaste o dinamica care este concretizata in indicele productivitatii :

I^w = W₁/W₀ * 100

∆I^w = I^w - I^w = I^w - 100

Productivitatea are doua metode de calcul principale :

a)       cand cererea de piata este elastica : W= Q/(FP/U)

b)      cand cererea de piata este inelastica : W = (FP/U)/Q

Productivitatea se poate clasifica dupa mai multe criterii :

a)       Din punct de vedere al economiei : - W pe intreprindere, sectie sau post de lucru ;

- W pe ramura economica ;

- W pe economie in general.

b)      Din punct de vedere al factorilor utilizati: - W partiala ;

- W globala.

B. Calculul productivitatii

Productivitatea medie este raportul dintre productie si nr de factori de productie utilizati. W_m = Q/ (Nr.FP/U)

Productivitatea marginala este sporul de productie obtinut la marimea cu o unitate a factorului de productie. W_mg = ∆Q/ (∆Nr.FP/U)

Productivitatea pamantului nu se poate considera strict economic intrucat pamantul arabil fiind limitat practic nu putem permite, nu putem sa tinem suprafeet necultivate.

Productivitatea medie globala fiind a tuturor factorilo de productie e mai mica decat productivitatea medie a unu singur factor.

Capitalul trebuie considerat in unitati de acelasi tip sau unitati conventionale ale tipului respectiv.

LEGATURA DINTRE PRODUCTIVITATEA MEDIE SI CEA MARGINALA

1.Productivitatea marginala intersecteaza productivitatea medie in punctul cel mai inalt al productivitatii medii.

2.Curba W_mg este deasupra W_m atunci cand W_mg scade.

3.Curba W_mg este sub curba W_m atunci cand W_mg scade.

4.Achizitionarea unui nou factor de productie este justificata atunci cand W_mg > W_m

5.Pentru prima unitate de bunuri produsa W_mg=W_m=W_T

COSTURILE DE PRODUCTIE

Productia unor bunuri si servicii necesita un consum de materii prime, materiale, munca si energie. Toate acestea se materializeaza in costuri de productie care pot fi impartite dupa mai multe criterii :

a)       dupa natura lor : - costuri materiale

- costuri salariale

b)      dupa reflectarea in produs : - costuri directe

- costuri indirecte

c)       dupa modul de calcul : - costuri globale

A.      Costurile totale

Costurile totale sunt cheltuileile prilejuite de realizaera unei anumite productii. Comporta doua elemente :

a)       costurile fixe - costuri generale, prilejuite de o anumita productie.

b)      costurile variabile - costuri prilejuite de bunurile sau serviciile produse si sunt proportionale cu cantitatea de bunuri si servicii produse.

Costurile fixe si variabile au o anumita structura :

CT = CF + CV

general amortizarea materii prime si materiale

chirii combustibilii

incalzit energie

iluminat apa tehnologica

salarii pers. adm. salarii direct productiv

alte plati

LEGATURA DINTRE CF SI CV

B. Costurile medii

Costurile medii sunt costurile efectuare pe unitatea de produs si sunt foarte importante intrucat producatorul merge pe piata cu un produs sau numar de produse si nu cu toate produsele. Costurile medii se calculeaza ca raport intre costurile fixe si variabile si productia realizata.

Costurile medii au o variatie data de variatia costurilor variabile intrucat costurile fixe nu variaza. CM = CFM + CVM CM = CF/Q + CU/Q + CT/Q

C. Costurile marginale

Marirea productie prilejuieste si o marire a costurilor, pentru intreprinzator e util sa stie ce marire de costuri va inregistra la o marire a productiei.

C_mg= ∆CT/∆Q = (CT₁ - CT_o)/(Q₁ - Q₀)

Marirea productiei se justifica economic numai atunci cand C_mg e mai mic sau cel mult egal cu CM. P = CM + PrM

LEGATURA DINTRE CM SI C_mg

1. C_mg intersecteaza CM in punctul cel mai scazut in CM.

2. Atunci cand CM e descrescator, curba C_mg e dedesubtul acestuia.

3. Atunci cand CM creste, C_mg creste si mai repede, curba lui fiind deasupra CM.

4. Pentru prima unitate produsa Q=1 C_mg = CM = CT.

5. Marimea productiei se justifica economic atunci cand C_mg < CM.

Costurile pentru ca formeaza partea principala a pretului reprezinta elementul care se poate reduce astfel incat pretul sa devina mai atractiv.

CT = C. Sal + C. Materiale

Sal. Productive Capital mat.

Sal. Neproductive Amortizarea

AGENTII ECONOMICI SI

PROPRIETATEA PRIVATA

A. Agentii economici

Sunt subiecti ai activitatilor economice adica sunt acei care realizeaza productia, repartitia, desfacerea si consumul. Dupa specificul lor, agentii economici se impart in mai multe categorii:

1. Intrepridnerile - sunt acei agenti economici care realizeaza productia de bunuri materiale si servicii nefinanciare necesare societatii; resursele lor provin din averea intreprinzatorilor, din profitul reinvestit precum si din sumele atrase prin diverse modalitati (credite). Constituie principalii agenti economici dintr-o economie si au caracterul cel mai dinamic.

2. Gospodariile sau menajele - constituie grupul cel mai numeros de agenti economici si sunt principalii consumatori de bunuri si servici, ofertanti ai pietei fortei de munca si ofera economiei o cantitate ( redusa ) de bunuri si servicii ; resursele lor provin indeosebi din salarii dar si din comercializarea unor bunuri sau servicii precum si din mosteniri, donatii si asa mai departe.

3. Administratiile centrale si locale - sunt institutii care se ocupa cu furnizarea unor servicii nefinanciare pentru populatie. Pot fi centrale ( guvernul, ministerul ) sau locale ( primariile ) ; resursele lor provin din varsaminte si prelevari facute de la agentii economici. Acestea se constituie intr-un fond centralizat, care apoi este redistribuit.

4. Administratiile private - sunt aegnti economici care se ocupa cu oferirea unor servicii nefinanciare populatiei precum si cu rezolvarea unor probleme sociale; resursele lor provin din donatii si cotizatii benevole ale membrilor societatilor respective. Constituie asa numitele O.N.G.-uri si pot avea roluri sociale importante.

5. Institutiile financiare - sunt acei agenti economici care mobilizeaza resursele financiare disponibile pentru a le orienta catre agentii economici care au nevoie ; resursele lor provin din averea intreprinzatorilor, depozitele populatiei.

6. Societatile de asigurari si reasigurari - sunt acei aegnti economici care transforma riscul individual in risc colectiv asigurand functionarea economiei ; resursele lor provin din avutul intreprinzatorilor precum si din primele de asigurare platite de asigurati.

7. Exteriorul sau strainatatea - constituie acei agenti economici straini cu care agentii economici romani fac afaceri.

B.       Proprietatea

Este o proprietatea este o relatie sociala legata de posesia, utilizarea si dispunerea de anumite bunuri :

Se caracterizeaza prin 4 elemente : dreptul de posesie, dreptul de folosinta, dreptul de a dispune si dreptul de uzufruct.

FORMELE INTREPRINDERILOR SI S.C

Intreprinderile sunt de mai multe feluri, dupa obiectul de activitate si dupa modul de constituire si functionare.

Intr-o economie de piata exista urmatoarele forme de intreprinderi :

1. Intreprinderi persoane fizice : - intreprinzatori particulari ;

- asociatiile familiare.

Isi desfasoara activitatea in conformitate cu un atestat sau diploma eliberat de organe competente.

2. Intreprinderi cooperative : - cooperative de productie ;

- cooperative de credit ;

- cooperativa de consum.

3. Societati comerciale : - S.N.C.

- S.C.A.

- S.C.S.

- S.A.

- S.R.L.

- S.R.L.A.U.

4. Regiile autonome

Observatie : S.N.C., S.C.S., S.R.L., S.R.L.A.U. au patrimoniul social constituit din parti sociale care sunt unitati valorice conventionale si care nu reprezinta titluri negociabile. Asta inseamna ca nu se pot vinde sau cumpara direct ci pot fi transmise in cadrul firmei sau lasate mostenire. Vinderea partilor sociale e posibila numai daca s-a prevazut acest lucru in contractul de societate si cu acordul a 3 patrimi din capitalul social existent.

S.C.A. si S.A. au capitalul social format din actiuni care sunt titluri negociabile adica se pot vinde si cumpara direct : - actiunile nominative se pot vinde si cumpara direct prin intermediul registrului actiunilor nominative existent la firma ;

- actiunile la purtator se pot tranzactiona direct.

Regiile autonome sunt S.C. din ramuri importante ale economiei. Sunt in proprietatea statului dar sunt autonome din punct de vedere financiar.

INDICATORII DE ACTIVITATE AI

AGENTILOR ECONOMICI

Agentii economici se pot cumpara intre ei prin anumiti indicatori economici. Acestia pot fi :

fizici - dar nu ofera posibilitati directe si concrete de comparare

indicatori valorici - indicatori fizici exprimati in bani si permit o comparatie directa.

Dintre cei mai folositi indicatori mentionam :

1. Cifra de afaceri exprima valoarea incasarilor din vanzari pe o perioada data.

C.A. = Q * P

Este o cifra absoluta dar statica in sensul ca nu furnizeaza elemente despre functionalitatea firmei.

2. Valoarea adaugata exprima aportul adus de capitalul tehnic al firmei si este egala cu diferenta dintre veniturile realizate si plata furnizorilor. Aceasta mai depinde si de pozitia firmei in lantul de la materie prima pana la produsul finit.

V.A. = C.A. ( V.T. ) - Pl. Farm.

exploatare fabrica fabrica PIATA

forestiera cherestea mobila

V.A. este importanta si pentru faptul ca pe aceasta se aplica T.V.A. -ul ( 19% ).

3. Profitul este diferenta dintre veniturile totale si costurile totale. Profitul este un premiu al intreprinzatorului si una din sursele de investitii.

Pr = V.T. - C.T. ( profit brut )

4. Profitul net este diferenta dintre profitul brut si impozitele platite.

Pr.n = Pr.b - impozit

5. Rentabilitatea ( Pr ) exprima capacitatea firmei de a produce profit. Poate fi analizata din 3 puncte de vedere :

a) Rentabilitate investita Pr = ( Pr/K ) * 100 (%)

b) Rentabilitate activ economic Pr = ( Pr/C.A. ) * 100 (%)

c) Rentabilitatea costurilor Pr = ( Pr/C.T. ) * 100 (%)

PIATA

A. Conceptul de piata

Piata poate fi definita ca totalitatea relatiilor in care intra cumparatorii si vanzatorii in procesul unor bunuri si servicii indiferent de locul unde se desfasoara acesta.

Piata mai poate fi definita prin urmatoarele trasaturi :

1. Este un spatiu economic unde se desfasoara activitatea economica inclusiv schimburile. Din acest punct de vedere piata poate fi punctiforma sau poate ajunge pana la nivel mondial.

2. Este locul de intalnire al agentilor economici dintre care unii vor sa vanda iar altii vor sa cumpere. Calitatea de vanzator si cumparator poate fi detinuta in mod unilateral.

3. Este locul de intalnire a cererii cu oferta. Pentru ca o piata sa functioneze bine trebuie ca cererea si oferta sa fie echilibrate. Altfel se va pierde marfa sau va ramane cerere nesatisfacuta.

4. Este locul de formare a pretului. Pentru ca preturile sa-si indeplineasca rolul trebuie sa se formeze liber pe piata adica statul sa nu intervina la formarea preturilor. Statul poate sa sustina unele produse prin anumite sume sau compensatii acordate producatorilor pentru ca acestia sa nu creasca preturile.

5. Dispune de un mecanism de autoreglare care este concurenta. Conform acestui mecanism fiecare agent poate sa-si promoveze interesele dar numai in limite legale.

Piata are 2 mari componente : - cererea

- oferta.

C.      Cererea de piata

Este cantitatea de bunuri si servicii ceruta si platita de consumatori intr-o perioada de timp. Cererea de piata poate fi :

cererea individuala sau a unui produs ;

cererea unui produs pe paliere de preturi ;

cererea agregata care este egala cu suma tuturor bunurilor si serviciilor cerute intr-o perioada.

Cererea de piata este guvernata de legea cererii care spune ca atunci cand preturile scad cererea creste si invers.

Cererea variaza in functie de mai multe lucruri mai importante fiind preturile si veniturile.

In functie de preturi cererea poate avea 3 componente mari :

a) daca o modificare de pret determina o modificare mai mare a cererii, cererea se numeste elastica ;

b) daca o modificare de pret determina o modificare egala in vanzari cererea poarta numele de cerere cu elasticitate unitara ;

c) daca o modificare de pret determina o modificare mai mare in vaznari avem de a face cu o cerere inelastica.

Elasticitatea cererii este foarte importanta pentru producator in momentul in care vine cu oferta pe piata. Daca la intrarea pe piata exista o cerere elastica profitul va di mare iar daca cererea este inelastica profitul va fi mai mic sau negativ.

De asemenea este importanta o cerere de elasticitate unitara, dar aici avem in vedere sensul acestei cereri.

Kecp > 1

Kecp = 1

Kecp < 1

Cererea se manifesta de aceeasi maniera si in functie de venituri. Se intelege ca atunci cand veniturile cresc va creste si cererea indeosebi de bunuri superioare sau bunuri la moda.

Coeficientul de elasticitate al cererii in functie de pret are o formula de calcul :

Kecp = (Q₁ - Q₀)/Q₀ = (P₁ - P₀)/P₀

Pe o piata functioneaza concomitent legea cererii si legea ofereti. Aceste legi determina un punct in care cererea se echilibreaza cu oferta deci toate bunurile aflate in aceasta situatie se vand. Punctul de intersectie al cererii cu oferta poarta numele de punct de echilibru al pietei si determina o cantitate de echilibru si un pret de echilibru.

Pretul de echilibru al pietei reprezinta pretul la care cantitatea vanduta sete cea mai mare atunci cand cererea se echilibreaza cu oferta.

Pe echilibru si Q echilibru prezinta cateva particularitati :

se realizeaza ca tendinta si mai rar punctiform ;

pretul de echilibru reprezinta o atractie pentru producator intrucat ii valideaza munca depusa dar si pentru cumparator intrucat este cel mai bun pret de cumparare ;

pentru ca pretul de echilibru sa-si indeplineasca menirea trebuie ca statul sa nu intervina administrativ. Daca intervine administrativ in sus sau in jos rezultatul va fi acelasi dar din motive diferite adica scaderea cantitatii de bunuri de pe piata ;

pretul de echilibru poate sa scada daca consumatorilor le scad veniturile dar pot creste daca acestia isi maresc veniturile.

PIATA BUNURILOR SI SERVICIILOR

Firma unui agent economic care produce bunuri si servicii are o intrare, respectiv primeste factorii de productie si o iesire adica furnizeaza bunuri si servicii pentru piata.

A. Piata bunurilor si serviciilor

Este o piata complexa pe care se tranzictioneaza bunuri si servicii :

a) bunurile de consum - sunt bunurile economice cu existenta corporala pe care le foloseste un consumator. Pentru ele plateste un pret ;

b) serviciile - sunt bunuri economice fara existenta corporala folosite de consumator. Pentru servicii se plateste un tarif.

Piata bunurilor si serviciilor cere urmatoarele trasaturi :

1. Este puternic segmentata pe diferite segmente de consumatori;

2. Piata bunurilor are o zonare geografica, ex : piata urbana si cea rurala ;

3. Piata bunurilor are un obiect de tranzationare cu un anumit specific.

a) Dupa durata folosintei :

- bunuri de folosinta - curenta ;

- indelungata.

b) Dupa comportamentul cumparatorului

● bunuri de convenienta : - bunuri uzuale ;

- bunuri de impuls ;

- bunuri de urgenta.

● bunuri de selectie

● bunuri de specialitate ( sunt folosite in anumite domenii )

● bunuri necautate ( acelea care nu intereseaza )

Un agent economic destina bunurile produse pentru vanzarea pe piata sau pentru propriul consum.

B. Piata factorilor de productie

Este o piata in amonte de producator pe care se tranzactioneaza factorii de productie folositi si combinati de agentul economic.

Piata factorilor de productie are trasaturile :

1. Recompensarea posesorilor factorilor de productie ;

2. Cererea de pe piata factorilor de productie este o cerere derivata intrucat ea depinde de cerintele consumatorilor adica daca se cer mai multe bunuri pe piata se vor cere si mai multi factori de productie pentru productia acestora ;

3. Achizitionarea unui nou fator de productie se face pe baza W_mg a acelui factor. Pentru ca un nou factor de productie sa fie achizitionat trebuie ca W_mg a a celui factor sa fie mai mare sau egal cu productivitatea medie a factorilor utilizati.

CONCURENTA PE DIFERITE

TIPURI DE PIATA

Intr-o economie de piata orice agent economic in limitele legii isi poate promova interele. Acest lucru face ca agentii economici sa se concureze intre ei.

Concurenta e caracterizata prin urmatoarele trasaturi :

1. Atomicitatea cererii si ofertei - inseamna ca exista mai multi ofertanti si mai multi consumatori dar de putere unica si care nu pot influenta pretul de piata ;

2. Omogenitatea produsului - inseamna ca un produs e omogen si nu ar trebui sa conteze de unde il procuram ;

3. Transparenta pietei - orice agent economic ar trebui sa-si procure cu aceeasi usurinta toate informatiil de care are nevoie ;

4. Intrarea si iesirea libera pe piata - inseamna ca un agent economic intra pe piata atunci cand pretul pietei ii este favorabil si iese de pe piata atunci cand costurile sunt mai mari decat preturile ;

5. Perfecta mobilitatea a factorilor de productie - inseamna ca un agent economic are acces nerestrictionat la orice factor de productie.

Din punctul de vedere al acestor 5 criterii concurenta pe piata se imparte in doua :

a) Piata cu concurenta perfecta : - sunt prezente toate cele 5 criterii ;

- este o piata teoretica fara existenta reala.

b) Piata cu concurenta imperfecta: - lipsesc 1 sau mai multe criterii;

- este o piata reala ;

- este o piata ce poate fi determinata.

PIATA CU CONCURENTA IMPERFECTA

Obs.1 - Pe piata monopolistica cumparatorul e favorizat intrucat are de unde alege iar pretul e convenabil.

Obs.2 - Piata de oligopol are 2 forme :

a)       oligopol tip firma dominanta : o firma mare si 2 -3 mai mici

b)      oligopol cooperant 2 -5 firme de puteri aproximativ egale.

Pe piata de oligopol cumparatorul inca o duce bine intrucat poate sa aleaga.

Obs.3 - Pe o piata cu concurenta de monopol consumatorul este cel mai defavorizat intrucat nu are de unde alege si de regula pretul este mai mare decat calitatea.

Mai exista 2 forme de concurenta pe piata determinate de consumator :

a)    piata cu concurenta de oligopson

b)   piata cu concurenta monopson