CONTEXTUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ÎN ROMÂNIA
Politica de dezvoltare regionala în România este o parte componenta importanta a Programului Guvernului. Ea este definita în concordanta cu noul concept dezvoltat de Uniunea Europeana, fiind o etapa a procesului de aderare la structurile europene.
Obiectivele fundamentale ale politicii regionale, cadrul institutional, competentele diferitelor institutii implicate si instrumentele specifice ale politicii de dezvoltare regionala în România sunt stabilite prin Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regionala în România.
Obiectivul fundamental al politicii de dezvoltare regionala, astfel cum a fost formulat prin Lege, vizeaza "reducerea disparitatilor regionale existente, în special prin stimularea unei dezvoltari echilibrate si prin accelerarea redresarii acelor zone ramase în urma din punct de vedere al nivelului de dezvoltare datorita circumstantelor istorice, geografice, economice si politice precum si prevenirea aparitiei unor noi disparitati si dezechilibre regionale".
Un alt obiectiv stabilit prin lege vizeaza coordonarea politicilor sectoriale ale Guvernului cu initiativele si resursele locale si regionale, "în scopul atingerii unei dezvo 16516s183q ltari economice, sociale si culturale durabile a regiunilor".
Aceste procese de stimulare a activitatilor regionale, de coordonare a lor cu politicile guvernamentale, asigurînd în acelasi timp coerenta politicilor sectoriale cu necesitatile regionale, precum si de promovare a cooperarii inter-regionale reprezinta în primul rînd un efort al României de a raspunde necesitatilor tarii în ansamblu, si ale regiunilor acesteia.
In cadrul politicii regionale promovate de România, un rol important îl are politica zonelor defavorizate, prin care de la bugetul de stat se sustine dezvoltarea economica si sociala a acelor areale geografice al caror nivel de dezvoltare este extrem de scazut datorita efectelor negative ale procesului de restructurare economica si disponibilizarilor masive de personal. Scopul acestei politici este de a revitaliza economic acele zone, prin atragerea investitorilor.
Declinul economic masiv înregistrat de România dupa 1990, a impus ca politica nationala de dezvoltare regionala sa nu mai poata fi gândita numai în termenii diminuarii discrepantelor regionale. Acestui obiectiv i s-a alaturat un obiectiv mai general, acela de de sprijinire a restructurarii economiilor regionale.
In acord cu politica europeana de coeziune economica si sociala, România promoveaza o politica regionala care are ca obiectiv general pe termen lung diminuarea decalajelor în dezvoltarea regiunilor si zonelor tarii. Pe termen scurt, însa, politica regionala este constrînsa sa se axeze pe contracararea fenomenelor negative (pierderea de locuri de munca , somaj, etc.) care apar în procesul de restructurare economica si îndeosebi industriala a tarii. Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România a stabilit cadrul institutional, obiectivele, competentele si instrumentele specifice politicii de dezvoltare regionala în România.
Comunitatile teritoriale, regionale si locale, care s-au bazat pîna acum pe procesele de dezvoltare initiate de guvernul national si pe marile întreprinderi nu si-au dezvoltat capacitatea de inovare si nu au devenit mai flexibile pentru a putea raspunde eficient provocarii si cerintelor de restructurare a economiilor regionale. De aceea un obiectiv important al politicii regionale prin strategia sa de dezvoltare regionala este acela de a crea conditii pentru dezvoltarea capacitatii novatoare a comunitatilor teritoriale, si de a le face capabile sa primeasca noi activitati, care treptat sa înlocuiasca vechile activitati nerentabile, care nu mai sunt cerute de piata, tinînd seama de faptul ca, în actualele conditii - de globalizare a economiei - iniativa si antreprenoriatul sunt premisele de baza ale dezvoltarii regionale.
Concomitent cu preocuparea pentru restructurarea economica a diferitelor zone, politica de dezvoltare regionala urmareste prin strategia sa stimularea capacitatii competitive a diferitelor zone, prin stimularea în primul rînd a capacitatii lor de adaptare la noi activitati; în acest sens se pune mai putin accent pe capacitatea de oferta a regiunilor cît mai ales pe calitatea si conditiile ofertei, pentru ca diferitele regiuni sa poata fi capabile sa accepte si sa dezvolte noi activitati.
Atît din perspectiva dezvoltarii exogene (cu ajutorul investitiilor straine) cît si a dezvoltarii endogene (din resurse proprii) politica nationala de dezvoltare regionala promovata de România se concentreaza pe ameliorarea conditiilor de primire a noilor activitati.
Crearea cadrului institutional regional si institutionalizarea celor opt regiuni de dezvoltare a avut drept scop facilitarea realizarii politicii de dezvoltare regionala. Se astepata ca planurile de dezvoltare ale regiunilor elaborate de ADR sa aiba capacitatea de a spori potentialul de dezvoltare al fiecarei regiuni, prin cadrul adecvat creat realizarii obiectivelor de dezvoltare.
Problemele cheie a caror rezolvare depinde de elaborarea si implementarea masurilor de politica nationala de dezvoltare regionala pot fi sintetizate astfel:
sprijinirea restructurarii economiilor regionale care în conditiile economiei de piata au devenit necompetitive (avînd slabiciuni structurale importante) si crearea unor structuri economice competitive. Este vorba de zonele industrializate care acum se afla în declin economic, nereusind sa se adapteze si sa faca fata concurentei. Ele au un somaj ridicat, un potential de productie subutilizat, infrastructura tehnica (inclusiv cladiri ) în proces de deteriorare. De asemenea probleme grave ridica zonele a caror baza economica este preponderent agricola si care practica un tip de agricultura învechit, neeficient din cauza absentei dotarilor corespunzatoare;
Stimularea utilizarii cît mai eficiente a ansamblului potentialului endogen al regiunilor, atît resursele naturale si de materii prime cît si resursele umane, pentru dinamizarea economiilor regionale;
Strategia politicii nationale de dezvoltare regionala
Necesitatea crearii, pe de o parte, a premiselor unor activitati economice si accelerarii dinamicii economice în teritoriu, iar pe de alta parte necesitatea preîntîmpinarii la timp a urmarilor nedorite ale restructurarii industriale a ridicat permanent problema instrumentelor cu ajutorul carora politica regionala poate exercita o influenta benefica asupra dezvoltarii teritoriale. Nevoia de a actiona nu a lasat timp pentru elaborarea unor programe si planuri detaliate, motiv pentru care s-a vorbit adesea în Europa de Est de un "management de criza". Elaborarea la initiativa UE de catre tarile candidate la aderarea a Planurilor Nationale de Dezvoltare vine sa înlature acest neajuns. si România, înscrisa în acest proces de aderare la UE, se afla la primul exercitiu de planificare si programare realizat în conditiile economiei de piata. Acest exercitiu s-a concretizat în elaborarea primului Plan National de Dezvoltare, ale carui prioritati rezulta din corelarea prioritatilor nationale cu cele regionale.
Dezvoltarea sectorului privat si promovarea investitiilor, prin orientarea acestora spre sectorul productiv.
Datorita faptului ca nu exista o suficienta alimentare cu capital productiv a tuturor regiunilor tarii, sprijinirea investitiilor productive reprezinta pentru România o prioritate a politicii nationale de dezvoltare economica regionala. Acest sprijin are ca scop reducerea deficitului de locuri de munca în industria productiva si în servicii pentru productie, creînd în acelasi timp structuri economice moderne. In acest sens se are în vedere sprijinirea dezvoltarii serviciilor novatoare si a industriilor de virf, in special tehnologia informatiei, comunicatiilor etc. luînd în considerare, în sustinerea acestei idei, potentialul de calificare deja existent în aceste domenii.
Nivelul investitiilor este direct influentat de procesul de economisire interna, precum si de atractivitatea mediului economic national, care determina interesul si absorbtia eficienta a investitiilor straine de catre economia nationala.
Incurajarea unui nou comportament investitional al agentilor economici, bazat pe prerogativele si potentialul proprietatii private, al liberei initiative si managementului strategic reprezinta o prioritate în perioada urmatoare. De asemenea se considera prioritara stimularea activitatii investitionale private în sectorul productiv si în realizarea infrastructurilor adiacente economiei cît si în îmbunatatirea si completarea infrastructurilor de baza.
Aceasta axa de dezvoltare poate contribui la cresterea economica a regiunilor si favoriza competitia. Volumul investitiior în întreprinderi productive este cheia pentru crearea de locuri de munca stabile si totodata pentru micsorarea diferentei de productivitate dintre România si tarile dezvoltate. Investitiile straine au fost mult timp inhibate datorita unor factori cum au fost: nesiguranta privind proprietatea pamîntului. Aceasta a constituit un impediment principal în calea investitiilor si a facut ca privatizarea sa fie încetinita.
Sprijinirea întreprinderilor productive este directionata spre:
Dezvoltarea bazei economice în special în sectorul productiv, a serviciilor de productie si dezvoltarii substantiale a economiei turismului;
Sprijinirea unor întreprinderi existente (sau a unor parti ale acestora) care dovedesc ca pot deveni viabile si se pot adapta la cerintele schimbarilor structurale.
Intiativa privata, ca expresie a functionarii mecanismelor economiei de piata, va fi stimulata prin diverse pîrghii, macro si micro economice. Investitiile din bani publici faciliteaza expansiunea initiativelor private, prin preluarea de catre stat sau comunitati, a unui efort material substantial necesar demararii unor activitati productive, pentru:
Pregatirea terenurilor ramase dupa dezafectarea uneia sau mai multor întreprinderi în cazul platformelor industriale, pentru primirea de noi activitati destinate industrie si mestesugurilor;
Cai de transport locale, în special cai de acces spre zonele în care urmeaza sa se dezvolte o noua întreprindere;
Parcuri industriale, centre tehnologice (cercetare, design, prototipuri, etc.) unitati de aprovizionare si unitati de îndepartare a reziduurilor;
Pregatirea terenurilor pentru industria turistica
Acest obiectiv strategic vizeaza reconstruirea profilului economic al regiunilor
Pentru sprijinirea investitiilor, principalele tipuri de masuri sunt:
Transformarea/modernizarea/rationalizarea întreprinderilor existente
Dezvoltarea unor întreprinderi care au perspective viabile
Crearea de noi întreprinderi care sa utilizeze potentialul endogen al regiunilor si sa raspunda cerintelor pietei interne si chiar externe
Cumpararea de întreprinderi închise sau care sunt în pericol de a fi închise, inclusiv investitii adiacente pentru sporirea capacitatii concurentiale, în conditii avantajoase de pret pentru a folosi unele din capacitatile disponibile in dezvoltarea întreprinderilor viabile
Evaluarea sprijinului ce se poate acorda va lua in calcul succesele regiunilor în procesul de restructurare economica si adaptare la noul tip de economie. Marimea concreta a sprijinului investitional va fi controlata periodic si eventual modificata, în functie de progresele facute.
Marimea sprijinul financiar acordat acestei prioritati va fi corelata, în timp, si va ajunge sa depinda de efectele în planul schimbarilor structurale pe care îl vor avea investitiile care s-au realizat.
Imbunatatirea structurii economice regionale prin sprijinirea investitiilor productive si a sectorului privat este conceputa atît de larg, încît în afara scopurilor specifice de politica regionala sa sprijine si alte obiective ale politicii nationale, cu consecinte spatiale cum sunt:
Politica pietei muncii Prin sprijinul investitional acordat se creaza în regiunile slabe din punct de vedere structural noi locuri de munca durabile si capacitate concurentiala. Prin aceasta, se micsoreaza sarcina autoritatilor nationale si locale de a suporta cheltuieli legate de somaj, alocatii de sprijin, etc. Sprijinirea investitiilor productive sustine, totodata, politica pietei fortei de munca prin masuri de calificare si recalificare a populatiei ocupate si finantare de locuri de munca, de exemplu pe termen limitat, pîna la revigorarea activitatii economice generale sau a unei anumite
Politica în domeniul IMM . Daca initial sprijinul investitional public s-a concentrat - cu urmarile cunoscute - în marea industrie nationala reprezentativa, acum se are în vedere ca sprijinul investitional sa fie acordat diferentiat.
Politica mediului Sprijinirea investitiilor productive se va face în conditiile respectarii standardelor de protectie a mediului.
Politica în domeniul cercetarii, dezvoltarii si inovatiei. Sprijinirea investitiilor are un impact pozitiv si asupra cercetarii si dezvoltarii, transferului de tehnologie si inovatie.
|
