În cazul contractelor de navlosire pe voiaje consecutive se aplica aceleasi principii ca si în cazul contractelor de navlosire pe voiaj. Singura diferenta notabila este aceea ca ele acopera mai multe voiaje. Durata contractului poate fi definita fie ca un numar fix de voiaje, fie ca num 11311s1823l arul maxim de voiaje ce pot fi efectuate într-o anumita perioada de timp. Este posibil ca acelasi voiaj sa se repete sau ca navlositorul sa aiba optiunea de a alege între mai multe voiaje diferite.
Nu exista din punct de vedere teoretic nici un motiv pentru ca termenii contractului de navlosire pe voiaj sa nu fie utilizati si în cazul contractelor de navlosire pe voiaje consecutive si într-adevar primele forme ale acestor contracte se bazau pe contractele de navlosire pe voiaj în care exista inserata o clauza conform careia voiajul respectiv se va repeta de mai multe ori. Aceasta formulare nu este una ideala în special pentru contractele pe termen lung. Chiar si în cazul în care se folosesc contracte de navlosire pe voiaje consecutive standard ele contin multe dintre clauzele întâlnite în contractele de navlosire pe voiaj.
Contracte standard:
Tanker Consecutive Voyage Clauses, issued by the International Association of Independent Tanker Owners (INTERTANKO) - "INTERCONSEC 76"
Tanker Consecutive Voyage Charter Party, issued by Shell
Contractul SHELLCONASEC poate fi utilizat ca un contract de sine statator, în timp ce contractul INTERCONSEC contine doar clauzele specifice desfasurari unor voiaje consecutive în timp ce termenii si conditiile în care se efectueaza fiecare transport sunt mentionati într-un contract de navlosire pe voiaj separat.
Deoarece exista numeroase similaritati între contractul de navlosire pe voiaj si contractul de navlosire pe voiaje consecutive în cele ce urmeaza se va insista pe principalele diferente dintre acestea.
Asa cum s-a precizat si anterior durata contractului poate fi determinata fie prin referire la un numar de voiaje fie la o perioada de timp. Cea de-a doua varianta este utilizata în situatiile în care navlositorul are dreptul de a alege porturile de încarcare si/sau descarcare dintr-o anumita zona. Chiar daca se face referire la o perioada de timp trebuie precizat ca armatorul va primi navlul în functie de numarul de voiaje efectuate de nava si nu ca în cazul contractului de navlosire pe timp ca pe o chirie zilnica. Deci si în cazul contractelor de navlosire pe voiaj armatorul este cel care suporta riscul întârzierii navei si nu navlositorul.
Exemplu: O nava a fost angajata pentru a efectua câte voiaje consecutive poate într-o perioada de 2 ani. La momentul semnarii contractului rata navlurilor era foarte ridicata si prin contract s-a stabilit un nivel al navlurilor în concordanta cu nivelul pietei, însa rata contrastaliilor a fost stabilita la un nivel mult mai redus. În aceasta perioada nava a efectuat doar 8 voiaje în loc de 14 câte ar fi putut efectua daca nava nu ar fi fost în contrastalii pentru perioade destul de lungi. Datorita acestor întârzieri nejustificate ale navlositorilor armatorii au solicitat despagubiri pentru retinere echivalente cu navlul pierdut în timp ce navlositorii au considerat ca ei datoreaza doar contrastalii pentru întârzierea navei. Motivul pentru care navlositorii au procedat în acest fel a fost acela ca navlurile au scazut si a devenit mai eficient pentru ei sa plateasca contrastalii si sa-si transporte diferenta de marfa cu nave angajate la un navlu mai mult mai redus.
În acelasi fel în care armatorii doresc sa poata iesi dintr-un contract de navlosire pe timp daca armatorul nu plateste chiria la timp si în contractul de navlosire pe timp este la fel de important ca armatorul sa se asigure împotriva neplatii sau platii cu întârziere a navlului în contractul de navlosire pe voiaj. De aceea exista o clauza prin care armatorului i se da dreptul de a cancela contractul daca navlul nu a fost platit si perioada de gratie a expirat. De asemenea exista prevederi prin care armatorul are dreptul la despagubiri pentru voiajele neefectuate daca navlositorul nu poate dovedi ca nu este responsabil pentru neplata la timp a navlului.
Pentru a se proteja împotriva cazului în care navlositorul se afla în stare de faliment exista prevederi prin care armatorul nu este obligat sa înceapa efectuarea unui voiaj daca navlositorul înca îi datoreaza navlu si tot timpul astfel pierdut se va conta ca timp de stalii.
Este evident ca în contractul de navlosire pe voiaje consecutive clauza de cancelare se va aplica doar primului voiaj deoarece armatorul nu poate garanta când va fi nava gata de încarcare pentru urmatoarele voiaje deoarece aceasta întârziere poate fi generata de navlositor.
În cazul contractelor de navlosire pe voiaje consecutive este necesara înscrierea unei clauze de cancelare a contractului similara cu cea întâlnita în contractele de navlosire pe timp si de bareboat.
|
