Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




CONTRACTUL DE TRANSPORT MARITIM

economie


CONTRACTUL DE TRANSPORT MARITIM


Indiferent de felul sau, contractul de transport prezinta unele trasaturi esentiale:

contractul de transport este un contract bilateral (sinalagmatic) deoarece chiar de la încheierea lui în mod valabil, da nastere si la obligatii reciproce si la interdependente în sarcina ambelor par& 16116u205q #355;i contractante si anume; carausul se obliga sa transporte dintr-un loc în altul marfa, iar expeditorul are obligatia sa plateasca pretul transportului, deci obligatiei fiecarei parti trebuie sa-i gasim cauza juridica în obligatia celeilalte;



contractul de transport este prin esenta sa un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte contractanta urmareste sa obtina un folos, un echivalent, o contraprestatie în schimbul obligatiei asumate;

contractul de transport este un contract comutativ deoarece partile cunosc întinderea obligatiilor reciproce pe care si le asuma chiar din momentul încheierii contractului si pot aprecia valoarea acestor prestatii reciproce ca fiind echivalente.

Contractul de transport maritim este un contract complex, de regula cu executare succesiva, prin care un transportator de profesie numit caraus, se obliga, contra unei remuneratii numita navlu, sa ia în primire si sa transporte o marfa definita de la un port la alt port cunoscut (sau care va fi indicat ulterior) cu o nava proprie sau navlosita de el, si sa o predea la destinatie unei anumite persoane sau la ordinul acestuia. Acest mod de transport este specific transportului pe baza de conosamente, caracteristic navelor de linie, în care locul navlositorului poate fi luat si de catre încarcator.

Elementele esentiale ale contractului de transport:

carausul are o identitate profesionala bine definita de transportator. În contractul de navlosire, calitatea de profesionist a armatorului nu reprezinta o conditie esentiala;

carausul se obliga sa transporte o anumita marfa pe o relatie maritima stabilita anterior. În contractul de navlosire marfa se cunoaste numai în mod general; portul de încarcare si, de cele mai multe ori, portul de descarcare pot fi nominate ulterior, într-o zona geografica prestabilita;

deplasarea marfurilor constituie una din obligatiile principale ale carausului;

carausul îsi asuma organizarea si executarea transportului. În acest context trebuie sa se înteleaga ca îndatoririle carausului se refera la nava si marfa si ca aceste îndatoriri consta în principal în grija si diligenta cuvenite cu privire la: luarea marfii în custodie, înainte de sau la sosirea navei în portul de încarcare, efectuarea încarcarii si stivuirii, transportarea marfii si predarea ei la destinatie primitorului indicat în conosament sau la ordin.




Ca regula generala, conosamentul în sine nu reprezinta contractul de transport; el este numai dovada existentei contractului. Calitatea de dovada a existentei contractului se desprinde si din Regulile de la Haga si Haga-Visby care, la art.1 (b) dau contractului de transport urmatoarea definitie: "Prin contract de transport se întelege numai acel contract a carui existenta se poate constata printr-un conosament sau prin orice alt document similar recunoscut drept titlu pentru transportul de marfuri pe mare. Aceeasi denumire se da si conosamentului sau documentului similar emis în virtutea contractului de navlosire, din moment ce un astfel de document stabileste raporturile contractuale dintre caraus si posesorul conosamentului.

Deosebirea dintre diferitele tipuri de Charter Party si contractul de transport, trebuie cautata în efectul economic general al contractelor si în ordinea obligatiilor pe care partile si le-au asumat, dupa modul în care armatorul si navlositorul, respectiv carausul si încarcatorul apar în fata tertilor.

Contractul de transport maritim definit mai sus este o varianta a contractului de transport în general. Ea marcheaza diferenta dintre transport si navlosire: în contractul de navlosire armatorul nu ia marfa în primire, obligatiile sale privesc mijloacele, adica grija si diligenta; în contractul de transport maritim carausul are o anumita obligatie - sa urmareasca rezultatul; el promite sa livreze la destinatie marfa luata în primire de la încarcator.

În materia obligatiilor, contractul de navlosire este supus regulilor legale supletive, cele imperative fiind o exceptie si având ca obiect principii de ordine publica care guverneaza întreaga materie a conventiilor.

În cazul contractului de transport, normele imperative din cadrul legislatiilor nationale sunt mai frecvente, cu vadita preocupare de a ocroti interesele încarcatorului si primitorului marfurilor.

Contractul de navlosire pe voiaj întruneste si calitatea de contract de transport, chiar daca pentru executarea lui nu s-au emis conosamente, cu conditia ca armatorul, acum în calitate de caraus, sa execute transportul din ordinul navlositorului. În cadrul acestui contract, armatorul exercita un control complet asupra transportului; el are întreaga gestiune comerciala si nautica a navei, ia marfurile în primire, raspunde de buna lor stivuire si conservare în timpul transportului, efectueaza transportul propriu-zis si eventualele transbordari, îngrijeste de buna lor predare la destinatie.





Document Info


Accesari: 6365
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )