CORELAŢIA INFLAŢIE-sOMAJ
Doua dintre cele mai importante probleme cu care se confrunta un stat contemporan, indeosebi in perioada de tranzitie de la un tip de economie la altul (lucru valabil si in cazul României, adica, trecerea de la economia de tip centralizat la o economie de piata) sunt reprezentate de inflatie si de somaj. Aceste doua probleme sunt si mai accentuate la nivelul institutiilor care pot lua decizii in legatura cu acestea (guvern, ministere) pentru ca, nu de putine ori, acestea trebuie sa alega pentru ameliorarea uneia singur. Altfel spus, guvernul care incearca o politica de macrostabilizare nu poate in nici un caz sa actioneze asupra ambelor probleme (inflatie si somaj). Factorii decizionali trebuie sa "cântareasca" implicatiile unei decizii asupra unui fenomen (de exemplu cu cât va creste rata somajului, temporar, pentru a se reduce rata inflatiei cu un anumit procent) si, respectiv, sa aleaga dintre mai multe variante alternative pe cea mai putin "nociva" pentru populatie.
3.1.1 DEFINIREA sOMAJULUI
Forta de munca reprezinta in contextul economiei de piata, un bun care se comercializeaza, in mod liber pe o anumita piata, denumita piata fort 828e42i ei de munca (sau, mai pe scurt, piata muncii). Din acest punct de vedere, somajul reprezinta excedentul de oferta de forta de munca fata de cererea de forta de munca:
S=O-C, unde:
S=reprezinta somajul;
O=oferta de forta de munca;
C=cererea de forta de munca.
Dar, definitia data mai sus somajului, nu ne poate oferii raspunsuri la intrebari de genul: Este somer un muncitor care nu lucreaza o saptamâna? Este un student somer atunci când cauta de lucru in timpul vacantelor si nu gaseste?. Pornind de la problematica de mai sus putem enumera anumite elemente care incadreaza o anumita persoana in categoria somerilor. Astfel de elemente pot fi urmatoarele:
-dupa trimiterea in somaj persoana respectiva a cautat in mod activ si sistematic de lucru in ultimule patru saptamâni.
-asteapta sa fie rechemat la locul de munca de unde a fost disponibilizat.
-in decursul urmatoarei luni se asteapta sa gaseasca un nou loc de munca in locul celui pierdut.
Dintre aceste conditii care ne ajuta sa stabilim daca o persoana este sau nu somer, cea care reprezinta importanta cea mai mare ar fi ca persoana care si-a pierdut locul de munca sa caute in mod activ o noua slujba si nu doar sa reclame faptul ca nu gaseste de lucru.
O alta definitie foarte cunoscuta a somajului este data de Biroul International al Muncii-organizatie cuprinsa in sistemul Natiunilor Unite, care elaboreaza statistici, studii si analize pe baza informatiilor primite de la tarile membre si care are ca scop mai buna fundamentare a deciziilor luate pentru combaterea somajului. Conform definitiei acesteia este somer:
-orice persoana care a împlinit 15 ani;
-este apt de munca;
-este disponibil pentru o munca salariata sau nesalariata;
-nu munceste
-cauta un loc de munca.
In România problema somajului tinde sa se agraveze si datorita faptului ca a inceput sa se restructureze o parte a intreprinderilor mari si foarte mari. Aceasta restructurare presupune, deci, si pierderea unor locuri de munca, care adaugându-se la numarul somerilor deja existenti pe aceasta piata nu va reusi decât sa agraveze problema somajului, iar in ultima instanta va conduce chiar la revolte sociale (greve, iesiri in strada, boicoturi etc).
3.1.2 CARACTERIZAREA sOMAJULUI
somajul, ca dezechilibru major al unei economii contemporane se poate clasifica in:
a)somajul voluntar , care este o forma de somaj proprie celor care decid in mod deliberat sa inceteze sa munceasca (total sau partial), fie pentru ca ei apreciaza ca salariul este prea mic si prefera timpul liber sau sa-si insuseasca o noua meserie, fie pentru ca sunt in cautarea unui loc de munca mai bine reenumerat si costurile antrenate de acesta cautare or fi mai mult decât compensate prin cresterea salariului.
b)somajul involuntar , adica acea forma de somaj determinata de imposibilitatea de a gasi un loc de munca acceptând salariul curent, adica salariul acceptat de cei care lucreaza. Adesea cei care se includ aici se datoreaza neconcordantei dintre calificarea pe care o are o persoana si calificarea pe care o solicita postul respectiv.
c)somajul structural, specific in acesta perioada României, si care este determinat de tendintele de restructurare a economiei pe activitati, pe forme de proprietate, etc., care are loc sub incidenta procesului tehnico-economic, mutatiilor din departamentul respective, unor importante fenomene sociale sau politice. Aceasta categorie de somaj include de obicei:
somajul din tarile sarace cu crestere
demografica, dar lipsite de capital si de competentele
necesare exploatarii rationale a resurselor umane.
somajul din tarile avansate economic afectate
de disfunctiile modului de organizare a muncii care nu mai permite cresteri de productivitate
ca inainte astfel incât modelul economic devine contraproductiv. Pentru
cucerirea si pastrarea pietelor lor recurg la cresterea
productivitatii si nu a aparatului de productie, îsi
recompun aparatul de productie concomitent cu scaderea locurilor de
munca.
somajul din
tarile aflate in tranzitie la economia de piata care traverseaza un proces profund de adaptare structurala generala la
conditiile pietei, fapt ce impune adaptarea cererii de munca la nevoile reale ale
unitatilor economice determinate de mediul concurential,
promovarea formelor de utilizare intermitenta a muncii, contracte de
angajare cu durata determinata si timp de munca
partial.
3.1.2.1 NIVELUL sOMAJULUI
Nivelul somajului se masoara in marime absoluta (ca numar de someri) dar se determina si ca rata:
Rs=
, unde:
Rs=rata somajului;
NS=numarul de someri;
PA=populatia activa
somajul cunoaste nivele diferite in cadrul tarilor lumii, iar, uneori, somajul este diferit si pe zonele geografice cuprinse in cadrul aceluiasi teritoriu national. Economistii contemporani au cazut de acord cu permanentizarea somajului in cadrul economiei, unii autori sustinând ca acest proces de permanentizare a debutat la inceputul secolul al XX-lea, altii considerând inceputul acestui proces in anii '50-'60.
Desi este acceptat ca exista somaj, acest lucru nu inseamna ca se exclude definitiv existenta unui echilibru pe piata fort 828e42i ei de munca (starea de ocupare deplina). Ca urmare, ocuparea deplina a fortei de munca a devenit echivalenta cu un somaj al carui nivel este scazut, reflectat printr-o rata a somajului de câteva procente (5-6%). J.M.Keynes era de parere ca folosirea deplina a mâinii de lucru inseamna absenta somajului, dar este compatibila cu un somaj voluntar si functional.
Daca ocuparea deplina implica un somaj de 3-5 procente, in mod analogic, se considera ca scaderea somajului sub minimul respective caracterizeaza o stare de supraocupare a fortei de munca. Conform teoriei lui Dennise Flouzar, daca rata somajului atinge in jur de 1%, mâna de lucru devine foarte rara, creând o anumita dependenta pentru cei care vor sa angajeze si totodata, costul platit de cei care angajeaza salariati tinde sa creasca in mod mai accelerat decât productivitatea. Economistul A.W.Phillips, care a pornit in cercertarile sale de la permanentizarea somajului (in lucrarile sale a fost luata ca exemplu situatia din Anglia), a ajuns sa impuna in teoria economica un nou concept-rata naturala a somajului. Aceasta teorie a fost ulterior dezvoltata de Friedman. Rata naturala a somajului este strâns legata de rata inflatiei; practic, rata naturala corespunde unei rate stabile a inflatiei.
Pentru a intelege cea ce inseamna rata naturala a somajului pornim de la premisa existentei inflatiei in economie, exprimata printr-o anumita rata si realizarea, concomitent, a doua conditii care fac sa nu se modifice dimensiunile inflatiei:
*sa nu se creeze un excedent de cerere;
*sa nu se produca socuri in oferta.
Daca se realizeaza prima conditie, somajul se fixeaza la nivelul ratei sale naturale, adica la nivelul determinat de egalizarea presiunii in directia cresterii salariilor ca urmare a reocuparii tuturor locurilor de munca, cu presiunea pentru scaderea salariilor care se formeaza sub incidenta existentei somajului. Realizarea celei de a doua conditii face ca oferta agregata sa nu cunosca alta schimbare decât cea determinata direct de rata inflatiei care, daca ramâne constanta, mentine somajul in limitele ratei naturale.
Prin realizarea celor doua conditii punctate anterior, cererea si oferta agregate se modifica numai in functie de fenomenul inflationist si de aceea rata naturala a somajului o reflecta. Daca cererea agregata si oferta, sau numai una dintre acestea, se modifica si datorita altor factori decât inflatia, atunci somajul poate înregistra o rata mai mare decât cea naturala, iar inflatia-conform teoriei economice-va începe sa scada.
3.1.2.2 DURATA sOMAJULUI
In ceea ce priveste durata somajului se poate spune ca aceasta depinde de mai multi factori, dintre care esentiali sunt.
-gradul de organizare al pietei muncii care presupune, printre altele, existenta unei retele de agentii de plasare a fortei de munca, agentii si servicii destinate in special populatiei tinere etc.
-structura demografica a fortei de munca.
-abilitatea si interesul unei persoane de a cauta si gasi o slujba mai buna.
-tipurile de slujbe disponibile.
Trebuie, de asemenea, precizat faptul ca durata somajului (care începe din momentul pierderii locului de munca) nu este stabilita prin lege. Deci nu este in viata economica o durata a somajului legiferata, dar exista in legislatia fiecarei tari reglementata o perioada (care poate fi cuprinsa intre 12-24 luni) in care persoana disponibilizata primeste ajutor de somaj.
3.1.2.3 INTENsITATEA sOMAJULUI
Intensitatea somajului reprezinta o alta trasatura ce prezinta importanta deosebita. In functie de intensitatea somajului putem distinge:
a)somaj total, ceea ce înseamna pierderea locului de munca si încetarea totala a activitatii. In acest context întâlnim foarte des cazurile in care, datorita restructurarii temporare a unor activitati, persoanele cuprinse in jurul vârstei de 40-45 de ani, datorita pierderilor locurilor de munca refuza sa caute alt loc de munca, sa se recalifice sau sa lucreze in alt domeniu decât acela din care tocmai a fost disponibilizat.
b)somaj partial. In acesta situatie se afla salariatii unor societati care-si restrâng activitatea dar numarul persoanelor angajate ramâne acelasi. Pentru a nu produce pe stoc, cel mai adesea aceste întreprinderi nu lucreaza decât 3-4 zile dintr-o saptamâna normala de lucru, evident cu reducerea proportionala a salariilor.
c)somaj deghizat care este specific tarilor in curs de dezvoltare, unde foarte multe persoane au o activitate aparenta ("se fac ca muncesc"), cu productivitate scazuta.
3.1.3 ROLUL AJUTORULUI DE sOMAJ
Acordarea ajutorului de somaj de catre stat pentru persoanele care si-au pierdut locurile de munca reprezinta cea mai raspândita masura de protectie sociala pentru aceste persoane.
Plecând de la ipoteza ca intr-o familie in care lucreaza ambii soti venitul respectivei familii este de 100%, iar venitul unei familii in care lucreaza un singur sot este aproximativ 75% din venitul primei familii, daca in acest ultim caz persoana devine somer, pe parcursul perioadei in care primeste ajutor de somaj venitul familiei sale devine mult mai mic decât a fost anterior si extrem de mic fata de familia cu doi salariati. In tarile dezvoltate, atât timp cât somajul se înscrie in limitele legale pentru ajutorul de somaj, venitul celui trecut in somaj se mentine aproape de venitul obtinut anterior. Mai mult decât atât, in anumite state ajutorul de somaj era supus unor tratamente fiscale speciale. Astfel, in SUA pâna in 1980 ajutorul de somaj era scutit de impozitare in cazul impozitului pe venitul global, iar dupa acest an era impozitat numai când venitul total al unei anumite familii (in cadrul venitului global intrând si ajutorul de somaj) depasea un plafon prestabilit de stat.
Numeroase semnale de alarma au fost trase in acest sens in cazul Europei Occidentale. Multi specialisti considerau ca datorita nivelului ridicat al ajutoarelor de somaj este influentat nivelul ridicat al ratei somajului. Marimea ratei somajului datorita alocatiei de somaj, are ca principala motivatie faptul ca pentru a obtine ajutorul respectiv, oamenii trebuie sa se regaseasca in "forta de munca", sa caute activ de lucru, chiar daca in realitate multi dintre ei nu vor sa lucreze. Daca ar lipsi indemnizatiile de somaj, o parte ar iesi din forta de munca, in acest fel reducându-se rata masurata a somajului. Conform opiniei unor specialist , daca aceasta ar scadea cu 0,5%, in acelasi timp ar creste rata ocuparii cu 1%.
Un alt punct de vedere consta in faptul ca fara ajutorul de somaj s-ar realiza o stabilizare. Existând ajutorul de somaj, agentii economiei nu au interes sa asigure o ocupare stabila si deplina a fortei de munca. Faptul ca un angajat care este trimis pe o anumita perioada in somaj nu va suferi pierderi foarte mari din venit, face si mai usoara decizia agentului economic de a-l trimite in somaj.
Din enumerarea si dezvoltarea elementelor de mai sus, care ne arata mai ales caracterul "nociv" al ajutorului de somaj, la o prima vedere se poate spune ca mai bine s-ar renunta la acordarea lui. Dar daca, prin absurd s-ar renunta la acordarea acestei indemnizatii, lucrurile ar evolua in sensul pozitiv?. Nu putem da un raspuns satisfacator la aceasta întrebare dar este cert faptul ca nu se poate renunta la acordarea unui ajutor minim pentru persoanele care din diverse motive si-au pierdut locul de munca. Acest ajutor de somaj trebuie acordat chiar si numai datorita faptului ca o persoana disponibilizata, cu toate eforturile reale pentru gasirea unei noi slujbe, are nevoie de o anumita perioada de timp pentru gasirea unui nou loc de munca.
Pe de alta parte o persoana nu poate accepta orice fel de loc de munca doar din simplul motiv ca actualmente este somer. In acest caz se include persoanele foarte competente, calificate superior si care pierzându-si locul de munca nu pot accepta orice slujba, uneori necalificata (acest lucru ar însemna totodata si o pierdere pentru economie a resurselor sale cele mai valoroase). In felul acesta, prin acordarea unui ajutor de somaj, persoanele cu statutul de somer îsi asigura un standard minim de trai.
In concluzie, se poate spune ca va exista întotdeauna o anumita rata a somajului si ca intr-o economie de piata (unde cererea si oferta de forta de munca se formeaza in mod liber) este un fapt economic pozitiv existenta unei anumite rate a somajului.
|
