CORUPTIA IN ADMINISTRATIA PUBLICA

CORUPŢIA ĪN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

1.1 ABORDĂRI ACTUALE ALE FENOMENELOR DE CORUPŢIE

Continuarea procesului de democratizare a societatii romānesti, īnceputa dupa caderea regimului comunist īn decembrie 1989, cāt si accelerarea tranzitiei Romāniei de la economia socialista centralizata, la economia de piata, sunt lucruri care reprezinta niste prioritati pentru factorii politici. Transformarile politice si economice din ultimii ani , au plasat Romānia pe orbita tarilor īn curs de dezvoltare .Totusi , īmplinirile tinerei democratii romānesti, au fost adesea umbrite de zgomotoasele scandaluri de coruptie , care au devenit o prezenta constanta pe primele pagini ale jurnalelor si televiziunii.

Tema coruptiei a devenit, pentru societatea romāneasca, īn ansamblul ei, dar, mai ales, pentru fortele si structuril 111i82b e angajate īn lupta politica, un subiect atāt de intens discutat, īncāt risca sa alunece pe panta banalitatii, conditii īn care s-ar compromite si eficienta masurilor de contracarare care s-ar putea īntreprinde. Opinia publica, din cāte se constata, este tot mai indiferenta fata de acest fenomen, chiar daca astfel de cazuri, unele mai grave decāt altele, sunt dezvaluite de mass-media sau chiar de catre politicieni, īntr-o maniera care se vrea a fi senzationala si scandaloasa. Cetatenii dau dovada de indiferenta deoarece nu au ce face īn acest sens si se conformeaza situatiei , pentru ca daca īncearca sa nu faca la fel ca toti ceilalti , tot ei vor avea de piardut īn momentul īn care trebuie sa rezolve o anumita problema care necesita sprijin din alta parte, adica interventia unei persoane mai influente care ar putea rezolva acea problema.

Coruptia, fiind legata nemijlocit de putere si de guvernare, o putem considera tot atāt de veche ca si organizarile politice.[1]

Īn gāndirea politologica[2] īnsa, ea a primit un tratament controversat si variabil de la o etapa la alta, īn functie, mai ales, de scopul urmarit si de efectele pe care le-a produs pentru comunitatea respectiva.

Īn literatura politologica moderna, fenomenul este privit aproape īn unanimitate cu īngrijorare, fiind considerat un factor destabilizator pentru structurile de putere si corosiv chiar pentru īntreaga societate. Diferentierile conceptuale tin mai mult de cauzele generatoare si ale modalitatile de contracarare.

si īn ceea ce priveste amploarea fenomenului si posibilitatea contracararii sale, atāt īn literatura de specialitate cāt, mai ales, īn discursul politic si perceptia opiniei publice, se contureaza doua curente: unul al optimistilor, care considera ca fenomenul are mai mult un caracter conjunctural, amplificat propagandistic sau din nevoia de senzational si altul al pesimistilor, care sustin ca faptele care ajung sa fie cunoscute nu sunt decāt partea vizibila a aisbergului. Ei insista asupra ideii ca numeroase alte asemenea afaceri sunt musamalizate de putere, fiind descoperite doar prin hazard si īn circumstante cu totul neprevazute. Coruptia cunoscuta si publicizata nu ar fi, deci, decāt o parte infima dintr-o realitate cu mult mai extinsa. Este normal sa se īntāmple asa , pentru ca nimeni, niciodata , nu o sa se dea īn vileag toate marsaviile care se petrec.Doar īn momentul īn care sunt prinsi , dau cāteva declaratii la politie , la presa ca sa se faca putin scandal pe tema asta, sa vada lumea ca ia descoperit , dar mai apoi numai ei, cei implicati , stiu cum sa rezolve aceste "mici probleme ", prin diferite cai , metode sau alte cele . Noi, cei din spatele sticlei , nu vom cunoaste cu avdevarat tot ceea ce se īntāmpla , pentru ca asa este sistemul , ne este oferit sa vedem doar ce vor ei ,nu ce se īntāmpla cu adevarat , cu scoplu de a ne spala noua ochii si de a scapa eibasma curata, chiar daca pretul pe care īl platesc pentru aceste lucruri e mare, nimic nu mai conteaza daca vor scapa doar cu atāta, deoarece ei vor reveni la "slujba lor ", pentru a reface banii pierduti. Nu este o regula la toti, adica mai sunt si care sunt īnfundati bine de tot(dar de

obicei , acestia sunt persoane "mici " ), dar de cele mai multe ori cazuri destul de grave scapa basma curata.Ca sa dam un exemplu , pentru a sustine cele spuse mai sus , daca ne aducem bine aminte , īn urma cu vreo 3-4 ani, nu mai retinem foarte bine , dar stim ca ne-a ramas īntiparit īn minte , urmatoarea stire : ca īn cursul zilei respective , D-na Porumbescu a accidentat mortal o familie , mama, tata si copli, si cu toate acestea nu a patit absolut nimic, nici macar nu a fos retinuta 24 de ore la sectie , nu mai retinem chiar toate detaliile , dar cam asa s-a īntāmplat, din nefericire. Am dorit sa dam acest exemplu , chiar daca nu cu toate detaliile , cu care ar fi trebuit , si nu doar din amintiri , tocmai pentru a va da seama ce puteti face daca aveti putere si bani .

Fenomenele de coruptie au erodat īn mod constant credibilitatea institutiilor statului si a reprezentantiilor acesteia , producānd o stare de pericol grava, daca tinem cont de faptul ca o mare parte din populatie ajunsese sa considere aceste fenomene de coruptie drept caracteristicile economiei de piata si esentiale unei vieti politice pluraliste. Punerea semnului de egalitate īntre democratie si coruptie a constituit si mai constituie si astazi , un obstacol serios pentru democratizarea societatii romānesti. Totalitarism sau democratie , trecut sau prezent , dupa cum am obeservat din cele relatate si īn primul capitol al acestei lucrari, putem spune caci, coruptia a īnsotit īntotdeauna orice organizare politica , peste tot īn lume.

Desi este un concept nu ,īnca , foarte bine definit ( īn sfera de cuprindere a notiunii de coruptie fiind incluse sau excluse o serie de aspecte , coruptia fiind o functie de timp si de spatiu ), īn cadrul fenomenelor de coruptie sunt incluse acele actiuni sau atitudini care nu fac altceva decāt, fie sa īncalce ordinea de drept , fie doar sa ocoleasca normativitatea juridica a unui stat.

Fie ca o activitate este publica , privata sau nonprofit, fie ca este vorba de o activitate desfasurata īn Bucuresti , īn Paris sau oriunde īn alta parte , fenomene de coruptie pot fi identificate acolo unde cineva are o pozitie de monopol asupra unui bun sau serviciu , exercita o putere discretionara cu privire la distribuirea sau prestarea acestuia si nu exista nici o responsabilitate a sa si nici nu este tinut īntr-un alt fel raspunzator cu privire la distribuirea sau prestarea facuta. Aceste lucruri se adeveresc cu siguranta cānd vine vorba mai ales de

Romānia, deoarece majoritatea populatiei doreste sa aiba cāt mai mult , si peste noapte daca e posibil, si cu cāt ai mai mult, cu atāta cheltui mai mult si de aceea vei dori sa ai si mai mult. Este o lacomie continua dupa bani si putere si pe zi ce trece nu ne mai saturam. Asa a fost si asa va fi īntotdeauna. Totusi, o astfel de argumentare are mai degraba o utiliate didactica , īntrucāt, orice autoritate publica are o anumita pozitie de monopol īn domeniul serviciilor publice , are o putere publica , si , desi nu este discretionara , se īntāmpla adesea sa fie asa , iar legislatia stabileste , responsabilitatile tuturor autoritatilor publice , chiar daca īn prectica aceste responsabilitati , īn cazul fenomenelor de coruptie , sunt degradate. Oricum , īn fiecare caz de coruptie , persoana corupta se comporta ca si cum ar avea o pozitie de monopol , exercita o putere discretionara si actioneaza ca si cum nu ar avea anumite responsabilitati , motiv pentru care īsi permite sa faca abuz de putere , pentru ai fi lui bine , pentru a putea strānge avere īn cāt mai scurt timp , pentru ca timpul e scurt si averea trebuie sa fie facuta cāt mai repede , daca vrea sa traiasca bine , dupa ce se termina mandatul sau nu va mai fi īn functia respectiva , deci trebuie sa aiba acoperire.

2.2. TIPURI DE CORUPŢIE

Tipul de coruptie centrata pe functionarul public consta īntr-un comportament al acestuia, care se īndeparteaza vizibil de obligatiile formale inerente functiei publice, īn scopul obtinerii de avantaje personale sub forma baneasca, obiecte, contraservicii etc., sau care īncalca regulile ce interzic exercitarea anumitor genuri de influenta cu caracter privat. Este vorba, īn acest caz, de functionarii publici din structurile administrative, adica personal de executie si de punere īn aplicare a legilor si a deciziilor politice, care stiind ca nu sunt sub supraveghere , īsi permit sa faca abuz de putere.

Coruptia centrata pe piata este caracteristica acelor tipuri de functii publice care au o legatura directa cu mecanismul productiei si distributiei bunurilor si serviciilor īn societate. Īn asemenea situatii, functionarul public ajunge sa considere postul si atributiile īncredintate ca pe un act de comert, din care īncearca sa obtina maximum de profit. Functia publica constituie, pentru el, o īmprejurare economica de maximizare a venitului personal, iar valoarea acestor venituri depinde si de conjunctura pietei si de priceperea sa de a exploata cāt mai bine solicitarile publice. Īn anumite cazuri, functionarii pot crea, cu premeditare, un monopol al ofertei de favoruri, prin provocarea intentionata a unor īntārzieri si false situatii de criza pentru anumite categorii de bunuri, licente, servicii etc., cu scopul de a forta o crestere a pretului puterii lor discretionare.

Īn sfārsit, cea de a treia acceptie a coruptiei care se centreaza pe notiunea de interes general priveste atāt natura fenomenului, cāt si consecintele sale sociale, politice, juridice, morale etc. Astfel, din acest punct de vedere, se poate vorbi de coruptie atunci cānd titularul unei demnitati publice, īnsarcinat cu reglementarea anumitor lucruri si cu responsabilitati de interes general, este incitat prin gratificatii banesti sau de alta natura, neprevazute de lege, sa ia unele masuri īn avantajul celui care īi furnizeaza acele gratificatii, dar īn dauna si prejudiciul comunitatii. Gravitatea actelor de coruptie de acest gen este cu totul deosebita pentru ca ele afecteaza zonele de mare responsabilitate publica, putānd bloca chiar activitatea optima a institutiilor aflate īn perimetrul de contaminare.

Īntrucāt ca fenomen negativ si obstacular pentru activitatea de guvernare a unei societati coruptia presupune utilizarea functiilor politice si administrative pentru scopuri ilegale si imorale - primire de mita, vindere de informatii, furt din bunul public, facilitare de speculatii financiare īn folos propriu etc. - actiuni care, asa dupa cum s-a mai aratat, urmaresc, īn ultima instanta, obtinerea unui avantaj economic sau politic, el nu poate fi conceput decāt īn contextul unui comportament politic sau administrativ abuziv si discretionar. Actul de coruptie, presupunānd o īncalcare a normativelor de serviciu de catre un functionar public, deci depasirea cadrului juridic care-i

guverneaza activitatea, poate fi privit si ca un abuz de putere sau ca o atitudine discretionara fata de limitele mandatului si puterilor ce i-au fost īncredintate

Pe de alta parte, pentru ca omul politic sau functionarul public, raportāndu-se la regimul institutional īn care lucreaza, este nevoit, nu de putine ori, sa adopte un comportament ambivalent, oscilānd īntre conduita formala, afisata si oficiala si conduita ascunsa, reala si, uneori mult mai eficienta pentru propriile interese, ceea ce reprezinta o reala premisa pentru deturnarea actiunii de la slujirea interesului public, putem considera coruptia si ca factor generator de putere discretionara.

Īn principiu , coruptia īn administratia publica ar putea fi īnteleasa ca deturnarea functiei publice īn scopuri private .Gama fenomenelor de coruptie cuprinde darea si luarea de mita, traficul de influenta , nepotismul , fraude si falsuri , culegerea de foloase necuvenite , detrunarea de fonduri si multe altele .Desi , īn principal, coruptia apare ca apanajul functiei publice , ea se manifesta si īn sectorul privat. Īn realitate sectorul privat este implicat īn majoritate cazurilor de coruptie a autoritatilor publice.

Forme diferite de coruptie au consecinte diferite. Acele fenomene de coruptie prin care se submineaza īnsesi regulile jocului democratic ( cum ar fi fenomenele de coruptie din sfera justitiei sau a sectorului bancar si de credit), au grave consecinte politice si economice. De asemenea , atunci cānd prin coruptie se permite poluarea mediului īnconjurator sau cānd serviciile medicale devin prea costisitoare , consecintele privind mediul sau consecintele sociale sunt īnseminate . Prin contrast , o simpla spaga , doar pentru a urgenta o lucrare sau micile potlogarii legate de finansarea campaniilor electorale au consecinte mai modeste.

Īn ceea ce priveste Romānia, din datele oferite de acelasi organism, rezulta ca fenomenul coruptiei s-a aflat īn continua crestere īn ultimii ani. Fenomenul este pus pe seama lipsei de eficienta a institutiilor statului si a unei slabe implementari a legislatiei.[7]

Chiar si īn tarile īn care sistemele administrative sunt bine reglate, au fost demascate cazuri de coruptie care au scandalizat opinia publica, ajungānd sa fie cunoscute si īn īntreaga lume. Este cazul, printre altele, al afacerilor Kakuei Tanaka din Japonia, Lockheed, Irangate, Whatergate3

etc., din SUA, al presedintilor Coreii de Sud Roh Taewoo si Chun Doo-Hwan, al fostului cancelar al Germaniei, Helmuth Kohl, al fostului secretar general NATO, Willy Claes etc., ca sa dam doar cāteva exemple din tarile dezvoltate ale lumii, īn care institutiile statului sunt mult mai bine consolidate si mai eficiente, īn actiunea lor, decāt īn restul lumii.

Nu trebuie omis īnsa faptul ca daca asemenea cazuri au ajuns sa fie demascate si urmate de masuri severe, acest lucru a fost posibil tocmai datorita caracterului democratic al sistemelor politice din aceste tari. Este de apreciat, de asemenea, īn aceste tari, si preocuparea factorului politic de a perfectiona si eficientiza continuu cadrul legislativ īn domeniul combaterii coruptiei, lucru pe care īl vom dezvolta mai mult īn ultimul capitol al acestei lucrari, unde vom vorbi despre modalitatile de comdatere si prevenire a abuzuluui de putere al autoritatilor publice.Un exemplu, pentru a sustine cele mentionate , īl avem din patea SUA, dupa cum se apreciaza,si care dispune de o legislatie foarte coerenta īn privinta recrutarii functionarului public, avānd la baza principii meritocratice si de control, care sunt aplicate prin intermediul unor organisme specializate . Daca īn aceste tari, faptele de coruptie, desi unele dintre ele sunt destul de grave, nu ajung totusi sa destabilizeze sistemele politice si sa prejudicieze interese nationale de mare importanta, īn schimb, īn statele aflate īn curs de dezvoltare si īn tranzitie, acest fenomen este capabil sa produca grave consecinte, īn īntreaga societate, ducānd chiar la o disolutie administrativa a institutiilor statului, asa cum s-au petrecut lucrurile, de exemplu īn Nigeria . Mediul predilect de īnflorire a coruptiei este economia, dar caracatita poate atinge si alte zone ale societatii, considerate, prin traditie, mai protejate de efectele actiunii sale, īntre care sfera serviciilor, īnvatamāntul, sanatatea, cultura etc.

Cel putin īn cazul tarii noastre, economia a polarizat, īntr-un mod cu totul special, atentia tuturor guvernarilor posdecembriste. Este pe deplin justificat acest lucru, deoarece declansarea procesului trecerii la economia de piata, a facut ca asupra acestui sector sa se concentreze puternice presiuni, atāt din partea agentilor economici autohtoni īn devenire, dar si a celor straini.

Īn cazul acestora, daca este sa vorbim de coruptie, nu trebuie omis faptul ca sunt tari īn care, prin anumite mijloace, fenomenul este chiar īncurajat, daca faptele se produc īn afara si aduc avantaje tarilor respective.[10] De exemplu, cum este la nemti, mita platita īn strainatate , ca pret al unor favoruri acordate de autoritatile statelor respestive , nu se impoziteaza, dar se poate la fel de bine recurge la anumite procedeea ,oarecum, mascate , cum ar fi :acordarea de burse de studii copiilor personajelor influente din tarile unde se fac investitii ; oferirea de "cadouri " īn cazul unor relatii protocolare , suportarea cheltuielior unor sejururi etc., īnsa pe aceasta tema nu este de acord SUA , stat care pedepseste coruperea demnitarilor din strainatate.

Coruptia politica - dupa ce a aparut guvermarea , s-a dorit ca sa se faca o selectionare a functionarilor publici pe criterii politice, deoarece s-a considearat necesar acest procedeu pentru ca asigura loialitatea functionarului fata de cel care l-a numit īn functie . Astazi toate statele democratice recunosc acest criteriu al " profesionalismului " functionarului. Daca stam sa ne gāndim putin, ne dam seama ca daca un functionar face parte dintr-un partid , nu trebuie sa fie neaparat cauza a coruptiei , deoarece la fel cum un functionar neangajat politic poate fi corupt politic.Īn cadrul administratiei publice functiile de conducere sunt ocupate īntotdeauna de oameni politici ( ministri, prefecti, primari) care , la rāndul lor , numesc īn functii subordonate oamenii din partidul lor sau din cadrul aliantei de partide. Atāta timp cāt legea permite acest lucru, nu ne aflam īn prezenta coruptiei.Dar daca seful administratiei publice , da o anumita dispozitie īn calitate de sef politic al functionarului pe care īl are īn subordine , atunci suntem īn prezenta coruptiei; daca stam sa ne gāndim la cum se exercita controlul asupra unei institutii īn subordine , puten gasi acest lucru ca un exempul tipic īn acest sens.: ca un prim exemplu - seful unei institutii de control declanseaza activitate de cercetare la o anumita directie , agent, etc.; al doilea exempul - conducatorul institutiei controlate se plānge sefului politic pe linie de patrid; iar al trei-lea exempul - seful administratiei piblice , īn calitate de sef politic , intervine pe lānga organul de control , īn virtutea faptului ca seful acestui organ este ,la rāndul lui, membru al partidului.Dupa

cum putem observa , dim aceste exemple, coruptia intervine īn momentul īn care nici macar decizia politica nu mai este dusa la īndeplinire de catre control si controlat, pentru ca acestia ni-si mai realizeaza scopul , nu-si executa obligatiile stabilite prin lege, fiind deturnati de la misiunea lor administrativa de indicatiile politicienilor , īn acest mod se rezolva toate probelmele ilegale , pentru ca altii sa fie īn cāstig.

Selectia si promovarea īn functie a angajatilor din administratia publica, s-a realizat de-a lungul timpului perponderent subiectiv: pe criterii ereditare , prin cumparare de posturi , nepotism , favoritism etc.Desi īn prezent administratiile statelor democratice utilizeaza asa- zisele metode " stiintifice "de recrutare a personalului , trebuie sa observam ca printre acestea se īnscrie si metoda recrutarii pe criterii politice , adica pe baza unei doze de subiectivism . Chiar si binecunoscuta metoda a concursului contine o doza de arbitrar , pentru ca īntotdeauna cāstiga candidatul cel mai bine pregatit. Īn teorie , s-a generalizat principiul legalitatii sanselor pornindu-se de la principiul proclamat de Revolutia Franceza : " toti cetatenii sunt egali īn fata legii si deci toti au capacitatea de a fi admisi la toate demnitatiile , locurile si activitatile publice , potrivit capacitatii lor ..."

Este o terorie foarte buna, care īn mod normal ar trebui respectata, dar cu totii stim ca nu e chiar asa , īn anumite cazuri, lucru care nu ar trebiu sa se īntāmple , sau macar de acuma īn colo sa se rezolve aceste probleme cu mita, lucru cam greu de realizat la noi īn Romānia, dar trebuie sa fie o sansa pentru fiecare dintre noi , pentru un tria mai bun . Nu degeaba multi cetateni vor sa plece peste hotare , tocmai pentru ca aici ( si aici ne referim la cei care au un trai de viata modest, nu la cei care au bani , pentru ca cei care au bani , o pot duce bine oriunde īn lume, ) nu gasesc solutia potrivita pentru a duce o viata mai buna, si de aceea aleg sa plece īn afara tarii, chiar daca si acolo vor fi nevoiti sa lucreze , poate mai multe ore decāt īn tara, dar macar stiu pentru ce lucreaza atāta. Trebuie sa mai tinem cont si de riscurile care pot aparea , ele fiind multiple , care sa amintim doar doua dintre ele care sunt defapt si destul de suficiente pentru a ne face sa renuntam la plecat, si anume : īnselaciunea - sunt destule cazuri prezentate la televizor , īn care din tara se spune ceva si cānd se ajunge acolo , e de fapt cu totul altceva; iar al doilea caz pe care īl consideram necesar - este acela al stresului :nu este usor pentru nimeni sa-si lase familia īn tara si

sa plece printre straini sa lucreze si sa mai fie tratat si ca un gunoi , acesta este doar unul dintre motivele din care se īmbolnavesc cei plecati la lucru īn strainatate, dar cu toate acestea saracia si nevoia unui trai mai bun īi īmpinge sa plece prin tari straine la munca.

Īn practica , īnsusi modul de structurare a aparatului biocratic permite selectia si promovarea functionarilor pe criterii neortodoxe. Coruptia īn interiorul ierarhiei birocratice , poate avea o directie ascendenta , de la baza la vārf, prin cumpararea sefilor din treapta īn treapta , sau descendenta , prin ordin de sus īn jos , pentru numirea sau promovarea unui functionar.Īn prima situatie , functionarul trebuie sa-si sigure sprijinul sefului de birou si al sefului de serviciu . Acest sprijin se obtine, bineīnteles, prin atentii , favoruri sau chiar mita, īn cazul functionarului barbat , sau prin intermediul seductiei , īn cazul functionarului femeie . Īn a doua situatie , seful administratiei publice , sugereaza sau chiar ordona directorului din subordine sa angajeze sau sa promoveze , īn functie, o anumita persoana (nepot, var , prieten etc. ), situatia fiind cunoscuta sub numele de " favoritism" . Functionarul femeie, īn plus, este pasibila de, asa- zisa, " hartuire sexuala" din partea sefului , īn cazul īn care solicita promovare īn functie sau cresterea salariului.

Indiferent daca sistemul de corupere actioneaza pe directie ascendenta sau descendenta , trebiue retinut efectul mecanismului si anume faptul ca dispare motivatia corecta ( realizarea sarcinilor de serviciu ) si se instaleaza motivatia falsa ( a obtinerii de avantaje materiale pe alte cai decāt munca).

Din pacate , chiar asa se īntāmpla la noi , nu chiar īn toate cazurile, dar īn majoritatea ne lovim de astlel de nereguli si ne mai īntrebam de ce am ajuns ,cum am ajuns? Din motive foarte bine īntemeiate chiar de acuma cāteva sute de ani, cānd tot asa se proceda ,si chiar daca altii au īncercat prin diferite metode sa faca , coruptia sa dispara, nu au reusit, bineīnteles, deoarece , cei care īsi doreau acest lucru nu aveau forta necesara , ei erau putini si nu au reusit sa faca fata multimii corupte ca sa-i poata īnlatura si prin urmare au fost nevoiti sa renunte , pentru ca se luptau cu morile de vānt, era o cauza pierduta.

2.3. INFRACŢIUNI DE CORUPŢIE

Īn literatura de specialitate, infractiunea are tenta de coruptie si nu exista , īnca o unitate de opinii īn privinta sferei de cuprindere a infractiunilor , de aceea unii autori ( cum ar fi, de exemplu, prof. Anton Parlagi) , sustin ca īn cadrul infarctiunilor de coruptie ar intra doar patru infarctiuni si anume : luarea si darea de mita , primirea de foloase necuvenite si traficul de influenta . Restul infractiunilor , care ar putea fi incluse īn aceasta categorie ,ar reprezenta doar niste cai spre realizarea coruptiei : abuzul īn serviciu contra intereselor personale sau prin infractiuni de fals sau prin deturnare de fonduri, etc. O astfel de opinie are la baza o abordare dualista a fenomenelor de coruptie , īn sensul ca īntotdeauna trebuie sa existe un corupt si un corupator. Cānd apar aceste doua elemente , infractiunea respectiva poate fi inclusa īn categoria infractiunilor de coruptie , iar cānd nu apar īmpreuna , nu le putem include īn aceeasi categorie.

Totusi, din alt punct de vedere , domeniul infractiunilor de coruptie nu se limiteaza doar la cele patru infractiuni amintite, o infarctiune de coruptie nu trebuie sa includa doar acele raporturi juridice de drept penal īn care este necesara participarea celor doua partii. Mai ales īn cazul coruptiei manifestate la nivelul administratiei publice , dar nu numai , forma īn care se manifesta aceasta , vizeaza īndepartarea functionarului public sau a reprezentantilor alesi care activeaza īn structurile administratiei de la normele unui comportament etic. Din aceasta perspectiva , simpla purtare abuziva este suficienta pentru a fi īncadrata īn sfera infarctiunilor de coruptie . Deoarece, din mai multe puncte de vedere , toate infractiunile prin care se realizeaza si o īncalcare a normelor etice profesionale īn administratia publica , pot fi incluse īn sfera de cuprindere a infractiunilor publice si se creaza o stare de neīncredere īn privinta acestora .

Datorita Codului Penal , infractiunile au fost īmpartite īn infractiuni caracteristice de coruptie si infractiuni conexe coruptiei. Prin aceasta, putem defini coruptia ca fiind deturnarea functiei publice īn scopuri private . Cu alte cuvinte , orice infractiune , prin care un functionar public , sau reprezentant ales , ce activeaza īn structurile administratiei publice , deturneaza īn scopuri paritculare functia sa publica , intra īn categoria infractiunilor de coruptie.

Nu putini dintre asa - zisii investitori straini s-au dovedit a fi aventurieri atrasi pur si simplu de bogatiile tarii, lipsite īn noile conditii de o gestiune si de administrare protectoare.

Sub masca unor asa zise intentii de a realiza investitii īn Romānia, acestia au reusit, cu complicitatea functionarilor de la cele mai īnalte nivele ale autoritatii publice, sa devalorizeze bancile, industria, patrimoniul national si, īn general, tot ceea ce a creat mai de pret poporul romān prin imense sacrificii si suferinte. Iata de ce putem considera economia ca fiind si domeniu īn care excesul de putere a atins cotele cele mai īnalte de dispret fata de interesul national si, mai ales, fata de vointa populara. Regulile democratiei impun, ca īn privinta deciziilor importante de care depinde starea natiunii si viitorul ei, sa se recurga la consultarea electoratului. Ori, pentru faptul ca de aproape 15 ani de zilede cānd s-a trecut la privatizarea bazei materiale din īntreaga economie nationala, privatizare care a īnsemnat, de fapt, furturi si distrugeri catastrofale, pentru nici una dintre deciziile politice si juridice, adoptate īn acest scop, nu s-a cerut acceptul electoratului, creatorul si proprietarul de drept al acestui patrimoniu, putem considera aceasta politica excesiv de abuziva, iar pe actorii ei direct responsabili de acest dezastru.

Coruptia a reprezentat, īn tot acest timp, si o tema de rafuieli politice, fiind exploatata cu predilectie si pentru obtinerea de capital electoral. Subiectul a fost prezent aproape īn toate discursurile electorale, facāndu-se, nu de putine ori, promisiuni (demagogice) precum ca, odata cu dobāndirea puterii, toate fortele vor fi mobilizate pentru combaterea ei. Asemenea promisiuni au facut chiar si candidatii care s-au aflat pe anumite perioade de timp īn functii publice si au tinut capul de afis īn scandalurile mediatice pe tema coruptiei, īncercānd parca sa demonstreze astfel ca īn politica, demagogia si nerusinarea ar fi scuzabile, dat fiind asa-zisele "scopuri majore" ce se urmaresc.

Este īnsa de observat ca, desi acest fenomen a invadat exploziv toate structurile de putere chiar

īncepānd din 1990, el a intrat īn sfera de preocupari a unor organisme internationale de abia īn ultimii ani, iar mai serios īn 2002. Deci cu alte cuvinte, cāt timp s-a furat masiv din Romānia de s-au golit visteria, bancile si īn general tot ce a fost mai de pret īn ceea ce s-a numit avutia nationala, nici un organism international n-a reclamat ca puterea de la Bucuresti ar fi corupta. Presiunile pe tema coruptiei asupra Guvernului romān, mai ales din partea institutiilor Uniunii Europene, s-au īntetit īn cea de a doua parte a anului 2002, datorita, īn primul rānd, dezvaluirilor din presa occidentala cu privire la cheltuirea fondurilor destinate īn cadrul programelor PHARE si SAPARD, ceea ce a facut sa se creeze un curent de opinie nefavorabil Romāniei chiar īn rāndul populatiei statelor comunitare.

Datorita coruptiei, Romānia īntāmpina serioase dificultati īn primirea si gestionarea acestor fonduri, care se cifreaza, numai ca ajutoare nerambursabile acordate de Uniunea Europeana, la un miliard de euro. Se afirma, de exemplu, ca datorita acestui fenomen, proiectele destinate dezvoltarii regionale n-au fost selectate dupa criterii calitative de eficienta si, ca urmare, prea multe fonduri au ajuns la firme si persoane apropriate puterii si, de cele mai multe ori, nu īn zonele si pentru scopurile pentru care au fost alocate.

Credem ca o buna parte dintre actiunile care au fost īntreprinse īn aceasta directie (īnfiintarea Parchetului National Anticoruptie, promovarea unor initiative legislative, printre care si cea privind obligativitatea demnitarilor de a-si declara averile, reglementarea unor incompatibilitati, arestarea unor functionari cu rang superior etc.), precum si faptul ca problema coruptiei a devenit practic nelipsita din orice discurs politic, atāt al exponentilor puterii cāt si ai opozitiei, sunt rezultatul direct al acestor presiuni. Īn raportul de tara, atāt pe 2002 cāt si pe 2003, al Comisiei Europene se precizeaza, printre altele, ca īn continuare pentru Romānia o prioritate trebuie sa fie lupta īmpotriva coruptiei, "care este larg raspāndita",[16] dar efecte prea mari nu s-au vazut, dar se spera īn continuare ca se vor opri la un moment dat si aceste abuzuri de putere ale autoritatolor publice si nu numai.

Suntem de parere īnsa, ca atāt timp cāt "lupta īmpotriva coruptiei" va reprezenta mai mult un slogan politic si centrul ei de greutate va fi plasat asupra nivelelor inferioare de executie, avānd prin excelenta un caracter pompieristic, sansele de contracarare sau de stapānire, cāt de cāt, ale acestui fenomen sunt iluzorii. Sursele generatoare de coruptie sunt, īn primul rānd, legea si decizia politica. Ori la acest nivel, singura forta capabila si interesata sa exercite presiuni nu este decāt societatea civila. Pentru ca actiunea ei sa devina eficienta, o prima si de mare importanta conditie este ca ea sa se maturizeze spiritual si organizatoric, sa devina constienta de drepturile si interesele ei. Numai astfel raporturile de putere s-ar putea echilibra, conditie esentiala pentru ca actul de autoritate politica sa nu poata fi deturnat de la interesul public.

Democratia si statul de drept se fundamenteaza la nivelul ansamblului social pe un echilibrul de forte īntre care, īn prim plan, sunt puterea politica si societatea civila. Daca una dintre ele da semne de slabiciune cealalta, inevitabil, va deveni excesiva si discretionara. Acest fapt este lesne de observat īn evolutia raporturilor de putere īn Romānia postdecembrista. Prin urmare, descurajarea modului discretionar de gestionare a afacerilor publice poate fi realizata printr-o diversitate de actiuni si masuri, īnsa, factorul cel mai important, īn aceasta privinta, īl reprezinta societatea civila, care ar trebui sa nu mai accepte asemenea nereguli din partea autoritatilor publice, sa-si cunoasca mai bine drepturile si sa aiba curajul sa demaste pe orice functionar sau persoana care face abuz de putere , si nu sa participe activ la aceste abuzuri de putere ; doar daca societatea civila va fi īn stare sa nu mai accepte abuzurile de putere si sa fie un sprijin pentru cei care vor sa puna capat acestor nereguli, se vor mai īndrepta cāt de cāt lucrurile īn tara noastra, dar nu se stie cāti īsi doresc acest lucru. Doar cu sprijinul tuturor se va putea realiza ceva bun si pentru Romānia.

2.4. ANALIZA CORUPŢIEI ĪN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

Analizānd practica guvernarii, īn scurta perioada de exercitiu democratic, prin prisma bogatului material conceptual pe care ni-l ofera doctrina politologica, am reusit sa identificam, īn realitatea politica a Romāniei contemporane, un sir de factori cu impact negativ asupra modului de exercitare a puterii politice la toate nivelurile organizarii sociale. Printre acesti sunt de mentionat[17]:

persistenta mentalitatilor conservatoare atāt la nivelul autoritatilor publice cāt si al societatii īn ansamblul ei;

personalul autoritatilor publice, provenind, īn mare parte, din structurile fostului regim, a continuat si mai continua īnca sa actioneze īntr-o maniera discretionara, specifica unui regim dictatorial;

la nivel social, este, īnca, destul de puternic, īnradacinata obisnuinta de a se astepta directive

de la organele statului, acestuia revenindu-i, potrivit unei asemenea mentalitati, sarcina de a

rezolva toate problemele.

Tendinta fortelor politice ajunse la putere de a recurge la mijloace nedemocratice pentru subminarea opozitiei politice, atitudine care ar putea fi explicata si prin persistenta unor reminiscente comportamentale specifice "partidului unic" sau "partidului stat"; credem ca si din aceste cause, fortele politice din opozitie n-au reusit sa ajunga la un nivel corespunzator de structurare si consolidare, cel putin pentru a fi īn masura sa contracareze manifestarile discretionare īn exercitarea actului de guvernare.[18] Nu doar acestea, mai sus mentionate , au fost cauzele neajungerii la un consens privind puterea discretionara, ci , parerea noastra , este ca poate au fost persoane care nu-si doreau acest lucru si au facut īn asa fel īncāt sa nu se poata

ajunge la nici o concluzie , pentru a mai trage de timp , pentru a-si termina treburile pe care , poate , le mai avea de dus pāna la capat, sau cine mai stie din ce motive . Unii ajung , daca este īn interesul lor personal , foarte departe cu anumite lucruri , tocmai ca sa le fie lor bine, unii stiu sa se descurce, si nu sunt prinsi, iar altii dupa ce ca au destul, vor si mai mult , iar atunci gresesc undeva , lucru care īi da īn vileag, si sunt prinsi , dar cum au destule "pile " si bani, orice problema se poate rezolva.

Īnclinatii discretionare īn exercitarea puterii rezulta, īntr-o anumita masura, din īnsasi natura omului; īn postura de guvernanti oamenii nu rezista tentatiei de a-si depasi limitele prerogativelor si aceasta, nu atāt pentru a sluji mai bine interesul public, cāt pentru a obtine satisfactii ce tin de persoana lor , lucru despre care am amintit si īn cele spuse mai sus.

Un loc important īn acest capitol īl ocupa si analiza coruptiei ca factor generator si, totodata, ca efect al excesului de putere si al saraciei; dupa cum demonstreaza cercetarile de specialitate, gradul de coruptie este direct proportional cu rata saraciei, indiferent de tara unde se manifesta acest fenomen; īn ce priveste Romānia, coruptia s-a aflat, īn perioada tranzitiei, īn continua crestere si, din pacate, īn loc sa determine puterea sa īntreprinda masuri concrete de contracarare, ea a devenit, mai mult, o tema de rafuieli politice, fiind exploatata, cu precadere, si pentru obtinerea de capital electoral. Inclusiv īn campaniile electorale pentru alegerile parlamentare, prezidentiale sau locale, discursul politic este puternic impregnat cu tema coruptiei. Dupa cum am putut observa la toate posturile de televiziune, īn aceste campanii electorale , toti candidatii vorbesc ca vor face multe lucruri, promit multe lucruri, promit sa puna capat coruptiei , doar ca aceste lucruri nu le pot face singuri , chiar daca ei īsi doresc aceste lucruri pe care le-au spus sa fie realizabile , ei nu īsi vor putea duce la bun sfārsit promisiunile daca ceilalti colegi , sau sefi mai mari, au alte lucruri "mai bune" de facut , si anume sa īi īmpiedice pe candidatii alesi sa faca ce au promis. De unul singur nu se face nimic, dar daca nu ai de ales trebuie sa joci dupa cum īti cānta altii.

Ca o mica concluzie a acestui capitol , putem spune ca am īncercat sa vedem care este / ce este coruptia īn administratia publica . Un rol aparte īn stimularea excesului de putere, dupa cum īncercam sa argumentam īn cuprinsul lucrarii, revine si factorilor externi : rolul acestora

nu este de neglijat , īntrucāt, dupa 1990 puterea politica de la Bucuresti, din proprie initiativa sau la presiunea ori solicitarea organismelor Uniunii Europene ori a SUA, a luat nenumarate decizii contrare Constitutiei sau programelor politice mandatate de electorat. S-au laut aceste decizii deoarece , abuzul de putere a devenit din ce īn ce mai "practicat" de catre majoritatea persoanelor cu bani si nu numai. Trebuia sa se faca ceva īn acest sens , nu se mai poate trai asa, la fiecare problema , mica/ mare, nu conteaza, trebuie sa dam spaga ca sa ne fie rezolvata problema respectiva.

Tot īn acest capitol am tratat aspecte concrete ale excesului de putere . Am avut īn vedere faptul ca societatea romāneasca, īn general, si clasa politica, īn special, parcurge un complicat proces de īnvatare a exercitiului democratic, context īn care se pun si bazele institutiilor statului de drept.

Am abordat si subiecte ca infractiunile de coruptie , tipurile de coruptie care se gasesc la noi īn tara , doar o parte din ele , cele mai importane , deoarece mai sunt multe tipuri de abuz de putere cum ar fi :

abuzul de putere īn functie, ex: profesor- elev ( si nu putine sunt aceste cazuri, din moment ce vedem atātea la televizor, si chiar īn aceasta facultate a fost un asemenea caz ) ; alt exemplu: sef-angajat/a (unde si aici sunt destule cazuri īn care , ca si femeie, cam ai de suferit daca ai un sef - barbat- afemeiat, si mai arati si bine .. ) ;

-abuzul de putere pe plan sexual- vedem des la stiri despre violuri ca sa ne putem da seama cāt de grava e situatia la noi īn tara;

si multe astfel de exemple de abuz de putere , dar ne-am axat mai mult pe abuzul de putere al autoritatilor publice , deoarece despre asta am ales sa vorbin īn acesta lucrare de licenta , si deoarece facultatea pe care o reprezentam nu este facultate de Drept , ci facultate de stiinte polotice, de aceea a trebiut sa avem o lucrare din perspectiva politica. Īn cele ce urmeaza, adica urmatorul si ultimul capitol , ne vom ocupa de cel mai important lucru din aceasta lucrare de licenta. Daca pāna acuma am vorbit despre perspectiva istorica a fenomenelor de coruptie - unde am vazut care sunt, de unde a aparut, ce importanta au si daca sunt subiecte de actualitate ; am mai vorbit si despre coruptia īn administratia publica- unde am vazut cāte tipuri de coruptie cunoastem , care sunt infractiunile de coruptie si īn final am analizat coruptia; acuma, īn ultimul capitol vom vedea care sunt modalitatile de combatere si prevenire a abuzului de putere .