Capitalul - Factor de productie principal

Capitalul - Factor de productie principal

(K)

Conceptul de K

! K Є Factori de productie Є Resurse

Factorii de productie au ca baza notiunea larga de resurse ale societatii, acestea fiind diferite elemente naturale (materiale), umane, financiare, organizatorice, informationale, dimensionale si de timp sub forma unor disponibilitati, izvoare, stocuri, fluxuri, zacaminte, etc. fara a avea o destinatie prestabilita.

Fp = forma economica a resurselor, partea activa a acestora, reprezinta resursele atrase si utilizate potrivit unei destinatii prestabilite prin decizii de catre agentii economici. Se deduce ca Fp reprezinta inputurile unui sistem economic, adica totalitatea elementelor si conditiilor necesare si suficiente pentru ca orice proces de productie sa se poata desfasura dupa un scop prestabilit.

Principalele trasaturi ale Fp sunt caracterul limitativ, restrictiv al lor (acesta se bazeaza pe legea raritatii resurselor) si diversitatea si multiplicarea lor. In raport cu aceste trasaturi, problema care se pune pentru agentii economici e de folosire rationala si cu maxim de eficienta a resurselor disponibile, gestionarea lor cu maxima grija pentru ca pe unitatea de resursa implicata (efort depus) sa se obtina maximul de efecte economice si sociale utile.

Clasificarea Fp :

Fp clasici (traditionali) = munca, natura (primari, originari) ; K (derivat)

Fp neclasici (neofactori de productie) = progresul tehnico-stiintific (tehnica, tehnologia, informatia - banci de date) ; intreprinzatorul si abilitatile sale

K = Fp derivat creat pe seama primilor factori primari, intr-un anumit context istoric, incepand cu prima revolutie industriala. Faptul ca e derivat nu inseamna ca rolul sau e secundar, dimpotriva, e un rol principal intrucat pe seama lui se asigura imbinarea in forma si conditiile specifice ale Fp.

K se refera concret la masini, utilaje, instalatii, cladiri, echipamente, bani, diverse materiale precum si titlurile de valoare (actiuni, obligatiuni). El a aparut cu secole in urma, pentru prima data in sec. 12 si a circulat cu urmatoarele sensuri : fond (cheag), masa sau stoc de bani sau bunuri, aducatoare de camata (=dobanda exagerata).

In sec. 14, intelesurile K erau de fonduri, bogatii, averi banesti, adica o valoare care sporeste patrimoniul. In sec. 18, K iese pentru prima data din sfera bunurilor si banilor, si e definit pentru prima data ca fiind un Fp principal la producerea de valoare si de 232q166c profit.

Astazi, exista mai multe moduri de abordare. (1) In sens general, K se refera la ansamblul bunurilor posedate de o persoana, un grup sau de o societate, identificat cu notiunea de 'patrimoniu' sau 'avere'. (2) In sens juridic, K desemneaza banii si bunurile aflate in posesia unei persoane fizice sau juridice si care prin utilizare ii aduce acesteia o valoare mai mare, conferindu-i si dreptul de proprietate, adica de a insusi un venit indiferent ca munceste sau nu.

Din punct de vedere financiar contabil, notiunea de K se refera la aportul initial si cel adus pe parcurs de catre proprietari la patrimoniul firmei. Se opereaza in contabilitate cu notiunea de K permanent (Kpe) ca masa a averii intreprinderii. Kpe este compus la randul sau din K propriu (Kpr = K social si Profit) si K imprumutat (Kim = Kim pe termen mediu si lung + Kim pe termen scurt)

Kpr se refera la fondurile proprii ale intreprinderi, cu caracter avansabil la infiintarea ei, dar si sursele proprii (beneficiile, rezultate din activitatea depusa pe parcurs) ; Kpr astfel constituit asigura autofiintarea societatii ca baza a autonomiei financiare ; Kpr e format din :

Ks se formeaza din aportul minim al proprietarilor adus la infiintare, din aporturi ale statului (sub forma de prime si subventii) precum si din cote-parti ale unor colectivitati sau institutii (sub forma de titluri de valoare - SIF-urile)

Pr - reprezinta venitul (beneficiul), castigul financiar dintr-o activitate proprie

Kim = sursele atrase, mijloacele imprumutate care intregesc si completeaza mijloacele economice ale intreprinderii.

Kim pe termen lung - se refera la investitiile de K mai mari de 1 an prin care se asigura finantarea activelor fixe a imobilizarilor de K

Kim pe termen scurt - asigura finantarea activelor circulante (credite de productie de maxim 90 zile, numite si credite de aprovizionare si de plata a salariilor, prin care se asigura activitatea curenta)

*raportul dintre aceste componente de K determina autonomia financiara a intreprinderii prin 2 indicatori :

1. rata autonomiei financiare : Raf =

2. gradul autonomiei financiare : Gaf = (Dt = datorii totale)

Din punct de vedere economic, nu orice bunuri sunt bunuri de K, dupa cum nici orice bani nu imbraca si forma de K. Sunt bunuri de K acele bunuri cu existenta fizica, materiala si cu valoare intrinseca, si care se numesc bunuri de intermediere (=produse si utilizate cu scopul de a produce alte bunuri, pentru a obtine profit) ; se mai numesc si bunuri reproductibile denumite si mijloace de productie (K fix + K circulant)

In aceeasi acceptiune economica, K e si o valoare in sens de bani, care prin miscarea sa functionala se autovalorifica, adica creeaza o valoare mai mare - Pr - prin folosirea muncii salariate. Rezulta deci ca, desi banii sunt prima forma de manifestare a oricarui K, nu automat acestia devin si K ; sunt K acei bani rezultati din munca economisita si investita apoi, indeosebi in productie.

Formele de K

Formele de K sunt numeroase, variate, si pot fi grupate astfel :

1. dupa forma de existenta
1. K real, tehnic - cel cu existenta fizica, materiala, cu valoare intrinseca si care se mai numeste si mijloc de productie, adica bunuri de K
2. K nominal - nu are o valoare reala, nu circula in productie, ci se exprima prin titluri de valoare care dau drept proprietarului asupra unui K real, permitand insusirea de profit/dividende = K mobiliar (bursier)
3. K lichid (banesc)
2. din punct de vedere al destinatiei finale a bunurilor

- K individual, detinut de patron cu care acesta intra in relatii in amonte si in aval cu alte K imobiliare

- K social - rezultat din impletirea K individual intr-un K mai mare si intr-o ambianta concurentionala ; se modifica atat prin concentrare (transformare, capitalizare) a unei parti din Pr in K, dar si prin centralizare (=ruinare, inghitire, asociere) intr-un K mai mare ;

Sursele K social sunt defapt aporturile in bani si natura aduse de proprietari la infiintare - ce reprezinta 'gajul' (garantia) intreprinderii, fiind o marime fixa, intangibila. Putem concluziona ca K este un instrument modern si eficient de productie, cu conditia sa fie insufletit de munca, alfel el nu produce nimic.

Miscarea functionala a K: circulatia si rotatia

Se impune pentru functionarea K o conlucrare dintre acesta si factorii primari, inclusiv neofactorii de productie, conlucrare care are loc in cadrul unui proces complex ce presupune la randul sau alte 2 procese obiective strans legate intre ele :

CIRCUITUL K - se defineste ca fiind acel proces functional de autovalorificare a K prin care acesta parcurge mai multe stadii imbracand mai multe forme functionale cu revenire la forma initiala.

Stadiul I - stadiul aprovizionarii cu mijloace de productie, care devin stocuri ce se transforma in K productiv prin unirea cu forta de munca ; in acest stadiu intreprinderea angajeaza concomitent forta de munca necesara

Stadiul II - stadiul productiei, in care stocurile sufera transformarea cantitativa si calitativa prin prelucrare, transformandu-se in produse finite destinate pietei (M')

Stadiul III - stadiul desfacerii, in care marfurile se vand sau cumpara pe piata la preturile pietei transformandu-se in K banesc

Corespondent cu aceste stadii, K imbraca mai multe forma functionale : K banesc (B, st. I), K productiv (stocuri de productie, st. II), K marfa (M', st. III)

Concluzii:

• Circuitul confirma unitatea productiei cu circulatia, in cadrul activ al unei firme ; productia nu poate trai fara circulatie si invers.
• Circuitul cuprinde 2 acte de circulatie - aprovizionare si desfacere - si un act de productie
• Adevarata metamorfoza a K, cea reala, are loc in stadiul II deoarece se creeaza o noua valoare de intrebuintare M' ≠ MP, si se adaoga valoare noua (sub forma de Pr, prin incorpoarea unei parti din munca salariatilor la munca trecuta)
• In stadiile I, III (in circulatie) are loc doar o metamorfoza formala, adica o transformare a K din forma de bani in forma de marfa, si din forma de marfa in forma de bani
• Fluiditatea circuitului, adica desfasurarea acestuia fara accidente, intreruperi, blocaje greu de indeplinit, reprezinta conditia de baza a transformarii circuitului.

ROTATIA K - e al doilea proces obiectiv presupus de circuit si se defineste prin tratarea circuitului ca pe un proces continuu, permanent, adica in fluxul neintrerupt al reinnoirilor sale, ceea ce inseamna trecerea nu numai succesiva a K prin 3 stadii dar si simultana, imbracand deopotriva toate formele functionale : in aceeasi clipa, K se afla in fiecare stadiu imbracand toate formele functionale.

Rotatia (R) se masoara prin 2 indicatori :

Coeficientul rotatiei (r) - numarul de circuite/an : r =

(Qa = val. productiei anuale - Qfizica*pretul pietei ; cifra de afaceri = Qfiz*incasari ;

K = normativul mediu de K - media dintre intrari si iesiri)

Durata in zile a unei rotatii : dz =

Acesti indicatori sunt supusi analizei economico-financiare prin dinamica lor. In timp ce r trebuie sa creasca, dz trebuie sa scada, pentru a da eficienta economica a rotatiei K.

Accelerarea vitezei de rotatie (VR) e o forma principala de eficienta economica prin care se oglindeste procesul de autovalorificare a K atat sub forma cresterii numarului de circuite pe an (cresterea lui r) cat si prin scaderea lui dz, adica reducerea timpurilor de productie si de circulatie (se aplica planul m.t.o. - masuri tehnico-organizatorice). Eficienta depinde nu numai de structura K ci si de aplicarea acestui plan m.t.o. privind ecnomisirea K, scurtarea duratei aprovizionarii sau a desfacerii (ex : comertul online)

Structura K

Desemneaza componenta unui intreg pe elemente functionale grupate dupa anumite criterii. Gruparea are la baza atat exprimarea componentelor in marime absoluta cat si in marime relativa (%)

In masura absoluta, Ki = K1+K2+.+Kn

In marime relativa se considera intregul Ki = 100% si se determina ponderea fiecarui element in totalitate: 100% = *100+*100+.+*100

Se cunosc 2 structuri functionale ale K:

v     Structura de reproductie - are la baza criteriul economic al rotatiei K, al modului de participare si de consumare al diferitelor componente la activitatile economice si implicit al modului de transmitere a valorii acestora asupra noului produs

K este astfel de 2 feluri :

- K productiv (real, tehnic, st II) poate fi:

- K fix (Kf) - acea componenta a K tehnic care serveste productia mai multi ani, parcurgand mai multe cicluri de productie, fara a-si modifica esential forma materiala, initiala, dar isi transmite valoarea treptat, parte cu parte, prin procesul de amortizare (eg. masini, utilaje = active ; instalatii, cladiri = pasive) ; Kf se imparte in mijloace fixe (MF) si terenuri (nu se amortizeaza, ci se reevalueaza)

- K circulant (Kc) - reprezinta acea parte a K real, concretizat in stocuri de materii prime, materiale semifabricate, etc., care se consuma integral intr-un singur ciclu de productie, transmitandu-si dintr-o data valoarea asupra noului produs

- K neproductiv (de circulatie) - K de c - are caracter neproductiv, se afla in stadiile circulatiei sub forma de marfuri si bani ; mijloacele circulante = Kc + K de c, fiind supuse rotatiei cu fiecare circuit in parte.

v     Structura de patrimoniu, pe active - are caracter financiar-contabil si e transpunerea primei structuri in limbaj financiar-contabil.

PATRIMONIUL = averea firmei, active. Ele se numesc asa pentru rolul lor foarte important la formarea averii intreprinderii, la desfasurarea activitatii economice. Bunurile de K devin deci activele societatii comerciale, adica mijloacele economice cu care se produce.

Criteriul clasificarii K pe active e al comportamentului diferitelor componente de K la formarea patrimoniului societatii (mijloacele economice = active = bunuri de K)

Mijloacele economice active se clasifica in:

Active fixe, imobilizate (imobilizari de K) - bunuri de K cu valori mari, eterogene

Active fixe necorporale - nu au forma materiala (eg. taxe si cheltuieli de inmatriculare, publicitate, de prospectare a pietei, de cercetare-dezvoltare, programe informatice)

Active corporale :

Mijloace fixe (MF)

Terenuri

Investitii neterminate

Active financiare - investitii financiare sub forma de imprumuturi pe termen lung (obligatiuni), dar si actiuni cumparate de la diverse firme

Active circulante (mobilizari de K) - sunt supuse rotatiei cu fiecare circuit in parte, sunt eterogene

Active circulante materiale (=stocuri de productie) - stocuri de materii prime, materiale, semifabricate, materiale consumabile, productia neterminata, obiecte de inventar = Kc

Produse finite (PF) - bunurile cu destinatie finala care parasesc firma si iau drumul pietei devenind marfuri = M'

Debite si creante - sume datorate tertilor, clientilor, furnizorilor, si care urmeaza sa fie incasate

Active circulante banesti (bani firmei = B) :

Bani in numerar ('cash') - registrul de casa, caserie, cecuri, chitante

Bani scripturali - disponibilitati in conturi bancare (documente de plata si incasare, facturi, ordine de plata)

Alte valori banesti - marci postale, timbre fiscale, bonuri de masa, certificate de trezorerie, bilee de tratament sau odihna

Concluzie : dinamica K, indiferent de structura analizata, presupune in primul rand formarea, procurarea, constructia, utilizarea si modernizarea lui. In cazul Kf, are loc prin investitiile brute de K sau nete (de profit). In cazul activelor circulante, are loc variatia stocurilor sau formarea si consumarea lor prin credite de productie pe termen scurt.

Capitalul fix Kf: uzura, amortizare, evidenta

Reprezinta denumirea ce se utilizeaza deobicei pentru a desemna activele imobilizate corporale, dar in esenta notiunea e mai larga, privind si activele necorporale. Asadar, el reprezinta K tehnic al intreprinderii, care participa la procesul de productie cu intreaga valoare de intrebuintare pe parcursul a mai multor cicluri (ani) dar are specificul ca isi transmite treptat valoarea asupra noului produs, parte cu parte, pe masura uzurii sale prin procesul de amortizare.

Cuprinde mijloace fixe, terenuri, necorporale. Toate aceste elemente sunt actualizate recent in Monitorul Oficial 103/12.02.2007, in sensul ca s-a produs un nou catalog al clasificarii mijloacelor fixe, a avut loc o reasezare a vechilor categorii, introducandu-se denumirile de grupe, subgrupe, clase si subclase de Mf.

Asadar, in locul celor 9 categorii (vezi Manual) se evidentiaza doar 3 grupe principale:

I. Constructii

II. Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii

III. Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale, precum si alte active corporale

O alta modificare vizeaza valoarea de intrare minima pentru Mf amortizabile, si anume 1800 RON, in loc de 5000000 ROL. Sub aceasta valoare se situeaza obiectele de inventar de mica valoare. De asemenea, noua legislatie prevede si durate de functionare diferite pe categorii dar nu mai jos de un an.

In afara acestor clasificari mai exista si alte structuri cum ar fi :

1. dupa gradul de functionare : mijloace fixe in functiune sau in rezerva
2. dupa structura pe varste tehnologice, adica pe generatii de varsta ; se formeaza un pluralism tehnologic ca baza a deciziilor privind retehnologizarea intreprinderii si orientarea investitiilor
3. din punct de vedere al rolului la desfasurarea productiei, se deosebesc : Mf active (masini, instalatii, echipamente) si Mf pasive (cladiri, constructii)

Toate aceste grupari si structuri isi au importanta lor, fiind surse de informatie pentru fundamentarea investitiilor si analiza economico-financiara in procesul decizional.

UZURA

Este fenomenul de depreciere provocat de degradarea si consumarea componentelor Kf ca urmare fie a folosirii lor productive sau a nefolosirii, sau a actiunii agentilor factorilor naturali. Astfel, ea poate fi fizica sau morala.

Uzura fizica reprezinta fenomenul natural, normal, ce consta in pierderea treptata a proprietatilor de exploatare ca urmare a folosirii sau nefolosirii, sau a actiunii agentilor naturali. Poate fi pozitiva sau negativa din punct de vedere economic

Uzura morala e denumita si involuntara, si se datoreaza progresului tehnic insotit pe de-o parte de cresterea productivitatii munci, pe de alta parte cresterea performantelor tehnice. Are 2 forme, grade :

se datoreaza aparitiei pe piata a unor echipamente cu aceleasi caracteristici ca cele in functiune dar mai ieftine, ca urmare a cresterii productivitatii in domeniile respective

se datoreaza aparitiei pe piata a unor echipamente mai performante din punct de vedere tehnic, cu randamente superioare, dar mai scumpe ; de obicei apare inainte de uzura fizica completa ceea ce face ca o parte din valoarea initiala sa ramana nerecuperata (pierdere) ; este cea mai periculoasa forma de uzura deoarece obliga intreprinderea la casarea celor vechi respective, inainte de expirarea duratei normale de functionare.

Pentru prevenirea acestor consecinte negative sau diminuarea lor, intreprinderile au mai multe posibilitati :

1. practica politicii de supra amortizare (accelerata)
2. o politica rationala de mantenanta (de sustinere in stare de functiune in conditii bune prin ingrijire, revizii tehnice, mici reparatii)
3. efectuarea de modernizari succesive care presupun investitii mici dar efiente economic, ceea ce face sa creasca valoarea de intrebuintare, sa se apropie la zi de valoarea reala cat mai bine

AMORTIZAREA

E o forma economica a uzurii, expresia in bani a uzurii fizice, constand in recuperarea baneasca treptata a partii transmise din valoarea Mf pe masura uzurii lor. Sumele recuperate formeaza fondul de amortizare denumit curent amortisment. Acest fond se contabilizeaza intr-un cont distinct in evidente, el se alimenteaza treptat dar si se consuma treptat, indeplinind nu numai functii de reproductie simpla (inlocuire) dar mai ales functii de reproductie largita (dezvoltare, modenizare, creare de noi capacitati).

Astfel, fondul de amortisment devine principala sursa de investitii brute. Functiile amortismentului sunt : (1) inlocuirea Kf uzat, (2) efectuarea de reparatii capitale, (3) reutilari, modernizari, crearea de noi capacitati de productie - reproductie largita.

Se noteaza cu 'A' = element de cost fix indirect care incarca costul productiei si deci pretul, prin care se recupereaza, si apoi se alimenteaza contul de A. Are doi indicatori :
- amortisment anual : Aa =

- rata sau cota de amortizare : a' =

(in care : Kf - valoarea totala a Mf; Kfi - valoarea de intrare (de inventar), pretul de achizitie; Rk - reparatii capitale (a nu se confunda cu reparatiile curente ce se trec direct pe costuri) ; D - cheltuieli de montare/demontare ; r - valoarea reziduala rezultata din lichidare/casare, piese de schimb, fier vechi, sau vanzare catre terti, diversi ; T - durata normala de functionare, in ani)

Determinarea acestor indicatori se face pe baza mai multor metode, regimuri :

metoda amortismentului financiar - includerea in cost de sume fixe constante proportionale cu numarul de ani de functionare

amortisment accelerat (supraamortizare) - includerea in costul de productie in primul an de functionare a aproximativ 50% din valoarea de intrare urmand ca in urmatorii ani (T-1) sa se treaca la cote fixe liniare ; e o metoda dura care creaza mari probleme intreprinderilor (decapitalizare) si de aceea se aplica numai in anumite situatii prevazute de Ministerul de Finante pe baza unui program de fundamentare.

metoda amortizarii degresive (regresive) - consta in includerea in costuri in prima parte a T a unor cote mai mici, urmand ca in a doua parte a intervalului sa se treaca la cote fixe. Pentru aceasta, metoda cere multiplicarea cotelor de amortizare stabilite prin lege cu niste coeficienti care sa aduca la zi amortismentul (1,5 - T intre 2 si 5 ani ; 2 - T intre 5 si 10 ani ; 2,5 - T mai mare de 10 ani)

Se urmareste de catre intreprinzator ca valoarea amortismentului sa fie cat mai reala si adusa la zi. Pentru aceasta, se fac evaluari ale Mf de catre experti prin studii tehnice, prin :

a.      corectarea valorii de intrare Kfi cu un indice de pret aferent clasei respective de Mf.

b. Corectarea Kfi cu indicele inflatiei (indicele general al preturilor)

EFICIENTA MF

Se opereaza cu urmatoarele valori :

1. valoarea de intrare - Kfi - valoare de inventar, de achizitie
2. valoarea economica - Kfe - actualizarea fluxurilor de trezorerie (bani) pe care respectivele Mf le aduc intreprinderii
3. valoarea de piata - e cea stabilita cu prilejul lichidarii Mf si deci a inlocuirii lor
4. valoarea ramasa (neamortizata) - Kfr = Kfi - Amortismentul (n*Aa)

(in care: Aa - amortisment anual; n - numar de ani amortizati)

Obs: Acest indicator e foarte important intrucat se utilizeaza in calculele de eficienta economica si de fundamentare a unor decizii de investitii.