Caracteristicile muncii si ocuparii în servicii
6.1. Caracterizarea "muncii tertiare"
Analiza datelor referitoare la populatia ocupata pe sectoare ne dezvaluie o tendinta de crestere a ponderii populatiei ocupate în servicii, pondere ce depaseste 50% din populatia ocupata în tarile industrializate.[1] Populatia ocupata în servicii (categoriile profesionale care nu sunt nici agricole, nici industriale) poarta denumirea în SUA de "white collars" (gulere albe) spre a le deosebi de "blue collars" (gulere albe".
În cadrul sectorului tertiar, din punct de vedere a ritmurilor de crestere a populatiei ocupate, pot fi evidentiate în tarile dezvoltate trei tipuri de tertiar[2]:
un tertiar cu crestere lenta, chiar în situatie de stagnare, de ex. comertul;
un tertiar cu crestere exploziva, cazul serviciilor de sanatate, al serviciilor comerciale pentru populatie si a celor pentru întreprinderi;
un tertiar cu cresteri regulata, dar mai modeste, acela al serviciilor necomerciale cu exceptia serviciilor de sanatate public 18218x2310s 59;.
Pe fondul trasformarii economiilor tarilor dezvoltate în economii de servicii (începând din anii 80), au crescut preocuparile privind adaptarea teoriilor referitoare la sistemele de angajare si piata muncii (ce purtau o puternica amprenta "industrialista") la sectorul tertiar.
Astfel, Gadrey a dezvoltat teoria conform careia, în esenta structura pietei muncii se caracterizeaza prin dualism, distingându-se o piata "primara" (functii cu statut favorabil, cu posibilitati de cariera) si o piata "secundara" cu angajari cu nivel mediocru de calitate si stabilitate.[3] Aceste teorii au fost "prelungite" pentru domeniul serviciilor sustinundu-se ca o fractiune majora a angajarilor tertiare face parte din segmentul "secundar" al pietei muncii, constituit din angajari cu statut precar, a carui existenta si mentinere depind de conjuctura generala, si al carei numar se umfla sau se reduce, dupa fazele ciclului economic. În perioadele de boom, flexibilitatea serviciilor, va permite crearea de locuri de munca si folosirea în proportie mai mare a angajarilor cu timp partial. Organizarea flexibila este cruciala pentru multe activitati de servicii. Mai mult, din punct de vedere social, locurile de munca cu angajare partiala sunt vitale pentru reintegrarea celor care au fost marginalizati de revolutia industriala: tinerii, vârstnicii si femeile. În acelasi timp angajarea partiala lasa cale libera optiunii pentru educatie continua iar tinerilor încadrati în sistemele de învatamânt superior le creaza posibilitatea de a adauga experienta practica dobândita în urma acestui tip de angajare cunostintelor teoretice obtinute. Femeile care se angreneaza în activitati cu angajare partiala pot combina rolul traditional în cadrul gospodariei cu educatia si angajarea iar pensionarii capata un nou statut; o sursa de avutie si de experienta productiva în locul celui "de povara" atribuit de catre revolutia industriala. "Forta de munca ese cea mai perisabila dintre toate resursele, dat fiind faptul ca aptitudinile nefolosite se pierd usor sau se deterioreaza din cauza noilor tehnici, iar motivatia mentala necesara muncii odata pierduta nu mai poate fi niciodata pe deplin recuperata" (statutul Organizatiei Mondiale a Muncii).
Existenta pietei "secundare" a serviciilor este însotita de aceea a pietei "primare" (cu angajari stabile si un statut profesional înalt, asa numitele "slujbe bune" (good jobs). Peste tot în lume tinerii sunt atrasi de lumea bancara, cea a finantelor ori informaticii capabile sa ofere venituri anuale foarte ridicate si un statut social aparte. Ei se confrunta însa cu dificultati si accesul la acestea nu este facil, iar ceea ce lise ofera pare sa fie de cele mai multe ori un loc de munca tot în economia serviciilor însa calificat drept "bad job" (slujba rea).
J. Naisbitt, afirma însa ca este adevarat ca serviciile traditionale (arhaice) cum ar fi micul comert, serviciile de reparatii. sunt mari creatoare de locuri de munca noi. Dar ceea ce conteaza pentru modificarea structurii angajarilor în sectorul tertiar este ritmul de crestere al diferitelor ramuri. Ori, din acest punct de vedere ritmurile cele mai mari de crestere se înregistreaza pentru serviciile "nobile". Prin urmare, meseriile cele mai dinamice în sectorul serviciilorsunt cele calificate din domeniul informaticii, marketingului, serviciilor bancare, dar si din domeniul cercetarii, învatamântului, serviciilor medicale, juridice etc.[5]
Realitatea economica foarte diversa a lumii serviciilor creaza dificultati mari tuturor celor ce vor sa surprinda într-o teorie sau model complexitatea muncii si angajarii din tertiar. Serviciile concentrate asupra optimizarii sistemului si mentinerii avutiei pe care o posedam deja, inclusiv forta de munca si aptitudinile - chiar daca sunt "neproductive" sau nemonetizate - au devenit în prezent o prioritate comparativ cu optimizarea productiei ce caracteizeaza revolutia industriala. Principiul fundamental al numeroaselor activitati de servicii consta în "preocupare" si "împartasire" - cuvinte care sunt legate de activitati fara rezultate vizibile. A fi preocupat implica constientizare si motivatie de-a lungul timpului. Într-o economie a serviciilor, clientul (care este fiecare dintre noi) trebuie sa învete, înainte de toate, sa aprecieze si sa pretuiasca mai curând munca efectuata decât sa admire produsul la punctul de vânzare. Altfel spus, serviciile necesita îndemânarea oamenilor în timp ce fabricatia la scara mare necesita capacitate tehnologica.[6]
Principalii factori care determina eterogenitatea ocupatiilor si a sistemelor de ocupare a fortei de munca în domeniul tertiar sunt[7]:
eterogenitatea tehnica;
concentrarea economica;
formele de organizare;
interesele economice si institutionale.
1. Eterogenitatea tehnica influenteaza asupra necesarului fortei de munca, nivelul de calificare a mâinii de lucru, sistemelor de gestiune, etc. Daca avem în vedere necesarul de echipamente tehnice pentru prestarea serviciilor, tertiarul contine, la un pol, ramuri (de exemplu: transporturile si telecomunicatiile) în care indicatorul capital/lucrator este la fel de ridicat ca în ramurile industriale cele mai capitalizate, si la alt pol, activitati care pot fi catalogate ca intensive în forta de munca. Astfel deosebim:
servicii pe baza de echipament:
automatizate (automate comerciale);
realizate cu mâna de lucru calificata (servicii informatice);
realizate cu mâna de lucru putin calificata (distributia apei).
servicii pe baza de personal:
cu mâna de lucru superior calificata (audit contabil);
cu mâna de lucru specializata (reparatii auto);
cu mâna de lucru nespecializata ( servicii de curatenie).
Concentrarea economica (exprimata, de exemplu, prin numarul de salariati pe unitate) este, ca si echipamentele tehnice, de o mare diversitate în sectorul serviciilor. În general, actvitatile apartinând sferei serviciilor sunt mai putin concentrate decât activitatile industriale. si aici este însa vorba despre doi poli: unul regrupeaza activitati cu o concentrare puternica (bancile si asigurarile) iar celalalt activitati cu o concentrare extrem de redusa (activitati numite de "proximitate", serviciile putând fi prestate chiar la domiciliul clientului).
Formele de organizare sunt mai eterogene în sectorul tertiar decât în cel industrial sau agricol. În servicii întâlnim practic toate tipurile de organizare: pe functii, produs, zone geografice, clienti sau utilizatori, procedee sau tipuri de echipamente, proiecte, respectiv, ierarhice, functionale sau mixte. Mai mult, aici s-au dezvoltat lanturile voluntare, organizarea tip retea si sistemele de fransiza.
Interesele economice si institutionale diverse, ca de exemplu: valorificarea capitalului în cazul întreprinderilor private, maximizarea venitului si acumularea capitalului individual, în cazul intreprinderilor individuale sau familiale, scopuri benevole, foarte diverse, în cazul organizatiilor non-profit, obiective sociale, în cazul institutiilor si organizatiilor publice, etc. constituie o alta sursa a eterogenitatii serviciilor.
În legatura cu eterogenitatea serviciilor se cuvine sa metionam aici si alte puncte de vedere din literatura de specialitate.[8] Se afirma ca si produsele (bunurile materiale) se refera la activitati disparate. Exista fara îndoiala un grad redus de omogenitate între un pulover, un avion sau un suc. De fapt toate "produsele industriale" sunt omogene numai în masura în care sunt considerate din punctul de vedere al sistemului de productie, respectiv al metodelor de productie dezvoltate si îmbunatatite de revolutia industriala.
6.2. Gestiunea flexibila a fortei de munca în servicii
Cercetatorii sferei serviciilor[9] afirma ca fata de modelul industrial al pietei muncii, cel tertiar are patru caracteristici originale, primele doua fiind vechi, iar celelalte doua mai noi.
Ponderea mai mare în cadrul sectorului tertiar a angajarilor în servicii publice, caracterizate printr-o mai mare stabilitate dar si o dependenta mai mare fata de deciziile puterilor publice.
În opozitie cu angajarile publice sunt cele din sectorul privat, independent, caracterizate printr-o mai mare flexibilitate a sistemelor de gestiune.
"Feminizarea" tertiarului, respectiv ponderea mai mare pe care o detin femeile în acest sector, comparativ cu media pe economie (explicatia consta în aceea ca este vorba de functiuni profesionale considerate mai aproape de aptitudinile femeilor (sanatate, educatie, comert) si o parte a acestora accepta statute mai "flexibile", cu salarii inferioare. Feminizarea tertiarului contribuie, de altfel la expansiunea cererii anumitor servicii pentru familii sau colective, cerere ce va fi satisfacuta majoritar tot de femei..
4. Folosirea într-o masura mai mare decât în celelalte sectoare ale muncii cu timp partial si în general al formelor numite "flexibile" ale muncii.
Fenomenul se datoreaza pe de o parte prestatorilor care prin strategia angajarilor cu timp partial urmaresc o adaptare mai buna a numarului de angajati la fluxurile neregulate ale utilizatorilor sau clientilor (mai ales în comertul cu amanuntul, restauratie, servicii personale). Iar pe de alta parte solicitantilor de locuri de munca cu timp partial (pensionari, femei cu copii sscolari, studenti, etc).
În aceste conditii cel mai potrivit pentru activitatile de servicii marfa (comerciale), în opinia lui J. Gadrey[10] este modelul de gestiune flexibila a fortei de munca.
Acest model ar cuprinde urmatoarele categorii de angajati:
a). specialisti, tehnicieni, ingineri si alti profesionisti de nivel înalt, recrutati în numar cât mai mare pentru a îndeplini functii ca: cercetare-dezvoltare, informatica, marketing, comunicatie, etc.
b). salariati generalisti atât la nivelul (b1) al managerilor cât si la nivelul (b2) de angajati relativ polivalenti.
Componentele a si b formeaza "nucleul" modelului, reprezentat de angajati cu statut relativ favorabil (chiar daca si asupra carierei acestora pot plana anumite "amenintari").
c). angajati cu timp partial, fara perspectiva reala de cariera, dar a caror calificare nu este neaparat inferioara. Aceste angajari constituie principala zona de gestiune flexibila (efective, orare, salarii) ale fortei de munca interne. Aceasta categorie este si cea mai afectata de conjunctura economica, angajatii cu timp partial fiind primii concediati în situatii de recesiune. Aceste aspecte determina ca între categoriile ce formeaza "nucleul" si categoria (c) sa apara si principala zona de "tensiuni".
d). angajati pe baza de contracte cu durata determinata. O parte din acestea corespund unei "preangajari" de salariati permanenti.
e) lucratori temporari, care raspund unor nevoi specifice, fiind angajati pe perioade specifice, limitate sau pentru a realiza un anumit obiectiv.
f) forta de munca angajata prin sub-contracte cu întreprinderi specializate pentru a raspunde unor nevoi permenente (paza, întretinere, informatica) sau ocazionale (audit, consultanta, publicitate) .
Ultimele doua categorii, e) si f), reprezinta forta de munca externa a întreprinderii
|
