Obligatiile partilor trebuie executate în stricta conformitate cu cauzele contractului. Nerespectarea obligatiilor contractuale produce consecintele reglementate de codul civil si codul comercial.
Potrivit legii, în cazul când una dintre parti nu îsi executa obligatiile asumate, cealalta parte este îndreptatita sa uzeze de exceptia de neexecutare sa ceara rezolutiunea contractului ori sa ceara executarea obligatiei în cauza.
1.Exceptia de neexecutare.
În contractele sinalogmatice oricare dintre parti este îndreptatita sa îsi exercite obligatia proprie cât timp cealalta parte nu îsi exercita obligatia colectiva - exceptie non adimpleti contractus.
Exceptie de neexecutare constituie un mijloc de aparare, care poate fi folosit, atât de vânzator, cât si de cumparator.
Invocarea exceptiei de neexecutare de catre cumparator.
Potrivit contractului, cumparatorul are ca principala obligatie plata pretului. Cumparatorul nu este obligat sa plateasca pretul daca vânzatorul nu preda lucrul vândut si în contract nu s-a prevazut un termen de predare. In consecinta, daca, fara sa îsi fie executata obligatia de predare a lucrului, vânzatorul cere plata pretului, vânzatorul poate refuza plata pretului, evocând exceptia de neexecutare.
Invocarea exceptiei de neexecutare de catre vânzator.
2. Respingerea marfii.
Respingerea marfii înseamna refuzul cumparatorului de a considera marfa livrata, nefiind în conformitate cu prevederile contractului. Respingerea de catre cumparator este o masura cu efecte complexe si se recurge la aceasta ori de cate ori cumparatorul este convins ca au avut loc încarcari serioase ale contractului de catre vânzator. Cazurile de respingere trebuie sa fie precizate în înscrisul contractual.
In general,acestea se refera la tipurile cantitative de proportii care nu pot fi usor substituite,deteriorari calitative sau o calitate neconforma, întârzieri importante în livrari importante.
Cumparatorul trebuie sa verifice din timp în ce masura decizia sa de respingere este legala si practica, cunoscând ca este posibil de grave consecinte materiale când vânzatorul dovedeste ca marfa nu trebuie respinsa.
Respingerea marfii poate sa fie totala sau sa afecteze numai o parte a sa. Este util ca în contract sa se precizase ca, în cazul în care contractul prevede livrari esalonate de marfa, acesta sa fie considerate contracte separate si defectiunile ivite la un lot de marfa sa nu afecteze continuitatea livrarii celorlalte loturi, în afara cazurilor de interconditionari tehnice sau economice.
Contractul trebuie sa prevada si remediile posibile în caz de respingere. Se are în vedere faptul ca respingerea nu echivaleaza cu rezilierea sau cu rezolutiunea contractului. De aceea, este necesar ca imediat dupa respingerea marfii, cumparatorul sa informeze pe vânzator asupra solutiilor si remediilor pe care le solicita.
Cumparatorului îi revine, asadar, obligatia de a notifica fara întârziere vânzatorului despre respingerea marfii si de a cere instructiuni. Cu toate ca notificarea orala poate fi considerata suficienta, este util ca ea sa fie confirmata în scris.
Riscurile decurgând din respingerea marfii revin vânzatorului, si de aceea claritatea notificarii orale si a confirmarii scrise sunt deosebit de importante. Daca vânzatorul nu poate sa faca aranjamentele necesare pentru custodirie marfi imediat dupa respingere, cumparatorul este obligat sa se îngrijeasca de marfa, în contul vânzatorului si sa o returneze acestuia imediat ce a primit instructiunile în acest sens.
3.Rezolutiunea contractului.
Neexecutarea obligatiilor din contractul de vânzare - cumparare poate avea drept consecinta rezolutiunea contractului. Rezolutiunea contractului poate avea loc în conditiile codului civil sau codului muncii.
In codul civil, neexecutarea obligatiei de catre una dintre parti da dreptul celeilalte parti sa ceara rezolutiunea contractului de vânzare - cumparare.
In cazul în care cumparatorul a platit pretul ori este gata sa faca plata, iar vânzatorul refuza sa preia lucrul vândut, cumparatorul are dreptul, la alegerea sa, de a cere rezolutiunea contractului sau executarea contractului, prin punerea în posesia lucrului (art. 1320 Cod civil).
Daca lucrul a fost predat, iar cumparatorul nu a platit pretul, vânzatorul poate cere rezolutiunea contractului (art. 1368 Cod civil).
Rezolutiunea contractului de vânzare - cumparare are loc în conditiile stabilite de art. 1020 si 1021 din Cod civil, cu precizarea ca instanta judecatoreasca careia i s-a cerut pronuntarea rezolutiunei nu poate acorda termen de gratie (art. 44 Cod comercial).
Prin contract, partile pot conveni rezolutiunea de drept a contractului pentru neexecutarea obligatiilor asumate (pact comisoriu).
In privinta nerespectarii de catre cumparator a obligatiei de luare în primire a lucrului vândut, legea reglementeaza rezolutiunea de drept a contractului de vânzare-cumparare.
Regulile Codului comercial
Cerintele activitatii comerciale reclama existenta unor reguli speciale, privind rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare comerciala. Potrivit art. 67 din Cod comercial. când mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea contractului, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata pretului si aceasta nu îsi îndeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci contractul se considera desfiintat în favoarea partii care îsi executase obligatiunea sa. Astfel, daca în contract s-a stabilit un termen de predare a lucrului cu plata pretului la acelasi termen, contractul se desfiinteaza în cazul când, înainte de împlinirea termenului, cumparatorul ofera pretul, iar vânzatorul nu preda lucrul la termenul convenit.
Contractul se desfiinteaza si în cazul când, înainte de împlinirea termenului convenit pentru predarea lucrului si plata pretului, vânzatorul ofera lucrul iar cumparatorul nu plateste pretul la termenul stabilit.
Din dispozitiile art. 67 din Cod comercial. rezulta ca pentru a opera rezolutiunea de drept a contractului trebuie sa fie îndeplinite urmatoarele conditii:
a) Una dintre ele sa faca oferta de executare a obligatiei proprii (predarea lucrului sau plata pretului). Oferta de executare se poate face prin orice mijloc : scrisoare, telegrama, verbal. Legea nu cere executarea obligatiei, ci oferta de a executa obligatia. Daca partea în cauza si-a executat obligatia, iar cealalta parte nu si-a executat obligatia corelativa se poate cere rezolutiunea pe cale judecatoreasca în conditiile art. 1020 din C. civ.
b) Oferta de executare sa fie facuta înainte de împlinirea termenului convenit pentru executarea contractului ;
c) Cele 2 obligatii (de predare a lucrului si plata pretului) sa aiba acelasi termen de executare. Daca în contract s-a prevazut termene diferite, rezolutiunea contractului nu mai poate opera de drept.
Potrivit legii, partea în culpa pentru rezolutiunea în drept a contractului datoreaza despagubiri pentru prejudiciul cauzat. Un alt caz de rezolutiune a contractului reglementat de codul comercial priveste rezolutiunea pentru expirarea termenului esential. Nerespectarea termenului esential atrage rezolutiunea de drept a contractului în favoarea partii în folosul careia s-a stipulat termenul esential. Aceasta rezolutiune reprezinta o aplicare în materie comerciala a rezolutiei consacrata de art. 1370 din C. civ., care priveste rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare pentru nerespectarea de catre cumparator a termenului stabilit pentru ridicarea bunurilor care se deterioreaza usor datorita naturii lor. Deoarece rezolutiunea contractului pentru neefectuarea termenului esential constituie o masura de favoare, partea în folosul careia s-a stipulat termenul poate sa renunte la efectele rezolutiunei cerând executarea chiar dupa împlinirea termenului. Ea trebuie sa înfiinteze cealalta parte, în termen de 24 ore de la expirarea termenului - art. 69 Cod comercial.
4. Executarea vânzarii.
Interesele comerciantilor, avute în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumparare, pot fi deplin satisfacute numai daca partile executa obligatiile asumate în stricta conformitate cu clauzele contractului.
Rezolutiunea
contractului si mai ales rezolutiunea de drept poate stimula la
respectarea obligatiilor, dar nu asigura executarea contractului. In cazul
neefectuarii obligatiilor, contractul se desfiinteaza
si, eventual, partea în culpa este obligata
Executarea silita în conditiile dreptului comun.
Potrivit art. 1021 din codul civil, parte în privinta careia obligatia nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa contractul când este posibil, sau sa ceara desfiintarea contractului, cu daune - interese. Executarea coactiva.
Întrucât executarea pe cale silita, în conditiile dreptului comun nu satisface cerintele de executare prompta a obligatiilor din contractul de vânzare-cumparare comun, codul comun a reglementat un mijloc mai eficient de executare cu participarea partii interesate în obtinerea executarii obligatiei. Acest mijloc, executarea este denumit în doctrina executare coactiva. Art.68 din Cod comercial., are în vedere neexecutarea de catre vânzator a obligatiei de predare a lucrului si neexecutarea de catre comparator a obligatiei de a lua în primire lucrul vândut.
a) Daca vânzatorul nu îsi executa obligatia de predare a lucrului, cumparatorul are dreptul a face sa se cumpere lucrul de catre un ofiter public însarcinat cu asemenea acte. Deci,cumparatorul are dreptul sa îsi procure bunul de pe piata prin intermediul unui agent oficial.
Când cumparatorul nu îsi executa obligatia de a lua în punere bunul, vânzatorul are dreptul, fie sa depuna bunul la o casa acreditata de comert, pe socoteala si cheltuiala cumparatorului, fie sa vânda bunuri. Vânzarea bunului se face prin licitatie publica, când bunul are un pret la bursa sau în târg, vânzarea se poate face la pretul curent de catre un ofiter public însarcinat cu asemenea acte.
Pretul la care s-a vândut bunul este mai mic decât cel prevazut în contract, vânzatorul are dreptul sa pretinda diferenta de la cumparator. Oricare ar fi optiunea, vânzatorul are obligatia sa-l înstiinteze în prealabil pe cumparator despre marirea pe care o va întreprinde.
Executarea coactiv, în cele doua situatii analizate, trebuie sa fie efectuata imediat dupa împlinirea termenului.
Raspunderea pentru neexecutarea obligatiilor.
Pentru neexecutarea obligatiilor din contractul de vânzare-cumparare partea în culpa va raspunde .
Potrivit dreptului comun, raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor contractuale poate fi raspunderea sub forma penalitatilor si raspunderea sub forma despagubirilor (daune interese).
Raspunderea sub forma penalitatilor. Aceasta raspundere intervine în cazul când în contractul de vânzare - cumparare s-a stipulat o clauza penala (art. 1066 din codul civil).
Trebuie aratat ca regimul degrator al penalitatilor instituit prin Legea nr. 76/1992, a fost abrogat. In acest mod au fost înlaturate gravele încalcari ale principiilor care guverneaza cauza penala.
Raspunderea sub forma despagubirilor. In cazul în care, datorita nerespectarii obligatiilor din contractul de vânzare-cumparare a fost cauzat în prejudiciu, partea în culpa este obligata sa plateasca despagubiri în conditiile prevazute de codul civil.
Prin abaterea Legii nr. 76/1992 a fost intitulata posibilitatea acordarii de despagubiri în completarea penalitatilor în cazul neacoperirii întregului prejudiciu prin plata penalitatilor.
Invocarea exceptiei de neexecutare de catre vânzator.
In termenul contractului, vânzatorul are obligatia sa predea cumparatorului lucrul vândut. Potrivit legii, vânzatorul nu este obligat sa predea lucrul vândut în cazul în care cumparatorul nu plateste pretul, în contract nu s-a stipulat un termen pentru plati - art. 1322 din codul civil ,,Vânzatorul nu este dator sa-i predea lucrul daca cumparatorul nu plateste lucrul si nu are dat la vânzator un termen de plata".
Capitolul VI. Concluzii
Contractul este o categorie juridica indisponibila vietii juridice moderne si, implicit, vietii economico-sociale.
Contractele se încheie de persoane fizice, între ele, sau de persoane fizice si persoane juridice.
stim ca în contractul de vânzare-cumparare partile poarta denumirea de vânzator si respectiv, cumparator. Vânzatorul este partea care, în cadrul raporturilor contractuale în care intra, transmite dreptul de proprietate asupra unui bun si preda bunul respectiv, în schimbul pretului la care este obligata cealalta parte.
În mod norma, contractul se încheie personal de catre parti. El se poate încheia, însa, si de catre o parte cu reprezentantul celeilalte parti, ori de catre reprezentantii ambelor parti. Astfel:
parintele poate reprezenta copilul sau minor mai mic de 14 ani, sau în cazul tutorului, acesta poate reprezenta minorul mai mic de 14 ani, aflat sub tutela,
mandatarul poate reprezenta mandatul în baza contractului de mandat încheiat între cele doua parti.
Contractul încheiat de reprezentatii partilor se considera încheiat de ele, pentru ca, în realitate, autorii manifestarilor de vointa la încheierea contractului sunt partile, numai ca ele nu si-au manifestat-o personal, ci prin mijloacele reprezentantului lor legal sau conventional.
Importanta contractului de vânzare-cumparare rezida din folosirea lui înca din epoca romana, acest contract fiind numit vânzare, care era definita astfel: ,,vânzarea este contractul consensual în temeiul caruia o persoana numita vânzator se obliga sa transmita alteia, numita cumparator, posesia linistita si trainica a unui lucru în schimbul unei sume de bani numita pret. Obligatiile vânzatorului erau: obligatia de a pastra lucrul ".
În prezent, potrivit codului civil ramân, art. 1313 ,,Vânzatorul are doua obligatii principale, a preda lucrul si a raspunde de dânsul", adica vânzatorul are obligatia de a preda lucrul vândut cumparatorului si sa-l garanteze contra evictiunii si contra viciilor.
Partile pot stipula si alte obligatii prin intermediul clauzelor contractuale.
Operatiunile de vânzare-cumparare sunt cele mai frecvente în activitatea comerciala.
Contractul de vânzare-cumparare comerciala este strâns legat de productia de marfuri. Dar, contractul de vânzare-cumparare prezinta interes si pentru activitatea de intermediere, deoarece activitatea comerciala se realizeaza nu numai direct ci si prin intermediari.
Vânzarea-cumpararea comerciala este asemanatoare cu vânzarea-cumpararea civila - si într-un caz si în altul este vorba de un contract prin intermediul caruia se transmite proprietatea unui lucru în schimbul unui pret. Dar vânzarea-cumpararea comerciala se deosebeste de cea civila prin functia economica a contractului si anume interpunerea în schimbul bunurilor.
Aceasta functie confera vânzarii-cumpararii un caracter comercial.
Art. 2 Cod comercial precizeaza actele juridice, faptele juridice si operatiunile pe care legea le declara ca fapte de comert.
Trasatura caracteristica a cumpararii si vânzarii comerciale o constituie intentia de revânzare, cumpararea este facuta cu scop de revânzare sau închiriere, iar vânzarea este precedata de o cumparare facuta în scop de revânzare.
Partile în cotractul de vânzare-cumparare comerciala sunt vânzatorul si cumparatorul.
Art. 1306 Cod civil stabileste principiul potrivit caruia ,,pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit de lege."
Prin încheierea să în conditiile legii , contractul de vânzare-cumparare comerciala produce anumite efecte juridice. Principalul esfect îl constituie transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului de la vânzator la cumparator. Totodata, din contractul de vânzare-cumparare se nasc anumite obligatii în sarcina partilor în legatura cu lucrul vândut si pretul vânzarii.
Codul comercial reglementeaza transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor în anumite situatii speciale. Aceste situatii privesc contractele de vânzare-cumparare comerciala a caror obiect îl formeaza bunurile determinate generic.
În cazul bunurilor determinate generic , proprietatea si riscurile se transmit la data individualizarii bunurilor. În cazul bunurilor care circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului, transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor opereaza în momentul predarii bunurilor de catre caraus în vederea transportului.
Potrivit art. 62 Cod comercial ,,Când marfurile vândute sunt aratate în contract, numai prin câtime, fel si calitate, fara nici o indicatie de natura a desemna un corp cert si determinat, vânzatotul este obligat a preda, în locul si timpul stipulat, câtimea, felul si calitatea convenite, chiar daca marfurile care ar fi fost la dispozitiunea sa în momentul formarii contractului sau pe care el si le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau daca expedierea sau sosirea acelor marfuri ar fi fost împiedicata din vreo cauza oarecare", daca bunurile pier fortuit înainte de predarea lor (individualizare) vânzatorul ramâne sa predea bunuri în cantitatea si calitatea convenita.
Vânzatorul are doua obligatii dupa încheierea contractului de vânzare-cumparare comerciala: sa predea bunul cumparatorului si sa raspunda pentru lucru, adica sa îl garanteze pe cumparator în privinta lucrului dobândit.
Obiectul obligatiei de predare îl constituie lucrul vândut, asupra caruia au convenit partile contractante. Bunul individual determinat trebuie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului. În cazul bunurilor determinate generic, vânzatorul trebuie sa predea bunuri de calitate mijlocie (art. 1103 Cod civil).
Pe lânga obligatia de predare a bunurilor, vânzatorul trebuie sa aiba si obligatia de garantie, care are un dublu aspect: garabtia linistei foosinte a lucrului, adica obligatia de garantie contra evictiunii si garantia utilei folosinte a lucului, adica obligatia de garantie contra viciilor bunului.
Datorita existentei unor dispozitii legale, prin care se asigura securitatea transmiterii drepturilor reale asupra bunurilor, cazurile de evictiune se întâlnesc destul de rar în practica. În privinta vânzarii-cumparirii comerciale cazurile sunt si mai rare.
Referitor la garantia contra viciilor lucrului, Codul comercial cuprinde putine dispozitii privind obligatia de garantie a vânzatorului pentru viciile lucrului vândut, de aceea ar fi trebuit sa se acorde o mai mare atentie de catre legiuitori acestui aspect.
Astfel potrivit art. 70 Cod comercial vânzatorul raspunde nu numai pentru viciile ascunse, ca în materia civila, ci si pentru viciile aparente privitor la bunurile care se transmit de pe o piata pe alta. Deci, legea are în vedere cazurile când cumparatorul nu preia direct bunurile de la vânzator, ci de la caraus. Cumparatorul poate reclama lipsurile aparente si în cazul când punurile circula pe aceeasi piata, daca el nu a avut posibilitatea sa preia personal bunurile de la vânzator.
Cumparatorul trebuie sa aduca la cunostinta vânzatorului viciile aparente constatate, în termen de doua zile de la primirea bunului (termenul este tot de doua zile privitor la viciile ascunse).
Prin Ordonanta Guvernului nr. 21/192 privind propectia consumatorilor a fost instituit un nou cadru juridic al asigurarii calitatii produselor si serviciilor.
Potrivit acestei reglementari, statul protejaza, prin mijloacele prevazute de lege, pe cetateni în caliatatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngradit la produse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, aplicarii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice împotrive unor practici abuzive , participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce îi intereseaza în calitate de consumatori.
Consumatorii au dreptul de a pretinde agentilor economici remedierea sau înlocuirea gratuita a produselor obtinute, precum si despagubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate în cadrul termenului de garantie sau de valabilitate.
De asemenea, dupa expirarea termenului de garantie, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse aparute pe durata medie de utilirare a acestora.
Raspunderea este exclusa pentru produsele pentru care exista un termen de valabilitate.
Vânzatorul trebuie sa asigure toate operatiunile necesare repunerii în functiune, înlocuirii produselor în cadrul termenului de garantie sau de valabilitate, dupa caz, precum si pentru viciile ascunse aparute în cadrul duratei medii de utilizare a produselor.
Vânzatorul trebuie sa asigure si operatiunile ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea si ambalarea acestora, precum si sa suporte cheltuielile legate de acestea.
În cazul în care, datorita nerespectarii obligatiilor din contractul de vânzare-cumparare, a fost cauzat un prejudiciu, partea în culpa este obligata sa plateasca despagubiri, în conditiile prevazute de Codul civil.
Vânzarea dupa greutate, numar si masura, din momentul încheierii contractului, dreptul de proprietate si riscurile nu se transmit de la vânzator la cumparator decât în momentul individualizarii, adica pe data cântaririi, numararii sau masurarii bunurilor. Pâna la individualizare riscul pieirii fortuite a bunurilor îl suporta vânzatorul.
În cazul vânzarii pe încercate, contractul se încheie în momentul realizarii acordului de vointa al partilor, iar nasterea obligatiilor partilor are loc dupa încercarea bunului de catre cumparator.
Vânzarea pe gustate nu exista pâna ce cumparatorul nu a gustat si nu a declarat ca îi convine bunul.
În cazul vânzarii cu plata pretului în rate, contractul se încheie în baza dovezii emise de unitatea al carei salariat este cumparatorul.
Vânzatorul este obligat sa predea bunul si sa îl garanteze pe cumparator.
Deoarece, în multe cazuri, activitatile comerciale se realizeaza prin intermediari, Codul comercial reglementeaza amplu notiunea de mandat comercial.
Contractul de mandat comercial da nastere, dupa încheierea lui la obligatii pentru ambele parti contractante. Astfel, mandatarul are urmatoarele obligatii:
sa execute mandatul,
sa îndeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui bun proprietar,
sa aduca la cunostinta tertului cu care încheie acrtul, împuternicirea în temeiul careia actioneaza,
sa îl înstinteze pe mandant despre executarea mandatului,
sa plateasca dobânzi la sumele de bani cuvenite mandantului.
Contractul încheiat între mandatar si cumparator se considera încheiat în contul persoanei care este reprezentata de mandatar.
În mod normal contractul de vânzare-cumparare comercial se încheie personal între cele doua parti. În situatii speciale, se încheie între o parte cu reprezentantul celeilalte parti, ori de catre reprezentantii abmelor parti (reprezentantii conventionali sau mandatarii).
,,Conventiile legale facute au putere de lege între partile contractante", potrivit art. 696 Cod civil. Forta obligatorie a contractelorfata de partile contractante este o consecinta a principiului libertatii si egalitatii partilor contractante.
În perioada moderna activitatea ecionomica este aproape pe deplin lasata în voia initiativei particulare. Statul nu se amesteca major, de regula, în procesele economice. Mecanismul spontan al productiei, întemeiat pe jocul liber al preturilor în functie de cerere si ofera transferul neîngradit al capitalurilor dintr-o ramura în alta, mecanism ce este completat de actiunea corectoare a crizelor, este sufilcient pentru a asigura proportionalitatea necesara si miscarea ascendenta a productiei.
|
