DIAGNOSTICUL FINANCIAR-CONTABIL AL INTREPRINDERII
FuncTia financiara-contabil are ca scop principal obTinerea resurselor
financiare si contabilizarea tuturor miscarilor economico-financiare
ale activitaTilor itreprinderii.
Diagnosticul financiar-contabil are ca obiective, i viziunea
CECCAR, urmatoarele:
a) aprecierea fiabilitaTii datelor cuprinse i situaTiile financiare;
b) examinarea si estimarea starii de sanatate financiare privind:
cresterea activitaTii, echilibrul financiar, rentabilitatea si riscurile financiare.
.1. Rolul diagnosticului financiar-contabil i aprecierea
fiabilitaTii situaTiilor financiare ale itreprinderilor
Efectuarea acestui diagnostic se va baza pe analiza elementelor
componente ale funcTiei financiar-contabile, i condiTiile unei itreprinderi
i exploatare, respectiv a obiectivelor diagnosticului, adica:
a) aprecierea fiabilitaTii datelor cuprinse i situaTiile financiare;
b) examinarea si estimarea starii de sanatate financiara.
intrebarile la care trebuie sa raspunda diagnosticul financiarcontabil
pot fi de genul:
structura capitalului este adecvata activitaTii desfasurate?
itreprinderea reuseste sa-si menTina echilibrul?
itreprinderea reuseste sa-si plateasca obligaTiile pe termen
scurt, mediu si lung?
gestiunea resurselor este corespunzatoare?
eficienTa resurselor utilizate depaseste nivelul mediu al domeniului
de activitate?
Cartea expertului evaluator, Editura CECCAR, Bucuresti, 2003,
pag. 82-95.
care este tendinTa indicatorilor urmariTi?
Procesul parcurs de analiza este inversul evoluTiei reale a fenomenului,
pornind de la rezultate catre elementele componente si factorii
de influenTa.
Etapele parcurse i elaborarea diagnosticului financiar sunt
urmatoarele:
prelucrarea informaTiilor contabile, prin corecTii si regrupari i
vederea realizarii bilanTului financiar;
identificarea caracteristicilor diagnosticului si calculul indicatorilor
financiari;
interpretarea si aprecierea indicatorilor din punct de vedere al
echilibrului, starii, gestiunii si eficienTei activitaTii;
stabilirea punctelor tari si a punctelor slabe ale activitaTii
itreprinderii, a oportunitaTilor si riscurilor;
stabilirea premiselor privind activitatea viitoare a itreprinderii.
Mijloacele de realizare a diagnosticului financiar-contabil utilizeaza
datele si informaTiile primite din partea itreprinderii, prevazute
i lista anexa a contractului, si pe cele rezultate din interferenTa cu
celelalte diagnostice ale funcTiilor itreprinderii.
4.1.1. Aprecierea fiabilitaTii situaTiilor financiare
Procedurile de lucru se rezuma numai la teste de validitate, nu si
la cele de conformitate, expertul evaluator de itreprinderi intervenind
i avalul sistemului contabil, si anume asupra situaTiilor de iesire,
adica asupra situaTiilor financiare pe ultimii trei ani, compuse din:
bilanT; cont de profit si pierdere; situaTia modificarii capitalurilor
proprii; situaTia fluxurilor de trezorerie; politici contabile si note
explicative, daca itreprinderea evaluata aplica Standardele InternaTionale
de Raportare Financiara (IFRS).
Daca itreprinderea aplica Reglementarile contabile simplificate
armonizate cu directivele europene, atunci SituaTiile financiare
anuale simplificate vor fi formate din: bilanT; cont de profit si
pierdere; situaTia modificarii capitalurilor proprii; politici contabile si
note explicative; situaTia fluxurilor de trezorerie (opTional).
Horia Cristea si colectiv, Op. cit., pag. 69-70.
Daca entitatea este microitreprindere, atunci situaTiile financiare
anuale vor fi compuse din bilanT, cont de profit si pierderi si date
informative.
Aprecierea fiabilitaTii datelor cuprinse i situaTiile financiare
se bazeaza pe doua elemente-cheie:
a) cunoasterea suficienta a itreprinderii si a concluziilor celorlalte
diagnostice: administrarea sau managementul itreprinderii,
juridic, comercial si tehnic de exploatare;
b) cunoasterea principiilor si metodelor proprii de contabilitate
ale sectorului de activitate.
Dupa fundamentarea acestor elemente-cheie, se va verifica daca
situaTiile financiare primite:
- sunt coerente: exista corelaTia datelor din bilanT, cont de profit
si pierdere, situaTiile modificarii capitalului propriu, fluxurilor de
trezorerie, politicile contabile si notele explicative;
- sunt prezentate, dupa principiile contabile, si reglementarile i
vigoare;
- Tin cont de elementele posterioare icheierii exerciTiului financiar;
- prezinta o imagine fidela a poziTiei financiare, a performanTelor
si modificarilor acesteia, bazata pe existenTa inventarului itregului
patrimoniu (din ultimul an), efectuat i acord cu Normele i
cauza aprobate de ministrul finanTelor publice;
- prezinta o corecta itocmire a contului de profit si pierdere;
- prezinta o corecta stabilire a profitului net si a destinaTiilor
acestuia, potrivit dispoziTiilor legale.
4.1.2. Examinarea si aprecierea starii de sanatate financiara -
componenta a diagnosticului financiar-contabil
Aceasta componenta a diagnosticului financiar-contabil are ca
obiectiv examinarea evoluTiei activitaTii itreprinderii prin compararea
multianuala (trei ani), grupad datele si informaTiile avute la dispoziTie
i raport cu categoria informaTiei utilizate.
in mod obisnuit, aceste informaTii sunt calitative, dar i general
diagnosticul financiar-contabil se sprijina pe prelucrarea informaTiilor
exprimate i termeni monetari provenind i mod deosebit din componentele
situaTiilor financiare.
Dupa suportul contabil utilizat se disting, de regula:
1. Analiza structurii bilanTului contabil.
2. Analiza performanTelor itreprinderii.
4.1.2.1. Analiza structurii bilanTului contabil
Modalitatea actuala de prezentare i forma de "lista" si nu de
"oglinda" (activ/pasiv) a bilanTului contabil scoate i evidenTa elemente
bilanTiere ca, de pilda:
ACTIVE IMOBILIZATE = 21400 lei
ACTIVE CIRCULANTE = 22100 lei
- stocuri = 6000 lei
- creanTe = 8100 lei
- casa + banci = 8000 lei
CHELTUIELI iN AVANS = X
DATORII SUB UN AN (nefinanciare) = 9200 lei
TOTAL (B+C) - (D+I) = 12900 lei (22100 lei-9200 lei)
TOTAL A + E = 34300 lei (22100 lei-9200 lei)
DATORII PESTE UN AN = 6000 lei
PROVIZIOANE PENTRU RISCURI = 600 lei
VENITURI iN AVANS = X
CAPITAL SI REZERVE = 27700 lei
Rezulta doua "totaluri" cu semnificaTie i analiza financiara,
itruc穰 totalul:
E reprezinta fondul de rulment (FR), adica totalul activelor
circulante (22100 lei) care nu sunt finanTate de echivalentul de "pasiv"
al acestora, respectiv, i exemplul dat, de datoriile sub un an (9200 lei).
F reprezinta resursele stabile sau capitalul permanent pe care 精
are itreprinderea la dispoziTie, adica:
- Capital si rezerve = 27700 lei
- Provizioane pentru riscuri = 600 lei
- Datorii peste un an = 6000 lei
- TOTAL = 34300 lei
Altfel spus, rezulta ca FR poate fi determinat si ca diferenTa itre
capitalul permanent (34300 lei) si partea din acesta "blocata" i
activele imobilizate (21400 lei). FR este partea ce ramae din capitalul
permanent destinat sa finanTeze (sa acopere) activele circulante
nefinanTate de pasivele circulante existente (9200).
Din totalul activelor circulante (22100 lei), daca se "izoleaza"
trezoreria - casa si banca - (8000 lei), diferenTa (14100 lei) ar urma sa
fie finanTata (acoperita) de pasivele circulante (9200 lei), activele
circulante neacoperite (14100 lei - 9200 lei = 4900 lei) urmad a fi
acoperite (finanTate) de FR. Aceasta diferenTa (4900 lei) reprezinta
necesarul de fond de rulment (NFR).
Asezad sub forma de "oglinda" elementele bilanTiere ce urmeaza
a fi finanTate (acoperite) de FR, obTinem:
ACTIV PASIV
NFR = 4900 lei
TREZORERIE = 8000 lei
FR = 12900 lei
Rezulta ca trezoreria este un fel de variabila de ajustare a FR,
adica ea reprezinta punctul de fricTiune pentru a realiza echilibrul
bilanTier: fie ca trezoreria acumuleaza disponibilitaTi, daca FR este
superior NFR (cum este cazul de mai sus), fie ca ea (trezoreria) se
reduce si devine eventual negativa, daca FR existent nu acopera NFR.
Aceasta situaTie poate fi reprezentata sub forma:
FR - NFR = TREZORERIE
12900 lei- 4900 lei = 8000 lei = Trezorerie pozitiva
12900 lei- 16300 lei = - 3400 lei = Trezorerie negativa
Trezoreria negativa poate fi acoperita prin credite bancare sau nu
mai poate fi acoperita din aceste surse, cad itreprinderea nu se mai
bucura de icrederea bancii, fie pentru ca iregistreaza datorii restante
(purtatoare de dobazi), fie este declarata de creditori, la tribunal, i
icetare de plaTi (faliment).
O trezorerie pozitiva indica o lichiditate a itreprinderii la un
moment dat, adica FR > NFR.
RelaTia dintre NFR si trezorerie este i mod deosebit importanta
pentru itreprindere, prezentad o structura financiara fragila, chiar
daca exista un nivel de performanTe economice favorabile.
Constatarea lichiditaTii bilanTului este posibila, itruc穰 asezarea
posturilor este facuta i bilanT i ordinea crescatoare a lichiditaTii
activului si i cea a exigibilitaTii pasivului.
Analiza lichiditaTii releva o dubla capacitate a itreprinderii:
1) de a face faTa scadenTelor sale de trezorerie (lichiditate);
2) de a acoperi angajamente de o oarecare maturitate - de pilda,
datorii sub un an - cu active de maturitate corespondenta - active
circulante (solvabilitate).
Durata activelor si pasivelor este considerata ca un factor primordial
al echilibrului financiar.
in fond, exista o diferenTa itre activele (sau pasivele) pe termen
de peste un an si activele (sau pasivele) pe termen sub un an si
reinoibile; ritmul de reinoire a elementelor sub un an poate uneori
sa fie modificat sau itrerupt, dezechilibrad astfel structura financiara
a itreprinderii. De pilda, cunoscuta stare de "blocare i lanT", prin
care datoriile (pasivele) sub un an, fiind neplatite, se adiTioneaza i asa
fel ic穰 NFR devine negativ, determinad existenTa unei trezorerii
negative (adica nelichida).
Lichiditatea ramāne o condiTie de apreciere a calitaTii administrarii
īntreprinderii.
O itreprindere poate fi fragila financiar, chiar lipsita de lichiditaTi,
dar i acelasi timp sa aiba o activitate performanta.
in fond, o itreprindere nu este nelichida dec穰 i masura i care
nu gaseste ica un investitor care sa "despotmoleasca" trezoreria; de
aceea, trebuie sa gaseasca itotdeauna investitori (sau 絈prumutatori)
atunci cad itreprinderea este sanatoasa, iar lipsa de lichiditaTi este
trecatoare; invers, toate crizele durabile sau vitale de lichiditaTi sunt,
de regula, expresia unei ineficienTe.
Lichiditatea este o noTiune dinamica, deoarece ea este rezul-tatul
unui flux de intrari si iesiri banesti decalate i timp. De pilda, o
itreprindere de jucarii angajeaza cheltuieli tot anul, iar icasarile sale se
situeaza itre lunile noiembrie si ianuarie anul urmator; desigur, la 30
octombrie, trezoreria sa este net negativa; la 30 martie, i mod contrar,
devine pozitiva, aceasta pentru ca itreprinderea 罇i asuma riscul de a nu
avea lichiditaTi datorita activitaTii sale cu caracter sezonier.
Analiza structurii bilanTului cu ajutorul ratelor este foarte
importanta īn cadrul diagnosticului financiar-contabil.
Ratele de structura sunt indicatori care caracterizeaza compoziTia
patrimoniului, apreciind raporturile privind activul si pasivul
bilanTului.
in ceea ce priveste activul, se urmareste stabilirea ponderilor
fiecarui element pentru a determina condiTiile tehnico-economice; de
pilda, o itreprindere de o ialta tehnologie utilizeaza mijloace fixe si
prezinta astfel imobilizari deosebit de mari ca valoare; o itreprindere
cu ciclu lung de fabricaTie (construcTii navale, civile) prezinta rate de
stoc i valori care reflecta "greutatea" lor.
Cu privire la pasiv, ratele de structura furnizeaza indicatori asupra
compoziTiei finanTarii. Pe de o parte, permit aprecierea autonomiei
financiare, iar pe de alta parte, favorizeaza estimarea stabilitaTii
finanTarii. Ratele de structura sunt prezentate i tabelul ce urmeaza.
in ceea ce priveste ratele de sinteza, ele compara sistematic elemente
de activ si de pasiv, oferind posibilitatea stabilirii condiTiilor de
finanTare a unor elemente de activ si a posibilitaTilor de rambursare a
datoriilor sub un an, prin componentele activului circulant lichid sub
un an (ratele S3 si S4). Si aceste rate sunt prezentate itr-un tabel
distinct i continuare.
Ratele de rotaTie scot i evidenTa termenele si viteza de rotaTie a
unor elemente (stocuri, creanTe, datorii), lamurind astfel: condiTiile i
care se realizeaza activitatea (credit client, credit furnizori, durate
stocaje) si incidenTa lor asupra solvabilitaTii itreprinderii. Aceasta are
interesul sa recupereze rapid lichiditaTile asociate stocurilor si creanTelor
(termene scurte sau viteze de rotaTie ridicate) si sa achite furnizorii
c穰 mai t穩ziu posibil, evident, cu consimTamatul lor (termene
lungi sau viteze de rotaTie slabe). Si aceste rate sunt prezentate itr-un
tabel distinct.
RATELE DE STRUCTURĂ
COMPONENTELE ACTIVULUI
Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor
A1
Greutatea capitalului
imobilizat
Intensitatea capitalistica a
activitaTii itreprinderii
Imobilizari corporale Activ total
A2
Intensitatea legaturilor
financiare (importanTa
operaTiilor de crestere
externa)
Imobilizari financiare Activ total
A3
Durata ciclului de
producTie (industrie) sau
importanTa activitaTii de
distribuTie
Stocuri Activ total
A4 IncidenTa creditului acordat
clientelei CreanTe clienTi Activ total
A5
ImportanTa lichiditaTilor
itreprinderii (acest
indicator/rata este puTin
semnificativ, din cauza
instabilitaTii numaratorului)
DisponibilitaTi Activ total
COMPONENTELE PASIVULUI
Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor
P1
Autonomia globala de
finanTare
Capital propriu Pasiv total
P2
Ponderea idatorarii
globale (aceasta rata este
evident complementara lui
P1, deoarece P2 = (1 - P1)
Datorii totale Pasiv total
P3
Autonomia financiara la
termen Capital propriu
Capital
permanent
P4
DependenTa cu privire la
idatorarea la termen (rata
de levier)
Datorii peste un an Capital
propriu
P5 Stabilitatea finanTarii Capital permanent Pasiv total
P6
Stabilitatea finanTarii
(aceasta rata este
complementara lui P5,
deoarece P5 = (1 - P6)
Datorii sub un an Pasiv total
RATELE DE SINTEZĂ
Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor
S1
FinanTarea stabila a
imobilizarilor
Capital permanent
Imobilizari
corporale
S2
FinanTarea proprie a
imobilizarilor Capital propriu
Imobilizari
totale
S3
Lichiditatea generala:
aptitudinea de a rambursa
datoriile sub un an cu
ajutorul elementelor lichide
sub un an
Activ circulant Datorii sub
un an
S4
Lichiditatea restrasa:
aptitudinea de a rambursa
datoriile sub un an cu
ajutorul elementelor cele
mai lichide sub un an
CreanTe +
disponibilitaTi
Datorii sub
un an
RATELE DE ROTAłIE
Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor
R1 Viteza de rotaTia a
stocurilor
Rulajul debitor
al stocului Stocul mediu
R1.1 Durata de rotaTie a stocului
(i zile)
Stocul mediu x
365 zile
Rulajul
debitor/creditor
al stocului
R2 Viteza de rotaTie a
creanTelor comerciale
Rulajul creditor
al clienTilor
Soldul mediu al
clienTilor
R2.1
Durata i zile (de icasare)
a creanTelor clienTilor
(durata creditului acordat
clienTilor)
Soldul mediu al
clienTilor x 365
zile
Rulajul creditor
al clienTilor
R3 Viteza de rotaTia a datoriilor
comerciale faTa de furnizori
Rulajul debitor
al datoriilor faTa
de furnizori
Soldul mediu al
furnizorilor
R3.1
Durata i zile (de plata) a
datoriilor catre furnizori
(durata creditului acordat
de furnizori itreprinderii)
Soldul mediu al
furnizorilor x
365 zile
Rulajul debitor
al datoriilor faTa
de furnizori
4.1.2.2. Analiza performanTelor itreprinderii
Examinarea i dinamica (ultimii trei ani) a contului de rezultate
- profit si pierdere - pune i evidenTa orientarea strategica a conducerii
itreprinderii, evoluTia elementelor componente ale rezultatelor
obTinute si, i ultimul rad, modalitatea de conducere si de obTinere a
performanTelor ei.
Prin modalitatea de prezentare a contului de profit si pierdere se
obTin rezultatele parTiale pe naturi (de exploatare, financiare, extraordinare)
si agregarea lor (rezultat brut, net). Nu se prezinta modalitatea
i care cu mijloacele (bunuri si servicii) obTinute de la terTi itreprinderea
a reusit sa creeze noi valori economice, respectiv ce plus de
valoare s-a reusit sa se adauge acestor mijloace primite de la terTi.
De aceea se recurge la calcularea unor indicatori cum ar fi:
valoarea adaugata (VA); excedentul sau deficitul brut al exploatarii
(EBE, DBE); rezultatul exploatarii (RE); rezultatul curent al
exerciTiului (RCE); rezultatul brut si net total (RB, RN); capacitatea
de autofinanTare (CAF).
Valoarea adaugata (VA) reprezinta contribuTia itreprinderii la
crearea produsului intern brut (PIB) si se obTine ca o diferenTa itre
veniturile din exploatare si Cheltuielile cu materialele si prestaTiile
externe.
Un alt indicator care nu figureaza i contul de profit si pierdere,
dar reprezinta un surplus (sau un deficit) potenTial rezultat din
activitatea itreprinderii, 精 reprezinta Excedentul brut al exploatarii
(EBE) sau Deficitul brut al exploatarii (DBE), dupa cum s-a obTinut
rezultatul exploatarii (profit sau pierdere).
EBE se obTine ca diferenTa itre Valoarea adaugata, mai puTin
Cheltuielile de personal si Cheltuielile cu alte impozite si taxe.
EBE constituie un indicator de rezultat, o masura a performanTei
realizate de itreprindere din activitatea sa de exploatare, el
ramaad totusi un rezultat parTial, neTinad seama de celelalte cheltuieli
suportate de activitatea de exploatare (cheltuielile cu amortizari
si provizioane, de pilda).
in contul de profit si pierdere sunt iscrise cheltuieli care au fost
iregistrate i contabilitate, dar care nu au fost achitate (platite), ele
figurad "ocult" ca niste resurse financiare pe care itreprinderea le
are la dispoziTie; este cazul cheltuielilor cu amortizari si provizioane.
Daca rezultatul contabil este un rezultat economic, este util sa se
dispuna de un rezultat "de trezorerie" sau de aptitudinea itreprinderii
de a degaja, din propria sa activitate, resurse interne de finanTare.
Acesta este sensul capacitaTii de autofinanTare - CAF - care, i fapt,
este singura resursa proprie de finanTare a itreprinderii. Acest
indicator se determina dupa formula:
Rezultatul net al exerciTiului financiar
+Cheltuieli cu amortizari si provizioane
+Valoarea contabila a elementelor de activ cedate
- Venituri din cesiunea elementelor de activ
- Venituri din provizioane si ajustarea la inflaTie.
Capacitatea de autofinanTare - CAF - este un indicator de
performanTa al itreprinderii.
Extrem de importante pentru diagnosticul financiar-contabil
sunt si ratele de rentabilitate (care sunt prezentate itr-un tabel
distinct i cadrul temei).
Aceste rate permit studiul performanTelor itreprinderii. Unele
dintre aceste rate constau i compararea rezultatelor obTinute cu
totalurile operaTiilor de exploatare sau de vazare, care au permis
obTinerea acestor rezultate. Se foloseste, astfel, noTiunea de marja.
Alte rate compara rezultatele itreprinderii cu mijloacele puse
la dispoziTie pentru a le obTine. Aceste mijloace pot corespunde
elementelor economice, figurad i activ (rate de randament al
activelor); ele pot, de asemenea, sa fie estimate i termeni financiari,
plecad de la capitalul avansat de proprietarii itreprinderii (rate de
rentabilitate).
Ratele i sine (singulare) nu pot exprima o tendinTa existenta i
timp; de aceea, analiza lor i dinamica (de pilda, pe ultimii trei ani)
poate releva concluzii importante, de regula pentru fundamentarea
unor proiecTii viitoare, atunci cad acestea necesita actualizarea lor.
De pilda, it稷nim rate de crestere a:
- Cifrei de afaceri nete (CA);
- ProducTiei (Q);
- Valorii adaugate (VA);
- Excedentului brut al exploatarii (EBE);
- Rezultatului net (RN).
Rata de crestere se determina dupa formula:
N - (N - 1)
N - 1
unde: N = valoarea actuala a indicatorului;
N-1 = valoarea indicatorului i anul anterior.
RATELE RENTABILITĂłII
Rata Indicatorul furnizat Numarator Numitor
B1 Rata marjei nete: masura beneficiului
global obTinut pentru un leu vadut
Rezultatul
exerciTiului
Cifra de
afaceri
B2
Rata marjei exploatarii: estimarea
eficacitaTii itreprinderii i activitatea sa
curenta
EBE Cifra de
afaceri
B3
Rata randamentului activelor: estimeaza
eficacitatea cu care "mijloacele de lucru"
ale itreprinderii sunt puse i valoare
Rezultatul
exerciTiului
Activ
total
B4
Rata randamentului activelor: varianta a
ratei B3, luad i calcul un cash-flow
global
CAF Activ
total
B5
Rata rentabilitaTii capitalului propriu:
estimeaza rata profitului, adica punerea
i valoare a capitalului adus de
proprietarii itreprinderii
Rezultatul
exerciTiului
Capitalul
propriu
Diagnosticul financiar-contabil, aflat i interacTiune cu celelalte
diagnostice ale funcTiilor itreprinderii, constituie unul din cele mai
complexe diagnostice, prin concluziile sale relevante, definind profilul
financiar al itreprinderii. De aceea, este necesar ca diagnosticul
financiar-contabil sa Tina seama de o serie de factori cum ar fi:
Sectorul de activitate, itruc穰 de tipul de activitate al
itreprinderii depind caracteristicile sale structurale: ponderea
imobilizarilor, natura stocurilor, duratele creditelor clienTi/furnizori si,
mai ales, volumul mediu al cifrei de afaceri generat de fiecare salariat.
Sectorul de activitate poate, la propriul sau ritm de crestere, sa
aiba un decalaj faTa de conjunctura economica globala. De pilda,
sectorul articolelor de lux poate rezista mai bine la o recesiune
economica dec穰 alte sectoare, cum ar fi cel al bunurilor de consum.
Statutul īntreprinderii, deoarece este dificil sa se analizeze
cifra de afaceri fara sa se faca referire la statutul juridic si economic al
itreprinderii.
O mica itreprindere familiala este preocupata mai ales sa
supravieTuiasca. Se cauta raspuns la posibile itrebari de genul: Obiectivul
conducatorilor este acela de a face sa prospere valoarea patrimoniala
sau de a obTine un venit regulat? Conducerea itreprinderii se
situeaza la nivelul sau ierarhic sau la cel al grupului? Cum este organizat
controlul capitalului? Care este tipul puterii: familial, managerial
etc.?
Punctele forte si slabe ale īntreprinderii, oportunitaTile si
riscurile ei, deoarece exista diferite niveluri de iTelegere a acestora.
Ele sunt, de regula, asociate strategiilor care se desprind din
diagnosticele funcTiilor itreprinderii. Nu este itotdeauna pertinent sa
se invoce strategia unei microitreprinderi pe o piaTa locala. Din
contra, contactul direct si interviurile cu conducatorii si salariaTii
permit sa se obTina o situaTie a locurilor de munca, sa se estimeze
starea de spirit, sa se cunoasca modalitatea funcTionarii interne. Si aici
se cauta raspunsuri la itrebari probabile de genul: Care este ambiTia
conducatorilor? Care pare sa fie motivarea salariaTilor? Care este tipul
de organizare a muncii? Cum sunt realizate relaTiile ierarhice?
Mijloacele de producTie si instalaTiile fac obiectul unei itreTineri
atente si al unor reinoiri regulate?
La un nivel mai avansat, punctele forte si punctele slabe ale
itreprinderii, oportunitaTile si riscurile ei trebuie sa largeasca analiza
pieTei itreprinderii si capacitatea sa de a se dezvolta.
Este necesar ca expertul evaluator de itreprinderi sa acorde o
atenTie deosebita compartimentelor sau persoanelor care au responsabilitatea
de a urmari piaTa, inovarea (inoirea) produselor si politica
vazarilor.
Analiza costurilor. Analiza financiara are si scopul de a
releva ceea ce conturile nu lasa sa se itrevada la prima abordare, dar
ea nu interzice efectuarea unui fel de "reperaj" prealabil, observad
c穰eva posturi ale documentelor de sinteza si situarea itreprinderii i
raport cu unele standarde sectoriale.
De la iceput, este vorba de a identifica factori atipici, i sens
favorabil sau nefavorabil.
Se va observa, de asemenea, evoluTia vazarilor: cifra de afaceri
este stabila, crescatoare, descrescatoare, oscilanta? Sub rezerva efectelor
inflaTiei si a conjuncturii economice, rata cresterii CA este prima
expresie a sancTiunilor pieTelor.
Observarea rezultatului vine i mod firesc. Cu siguranTa, rezultatul
net este un sold iselator, dar aprecierea sa poate fi reasezata si
completata cu cele ale rezultatelor exploatarii, financiare si extraordinare.
Patru puncte pot fi focalizate la prima observaTie asupra bilanTului:
1) evoluTia trezoreriei aparente (investiTii financiare pe termen
scurt + disponibilitaTi - sume datorate instituTiilor de credit) aduce o
indicaTie asupra lichiditaTii;
2) evoluTia imobilizarilor brute permite aprecierea politicii de
investiTii;
3) nivelul si evoluTia ratei de īndatorare financiare ofera o
imagine globala a structurii financiare;
4) se poate, īn sfārsit, verifica daca afectarea beneficiului da
loc la plata dividendelor.
La finalul acestei parTi a temei vom prezenta si o alta viziune
asupra indicatorilor ce pot fi utilizaTi i diagnosticul financiar-contabil,
aceea a lui ManaTe Daniel.
Analiza situaTiilor financiare, compuse din bilanT, cont de
profit si pierderi, situaTia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si
notele explicative, este utila procesului de evaluare, i primul rad,
deoarece constituie un mod de investigare si identificare rapida a unei
ManaTe Daniel, Op. cit., pag. 210-239.
parTi a principalilor determinanTi ai valorii firmei, permiTad inclusiv
aprecierea evoluTiei i timp a acesteia si, i al doilea rad , deoarece
faciliteaza comparaTia firmei cu principalii sai competitori, permiTad
totodata icadrarea sa i contextul concurenTial al sectorului sau de
activitate. Indicatorii economici sunt rapoarte matematic-statistice
sub forma unor numere relative, rezultate prin 絈parTirea a doua marimi
absolute, care sunt considerate elemente componente ale indicatorilor.
Utilitatea indicatorilor economici se manifesta i urmatoarele
direcTii:
furnizeaza informaTii economice raTionale despre firma sau
despre parTile acesteia;
descriu stari si evoluTii economice ale firmei;
descriu i cadrul sistemelor de indicatori conexiuni, cauze si
efecte din cadrul itreprinderii analizate.
Dintre multiplele posibilitaTi de clasificare a indicatorilor economico-
financiari, de o buna utilitate pentru evaluator, este cea dupa
caracterul economic al indicatorilor. Aceasta clasificare pleaca de la
icadrarea marimilor absolute i doua categorii principale prezentate
mai sus: marimi de risc sau marimi statice sau de stare si, respectiv,
marimi de rentabilitate sau marimi dinamice sau de miscare.
Subliniem necesitatea de a utiliza indicatori care sa fie c穰 mai simplu
de calculat, compusi pe c穰 posibil din marimile absolute prezentate
direct i situaTiile financiare publicate, pentru a usura procesul de
analiza si de comparare a diverselor itreprinderi i interesul evaluarii.
Aceasta clasificare are avantajul ca pune si trateaza problema
analizei economico-financiare īn termeni de rentabilitate/risc, fapt
fundamental i analiza valorii, fiind totodata un mod de abordare
coerent cu definiTia si modul de determinare a ratei de actualizare si,
respectiv, de capitalizare i abordarea bazata pe venituri si este comun
investitorilor raTionali care acTioneaza pe pieTele internaTionale de
capital.
in baza acestui tip de clasificare vom avea indicatori de risc sau
de stare sau statici si, respectiv, indicatori de rentabilitate sau de
miscare sau dinamici.
1. Indicatori de risc sunt cei care la numarator au o marime de
risc. Acestia sunt de doua tipuri: 1.1. Indicatori de risc de tip
IRisc1 ;1.2. Indicatori de risc de tip IRisc2
1.1. Indicatori de risc de tip IRisc1
Marime de risc
I Risc1
Marime de risc
1.2. Indicatori de risc de tip IRisc2
Marime de risc
I Risc2
Marime de rentabilitate
2. Indicatori de rentabilitate sunt cei care la numarator au o
marime de rentabilitate. Ei sunt tot de doua categorii: 2.1. Indicatori
de rentabilitate de tip IRe nt1 ; 2.2. Indicatori de rentabilitate de
tip IRe nt2
2.1. Indicatori de rentabilitate de tip IRe nt1
Marime de rentabilitate
I Risc1
Marime de rentabilitate
2.2. Indicatori de rentabilitate de tip IRe nt2
Marime de rentabilitate
I Risc2
Marime de risc
Indicatorii de risc de tip 1 pot fi construiTi ca si indicatori de
structura a activelor/pasivelor si ca indicatori ai echilibrului financiar
(exprimad solvabilitatea pe termen scurt si lung a firmei).
1. Indicatorii de structura a activelor sunt obTinuTi prin raportarea
unor elemente de activ fie la total active, fie la grupa de active
din care fac parte. Aceste rate permit evaluatorului comparaTia structurii
activelor si pasivelor firmei evaluate cu structura sectoriala sau cu
cea a principalilor concurenTi; i funcTie de specificul firmei si al
domeniului sau de activitate, putem alege cei mai semnificativi indicatori
de structura. Este utila si analiza i dinamica, acompaniata de
studiul indicelui de crestere pe fiecare componenta a ratelor.
Valorile acestor rate pot constitui prime semnale de continuare a
investigaTiilor pe diverse aspecte relevante pentru evaluare. Sunt astfel
industrii i care activele corporale au o pondere mare i activ, de
exemplu, siderurgie, petrol, gaze sau minerit, i timp ce, i alte
sectoare, activele circulante (stocuri si creanTe) au o pondere mai
ridicata, de exemplu, i comerTul en-gros. O abatere semnificativa de
la media sectoriala ar trebui investigata mai i detaliu, putad revela
aspecte i termeni de risc pentru afacerea respectiva.
Drept indicatori de structura a activelor sunt de menTionat:
1.1.) ponderea imobilizarilor corporale i total active; 1.2.) ponderea
activelor curente i total active; 1.3.) ponderea creanTelor i active
curente si i active totale; 1.4) ponderea stocurilor i active curente.
1.1. Ponderea Imobilizarilor Corporale īn Total Active
TA
IC
PICTA
Gradul de imobilizare a activului este specific diverselor domenii
de activitate. O marime peste medie arata excesul de imobilizare a
surselor de finanTare pe termen lung. in acest caz, trebuie corelat cu
alte rate cum ar fi rotaTia activelor imobilizate i cifra de afaceri
CA
IC sau rentabilitatea activelor
TA
PB pentru a avea o imagine
completa asupra modului de utilizare a activelor.
1.2. Ponderea Activelor Curente īn Total Active:
TA
AC
PACTA
1.3. Ponderea CreanTelor īn active curente si īn active totale:
1.3.1. Ponderea CreanTelor īn Active Curente:
AC
C
PCAC
1.3.2. Ponderea CreanTelor īn Total Active:
TA
C
PCTA
Acesti ultimi doi indicatori, urmariTi i evoluTie si comparativ cu
cei ai concurenTilor, ofera informaTii despre politicile comerciale ale
firmei si puterea de negociere a clienTilor acesteia; 絈preuna cu
concluziile analizei sectoriale si ale diagnosticului comercial, ei vor
sta la baza dimensionarii creanTelor si a ciclului cash i perioada de
previziune.
1.4. Ponderea Stocurilor īn Activele Curente si īn Total Active:
AC
S
PSAC
TA
S
PSTA
1.4.1. Ponderea Stocurilor de Marfuri īn Activele Curente si
īn Total Active:
AC
SM
PSMAC
TA
SM
PSMTA
1.4.2. Ponderea Stocurilor de Produse Finite īn Activele
Curente si īn Total Active:
AC
SPF
PSPFAC
TA
SPF
PSPFTA
1.4.3. Ponderea Stocurilor de Materii Prime si Materiale īn
Activele Curente si īn Total Active:
AC
SMP
PSMPAC
TA
SMP
PSMPTA
Acesti ultimi trei indicatori, urmariTi i evoluTie si comparativ cu
cei ai concurenTilor, ofera informaTii despre managementul stocurilor,
politicile comerciale ale firmei si puterea de negociere a clienTilor
acesteia. impreuna cu concluziile analizei sectoriale si ale diagnosticului
comercial, acesti indicatori vor sta la baza dimensionarii stocurilor si a
ciclului cash i perioada de previziune.
SemnificaTia notaTiilor este urmatoarea:
C = creanTe
S = stocuri
SM = stocuri de marfuri
SPF = stocuri de produse finite
SMP = stocuri de materii prime si materiale
AC = active curente sau circulante
IC = imobilizari corporale
TA = total active
PB = profit brut
CA = cifra de afaceri
2. Indicatorii de structura ai pasivelor sunt obTinuTi prin raportarea
unor elemente de pasiv fie la total pasive, fie i cadrul grupei de
pasive din care fac parte. O parte din indicatorii de structura ai pasivelor
au vocaTie si ca indicatori de echilibru financiar, oferind informaTii
despre solvabilitatea pe termen lung a firmei. Acestia vor fi trecuTi
i revista la indicatorii de solvabilitate pe termen lung. Dintre indicatorii
de structura a pasivelor sunt de enumerat urmatorii: 2.1.) ponderea
datoriilor catre furnizori; 2.2.) ponderea altor datorii curente i
pasive curente; 2.3.) ponderea datoriilor financiare (絈prumuturi bancare
si obligatare) i total datorii.
2.1. Ponderea Datoriilor catre Furnizori se determina īn trei
variante:
2.1.1. Ponderea Datoriilor catre Furnizori īn total Pasive
Curente:
PC
DF
PDFPC
2.1.2. Ponderea Datoriilor catre Furnizori īn Total Datorii:
DT
DF
PDFDT
2.1.3. Ponderea Datoriilor catre Furnizori īn Total Pasive:
TP
DF
PDFTP
Acesti trei indicatori, urmariTi i evoluTie si comparativ cu cei ai
concurenTilor, ofera informaTii despre puterea de negociere a furnizorilor
itreprinderii. impreuna cu concluziile analizei sectoriale si ale
diagnosticului comercial, ei vor sta la baza dimensionarii datoriilor
catre furnizori si a ciclului cash i perioada de previziune.
2.2. Ponderea altor Datorii Curente īn Pasive Curente:
PC
ADC
PADCPC
2.3. Ponderea Datoriilor Financiare (īmprumuturi bancare si
obligatare) īn total datorii:
DT
DF
PCB
unde:
CP = capitaluri proprii
PC = pasive curente
DF = datorii catre furnizori
ADC = alte datorii curente
DF = datorii financiare (īmprumuturi bancare si obligatare)
DT = datorii sau obligaTii totale
TP = total pasive
Indicatorii echilibrului financiar exprima solvabilitatea pe termen
scurt si lung a firmei, capacitatea acesteia de a-si achita obligaTiile
conform scadenTelor pe baza mijloacelor de plata pe care le deTine.
Distingem asadar: 1) indicatori de lichiditate sau de solvabilitate pe
termen scurt; 2) indicatori de solvabilitate.
1. Indicatorii de lichiditate sau de solvabilitate pe termen
scurt sunt cunoscuTi si sub numele de indicatori de lichiditate si arata
capacitatea firmei de a face faTa datoriilor exigibile pe termen scurt. Se
obTin prin raportarea unor marimi absolute de risc din activ la marimi
absolute de risc din pasiv, iar interpretarea marimii lor se face i
contextul industriei si subsectorului din care face parte itreprinderea
evaluata. Pentru a contracara caracterul static al indicatorilor de
lichiditate, este recomandabil ca analiza lor sa fie corelata cu analiza
fluxurilor de numerar, a profitabilitaTii si a plafoanelor de creditare
pentru descoperirile de trezorerie, pentru a putea estima mai bine
evoluTia lor i perioada de previziune. Din aceasta categorie fac parte:
1.1.) lichiditate generala; 1.2.) lichiditate redusa; 1.3.) lichiditate
imediata; 1.4.1.) fond de rulment net sau capital de lucru net;
1.4.2.) rata de finanTare a stocurilor; 1.4.3.) raportul dintre
capitalul de lucru net si total active; 1.4.4.) raportul dintre
capitalul de lucru net si capital permanent.
1.1. Lichiditatea generala (Lg) sau Rata curenta arata capacitatea
itreprinderii de a mobiliza resurse pe termen scurt (stocuri,
creanTe si disponibilitaTi) pentru achitarea obligaTiilor exigibile pe
termen scurt; recomandarea generala pentru marimea acestui indicator
vizeaza o plaja cuprinsa i intervalul 1,8 - 2; aceasta plaja exprima
capacitatea firmei respective de a susTine operaTiile sale pe termen
scurt; cu toate acestea, esenTiala este compararea lichiditaTii generale a
firmei evaluate cu lichiditatea medie specifica sectorului din care face
parte:
DTS
AC
PC
AC
Lg , unde:
AC = active curente (circulante), reprezentad active care fie
sunt numerar sau echivalente de numerar cu utilizare nerestricTionata,
fie sunt deTinute pe termen scurt sau pentru comercializare si care se
asteapta a fi realizate i termen de 12 luni de la data bilanTului, fie se
asteapta a fi realizate, consumate sau vadute i cursul normal al
ciclului operaTional de exploatare. AC se compun din stocuri, creanTe
si conturi asimilate si active de trezorerie (disponibilitaTi si titluri de
plasament).
PC = DTS = pasive (obligaTii, datorii) curente sau pasive
(obligaTii, datorii) pe termen scurt; reprezinta pasive exigibile pe
termen scurt, i termen de 12 luni de la data bilanTului sau care se
asteapta a fi achitate i cursul normal al ciclului de exploatare al
itreprinderii. Pasivele curente se compun din datorii de exploatare si
i afara exploatarii, nefinanciare (furnizori, datorii catre salariaTi etc.)
si pasive de trezorerie (credite de trezorerie si solduri creditoare ale
conturilor curente la banci).
Mai plastic exprimat, Lg arata cT稱 lei de AC corespund la 1 leu
PC. Valori prea mari ale indicatorului nu duc neaparat la interpretari
pozitive. Astfel, desi lichiditatea este buna, se impune o analiza
structurii activelor circulante, pentru a depista probleme de tipul:
Un nivel foarte ridicat al stocurilor, ceea ce iseamna imobilizarea
unei parTi semnificative din lichiditaTi i stocuri. O atenTie
deosebita trebuie acordata valorii stocurilor, putad it稷ni frecvent
situaTii i care valoarea contabila a stocurilor sa fie mult diferita de
valoarea cu care pot fi valorificate. Astfel, exista stocuri de produse
finite cu miscare lenta sau greu vandabile, care i mod normal nu mai
pot fi valorificate la valoarea contabila din diverse motive (depreciere
morala sau fizica, schimbarea gusturilor consumatorilor etc.).
Totodata, pot exista stocuri de produse finite a caror valoare creste i
timp (exemplu, unele bauturi alcoolice, materialul lemnos utilizat la
producerea instrumentelor muzicale etc.) sau a caror posibilitate de
valorificare pe piaTa este conjunctural mai mare dec穰 valoarea
contabila. Pentru a elimina impactul stocurilor i determinarea
lichiditaTii firmei, se calculeaza Rata rapida (vezi mai jos).
Un nivel foarte ridicat al creanTelor, ceea ce poate duce la o
criza de lichiditaTi i cazul i care o parte din clienTi au probleme
financiare sau sunt rau intenTionaTi.
Un nivel prea ridicat al disponibilului, ceea ce poate releva un
management prea conservator, prea prudent, neutilizad la maxima lor
eficienTa resursele financiare, element care poate afecta profitabilitatea
pe termen lung a firmei.
Daca se adevereste ca numitorul este excesiv de mic, pot fi
identificate probleme care provoaca reducerea perioadei de plata a
furnizorilor, legate de:
putere de negociere foarte mare a furnizorilor, explicata prin
dependenTa de anumiTi furnizori, de o situaTie de monopol sau oligopol
pe piaTa de aprovizionare;
dependenTa ridicata de lanTul de distribuitori;
pondere ridicata a unor furnizori de utilitaTi, care impun
condiTii de plata dezavantajoase (de exemplu, plata i avans a
consumurilor sau plata itr-un termen extrem de scurt etc.).
1.2. Lichiditatea redusa (Lr) sau Rata rapida sau Testul acid
sau Rata lichiditaTii parTiale
PC
AC S
Lr
Analiza poate fi extinsa la Lichiditatea redusa, prin scaderea
stocurilor din numarator, pe considerentul ca transformarea lor i cash
este de mai lunga durata dec穰 cea a elementelor ramase i numarator.
Marimi peste 1 ale indicatorului pot fi interpretate favorabil, dar, si i
acest caz, este necesara comparaTia cu sectorul. SemnificaTia Lr poate
fi mai bine iTeleasa daca este isoTita de o analiza a vechimii
creanTelor si a capacitaTii de plata si sanataTii financiare a clienTilor
care au restanTe mari la plata.
1.3. Lichiditatea imediata (Li)
PC
D
Li
Continuad raTionamentul, prin scaderea si a creanTelor din activele
curente, ramaem doar cu numerarul si echivalentul de numerar,
adica, cu disponibilitaTile, reprezentad sumele ce pot fi mobilizate
imediat de itreprindere. Rezultatul raportat la pasivele curente poarta
denumirea de lichiditate imediata si nu exista prescripTii generalvalabile
pentru acest indicator, referinTa prezentad-o valorile medii
din sector.
1.4. Alte marimi absolute si indicatori ai solvabilitaTii pe TS
DiferenTa dintre Activele curente si Pasivele curente reprezinta o
marime absoluta denumita: 1.4.1.) Capital de Lucru Net sau Fond
de Rulment Net (i engleza, Working Capital). FRN = CLN = AC -
PC
Observam ca valoarea sa poate fi pozitiva sau negativa, exprimad
valoarea absoluta a activelor lichide ce excede pasivele exigibile
pe termen scurt si poate fi destinata finanTarii operaTiunilor de exploatare,
sursa a cresterii firmei si valorii pentru proprietarii sai. intre doua
itreprinderi la care toTi indicatorii ar fi egali cu excepTia CLN, cea
care are un CLN pozitiv prezinta un avantaj important faTa de cea care
are un CLN negativ. Interpretarea uzuala a unui CLN pozitiv este
capacitatea firmei de a-si finanTa fara probleme achiziTiile curente,
dezvoltarea unor produse/servicii ori achitarea obligaTiilor sale
curente.
Din CLN (FRN) deriva ratele de finanTare a unor elemente
componente ale AC, cum sunt Stocurile. Plecad de la componenTa
stocurilor, putem calcula: 1.4.2.) Rata de finanTare a Stocurilor, cu
urmatoarele variante: a) Rata de finanTare a Stocurilor totale
S
CLN
RFS ); b) Rata de finanTare a Stocurilor de produse finite
PF
FSPF S
CLN
R ); c) Rata de finanTare a Stocurilor de materii prime
MP
FSMP S
CLN
R ) etc.
Pentru evaluator prezinta interes si cele doua aspecte esenTiale
ale politicilor legate de capitalul de lucru: nivelul optim al AC si
modul lor de finanTare. Un prim indicator de risc de tip 1 derivat este:
1.4.3.) Raportul dintre CLN si Total Active (
TA
CLN
), care reprezinta
o alta modalitate de evaluare a lichiditaTii firmei; cu c穰 valoarea sa
este mai mare, cu at穰 lichiditatea itreprinderii este mai buna.
Un alt indicator de risc de tip 1, derivat, este: 1.4.4.) Raportul
dintre CLN si Capitalul permanent al firmei, compus din Capitaluri
proprii si Datoriile financiare (datoriile pe termen mai mare de un an)
CP
CLN ). La firmele cotate, se va folosi valoarea de piaTa a Capitalului
permanent. Astfel, Capitalurile proprii din bilanT vor fi ilocuite cu
Capitalizarea bursiera, iar daca itreprinderea a emis obligaTiuni sau
acTiuni preferenTiale listate, atunci acestea vor fi considerate la
valoarea lor de piaTa, care este cotaTia bursiera. La un raport de 0,2,
semnificaTia este ca pentru un efort investiTional de 1 leu, care acopera
valoarea de piaTa a capitalurilor proprii si a datoriilor financiare, 20 %
din plasament sunt acoperite doar din capitalul de lucru net. Practic, cu
c穰 valoarea acestui raport este mai mare, cu at穰 sunt premise mai
favorabile ca valoarea firmei respective sa fie mai ridicata.
Pentru evaluarea acoperirii efortului investiTional la firmele
cotate se poate folosi si un alt indicator de risc, irudit cu cel anterior,
Raportul dintre CLN si Capitalizarea bursiera -
CB
CLN
in cazul i care lichiditatea Activelor curente este discutabila sau
nu sunt suficiente informaTii pentru a aprecia acest lucru, putem utiliza
i completare si un alt indicator de risc valoros, obTinut prin raportarea
DisponibilitaTilor la Capitalizarea bursiera (la firmele cotate) -
CB
D
sau prin raportarea la Capitalurile proprii sau la Capitalul permanent -
CP
D
CPerm
D (la firmele necotate). Cu c穰 piaTa de capital pe care este
listata o companie are o eficienTa informaTionala mai ridicata, cu at穰
va fi mai mare corelaTia dintre valoarea acestui indicator si cotaTia
bursiera. Astfel, cresterea valorii indicatorului -
CB
D va duce, i mod
normal, si la cresterea cotaTiei, deoarece CB, efortul financiar al investitorilor,
este acoperit i masura mai mare de disponibilitaTile firmei.
2. Indicatorii de solvabilitate arata capacitatea firmei de a face
faTa datoriilor pe termen mediu si lung. Cum analiza valorii firmei prin
metode financiare face apel la previziuni pe un interval mediu-lung
cuprins itre 3-10 ani, indicatorii de solvabilitate sunt mai relevanTi
dec穰 cei de lichiditate, itruc穰 solvabilitatea pe termen scurt a firmei,
respectiv lichiditatea sa, este i continua schimbare. Riscul este vazut
ca o expresie a volatilitaTii si incertitudinii icasarilor de numerar ale
firmei raportate la plaTile pe care le are de facut aceasta si care au un
grad ridicat de certitudine si situare i timp. Principala utilitate a
acestor rate este de a permite evaluatorului sa aprecieze oportunitatea
previzionarii finanTarii prin 絈prumuturi bancare sau obligatare, i
perioada explicita, si sa dimensioneze aceste datorii financiare,
precum si costul aferent (dobazi, cupoane etc.) i situaTiile financiare
pro forma.
Daca solvabilitatea pe termen lung a firmei este solida si exista
un potenTial real de dezvoltare si profitabilitate, iar imaginea firmei pe
piaTa este una pozitiva, se pot previziona si alte tipuri de finanTare, i
funcTie de contextul evaluarii, de exemplu, finanTare prin emisiune de
acTiuni ordinare sau preferenTiale. Drept indicatori de solvabilitate
mai importanTi sunt de amintit urmatorii: 2.1.) Rata īndatorarii sau
rata levierului; 2.2.) multiplicatorul capitalului; 2.3.) rata
solvabilitaTii generale; 2.4.) rata autonomiei financiare; 2.5.) rata
datorii-lor totale pe capitalul permanent; 2.6.) rata datoriilor;
2.7.) solvabilitatea patrimoniala; 2.8.) rata datoriilor financiare;
2.9.) gradul de independenTa al firmei; 2.10.) indicele de finanTare
permanenta.
2.1. Rata īndatorarii sau Rata levierului ( i R
CP
DT
Ri
Poate fi exprimata si procentual, prin imulTirea cu 100. Este un
indicator al gradului i care capitalurile proprii participa la finanTarea
operaTiunilor firmei. Cu c穰 este mai ridicata aceasta rata, cu at穰 este
mai mare vulnerabilitatea firmei la schimbarile nefavorabile ale unor
condiTii din mediul extern, cum ar fi, i mod special, cresterea ratei
dobazilor pe piaTa monetara. Costul capitalului va creste i aceasta
situaTie si poate duce la igreunarea acoperirii cheltuielilor financiare
cu dobazile, contribuind totodata la diminuarea profiturilor si,
implicit, a valorii firmei. Pentru a avea sanse la contractarea unor
datorii financiare noi, indicatorul trebuie sa aiba valori subunitare.
Riscul afacerii analizate este mai mare i condiTiile unei valori
mari a acestei rate, combinata cu o volatilitate ridicata a vazarilor i
perioada previzionata. La fel este si i cazul unei proporTii mari a
activelor necorporale i total active, deoarece, i mod uzual, valoarea
de lichidare a activelor necorporale este considerabil diminuata
comparativ cu valoarea de lichidare a activelor corporale. Daca exista
perioade previzionate i care sunt pierderi, rata idatorarii trebuie sa
fie c穰 mai scazuta, deoarece capacitatea firmei de a acoperi costurile
capitalului 絈prumutat este mult redusa i condiTii de lipsa a profitabilitaTii.
Cel mai bun indicator i aprecierea marimii ratei idatorarii
este isa media sa sectoriala, specifica diferitelor domenii de activitate.
2.2. Multiplicatorul capitalului (MC)
CP
DT
CP
CP DT
CP
TA
CP
TP
MC
+ Rata idatorarii. Arata
de c穰e ori numarul capitalurilor proprii este cuprins i total pasive.
2.3. Rata solvabilitaTii generale ( RSG
Total Datorii
Total Active
RSG
Valori mari arata o acoperire a datoriilor totale cu activele
firmei, indicad o solvabilitate ridicata.
2.4. Rata autonomiei financiare (Indicatorul capacitaTii de
īmprumut sau Rata independenTei financiare)
Capital permanent
Capital propriu
RAF
Capacitatea de 絈prumut exprima aptitudinea itreprinderii de a
contracta 絈prumuturi i funcTie de structura sa financiara si
capacitatea sa de autofinanTare. Se considera ca, pentru a avea acces la
credite noi, datoriile pe termen mediu si lung nu trebuie sa depaseasca
jumatate din fondurile proprii si i niciun caz marimea acestora. O
marime peste 50 % poate fi considerata satisfacatoare, dar si i acest
caz media sectoriala si practicile bancare sunt un ghid relevant.
2.5. Rata Datoriilor Totale pe Capitalul Permanent ( RDCPerm
CPerm
DT
RDCPerm
Arata proporTia Datoriilor totale i Capitalul permanent al
firmei. SemnificaTia generala este aceeasi ca si a Ratei idatorarii. Cu
c穰 are valori mai scazute, cu at穰 cresc sansele de a putea contracta
noi 絈prumuturi.
2.6. Rata Datoriilor ( RD
TP sau TA
DT
RD
Este un indicator al solvabilitaTii generale, avad aceleasi
semnificaTii ca si Rata idatorarii. Cu c穰 este mai mica, cu at穰
sansele de a putea contracta obligaTii financiare noi sunt mai mari. O
valoare mai mica de 30 % arata o stare foarte buna din punct de
vedere al datoriilor.
2.7. Solvabilitatea patrimoniala (SP
TP
CP
SP
Arata ponderea capitalurilor proprii i total pasive. Interpretarea
sa trebuie facuta i contextul industriei din care face parte firma si al
specificului economiei naTionale de care aparTine. O marime de 50 %
poate fi considerata normala, i timp ce valori sub 35 % reprezinta un
semnal de alarma i ce priveste capacitatea de a contracta noi
絈prumuturi. Daca acest indicator are o valoare mai ridicata de 50 %,
exista premise favorabile ca itreprinderea sa poata contracta credite
bancare sau obligatare i perioada de previziune, iar acestea pot fi deci
incluse i situaTiile financiare pro forma.
2.8. Rata Datoriilor Financiare ( RDF
CP
DF
RDF
Rata datoriilor financiare pe termen mediu si lung (DTM si
DTL) este un indicator al gradului de idatorare pe termen mediu si
lung, util i analiza efectului de levier financiar. Se analizeaza 絈preuna
cu Rata independenTei financiare. O valoare sub 1 ofera sanse
bune de contractare a altor obligaTii financiare pe termen mediu si
lung, dar interpretarea sa trebuie sa Tina seama de practicile bancare.
2.9. Gradul de independenTa al firmei (GIF
Capitaluri proprii
GIF
Capitaluri 絈prumutate X
Se recomanda sa fie folosit 絈preuna cu indicatorul capacitaTii
de 絈prumut. O valoare i jurul lui 1 este considerata satisfacatoare,
cu observaTia ca trebuie raportata la media sectoriala.
2.10. Indicele de finanTare permanenta ( IFP
Active imobilizate
Capitaluri permanente
IFP
Este un indicator ce combina doua marimi absolute Daca este
supraunitar, arata un fond de rulment pozitiv.
Alte marimi absolute ce prezinta interes din punct de vedere al
echilibrului financiare sunt creditele si plaTile restante. Creditele
restante se urmaresc i cifre absolute si i procente faTa de totalul
creditelor angajate. PlaTile restante totale (din care catre furnizori si
creditori) se urmaresc i cifre absolute si i procente faTa de volumul
plaTilor de la iceputul perioadei.
1.2. Indicatorii de risc de tip IRisc2 cuprind urmatoarele:
1) marimea intervalului; 2) rata datoriilor financiare ale capacitaTii
de autofinanTare; 3) gradul de acoperire a datoriilor totale cu
active; 4) rata datoriilor la cifra de afaceri.
1. Marimea intervalului =
CZME
AC , unde:
Costurile anuale de exploatare
CZME
Pentru a evalua capacitatea firmei de a face faTa unor eventuale
perioade de criza de lichiditaTi, se poate folosi raportul dintre AC si
Costurile zilnice medii de exploatare, denumit si marimea intervalului,
care este un indicator de risc de tip 2.
2. Rata Datoriilor Financiare raportata la Capacitatea de
AutofinanTare:
CAF
Datorii financiare totale
RDCAF
Acest indicator de risc de tip 2 permite masurarea capacitaTii de
rambursare a capitalurilor 絈prumutate, prin raportarea sa la
capacitatea de autofinanTare.
Capacitatea de autofinanTare (CAF) este o marime absoluta de
rentabilitate sau de miscare, care consta i ansamblul resurselor
financiare obTinute din operaTiile de exploatare de care itreprinderea
ar putea dispune, i absenTa dividendelor, pentru a-si acoperi nevoile
financiare pentru continuarea activitaTii si dezvoltare. CAF masoara
capacitatea itreprinderii de a finanTa, din propriile sale resurse, nevoile
financiare curente: dividende, investiTii, rambursarea datoriilor.
Analizata i dinamica, CAF ofera un termen bun de comparaTie de la
un an la altul.
CAF se poate determina ca diferenTa dintre veniturile monetare
si cheltuielile monetare aferente unor icasari/plaTi efective:
CAF = Excedentul (sau Deficitul) brut din exploatare + alte
venituri din exploatare (mai puTin cele din provizioane si eventualele
subvenTii pentru investiTii virate i cursul exerciTiului) - alte cheltuieli
din exploatare (mai puTin cele cu amortizari si provizioane) + venituri
financiare (mai puTin cele din provizioane) - cheltuieli financiare (mai
puTin cele legate de amortizari si provizioane) - participarea
angajaTilor la profit - impozitul pe profit.
Daca urmarim sa ignoram impactul cedarilor de active i perioada
analizata, din veniturile de exploatare se deduc si cele din cedarea
de active, iar din cheltuielile de exploatare se deduc si cele aferente
valorii nete contabile a activelor cedate. Notam ca determinarea
CAF este laborioasa si, de multe ori, lipsesc informaTii relevante care
sa permita analiza unor societaTi comparabile si din punctul de vedere
al capacitaTii de autofinanTare.
3. Gradul de acoperire a Datoriilor Totale cu Active (GADT
PC DTL DobDTL
AT
GRADT
4. Rata datoriilor la Cifra de afaceri ( RDTCA
CA
Datorii totale
RDTCA
Arata proporTia datoriilor totale i vazarile firmei, semnalad
capacitatea acesteia de a genera venituri pentru a-si achita obligaTiile.
Pentru calculul acestei rate i cursul anului, se poate lucra cu Cifra de
afaceri pe ultimele 12 luni
1. Indicatorii de rentabilitate cuprind doua mari grupe:1)
Indicatori de rentabilitate de tip IRe nt1 ; 2) Indicatori de
rentabilitate de tip IRe nt2
1.1. Principalii indicatori de rentabilitate de tip 1 sunt ratele
marjelor.
Ratele marjelor exprima, i general, eficienTa economico-financiara
a firmei, se calculeaza i marime, se analizeaza i evoluTie si se
compara cu media sectoriala si cu valorile iregistrate de principalii
concurenTi. Dintre indicatorii mai importanTi din aceasta categorie
enumeram:
1.1.) ratele marjelor, cu urmatoarele variante:
1.1.1.) rata excedentului (deficitului) brut de exploatare
sau rata marjei brute de exploatare;
1.1.2.) rata rezultatului brut al exploatarii dupa cheltuielile
financiare; 1.1.3.) rata rezultatului exploatarii dupa amortizare;
1.1.4.) rata marjei comerciale;
1.1.5.) marja de profit brut;
1.1.6.) marja de profit net;
1.1.7.) rata profitului marginal;
1.2.) valoarea adaugata si indicatorii derivaTi din aceasta:
1.2.1.) rata valorii adaugate;
1.2.2.) ponderea remunerarii personalului īn valoarea
adaugata;
1.2.3.) ponderea amortizarii īn valoarea adaugata;
1.2.4.) ponderea rezultatului net īn valoarea adaugata;
1.2.5.) impactul remunerarii acTionarilor asupra valorii
adaugate;
1.2.6.) impactul fiscalitaTii asupra valorii adaugate;
1.2.7.) impactul remunerarii furnizorilor de capital asupra
valorii adaugate;
1.2.8.) valoarea adaugata creata pe salariat;
1.2.9.) valoarea adaugata la 1000 lei active imobilizate;
1.3.) cifra de afaceri necesara pentru realizarea de profit;
1.4.) serviciul datoriei, cu urmatoarele variante:
1.4.1.) rata serviciului datoriei;
1.4.2.) acoperirea cheltuielilor financiare;
1.5.) rata de prelucrare a cheltuielilor financiare din excedentul
brut de exploatare;
1.6.) acoperirea cheltuielilor financiare de rezultatul din
exploatare.
1.1.1. Rata Excedentului (Deficitului) Brut de Exploatare sau
Rata Marjei Brute de Exploatare:
CA
EBE
REBE , numita si rata marjei brute de acumulare,
arata eficienTa activitaTii de exploatare, independent de impactul fiscalitaTii
(marimea impozitelor), al structurii financiare (costul capitalului
絈prumutat), al rezultatului excepTional si al politicii de amortizare si
investiTii.
O modalitate alternativa de calcul consta i raportarea EBE la
producTia exerciTiului: PE (
PE
EBE
REBE
1.1.2. Rata Rezultatului Brut al Exploatarii dupa Cheltuielile
Financiare:
CA fara TVA
RBE A
CA fara TVA
RBE
RRBE
= , numita si rata
marjei brute de acumulare, elimina influenTa costului capitalului
絈prumutat, permiTad estimarea impactului structurii financiare.
1.1.3. Rata Rezultatului Exploatarii dupa Amortizare:
CA fara TVA
RBE A
CA fara TVA
RE
RRE
= , numita si rata
marjei brute de acumulare, elimina influenTa costului capitalului
絈prumutat, permiTad estimarea impactului structurii financiare.
1.1.4 Rata Marjei Comerciale ( RMC
CA
MC
RMC
Marja comerciala = Cifra de afaceri (veniturile din vazarile de
marfuri) - costurile marfurilor vadute ｱ variaTia stocurilor de marfuri
(se scade cresterea stocului de marfuri la sf穩sit de perioada faTa de
iceputul perioadei, respectiv se aduna scaderea stocului de marfuri de
la sf穩situl perioadei faTa de iceputul perioadei). Marja totala pe firma
se calculeaza ca suma dintre marja comerciala si marja aferenta
activitaTilor de producTie si servicii sau prestari (producTia exerciTiului
- cumparari de materii prime, materiale etc. consumate ｱ variaTia
stocului de materiale).
Aceasta rata este specifica itreprinderilor de comerT si arata
rentabilitatea activitaTilor comerciale, furnizad si informaTii privind
politica de preTuri a firmei. Se analizeaza 絈preuna cu evoluTia cifrei
de afaceri.
O crestere a ratei, corelata cu scaderea cifrei de afaceri, poate
semnifica, de exemplu, o politica de majorare a preTurilor i condiTiile
unei poziTii puternice pe piaTa, susTinuta de un raport foarte competitiv
calitate/preT. SituaTia optima se it稷neste daca at穰 rata, c穰 si
cifra de afaceri sunt i crestere, semnificad consolidarea poziTiei
firmei pe piaTa si/sau livrarea unor produse mai competitive dec穰 ale
concurenTei.
Scaderea ratei, corelata cu cresterea cifrei de afaceri, poate
semnifica o politica de preTuri joase, cauzata de penetrarea pe o piaTa
noua, intensificarea concurenTei etc., evidenTiind diverse constrageri.
Marjele de profit arata rentabilitatea vazarilor prin exprimarea
profitului brut sau net obTinut la un leu cifra de afaceri, fiind expresii
ale eficienTei globale a afacerii, adica ale capacitaTii acesteia de a
genera profit din vazari.
1.1.5. Marja de Profit Brut:
CA
PB
MPB - sau rata marjei
brute
1.1.6. Marja de Profit Net:
CA
PN
MPN - sau rata marjei
nete
Aceasta din urma rata se urmareste i evoluTie si se compara cu
marja medie specifica sectorului de activitate principal din care face
parte compania evaluata. Cea mai favorabila interpretare apare i
cazul cad se iregistreaza un trend crescator al marjei, ca urmare a
cresterii ambilor termeni ai raportului, i condiTiile i care profitul net
are o rata de crestere mai mare dec穰 cresterea cifrei de afaceri, semnificaTia
fiind aceea a unui management competent si a unei afaceri
competitive. Exista sectoare i care o marja de 15% poate parea nesatisfacatoare,
i timp ce i alte domenii o marja de 5% va fi considerata
de excepTie. O atenTie speciala i interpretarea indicatorului este
recomandata i cazul firmelor din sectoare cu specific sezonier, i
care veniturile fluctueaza i funcTie de factori cum sunt perioada
anului sau condiTiile meteo (exemple: construcTii, producTia de papusi,
umbrele sau bauturi racoritoare etc.).
1.1.7. Rata Profitului Marginal ( RPNM
CA
PN
RPNM
, este data de raportul dintre variaTia profitului net
si variaTia cifrei de afaceri. Analiza acesteia, prin descompunerea
termenilor raportului, permite identificarea cauzelor evoluTiei sale,
facilitad previziunile ulterioare. Astfel, scaderea ratei poate semnifica
fie o crestere a costurilor interne cu efect i diminuarea profitului, fie
scaderea cifrei de afaceri din cauze ce pot fi examinate mai detaliat.
Cum isa profitul net conTine incidenTa fiscalitaTii, a amortismentelor,
a costului capitalului 絈prumutat si a operaTiilor excepTionale, utilizarea
acestei rate necesita prudenTa, fiind recomandata i corelare cu
ratele marjelor prezentate anterior.
1.2. Valoarea adaugata si indicatorii derivaTi
Valoarea adaugata (VA) este o marime absoluta de rentabilitate,
care reprezinta surplusul de valoare obTinuta i decursul unei
perioade prin procesarea intrarilor i firma (resurse materiale, umane,
financiare si informaTionale), fiind un indicator semnificativ i aprecierea
viabilitaTii unei itreprinderi si a profitabilitaTii operaTiunilor
sale. O valoare adaugata ridicata asociata unei afaceri constituie o
premisa a unei valori ridicate a afacerii respective, VA fiind o rezerva
din care sunt remuneraTi factorii angajaTi i circuitul economic al
firmei. Determinarea VA se poate face prin doua metode, substractiva
si, respectiv, aditiva.
a) Metoda substractiva (deductiva sau metoda de producTie).
Daca din Valoarea producTiei (VP) realizata i perioada a carei VA o
calculam scadem costul consumurilor intermediare aferente producTiei
(Cci P ), rezultatul este VA produsa (VAP ) si este aferenta producTiei
(P), care nu este neaparat si vaduta. Consumurile intermediare
cuprind, itre altele, costul de achiziTie al materiilor prime si
materialelor, utilitaTi, combustibili, servicii prestate de terTi:
VAP = VP-Cci P
Daca dorim sa calculam VA iregistrata efectiv, i urma
vazarii produselor firmei (VAE), atunci costul consumurilor
intermediare aferente producTiei vadute (CciE) se scade din Cifra de
Afaceri (CA). Dificultatea acestei operaTii consta i separarea
consumurilor intermediare aferente producTiei vadute de costul
consumurilor aferente producTiei stocate:
VAE = CA-CciE
in cazul i care se deruleaza activitaTi comerciale de tipul
vazarilor de marfuri, Valoarea adaugata de obTine prin deducerea din
CA realizata a costului de achiziTie al marfurilor vadute (Camv) si
altor consumuri de la terTi, specificate mai sus (Ct), cum sunt serviciile
prestate de terTi, utilitaTi, combustibili etc.:
VA = (CA - Camv) - Ct = Mc - Ct, unde
Mc = marja comerciala
Pentru itreprinderi care sunt si din sfera producTiei, si a distribuTiei:
VA = (VP - Ccip) + (Mc - Ct), unde termenii au semnificaTiile
de mai sus
b) Metoda aditiva, numita si metoda de repartiTie, prezinta
destinatarii valorii adaugate create de itreprindere i procesul
economic de realizare si desfacere al produselor si serviciilor. Astfel,
VA se repartizeaza itre principalii participanTi ai ciclului de exploatare:
investitorii care deTin participaTii i capitalul social al societaTii,
remuneraTi prin distribuirea de dividende din profitul net, furnizorii de
capitaluri financiare (絈prumuturi bancare sau obligatare), remuneraTi
prin intermediul cheltuielilor financiare, statul, remunerat prin intermediul
impozitelor si taxelor, salariaTii si colaboratorii, remuneraTi
prin salarii, cote de participare la profit si alte avantaje si, i fine,
īntreprinderea, prin amortizare si profit nedistribuit, ca surse de
autofinanTare i vederea dezvoltarii si susTinerii investiTiilor.
VA = (Dividende + Profit nedistribuit + Cota de participare a
salariaTilor la profit) + Salarii si cheltuieli asimilate + Cheltuieli
financiare + Cheltuieli cu impozite si taxe + Amortizarea = Profit net
+ Salarii si cheltuieli asimilate + Cheltuieli financiare + Cheltuieli cu
impozite si taxe + Amortizarea.
Indicatorii derivaTi:
1.2.1.) Rata valorii adaugate
CA
VA
RVA masoara
integrarea pe verticala a itreprinderii; cu c穰 e mai mare, cu at穰
gradul de integrare e mai mare, itreprinderea avad o capacitate mai
ridicata de a-si asigura mai multe faze din procesul de fabricaTie,
recurgad mai puTin la colaborari; marimea sa variaza sensibil i
funcTie de sectorul economic de activitate predominant al
itreprinderii; sunt sectoare i care marimea sa este foarte ridicata, i
special i domeniile de v穩f, care folosesc tehnologii sofisticate sau
personal supercalificat si i care rata de reinoire a produselor este
ialta (genetica, INTERNET, telecomunicaTii, producTia de soft) si
sectoare i care valoarea sa este mai scazuta, gradul de prelucrare al
materiilor prime si materialelor fiind redus (industria extractiva,
distribuTie, producTia de cherestea etc.);
1.2.2.) ponderea remunerarii personalului īn valoarea
adaugata:
VA
Cheltuieli de personal Participarea la profit
permite
aprecie-rea ponderii remunerarii personalului i VA;
1.2.3.) ponderea amortizarii īn valoarea adaugata:
VA
Amortizarea permite aprecierea ponderii amortizarii i VA;
1.2.4.) ponderea rezultatului net īn valoarea adaugata:
VA
Re zultat net este un indicator de rentabilitate, valori ridicate ale
indicatorului fiind asociate cu valori ridicate ale titlului respectiv,
aratad un potenTial de remunerare mai mare pentru investitori (dividende),
itreprindere (profit reinvestit) si salariaTi (cota de participare
la profit);
1.2.5.) impactul remunerarii acTionarilor asupra valorii adaugate:
VA
Dividende permite aprecierea impactului remunerarii
acTionarilor i VA;
1.2.6.) impactul fiscalitaTii asupra valorii adaugate:
VA
Impozite si taxe permite aprecierea impactului fiscalitaTii asupra
VA;
1.2.7.) impactul remunerarii furnizorilor de capital asupra
valorii adaugate:
VA
Cheltuieli financiare permite aprecierea
impactului remunerarii furnizorilor de capital asupra VA;
1.2.8.) valoarea adaugata creata pe salariat:
Nms
VA , unde Nms
este numarul mediu de salariaTi; arata VA creata pe salariat;
1.2.9.) valoarea adaugata la 1000 lei active imobilizate:
AI
VA
mob
arata VA la 1000 lei active imobilizate.
1.3. CA necesara pentru realizarea de profit =
Profit brut anual
Cifra de afaceri
Cu c穰 valorile indicatorului sunt mai mici, cu at穰 avem o
interpretare mai favorabila.
1.4. Serviciul datoriei
Prezinta interes pentru evaluator i ce priveste aprecierea
echilibrului financiar; se poate analiza si prin doi indicatori de
rentabilitate de tip 1:
1.4.1.) Rata serviciului datoriei =
Datorii financiare Cheltuieli aferente
Profit net Amortizare Dobazi la disponibil
1.4.2.) Acoperirea Cheltuielilor Financiare =
Cheltuieli financiare
Profit brut
Indica puterea firmei de a acoperi costul creditelor utilizate,
semnalad expunerea la risc a creditorilor si a acTionarilor. Se
calculeaza si se apreciaza i evoluTie. Cu c穰 valorile obTinute sunt mai
mari, cu at穰 interpretarea este mai favorabila, semnificad existenTa
resurselor pentru acoperirea serviciului datoriei. Interpretari favorabile
exista la valori mai mari de 2.
1.5. Rata de prelevare a Cheltuielilor Financiare din Excedentul
Brut de Exploatare:
EBE
CF
RPCF
Cu c穰 este mai redusa valoarea acestui indicator, cu at穰 mai
mic este impactul cheltuielilor financiare asupra rezultatului din
exploatare si exista premise mai favorabile de creare a valorii pentru
acTionari.
1.6. Acoperirea Cheltuielilor Financiare de Rezultatul din
Exploatare
Este comuna si folosirea unui indicator irudit, raportul dintre
Rezultatul din exploatare si Cheltuielile financiare (engl. Times
Interest Earned - TIE), care arata numarul de ori cu care sunt
acoperite cheltuielile financiare de rezultatul din exploatare. Se
foloseste rezultatul din exploatare, deoarece conTine si cheltuielile
financiare. Cu c穰 acest numar de ori este mai mare, cu at穰 riscul legat
de acoperirea costului capitalurilor 絈prumutate este mai scazut.
Marimea sa trebuie isa judecata i contextul situaTiei fluxurilor de
numerar si al disponibilitaTilor generate de vazari:
CF
RE
NADF(TIE)
Unii autori recomanda ca la RE sa se adauge amortizarea, pentru
a surprinde dimensiunea monetara a acestui indicator, itruc穰
amortizarea nu reprezinta o iesire de numerar si am avea imaginea
sumei disponibile pentru plata cheltuielilor financiare. in ce ne
priveste, nu consideram oportun acest mod de calcul, deoarece
destinaTia amortizarii este refacerea parcului de utilaje si echipamente
al itreprinderii, si nu acoperirea cheltuielilor financiare, iar prin acest
mod de calcul s-ar introduce o alterare a semnificaTiei indicatorului.
2. Indicatori de rentabilitate de tip IRe nt2 se pot grupa i
doua categorii principale de indicatori de rentabilitate de tipul 2. Prima
categorie o reprezinta indicatorii clasici de rentabilitate (profitabilitate),
care exprima capacitatea de a genera profit. A doua categorie
este constituita din indicatorii de activitate, numiTi si de rotaTie sau
de gestiune, care exprima viteza de transformare a activelor i lichiditaTi
si viteza de reinoire a datoriilor. Trebuie remarcat ca indicatorii
de activitate, care arata viteza sau numarul de rotaTii, pot fi icadraTi i
grupa indicatorilor de rentabilitate, i timp ce duratele exprimate i
zile ale unei rotaTii pot fi icadrate i categoria indicatorilor de risc.
Indicatorii clasici de rentabilitate cuprind, la radul lor:
1) rentabilitatea economica, ce cunoaste urmatoarele variante:
1.1) īn funcTie de active totale;
1.2) īn funcTie de rezultatul exploatarii;
1.3) īn funcTie de activul economic;
1.4) īn funcTie de capitalul permanent;
2) rentabilitatea financiara, ce se exprima prin trei variante:
2.1) profitabilitatea (rentabilitate comerciala sau rata marjei
nete);
2.2) indicatorul managementului activelor;
2.3) levierul financiar;
3) rata rentabilitaTii costurilor;
4) rentabilitatea capitalului social;
5) rata rentabilitaTii brute a capitalurilor de exploatare;
6) marja teoretica de īndatorare a firmei,
7) politica de autofinanTare, relevata de trei rate:
7.1) rata de autofinanTare a imobilizarilor corporale;
7.2) rata de autofinanTare a investiTiilor corporale sifinanciare;
7.3) rata de autofinanTare a nevoilor globale de finanTare.
Acesti indicatori au forma generala de tipul urmator:
Efort
Efect (Rezultat)
IR , iar rezultatul este o marime de rentabilitate
(dinamica): excedent brut de exploatare, profit brut, profit net, dividend,
valoare adaugata etc.
Efortul este de tipul unei marimi de risc (statica): capitaluri
proprii, capitaluri permanente, total active, active imobilizate, fond de
rulment etc.
1. Rentabilitatea economica are multiple modalitaTi de calcul.
Rentabilitatea economica a exploatarii Rex este un indicator
relevant pentru aprecierea profitabilitaTii activitaTilor de exploatare
ale firmei, ignorad rezultatul financiar si cel excepTional. Exista mai
multe modalitaTi de exprimare a acestei rentabilitaTi, i discuTie intrad
at穰 numaratorul, c穰 si numitorul.
1.1.) rentabilitatea economica īn funcTie de excedentul brut
al exploatarii si de active totale:
AT
EBE
Rex , unde EBE =
excedentul (deficitul) brut al exploatarii si AT = active totale;
1.2.) rentabilitatea economica īn funcTie de rezultatul exploatarii
si de active totale:
AT
RE
Rex , unde RE = rezultatul din
exploatare;
CP
RE
AE
RE
R
ERM
ex = , unde:
AE = Activ Economic putad fi echivalat cu ERM CP - Capital
Permanent = CP + DFTML = Capitaluri Proprii + Datorii Financiare pe
Termen Mediu si Lung CI capitalul investit (vezi si Cap. 3);
1.4.) rentabilitatea economica īn funcTie de excedentul brut
al exploatarii si de activul economic:
CP
EBE
AE
EBE
R
ERM
ex = ×
Descompunerea rentabilitaTii economice are ca scop compararea
indicatorilor rezultaTi din descompunere cu cei ai sectorului si,
respectiv, ai concurenTilor. Descompunad expresia ex R din varianta
1.1, rezulta prima varianta de descompunere:
AT
CA
CA
EBE
Rex , unde:
CA = cifra de afaceri, iar
CA
EBE = marja bruta asupra cifrei de afaceri, indicator de rentabilitate
de tip 1;
AT
CA = viteza de rotaTie a activelor totale i cifra de afaceri,
indicator de rentabilitate de tip 2.
Cea de a doua modalitate de descompunere este urmatoarea:
AT
AI
AI
VA
VA
EBE
R mob
mob
ex ,unde:
VA = valoarea adaugata, marime absoluta de rentabilitate;
mob AI = active imobilizate, marime absoluta de risc;
VA
EBE = marja bruta asupra cifrei de afaceri;
AImob
VA = valoarea adaugata ce revine la 1 leu de imobilizari,
fiind un indicator de rentabilitate de tip 2 ce arata productivitatea;
AT
AImob = gradul de imobilizare al activului, indicator de risc de
tip 1, arata ponderea imobilizarilor i total active; este un indicator
specific pentru fiecare sector economic.
O alta modalitate de exprimare o reprezinta Rentabilitatea bruta
a activului, determinata ca raport itre profitul brut si activul total
mediu.
Rentabilitatea bruta a activului =
Activ total mediu
PB , unde:
PB este profitul brut al perioadei iar Activul total mediu reprezinta
valoarea medie a activelor de la iceputul si sf穩situl perioadei.
2. Rentabilitatea financiara - RF (Return of equity - ROE i
literatura anglo-saxona) este, i opinia specialistului ManaTe Daniel,
cel mai semnificativ indicator economico-financiar, aratad rentabilitatea
capitalului investit de catre proprietarii firmei, fiind important i
special din punctul de vedere al acestora. Afacerile care genereaza
rentabilitaTi ridicate pentru proprietari asigura o remunerare substanTiala
a capitalurilor investite, investitorii fiind iclinaTi sa accepte
preTuri mai ridicate pentru titlurile respective.
CP
PN
RF , unde:
PN = profitul net la finele perioadei analizate;
CP = capitalurile proprii medii ale perioadei sau de la finele
perioadei analizate.
in opinia autorului, este mai semnificativ pentru evaluator sa
utilizeze capitalurile proprii medii ale perioadei analizate, deoarece
profitul fiind o marime de miscare, un rezultat al activitaTii īntregii
perioade, el ar trebui raportat la efortul mediu al perioadei.
O atenTie deosebita trebuie acordata valorilor trimestriale sau
semestriale ale indicatorului, la afacerile sezoniere din sectoare cum
sunt agricultura, construcTiile, turismul sau care au o ciclicitate specifica
a vazarilor pe parcursul unui an, din sectoare cum sunt producTia
de lactate, papusi etc.
Descompunerea RF pe trei direcTii esenTiale pentru orice itreprindere
(descompunerea Du Pont): profitabilitate, management al
activelor si grad de īndatorare (levier financiar), ne permite o analiza
aprofundata a factorilor de influenTa care acTioneaza asupra RF si, i
ultima instanTa, asupra valorii afacerii. in alta ordine de idei, descompunerea
rentabilitaTii financiare are ca scop compararea indicatorilor
rezultaTi din descompunere cu cei ai sectorului si, respectiv, ai
concurenTilor. O prima modalitate de descompunere este urmatoarea:
CP
AT
AT
CA
CA
PN
Rex , unde:
CA
PN = indicator de rentabilitate de tip 1 (numit si rentabilitate
comerciala sau rata marjei nete), aratad profitul generat de
fiecare leu vazari si fiind specific fiecarei industrii si sector economic.
Dimensionarea preTurilor produselor/serviciilor este o problema
cruciala pentru orice afacere. Profiturile firmei pot rezulta fie dintr-un
volum mare de vazari la un preT scazut, fie dintr-un volum redus al
vazarilor corelat cu preTuri ridicate. Cu toate acestea, vazarile, oric穰
de mari ar fi, nu sunt generatoare de valoare pentru proprietarii afacerii
daca nu aduc si profit. PreTul produselor/serviciilor firmei trebuie
astfel dimensionat, ic穰 sa asigure at穰 profitabilitatea pe produs, c穰
si stabilitatea pe termen lung a vazarilor. Rentabilitatea comerciala
trebuie analizata i contextul mix-ului de marketing i firma, fiind o
expresie a nivelului concurenTei sectoriale si a succesului pe o anumita
piaTa al unui produs sau al unei firme. Devine extrem de important
pentru o itreprindere sa lucreze cu o marja neta c穰 mai mare, aceasta
fiind un tampon i riscul de afacere. Odata cu deteriorarea condiTiilor
mediului de afaceri, marja ridicata asigura rezerva care sa susTina
ajustarea preTurilor sau cresterea costurilor resurselor utilizate.
O marja ridicata, cu un trend crescator, poate fi asociata cu o
serie de elemente pozitive, singulare sau conjugate, dintre care pot fi
menTionate: a) controlul costurilor si o putere ridicata de negociere cu
furnizorii; b) putere mare de negociere cu clienTii (frecvent it稷nita i
situaTii de monopol sau oligopol); c) efectul pozitiv al economiilor de
scara de care se poate beneficia i anumite sectoare; d) eliminarea
unor activitaTi/produse neprofitabile; e) controlul lanTului de distribuTie
etc. Cresterea ratei marjei nete poate avea si o cauza mai puTin
sanatoasa, cum ar fi, de pilda, reducerea cheltuielilor de cercetaredezvoltare
i domenii cu o rata ialta a schimbarilor (telecomunicaTii,
calculatoare, comerT electronic etc.), ceea ce poate periclita viabilitatea
pe termen lung a firmei i favoarea cresterii profiturilor imediate.
Capacitatea de inovare si de dezvoltare a firmei i perioada previzionata
va fi i mod cert afectata de un control excesiv si neselectiv al
costurilor i direcTii cum ar fi dezvoltarea resurselor umane, cercetare
sau marketing.
AT
CA = indicator de rentabilitate de tip 2, numit si indicator al
managementului activelor, exprimad viteza de rotaTie a activelor
totale i cifra de afaceri (vazarile generate de fiecare leu active
totale) si aratad astfel eficienTa utilizarii activelor. Indicatorul este
specific fiecarei industrii si sector economic, existad sectoare "capital
intensive", care necesita un volum mare de active pentru a putea
funcTiona si a genera vazari (minerit, metalurgie, cai ferate, transport
aerian etc.) si, totodata, sectoare care necesita un volum redus de
active pentru a funcTiona si a genera vazari (comerT, servicii,
producTia de software, consultanTa etc.). Daca industriile de primul tip
au i general rate mai scazute de rotaTie a activelor, celelalte
iregistreaza valori mai mari. O companie dintr-o industrie capitalintensiva
poate beneficia de efectul economiilor de scara, obTinad
marje ridicate, dar o parte semnificativa din numerarul generat va
trebui dirijat spre investiTii noi de capital si pentru menTinerea celor
existente, pentru a putea susTine vazarile viitoare.
Analiza poate fi extinsa prin studiul rotaTiei diverselor elemente
de activ, i special a stocurilor. Intensificarea rotaTiei stocurilor
implica mai puTine active necesare pentru realizarea unui leu vazari.
Un management performant al stocurilor poate susTine cresterea RF a
firmei, fiind astfel unul din determinanTii valorii acesteia.
CP
AT = este un indicator de risc de tip 1 al structurii financiare al
firmei ce exprima gradul de idatorare al acesteia (denumit si levier
financiar sau pārghie financiara). Cresterea acestui indicator mareste
rentabilitatea financiara i condiTiile cresterii gradului de idatorare.
Capitalul 絈prumutat poate susTine extinderea activitaTii firmei prin
lansarea de produse noi sau penetrarea unor pieTe noi, implementarea
unor programe investiTionale, inclusiv achiziTii ale altor afaceri pentru
o integrare orizontala sau verticala.
Pe de alta parte, costul capitalului 絈prumutat afecteaza profitul
net al firmei, scazad astfel rata marjei nete. Totodata, i cazul unei
proporTii mai mari a datoriilor i capital, exista i general itre investitori
percepTia unui risc mai ridicat dec穰 i cazul itreprinderilor
neidatorate sau cu leviere scazute.
Analiza comparativa a evoluTiei RF si a levierului financiar
permite evaluatorului sa iTeleaga contribuTia modificarii structurii
financiare la variaTia rentabilitaTii financiare.
Descoperim astfel ca determinanTi ai valorii firmei rata marjei
profitului net, rotaTia activelor si levierul financiar. Premisele maximizarii
valorii unei afaceri se itrunesc i condiTiile i care fiecare din
acesti trei indicatori au valori ridicate, la extremele superioare ale
sectorului economic al firmei. Daca urmarim o analiza si mai aprofundata
a rentabilitaTii financiare, descompunerea se poate extinde,
rezultad urmatoarea relaTie:
CP
AT
AT
CA
CA
EBE
EBE
PB
PB
PN
Rex , unde:
PB
PN
= indicator de rentabilitate de tip 1 ce arata impactul impozitelor
asupra profitului;
EBE
PB
= indicator de rentabilitate de tip 1 ce arata impactul
cheltuielilor financiare si fiscale asupra profitului;
CA
EBE = indicator de rentabilitate de tip 1 ce exprima rentabilitatea
activitaTii de exploatare, masurad eficienTa acesteia si aratad sanatatea
"operaTionala" a firmei.
3. Rata rentabilitaTii costurilor =
Cheltuieli totale
PN
4. Rentabilitatea capitalului social =
Capital social
PN
5. Rata rentabilitaTii brute a capitalurilor de exploatare =
Capitaluri de exploatare
EBE
Capitalul de exploatare este compus din Capitaluri proprii si
Datorii de exploatare (datorii exigibile pe termen scurt). Arata
rentabilitatea bruta a capitalurilor de exploatare.
Datorii financiare totale
CAF este un indicator de rentabilitate de tip 2
care exprima marja teoretica de care dispune īntreprinderea pentru a
se īndatora.
7. Politica de autofinanTare poate fi apreciata prin analiza
evoluTiei urmatorilor trei indicatori de rentabilitate de tip 2:
7.1. Rata de autofinanTare a imobilizarilor corporale:
Aceasta rata masoara partea finanTarii proprii i investiTiile corporale
ale perioadei.
7.2. Rata de autofinanTare a investiTiilor corporale si financiare.
AutofinanTarea
Imobilizari corporale si financiare achiziTionate
x 100
Masoara gradul de acoperire si investiTiile directe (corporale) si
indirecte (participaTii) din finanTarea proprie.
7.3. Rata de autofinanTare a nevoilor globale de finanTare.
Nevoia de finanTare globala este data de totalitatea investiTiilor
i imobilizari corporale si financiare si nevoile legate de activitatea de
exploatare (variaTia CLN) si de activitaTile de finanTare (rambursarea
datoriilor). AutofinanTarea este o marime absoluta de rentabilitate sau
de miscare care consta i ansamblul resurselor interne obTinute din
activitatea desfasurata care rama la dispoziTia itreprinderii, dupa
remunerarea aporturilor de capital externe, obTinadu-se dupa
scaderea dividendelor distribuite din Capacitatea de autofinanTare
(CAF). Cum legislaTia Romaiei permite achitarea unei cote de
participare la profit catre salariaTii itreprinderii din profitul net, este
just ca si aceasta marime sa se deduca din CAF pentru a determina
AF. O politica de amortizare accelerata (permisa prin Noul Cod Fiscal
AutofinanTarea
Nevoi globale de finanTare
x 100
AutofinanTarea
Imobilizari corporale achiziTionate
x 100
pentru anumite imobilizari corporale) reduce profitul net, dar
amelioreaza autofinanTarea prin decalarea impozitului pe profit.
AF = CAF - Dividende distribuite - Participarea salariaTilor la profit
Indicatorii de activitate (de rotaTie sau de gestiune) masoara
viteza de transformare a activelor i lichiditaTi si viteza de reinoire a
datoriilor, reprezentad semnale importante privind activitatea
itreprinderii evaluate. Indicatorii de gestiune sunt de doua tipuri
principale: 1) viteza de rotaTie (sau numarul de rotaTii) a unui
element de activ/pasiv; 2) durata īn zile a rotaTiei unui element de
activ/pasiv. Cei din primul tip sunt calculaTi ca raport itre fluxul de
rotaTie al perioadei (marime absoluta de rentabilitate care poate fi cifra
de afaceri, veniturile totale, veniturile financiare, veniturile din
exploatare etc.) si elementul de activ/pasiv al carui numar sau viteza
de rotaTie se calculeaza. Ei fac astfel parte din categoria indicatorilor
de rentabilitate de tipul 2:
Viteza de rotaTie = Numarul de rotaTii =
Elementul de activ sau pasiv
Fluxul de rotatie al perioadei
Numarul de rotaTii este deci un numar de ori, care masoara
viteza de rotaTie a elementului de activ sau de pasiv. Se mai numeste si
RotaTia elementului de activ/pasiv (rotaTia stocurilor, creanTelor,
furnizorilor etc.).
Fluxul de rotaTie al perioadei pentru rotaTia stocurilor poate fi
costul de producTie al perioadei, pentru stocurile de produse finite si
de producTie i curs sau, respectiv, costul cu materiile prime, materialele,
consumabilele al perioadei, pentru stocurile de materii prime,
materiale etc.
Pentru creanTe, fluxul de rotaTie al perioadei este Cifra de afaceri.
Pentru furnizori, fluxul de rotaTie al perioadei este dat de
volumul cheltuielilor cu serviciile si achiziTiile de la terTi.
Pentru simplificarea si standardizarea calculelor si pentru a
facilita comparaTia cu indicatorii sectoriali si, respectiv, ai altor
itreprinderi comparabile, mulTi evaluatori calculeaza rotaTiile i
funcTie de cifra de afaceri. Acest flux reprezinta o informaTie mai
accesibila dec穰 fluxurile de rotaTie menTionate mai sus.
Totodata, se poate lucra cu marimile medii ale elementelor de
activ/pasiv sau cu marimile de la sf穩situl perioadei considerate.
Pentru coerenTa, indicatorii se vor construi identic pentru toate firmele
comparate.
Indicatorii de gestiune de tipul al doilea se calculeaza prin
raportarea elementului de activ/pasiv la fluxul de rotaTie al perioadei,
iar raportul se imulTeste cu numarul de zile al perioadei. Din acest
punct de vedere, ei ar putea fi icadraTi i categoria indicatorilor de
risc de tipul 2. Practic, isa, cum Durata unei rotaTii (i zile) a unui
element de activ/pasiv este o alta metoda de exprimare a vitezei de
rotaTie si pentru a respecta principiul unitaTii de raTiune, vom prezenta
acesti indicatori 絈preuna.
Durata unei rotaTii = Nr. zile al perioadei
Fluxul de rotatie al perioadei
Elementul de activ sau pasiv
sau Durata unei rotaTii =
Pentru o luna se lucreaza cu 30 de zile, pentru trei luni cu 90 de
zile, pentru un an cu 360 sau 365 etc. Nu exista isa o standardizare
unanim acceptata i privinTa numarului de zile dintr-un an care sa fie
prins i calcule. Unii analisti adopta o perioada de 360 de zile, i timp
ce alTii opteaza pentru 365 de zile.
Pe baza principiilor prezentate mai sus, se pot calcula viteza de
rotaTie si durata rotaTiei exprimata īn zile pentru orice element de
activ/pasiv, raportat la orice tip de flux de rotaTie al perioadei
analizate.
Este necesar si i cazul diagnosticului financiar-contabil ca,
alaturi de examinarea mediului intern, sa se aprecieze si influenTele
mediului exterior itreprinderii si, 絈preuna cu constatarile facute i
timpul efectuarii acestui diagnostic, sa se stabileasca concluziile adecvate
sub forma punctelor forte, a punctelor slabe, oportunitaTilor si
riscurilor, asa cum sunt prezentate schematic i tabelul care urmeaza:
MEDIUL INTERN MEDIUL EXTERN
Puncte forte (favorabile) datorate:
evoluTiei activitaTii generale, cu
indicarea:
- ritmurilor;
- cauzelor interne;
OportunitaTi: sunt cele favorabile
oferite de piaTa, de conjunctura
economica interna si externa,
facilitaTi fiscale etc.
Numar de zile al perioadei
Numar de rotaTii
MEDIUL INTERN MEDIUL EXTERN
- evoluTiei activitaTilor;
evoluTiei rezultatelor economice:
analizarea cu precizie a principalelor
costuri;
evoluTiei eficacitaTii: volumul,
calitatea, costul factorilor de producTie
(salarii, investiTii);
evoluTiei repartizarii rezultatului
economic: creditori, acTionari,
autofinanTare;
evoluTiei rentabilitaTii economice si a
rentabilitaTii financiare;
evoluTiei lichiditaTii īntreprinderii:
situaTia trezoreriei, cauze, sensul relaTiei
rentabilitate-lichiditate;
evoluTiei nevoilor si resurselor de
finanTare durabile: investiTii industriale
si financiare, variaTia NFR, resursele
externe.
Puncte slabe: nefavorabile, cu indicarea
evoluTiilor negative de la punctele
forte.
Riscuri: sunt inversul celor
prevazute ca oportunitaTi.
Faza de diagnostic (indiferent despre care diagnostic este
vorba) este cruciala pentru o itreprindere, deoarece ajuta la rezolvarea
unor cerinTe necesare i evaluare:
a) definirea problemelor;
b) identificarea principalelor cauze;
c) identificarea altor relaTii semnificative;
d) identificarea c穃pului spaTial si relaTional al problemei;
e) analiza aspectelor prospective ale problemei;
f) analiza potenTialului tehnic, uman si financiar al itreprinderii;
g) coerenTa principalelor elemente identificate cu elementele
proiectului itreprinderii.
Amploarea analizei-diagnosticului depinde si de factori cum ar fi:
a) natura cererii;
b) contextul intervenTiei.
Punctele-cheie ale unei analize-diagnostic (indiferent de tipul
de diagnostic) sunt urmatoarele:
1) centrarea pe elemente esenTiale (consultantul nu se pierde i
amanunte);
2) gasirea si analiza disfuncTionalitaTilor;
3) analiza punctelor tari si slabe ale itreprinderii;
4) analiza tendinTelor de evoluTie i care se iscrie problema
examinata;
5) analiza si clarificarea lanTurilor de cauzalitate, a relaTiilor cauza-
efect;
6) anticiparea evoluTiilor susceptibile de a aparea i sistem, consecinTele
si schimbarile avute i vedere.
Rolul diagnosticului ,indiferent de domeniul la care se refera,
este multiplu si vizeaza cu prioritate sa ajute managerii itreprinderii
sa se distanTeze i raport cu datele aprioric cunoscute si sa treaca la o
faza de elaborare de soluTii inovatoare, care sa 絈bunataTeasca situaTia
itreprinderii.
Dupa faza de diagnostic, trebuie reTinute soluTiile usor de
implementat. La sf穩situl fazei se elaboreaza un raport de diagnostic,
care prezinta principalele elemente cantitative si calitative
identificate.
in cadrul diagnosticului financiar-contabil mai poate fi continuata
analiza pentru a determina:
1) riscul de afacere (cu ajutorul pragului de rentabilitate al
vazarilor; efectul de levier de exploatare sau operaTional);
2) riscul financiar (cu ajutorul efectului de levier financiar);
3) riscul de faliment (global) al firmei (cu ajutorul levierului
global si al metodelor bazate pe scoruri).
Aspecte interesante legate de analiza riscului de faliment
(global) al firmei dezvaluie metodele bazate pe scoruri. Acestea
metode folosesc combinaTii lineare de diversi indicatori, cu un nivel
important de semnificaTie pentru precizarea incapacitaTii de plata a
obligaTiilor angajate. Indicatorilor li se ataseaza coeficienTi diferiTi de
ponderare, i funcTie de importanTa fiecaruia, estimata prin prelucrari
statistice pe esantioane de firme cu probleme financiare si firme -
martor, fara dificultaTi financiare. ObservaTiile istorice se produc de
regula pe intervale lungi de timp, ce pot depasi uneori chiar 15 ani.
Obiectul analizei 精 constituie identificarea combinaTiei lineare optime
de indicatori care sa asigure diferenTierea pe cele doua segmente de
firme.
Pe baza distribuTiei rezultate i urma aplicarii funcTiei scor la
diverse itreprinderi, acestea pot fi clasificate cu o probabilitate
acceptabila sub aspectul riscului de faliment i perioada urmatoare.
Calculul scorului Z pentru o anumita itreprindere se face cu o funcTie
Z, de forma:
Z c I c I c I cnIn , unde:
In = indicatorii selectaTi i urma observaTiilor;
cn = coeficienTii de ponderare a indicatorilor.
MenTionam ca exista o serie de modele internaTionale cunoscute
si utilizate de funcTii scor, itre care menTionam modelul Altman,
modelul Conan & Holder, modelul Centralei BilanTurilor din Banca
Centrala a FranTei etc. Aceste modele vor fi prezentate i partea finala
a acestei parTi a lucrarii. Totodata, exista si specialisti romai care au
realizat modele similare cu cele straine enumerate anterior, dar
adaptate la specificul economiei romaesti, cum ar fi modelele lui Ion
Anghel, Paul Ivoniciu sau Gheorghe Bailesteanu, la care ne vom referi
sintetic i continuare.
Modelul Ion Anghel
Un instrument autohton care se poate dovedi mai util i previzionarea
falimentului companiilor romānesti dec穰 diverse funcTii scor
straine este funcTia scor "A", dezvoltata de dr. ec. Ion Anghel i Teza
sa de doctorat privind Analiza discriminanta si previziunea falimentului,
susTinuta la Academia de Studii Economice, Bucuresti. Construirea
modelului s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale
perioadei (1994-1998) ale unui esantion de 276 de itreprinderi,
distribuite i 12 ramuri din economia romaeasca. Avad i vedere ca
volumul activelor din esantion (1998) a fost de peste 23 de mii de
miliarde lei, iar numarul de salariaTi (1998) era de peste 175 de mii de
persoane, putem considera acest esantion ca reprezentativ pentru
economia naTionala. Analiza capacitaTii de predicTie apriorice a
funcTiei a evidenTiat o rata de succes de 97%, ceea ce confirma rata
ridicata a succesului predicTiei funcTiei A.
A 6,3718X 5,3932X 5,1427X 0,0105X
Cifra de afaceri
Datorii
;X
Active
Datorii
;X
Active
Cash Flow
;X
Venituri
Profit net
X
Daca A < 0 - suntem i situaTia iminenta a falimentului firmei;
Daca 0 > A > 2,05 - suntem itr-o situaTie de incertitudine, ce
poate impune o analiza suplimentara;
Daca A > 2,05 - riscul de faliment este improbabil, starea firmei
fiind buna.
Modelul Paul Ivoniciu
Un alt instrument autohton de previzionare a falimentului
companiilor romānesti, este funcTia scor "I", elaborata de economistul
Paul Ivoniciu. Construirea modelului s-a fundamentat pe analiza
datelor financiare ale perioadei pentru un esantion de peste 50 de
itreprinderi, distribuite i diverse ramuri din economia romaeasca:
I 0,333R 5,555R 0,0333R 0,71429R 1,333R 4R
ATC
FRC
;R6
DTS
Creante D
;R5
DT
CAF
;R4
Creante
VTI
;R3
VTI
CAF
;R2
ATC
VTI
R1
unde:
VTI = venituri totale icasate si icasabile;
ATC = active totale corectate, din care s-au dedus cheltuielile
iregistrate i avans;
CAF = capacitatea de autofinanTare;
CreanTe = creanTe corectate i funcTie de probabilitatea de
icasare si cursul valutar (la cele i valuta);
DT = datorii totale corectate i funcTie de dobazi si penalitaTi
necontabilizate si i funcTie de cursul valutar (la cele i valuta);
D = disponibilitaTi si titluri de plasament, corectate i funcTie de
lichiditate, cotaTii bursiere, curs valutar (la cele i valuta);
DTS = datorii pe termen scurt;
FRC= fond de rulment corectat prin adunarea veniturilor
iregistrate i avans si deducerea cheltuielilor iregistrate i avans.
Interpretarea rezultatelor se face astfel:
Daca I < 0 - suntem i situaTia iminenta a falimentului firmei;
Daca 0 < I < 1,5 - risc ridicat de faliment, cu probabilitate de
faliment itre (64-81)%;
Daca 1,5 < I < 3 - suntem itr-o situaTie de incertitudine, ce
poate impune o analiza suplimentara, cu probabilitate de faliment itre
Daca 3 < I < 4,5 - risc ridicat de faliment, cu probabilitate de
faliment itre (29-46)%;
Daca 4,5 < I < 6 - risc mic de faliment, cu probabilitate de
faliment itre (12-29)%;
Daca I > 6 - riscul de faliment este improbabil, starea firmei
fiind buna, cu probabilitate de faliment itre (0-12)%.
Modelul Gheorghe Bailesteanu
Un alt instrument autohton de previzionare a falimentului
companiilor romānesti, este funcTia scor "B", elaborata de dr. ec.
Gheorghe Bailesteanu.
B = 0.444 G + 0,909 G + 0,0526 G + 0,0333 G
C
P
;G
Creante
CA
;G
RC ChF
PN A
;G
PC
AC
G
, unde:
AC = active curente;
PC = pasive curente;
PN = profit net;
A = amortizare;
RC = ratele de rambursat la credite;
ChF = cheltuieli financiare;
CA = cifra de afaceri;
P = profit;
C = costuri.
Si i cazul acestei metode, interpretarea rezultatului se face astfel:
Daca B < 0,5 - suntem i situaTia iminenta a falimentului firmei;
Daca 0,5 < B < 1,1 - risc ridicat de faliment, zona limitata;
Daca 1,1 < B < 2 - suntem itr-o situaTie de incertitudine, zona
intermediara;
Daca B > 2 - riscul de faliment este improbabil, starea firmei
fiind buna, zona favorabila.
in opinia profesorului universitar doctor Alexandru Gheorghiu
diagnosticul global al firmei se poate realiza utilizad urmatoarele
metode:
ManaTe Daniel, Op. cit., pag. 249-252.
Gheorghiu Alexandru, Analiza economico-financiara la nivel microeconomic,
Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag. 290-302.
1. SWOT (Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats);
2. Roland Berger;
3. A.G. (Alexandru Gheorghiu);
4. CEMATT;
5. Histograma;
6. Scoring (metoda scorurilor).
1. Modelul SWOT, care semnifica puncte tari, puncte slabe, oportunitaTi
si riscuri, este conceput sub forma prezentata i tabelul 4.1.
Exemplificarea din tabelul menTionat poate fi dezvoltata punad
i evidenTa specificul firmei. Din motive de spaTiu sunt prezentate
numai doua componente: resurse si relaTii, dar i mod normal se
completeaza si cu celelalte trei componente. De asemenea, se poate
introduce un sistem de punctaj (de obicei de la 1 la 5), pentru a putea
fixa i final o nota medie. Pentru a aprecia c穰 mai corect, este util a
opera si cu coeficienTi de importanTa si i consecinTa se determina nota
medie ca o medie ponderata dupa relaTia:
I x / x
n
x 1
i
i care:
x , x , xi = parametrii luaTi i considerare, cu nota respectiva;
i = coeficientul de importanTa pe fiecare parametru (sau numarul
de puncte acordat pe fiecare parametru, dupa o anumita scara);
I = nota medie sau punctajul mediu pe firma, care permite
caracterizarea medie a situaTiei firmei.
Tabelul 4.1
Nr.
crt. Componenta Puncte tari Puncte slabe
OportunitaTi
(condiTii
favorabile)
Riscuri
(condiTii
nefavorabile)
1. Resurse:
- umane
Asigurarea cu
personal calificat
pentru producTie
Pondere foarte
redusa a
economistilor
Se pot
recruta tineri
bine pregatiTi
Nivel redus al
salariilor
- mijloace
fixe
Grad ridicat de
dotare cu utilaje
moderne
Grad redus de
utilizare a
utilajelor
TendinTa de
crestere a
cererii pe
piaTa
Accentuarea
concurenTei
Tabelul 4.1 (continuare)
- active
circulante
PosibilitaTi bune
de aprovizionare
Stocuri mari de
produse finite
Idem Scaderea
puterii de
cumparare
- financiare Pondere ridicata a
capitalului propriu
Nivel scazut al
lichiditaTii
PosibilitaTi
de export
Blocaj
financiar,
inflaTie,
dobazi
ridicate
2. RelaTii:
- interne
Buna organizare a
producTiei
DeficienTe i
managementul
desfacerii
O mai buna
organizare
prin
introducerea
unui sistem
informatic
integrat
Competitori
mai bine
organizaTi
- concurenTa in mare masura
producTia este
competitiva
Segmente de
producTie
ramase i urma
Prin activitaTi
de cercetaredezvoltare
pot fi
asimilate noi
produse
Apar multe
firme
particulare
flexibile
- ecologice Sunt rezolvate
majoritatea
problemelor de
poluare
Nerezolvarea
problemelor
legate de
poluare si
valorificarea
deseurilor
Utilizarea
unor fonduri
puse la
dispoziTie de
organisme
internaTionale
InsuficienTa
surselor
pentru
investiTii i
depoluare
2. Modelul Roland Berger este prezentat i tabelul 4.2, pe
exemplul unei firme din ramura construcTiilor de masini. in acest
model, utilizat de firma de consultanTa R.B., componentele sunt:
produse, concurenTa, distribuTie, producTie, financiar si management.
Pe fiecare dintre aceste componente s-au stabilit "criterii" prin care se
fac detalieri pentru a surprinde aspectele esenTiale. in continuare se fac
caracterizari sub forma de itrebari care permit aprecieri printr-un
sistem de punctaj cu note de la 1 (cea mai slaba) la 5 (cea mai buna).
Tabelul 4.2
Apreciere
Criterii Caracterizare
Masurile
principale
necesare
Produse
Calitate/Fiabilitate
Nivel
tehnologic
Gama de
produse
PotenTial
inovativ
Sprijin
extern
Top-level i
segmentele-Tinta?
Top-level i
segmentele-Tinta?
Suficiente sinergii
itre grupele de
produse?
Decalajul
tehnologic poate
fi depasit?
Au fost stabilite
cooperari?
X
X
X
X
X
Realizarea
planurilor de
investiTii i
masini
Continuarea
activitaTilor
curente, inclusiv
a cooperarii
internaTionale
Divizarea
societaTii i doua
unitaTi
independente
ConcurenTa
SituaTia
pieTei
TendinTe
de crestere
Structura
concurenTei
Competitivitate
SituaTia
economica pe
pieTele de
desfacere?
Cresteri pe termen
lung peste/sub
medie?
Nise atractive sau
competiTie directa
acerba?
Marime comparativa
cu concurenTii?
X
X
X
X
DistribuTie
ClienTi
principali
Structura
clienTilor
Know-how
Canale de
distribuTie
Service
Exista ica sau au
fost pierduTi?
Foarte puTini sau
mulTi?
Exista suficient
personal calificat?
Exista canale
externe de distribuTie
eficiente?
Nivelul de service
cerut poate fi
asigurat?
X
X
X
X
X
Marirea
vazarilor
pentru a asigura
o baza de clienTi
Training si
personal
suplimentar
paa la top
management
Marirea
numarului de
distribuitori
Crearea unei
reTele naTionale
de asociaTi
Tabelul 4.2 (continuare)
ProducTie
Amplasamente
Organizare
Infrastructura
Utilaje
Capacitatea
utilizata
Concentrare sau
絈prastiere?
P
ermite un flux de
producTie
eficient?
Moderna, necesita
itreTinere
minima?
Sigure si
eficiente?
Dimensiune
adecvata
activitaTii
viitoare?
X
X
X
X
X
imbunataTirea
limitata a
structurii
Realizarea programului
de investiTii;
i caz de
schimbare se impune
extinderea
activitaTii
Financiar
Vazari
Profit
Active
Capital
Datorii
bancare
Au scazut cu
peste 20% din
A fost atins pragul
de profitabilitate?
Total active
inferior cifrei de
afaceri?
Peste 50% din
active?
Mai puTin de 50%
din cifra de
afaceri?
X
X X
X
X
Management
Comercial
DistribuTie
Cercetaredezvoltare
ProducTie
Poate asigura
restructurarea
fara sprijin
extern?
Poate asigura
restructurarea
fara sprijin
extern?
Poate asigura
restructurarea
fara sprijin
extern?
Poate asigura
restructurarea
fara sprijin
extern?
X X
X
X
Sprijin extern
necesar
Punctaj total/mediu 4 5 14 4 1 Medie 2,8
Categorisire: neviabil economic fara cooperare internaTionala; se recomanda divizarea
societaTii comerciale
Sistem de notare: 1 - nu itruneste deloc criteriile; 5 - itruneste foarte bine criteriile
Dupa aprecieri urmeaza masurile principale considerate necesare
pentru remediere. Aceste masuri servesc ca fundamentare i planurile pe
termen scurt si i strategia financiara a firmei (pe termen mediu si lung).
in final se stabileste o nota medie, avad i vedere ca au fost
notate 28 de criterii, deci:
(4 l) (5 2) (l4 3) (4 4) (l 5)
Nota medie este sub 3, ceea ce reflecta un echilibru fragil. Firma
este caracterizata ca neviabila economic fara cooperare internaTionala
si se recomanda divizarea acesteia pentru a-i creste eficienTa.
3. Modelul Alexandru Gheorghiu (A.G.) este prezentat i
tabelul 4.3.
Tabelul 4.3
Tabelul 4.3 (continuare)
Tabelul 4.3 (continuare)
Tabelul 4.3 (continuare)
Tabelul 4.3 (continuare)
Modelul Alexandru Gheorghiu (A.G.) are urmatoarea divizare a
componentelor cu coeficienTi de importanTa:
financiar 0,18
piaTa si concurenTa 0,14
cercetare-dezvoltare 0,14
produse 0,14
management 0,14
producTie 0,10
comercial 0,10
personal 0,06
Total 1,00
Ca si i alte modele, componenta financiara are coeficientul de
importanTa cel mai ridicat. Cele opt componente sunt divizate i
continuare pe criterii care sa puna i evidenTa cele mai importante
aspecte ale componentei, respective.
Sistemul de notare este diferit faTa de alte modele, i sensul ca se
dau noua note, pe laga cele cinci note (de la 1 la 5) dadu-se si note
care marcheaza jumatatea intervalului (1,5; 2,5; 3,5 s.a.m.d.). Un
asemenea sistem de notare deriva din obiectivul fundamental al firmei,
adica masurarea competitivitaTii pe plan naTional (nota maxima 4), dar
si internaTional (nota maxima 5).
Pentru o Tara ca Romaia, comerTul internaTional si competitivitatea
pe piaTa externa sunt indispensabile asigurarii eficienTei economice
si progresului naTional.
in cazul firmei analizate s-au dat note de 4,5 atunci cad aceasta
a avut rezultate competitive la scara internaTionala, respectiv, 30% din
vazari s-au efectuat pe pieTe externe vestice.
Nota medie generala (3,96) a rezultat din calculul unei medii
ponderate astfel:
(2x3) (10x3,5) (30x4) (8x4,5) (1x5)
Raportarea s-a facut la numarul total de criterii notate (51).
Concluzia generala la care s-a ajuns, avad i vedere sistemul de
notare, este ca agentul economic este viabil i condiTii de competiTie
interna si internaTionala. Aceasta se datoreaza itr-o masura
importanta compartimentului de cercetare-dezvoltare, care, prin
capacitatea sa inovativa, a determinat o restructurare radicala a gamei
de produse, i acord cu cerinTele pieTei interne si externe.
4. Modelul CEMATT (Centrul de Management si Transfer
Tehnologic). Modelul este publicat i cartea Analiza diagnostic a
societaTilor comerciale īn tranziTie, Editura Tehnica, 1994, aparuta sub
coordonarea lui C. MereuTa. Nivelul sintezei globale se prezinta i
tabelul 4.4 astfel:
Tabelul 4.4
Clasificare cu
5 stele
Calificativul
Strategia de restructurare
recomandata
1 stea Faliment mascat
2 stele SituaTie critica
3 stele Echilibru dificil
4 stele Adaptare satisfacatoare
5 stele Viabilitate i medii
Elementele componente, numite DAD (direcTii de analizadiagnostic),
ale diagnosticului global au fost stabilite i numar de sase
si s-au fixat coeficienTi de ponderare astfel:
1) financiar 0,21
2) marketing 0,17
3) tehnologic 0,15
4) calitate 0,17
5) management 0,15
6) resurse umane 0,15
Total 1,00
Diagnosticul financiar a fost 絈parTit i zece subdiviziuni:
■ ponderea capitalului 絈prumutat i raport cu cifra de afaceri;
■ evoluTia fondului de rulment;
■ rentabilitatea activitaTii;
■ rentabilitatea financiara;
■ productivitatea capitalului investit;
■ evoluTia idatorarii nete;
■ remunerarea factorului munca;
■ rata autonomiei financiare;
■ lichiditatea patrimoniala;
■ viteza de rotaTie a stocurilor de producTie.
Fiecare dintre elementele DAD se descompune pentru o analiza
aprofundata. Sistemul de notare este de 1 la 5 si se stabilesc note
medii pe fiecare componenta. Media generala de apreciere a firmei si
de clasificare rezulta dintr-o medie ponderata cu coeficienTi de
importanTa a tuturor mediilor obTinute pe fiecare dintre cele sase
componente DAD.
5. Modelul sub forma de histograma. in tabelul 4.5 vom prezenta
o histograma parTiala, adica numai cu referire la potenTialul financiar, dar
i acelasi mod se poate prezenta pentru toate componentele.
Tabelul 4.5
Stari
Indicatori S
S
S
S
Ki
1. Indicatori de stare
1. Lichiditate generala Foarte mica Mica
Mare Foarte
mare
2. Lichiditate
intermediara
Foarte mica Mica
Mare Foarte
mare
3. TendinTa lichiditaTii la
vedere
Scade brusc
Scade
lent
MenTinere/
crestere
usoara
Crestere 3
Tabelul 4.5 (continuare)
II. Indicatori de gestiune
1. Viteza de rotaTie a
stocurilor
Foarte mica Mica
Mare Foarte
mare
2. Viteza de rotaTie a
creanTelor
Foarte mica Mica Mare
Foarte
mare
3. Viteza de rotaTie a
furnizorilor
Foarte mica Mica Mare
Foarte
mare
4. TendinTa indicatorilor
de valorificare a
resurselor
Scade brusc Scade
lent
MenTinere/
crestere
usoara
Crestere 2
Coloanele de la S la S reflecta o gradare a evaluarii starilor pe
patru trepte. in coloanele i care s-au iscris anumiTi coeficienTi,
acestia au fost stabiliTi fie faTa de o stare normala, fie faTa de un
coeficient prestabilit. De exemplu, la lichiditatea generala, coeficientul
normal este itre 1,8 si 2; un coeficient de 0,45 semnifica lichiditate
mica. La viteza de rotaTie a stocurilor, 0,50 reprezinta jumatate din
viteza normala, care pentru firma data putea fi, de exemplu, de 10
rotaTii (s-au realizat numai 5 rotaTii).
Coeficientul mediu a fost stabilit ca o medie ponderata Tinad
cont de gradul de importanTa (Ki). Coeficientul mediu obTinut, de 0,53,
indica o situaTie de echilibru dificil i care se afla firma (itre S si S
6. Metoda scorurilor (scoring) a fost si este utilizata i special
de catre investitori si creditori ai firmelor, pentru a stabili riscul la care
se expun. FuncTia-scor se bazeaza pe o combinare lineara a unui grup
de indicatori semnificativi, fiecare avad un coeficient de pondere
stabilit pe baza statistica.
Aplicarea metodei presupune observarea pe o perioada mare (de
exemplu, 15 ani) a unui ansamblu de firme format din doua grupe
distincte: una cu dificultaTi financiare si alta cu o activitate normala.
Pentru fiecare dintre cele doua grupe se determina cea mai buna
combinaTie lineara de rate, care sa permita diferenTierea grupelor.
DistribuTia diferitelor scoruri permite clasificarea itreprinderilor
din punctul de vedere al sanataTii financiare. Scorul Z atribuit fiecarei
firme se determina cu ajutorul funcTiei:
Z = a x + a x + a x + ... + anxn, i care:
x = ratele implicate i analiza;
a = coeficienTii de ponderare.
in teoria si practica economica internaTionala au fost elaborate o
serie de modele. Dintre cele mai cunoscute sunt: modelul Altman,
modelul Conan si Holder, modelul Centralei BilanTurilor a Bancii
FranTei etc.
a) FuncTia Z, stabilita de Altman, are urmatoarea formula:
Z = 3,3x + 1,0x + 0,6x + 1,4x + 1,2x , i care:
x = rezultatul curent iaintea impozitarii/activ total;
x = cifra de afaceri/activ total;
x = capitalizare bursiera/絈prumuturi;
x = profitul reinvestit/activ total;
x = activ circulant/activ total.
b) Modelul Conan si Holder pentru itreprinderile industriale se
exprima prin funcTia Z = 0,24x + 0,22x + 0,16x - 87x - 10x , i care:
x = rezultatul brut al exploatarii/datorii;
x = capital permanent/activ total;
x = valori realizabile si disponibile/activ total;
x = cheltuieli financiare/cifra de afaceri;
x = cheltuieli cu personalul/cifra de afaceri.
Riscul de faliment depinde de valoarea scorului. Se disting trei
zone:
■ zona nefavorabila - pentru Z < 4;
■ zona de incertitudine - pentru Z < 9;
■ zona favorabila - pentru Z > 9.
Pe aceasta baza s-a stabilit probabilitatea falimentului i funcTie
de valoarea scorului:
Scor Z Probabilitatea falimentului
Negativ > 80%
0 - 1,5 75 - 80% Zona cu risc mare de faliment
4 - 8,5 50 - 70% Zona de incertitudine
13 15% Zona cu risc redus (favorabila)
c) FuncTia scor stabilita de Centrala BilanTurilor a Bancii
FranTei cuprinde o baterie de opt note cu coeficienTi de ponderare,
astfel:
Z = - l,255x - 2,003x - 0,824x + 5,22lx - 0,689x - l,164x
+ 0,706x + l,408x
i care indicatorii (ratele) si coeficienTii de ponderare stabiliTi pe
baza statistica sunt prezentaTi i tabelul 4.6:
Tabelul 4.6
Numar
rata Denumirea ratei RelaTia de calcul
Coeficient
de
ponderare
R1 Rata cheltuielilor financiare Cheltuieli financiare/EBE - 1,255
R2 Rata de acoperire a capitalului
investit
Capital permanent/Capital
investit
R3 Rata capacitaTii de rambursare a
datoriilor
Capacitatea de
autofinanTare/Datorii
R4 Rata marjei brute de exploatare RBE/CA + 5,221
R5 Durata medie a creditului furnizori (Sold mediu
furnizori/Cumparari de
marfa) x T
R6 Rata de crestere a valorii adaugate (VA - VA )/Va
R7 Durata medie a creditului clienTi Sold mediu clienTi/Vazari
x T
R8 Rata investiTiilor fizice InvestiTii/VA + 1,408
in funcTie de valoarea lui Z se disting trei zone:
■ o zona nefavorabila: Z < - 0,25;
■ o zona de incertitudine: - 0,25 < Z < 0,125;
■ o zona favorabila: Z > 0,125.
Metoda scorurilor completeaza metodele clasice ale analizei
riscului de faliment, fiind o metoda preponderent predictiva. intruc穰
reprezinta metode determinate i alte economii, cu alte caracteristici si
nivel de dezvoltare, predicTiile pe baza funcTiilor scor menTionate mai
sus trebuie privite cu prudenTa si completate cu analiza indicatorilor de
solvabilitate pe termen scurt si lung, cu studiul pragului de
rentabilitate si al efectelor de levier operaTional, financiar si global.
in icheiere, facem observaTia ca i Tara noastra, i perioada
actuala, nu sunt itrunite condiTiile pentru aplicarea metodei scorurilor
cu coeficienTi de ponderare fixaTi i alte Tari, care exprima situaTia
specifica Tarilor respective. Credem ca este mai indicat sa se utilizeze
modelele romaesti la care am facut referire mai iainte, pentru ca Tin
mai bine seama de caracteristicile economiei si firmelor autohtone.
4.2. Sinteza diagnosticelor
Sinteza diagnosticelor are ca scop prezentarea concluziilor
modalitaTii de manifestare a funcTiilor caracteristice activitaTilor itreprinderii
evaluate, rezultate din diagnosticele acestora.
Sinteza diagnosticelor descrie sub o forma tabelara expunerea
criteriilor de apreciere a concluziilor datorate mediului exterior itreprinderii
(oportunitaTi si riscuri) si mediului intern al acesteia (puncte
forte si puncte slabe).
Sinteza diagnosticelor serveste ca baza pentru proiectarea evoluTiilor
viitoare ale itreprinderii si pentru efectuarea unei analize pertinente.
Orice evaluare de itreprindere presupune realizarea unor lucrari
ce pot fi grupate, at穰 dupa importanTa lor, c穰 si dupa ordinea lor
cronologica de realizare, īn doua etape: 1) diagnosticul pentru
evaluare; 2) evaluarea propriu-zisa.
Necesitatea diagnosticarii activitaTii prezente si trecute a itreprinderii
capata o importanTa de prim ordin din punct de vedere al
strategiei de integrare i realitaTile economice contemporane.
Accelerarea construcTiei europene largeste noTiunea de piaTa interna
si, paralel, itareste necesitatea cresterii externe. OperaTiunile sunt cunoscute:
dezvoltarea itreprinderilor strategice sau construirea unei reTele de
alianTe care leaga capitalurile, venind mai apoi sa le cimenteze.
Cunoasterea partenerilor, dar si a concurenTei necesita efectuarea
unui diagnostic asupra posibilitaTilor prezenTei acestora pe o piaTa din
ce i ce mai dinamica si mai complexa.
Aceasta cunoastere a partenerilor, i cazul cesiunii totale sau
parTiale a capitalului unei itreprinderi, le situeaza interesele i direcTii
diferite: daca una din parTi subliniaza potenTialul strategic al itreprinderii,
cealalta parte icearca sistematic sa scoata i evidenTa
slabiciunile si insuficienTele acesteia.
De aceea, solicitarea de catre una sau ambele parTi a competenTelor
expertului evaluator de itreprinderi face ca acesta, pe baza
unui diagnostic obiectiv, sa efectueze evaluarea si sa propuna, cel mai
adesea, o sinteza a intereselor contradictorii si o baza de referinTa i
jurul careia parTile interesate sa ajunga la o tranzacTie echitabila.
in demersul itreprins de expertul evaluator de itreprinderi,
sinteza diagnosticelor 靖 orienteaza etapa urmatoare, a evaluarii
propriu-zise (stabilirea ipotezelor de evaluare, alegerea metodelor,
metodele reTinute, scara valorilor determinate prezentate i raportul
final). in continuare, prezentam un model de sinteza a diagnosticelor
i viziunea CECCAR.
Diagnosticele sunt grupate pe funcTiile itreprinderii, iar i
interiorul acestora sunt iscrise criteriile care au stat la baza efectuarii
diagnosticului respectiv si parametrii estimarii. De pilda, diagnosticul
administrarii sau managementului itreprinderii poate fi efectuat
avad i vedere:
criteriile: 1) organizarea activitaTilor īntreprinderii; 2) conducerea
īntreprinderii; 3) gestiunea (administrarea) resurselor umane;
parametrii luaTi i considerare, care sunt cele patru caracteristici
comune tuturor diagnosticelor: puncte forte, puncte slabe,
oportunitaTi si riscuri.
Pentru estimarea criteriului diagnosticat se acorda fiecarui criteriu
un calificativ de la 1 la 5.
Intervalul de masurare reprezinta, de regula, distanTa dintre un
calificativ de inadaptare totala (sau aproape totala) la cerinTele
actuale ale economiei de piaTa (un punct) si un calificativ de
satisfacere totala a unor cerinTe de nivel ridicat (cinci puncte).
Pentru motivarea acordarii calificativului fiecarui criteriu, se face,
i cadrul sintezei, o scurta descriere a parametrului avut īn vedere; pe
c穰 posibil, descrierea trebuie sa aiba un pronunTat caracter faptic.
Pentru fiecare parametru se stabileste si un grad de importanTa,
caruia 靖 corespunde un coeficient de importanTa (Ki),asa cum
sunt prezentate i tabelul 4.7:
Tabelul 4.7
Grad de importanTa
al calificativului
ConsecinTele neīndeplinirii
calificativului
Valoarea Ki
Foarte important Extrem de grave la nivelul
itregii itreprinderi
Major Grave, isa numai la nivelul
unor compartimente
Secundar Efecte izolate 1
Cartea expertului evaluator, Op. cit., pag. 97-100.
in forma tabelara ceruta de norma, pe linii se iscriu diagnosticele
si criteriile componente, iar pe coloane se iscriu cei patru parametri
luaTi i considerare (puncte forte, puncte slabe, oportunitaTi si riscuri),
cu o scurta descriere a criteriului icadrat i coloana respectiva si cu
iscrierea calificativului estimat (de la 1 la 5), asa cum s-a aratat mai
iainte.
Īn finalul tabelului se īnscriu:
a) suma criteriilor;
b) suma calificativelor acordate criteriului, respectiv, i cadrul
celor patru parametri (convenTional, consideram:
x = puncte forte; x = puncte slabe; x = oportunitaTi; x = riscuri);
c) se procedeaza apoi la ponderarea sumei calificativelor cu
suma criteriilor, adica:
a
x
a
x2
etc.;
d) se face media simpla a calificativelor ponderate i cadrul celor
patru parametri:
a
x
n 1
e) se acorda criteriul de importanTa fiecarui parametru si se face
media ponderata a acestora:
n
n 1
n n
x
x XK
f) se face media simpla a mediilor
d e
, rezultatul fiind
comentat i funcTie de poziTia i care se va afla i cadrul scarii de
estimare a punctajului de la 1 (inadaptarea itreprinderii la condiTiile
de piaTa) la 5 (satisfacerea de catre itreprindere a condiTiilor de piaTa).
Rolul sintezei diagnosticelor este major i efectuarea operaTiilor
necesare evaluarii si, i mod deosebit, i corectarea valorilor contabile
la valorile de piaTa, i scopul determinarii celor doua importante mase
de date,, respectiv, activul net contabil corijat si rata de actualizare
utilizata i metodele de evaluare bazate pe venit.
4.3. Elaborarea bilanTului economic
Valoarea contabila a unei īntreprinderi se regaseste, i totul
sau i parte, i noTiunea de activ net, iTeles ca diferenTa itre ceea ce
ea poseda (elementele de activ) si ceea ce ea datoreaza (pasivul
exigibil).
Regulile contabile de iregistrare (costul istoric) si sinteza lor,
bilanTul contabil, nu permit iTelegerea corecta a realitaTii economice
si financiare a itreprinderii, iar valoarea neta contabila nu reflecta
dec穰 imperfect valoarea economica reala.
Sinteza diagnosticelor releva manifestarea reala a funcTiilor
itreprinderii si evidenTiaza realitatea lor economica si financiara.
Expertul evaluator de itreprinderi, Tinad seama de aceasta
realitate, va pune de acord - extracontabil - aceasta realitate cu
realitatea (istorica) a bilanTului contabil, corijad corespunzator
elementele de activ, de pasiv si ale contului de profit si pierdere cu
efectele + ale acestor ajustari. in final, va elabora un bilanT si un cont
de profit si pierdere economice, care vor oferi masa de date necesara
aplicarii metodelor de evaluare.
inainte de a proceda la analiza si corectarea, pe baza diagnosticelor
respective, a elementelor ce compun patrimoniul itreprinderii
de evaluat, se va proceda la o sortare a acestora, 絈parTindu-le i
elemente necesare exploatarii si elemente care nu sunt necesare
exploatarii. Pentru efectuarea corecTiilor la situaTiile financiare, trebuie
respectate prevederile GN6 Standard InternaTional de Practica
īn Evaluarea Īntreprinderii. in continuare, prezentam o varianta
simplificata a procesului de elaborare a bilanTului economic, dupa
modelul CECCAR, invocat i lucrarea de faTa, model care nu cuprinde
dec穰 o parte din multiplele ajustari, corecTii ce se fac i aceasta
activitate, conform standardului de profil precizat anterior.
GN 6 - Standard InternaTional de Practica īn Evaluarea Īntreprinderii
(revizuit i 2005) i Standardele InternaTionale de Evaluare, EdiTia a saptea,
2005, ANEVAR-IROVAL, format electronic (CD), Bucuresti, 2006, pag. 217-222.
Se considera a fi necesare exploatarii acele elemente care:
participa la obTinerea rezultatului exploatarii;
asigura continuitatea exploatarii;
se evalueaza la valoarea de piaTa, mai puTin uzura sau deprecierea
lor.
Se considera a fi nenecesare exploatarii acele elemente care:
nu participa la obTinerea rezultatului exploatarii;
pot fi vadute fara a afecta exploatarea;
se evalueaza la valoarea realizabila neta;
constituie pentru itreprindere si eventualul cumparator o
trezorerie latenta, dar disponibila.
Corijarea elementelor nenecesare exploatarii:
Imobilizari necorporale de o anumita factura, care nu itrunesc
cerinTele prevazute de standardele de profil (cum sunt cheltuieli de
constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare etc.);
Imobilizari corporale nefolosite i activitatea de exploatare
(cum ar fi unele terenuri sau mijloace fixe);
Trezorerie mascata (stocuri excedentare, nevandabile);
Alte active neutilizate i activitatea de exploatare (cheltuieli
iregistrate i avans, alte active considerate nonvalori etc.);
Cheltuieli cumulate pentru provizioane (daca sunt sub sau
supraevaluate).
DiferenTele itre valoarea contabila si valoarea de piaTa sau alte
valori adecvate la care se evalueaza aceste elemente vor influenTa
soldul contabil (prin operaTii extracontabile) al contului de rezultat net.
Corijarea elementelor necesare exploatarii:
Imobilizari necorporale, dupa caz, cu valoarea de piaTa sau
alte valori adecvate, dupa caz (mai puTin uzura sau prin metode de
rentabilitate sau combinate);
Imobilizari corporale: substituirea valorii contabile nete cu
valoarea de piaTa sau alte valori adecvate (mai puTin amortizarea
cumulata);
Imobilizari financiare: substituirea valorii contabile a titlurilor
de participare cu valoarea estimata pentru un titlu, Tinad seama de
valoarea contabila a capitalului propriu al societaTii emitente sau de cursul
bursei pentru cele cotate;
Stocuri: cu valoare de piaTa, valoarea realizabila sau alte valori
adecvate, dupa caz;
CreanTe clienTi: i principiu, cu valoarea reala contabila
actualizata;
InvestiTii financiare pe termen scurt: i general dupa
aceleasi reguli ca si imobilizarile financiare;
Datorii: la valoarea de piaTa sau alte valori adecvate; daca nu
exista provizioane pentru riscuri si cheltuieli aferente dobazilor si
penalizarilor cuvenite creditorilor, se va calcula corespunzator
valoarea acestora; sumele datorate asociaTilor nu pot fi considerate
capitaluri proprii;
Examinarea conturilor din afara bilanTului (angajamente
primite sau date si alte conturi din afara bilanTului) si reintegrarea
corespunzatoare i contul de rezultate, dupa caz.
DiferenTele dintre valorile contabile si valorile corijate vor fi
reintegrate corespunzator - tot extracontabil - i bilanT si i contul de
rezultat net.
in baza acestor operaTii de ajustare se va proceda la elaborarea:
bilanTului economic;
contului de rezultat net economic.
Aceste doua elemente de sinteza economica vor constitui baza
determinarii:
activului net corijat;
ratelor de actualizare sau capitalizare;
indicatorilor utilizaTi īn abordarea prin piaTa.
Exemplificare dupa un model al CECCAR:
FOAIE DE LUCRU
S.C. ALFA S.A. DOSAR 7 COD REF. D.1.
itocmit: 06.11.2xxx
Corijarea valorilor contabile;
Document utilizat = bilanT contabil;
Scop: elaborarea bilanTului economic;
Lucrari efectuate:
Exemplul a fost preluat din lucrarea Cartea expertului evaluator,
Editura CECCAR, Bucuresti, 2003, pag. 103-109, cu precizarea ca s-a utilizat
ca unitate monetara RON-ul.
Elemente patrimoniale
ACTIV Necesare
exploatarii
Nenecesare (din
afara) exploatarii
IMOBILIZĂRI
Valoarea de ilocuire neta 7.696 lei
Necorporale
- cheltuieli de cercetare 119 lei
Corporale
- hala neutilizata, complet amortizata
nr.inv. abc
- neutilizate 1.300 lei
nr.inv. xyz
nr.inv. zdy
Valoare de ilocuire neta 7.577 lei
Minus activele nenecesare 1.300 lei
Valoare corijata neta 6.277 lei
Minus valoare contabila neta 4.818 lei
DiferenTe evaluare 1.459 lei
Elemente patrimoniale
STOCURI Necesare
exploatarii
Nenecesare (din
afara) exploatarii
Valoarea de ilocuire neta 1.300 lei
Depreciate reversibil -205 lei
Greu vandabile -580 lei
Valoare corijata neta 515 lei
Valoare contabila neta 1.285 lei
DiferenTe evaluare -770 lei
CLIENłI
Valoarea actuala neta 20.326 lei
- clienTi incerTi -850 lei
Valoare corijata neta 19.476 lei
Valoare contabila 20.326 lei
DiferenTe evaluare -850 lei
ALTE CREANłE 41 lei
CHELTUIELI iN AVANS 364 lei
405 lei
Elemente patrimoniale
PASIV Necesare
exploatarii
Nenecesare (din
afara) exploatarii
DATORII
FURNIZORI
Valoare contabila 7.306 lei
Penalizari 800 lei
Valoare corijata 8.106 lei
DiferenTa evaluare 800 lei
Elemente patrimoniale
Necesare
exploatarii
Nenecesare (din
afara) exploatarii
ALTE DATORII
Valoare contabila 10.540 lei
Dobazi si penalizari 1.060 lei
Valoare corijata 11.600 lei
DiferenTe evaluare 1.060 lei
ComponenTa diferenTelor de evaluare
Imobilizari 1.459 lei
Stocuri -770 lei
ClienTi -850 lei
Alte creanTe si cheltuieli i avans care sunt
nenecesare (i afara) exploatarii -405 lei
Total diferenTe evaluare: -566 lei
Afectarea profitului
Valoarea contabila a profitului 1.117 lei
Minus penalizari latente = 800 + 1.060 -1.860 lei
Valoare corijata a profitului (care a devenit
pierdere):
-743 lei
Denumiri si metode de determinare a activului net corijat
Valoarea matematica = Activul total 26.323 lei
Valoarea intrinseca = ANC 1.706 lei
sau
Valoarea patrimoniala propriu-zisa
sau
SituaTia neta patrimoniala
Activul net corijat se determina prin:
METODA SUBSTRACTIVĂ
Valoarea matematica = 26.323 lei
Minus datoriile = -24.617 lei
ANC = 1.706 lei
METODA ADITIVĂ
Capitalurile contabile proprii si soldurile influenTelor
evaluarii:
4.132 lei
Minus profitul transformat i pierdere -1.117 lei
Plus pierderea -743 lei
Plus diferenTele negative de evaluare -566 lei
ANC 1.706 lei
BILANł CONTABIL
lei
ACTIV PASIV
ACTIVE IMOBILIZATE 4.818 DATORII
iMPRUMUTURI PE
TERMEN LUNG
FURNIZORI 7.306
ACTIVE CIRCULANTE ALTE DATORII 10.540
ALTE OBLIGAłII 1.615
STOCURI 1.285 CREDITE PE TERMEN
SCURT 2.063
CLIENłI 20.326 DATORII TOTALE 22.757
ALTE CREANłE 364 CAPITAL SOCIAL 500
REZERVE 188
DISPONIBIL 55 REZULTAT REPORTAT 2.327
CHELTUIELI iN AVANS 41 PROFIT (PIERDERE) 1.117
CAPITALURI PROPRII 4.132
TOTAL ACTIV 26.889 TOTAL PASIV 26.889
BILANł ECONOMIC
lei
ACTIV PASIV
ACTIVE
IMOBILIZATE
6.277 DATORII
iMPRUMUTURI PE
TERMEN LUNG 1.233
FURNIZORI 8.106
ACTIVE CIRCULANTE ALTE DATORII 11.600
ALTE OBLIGAłII 1.615
STOCURI
CREDITE PE TERMEN
SCURT 2.063
CLIENłI 19.476 DATORII TOTALE 24.617
DISPONIBIL 55 CAPITAL SOCIAL 500
REZERVE 188
REZULTAT REPORTAT 2.327
PROFIT (PIERDERE) -743
DIFERENłE EVALUARE
CAPITALURI PROPRII 1.706
TOTAL ACTIV 26.323 TOTAL PASIV 26.323
ACTIV NET CORIJAT
ACTIV = 26.323 lei
DATORII = 24.617 lei
AC corijat (ACTIV - DATORII) = 1.706 lei
|
