Declinul economiei SUA sub impactul crizei financiare mondiale

Declinul economiei SUA sub impactul crizei financiare mondiale

1.1. Societatile transnationale si statul natiune

Compararea societatilor transnationale cu natiunea nu reprezinta o figura de stil. Aceasta relatie poate fi privita din trei puncte de vedere, si anume: relatiile cu tarile de origine, relatiile cu tarile gazda si raportul stat – corporatie in conditiile in care forta economica si influenta marilor corporatii depaseste puterea economica a multor state, unele dintre ele chiar dezvoltate. Pentru a ramane si a actiona ca o entitate, o firma transnationala trebuie sa coordoneze si sa controleze activitatile sale in medii diverse si sa adopte decizii care pot fi benefice sau nu pentru tarile respective .

Relatiile cu tarile de origine sunt, in cea mai mare parte, relatii de parteneriat. Prin extinderea dincolo de granitele propriei tari, marile firme duc cu ele valorile culturale, obiceiurile de consum ale tarii de origine. McDonalds, Coca Cola sau Levis reprezinta in ultima instanta America si visul american intr-o alta maniera. Universalizarea limbii engleze se datoreaza intr-o foarte mare masura corporatiilor americane si britanice, care au „fortat” consumatorii sa invete limba produselor pe care le consumau sau doreau sa le consume. Coca Cola l-a inventat pe Mos Craciun in costum rosu, iar astazi nimeni nu-si poate imagina un altfel de Mos Craciun.

Beneficiile tarilor de origine nu se rezuma la exportul de imagine. Transnationalele repatriaza sume importante din tarile gazda, investesc sume foarte mari in componenta de cercetare dezvoltare, care ramane cel mai adesea cantonata in tarile de origine Astfel, conform surselor OCDE, in anul 1999, cheltuielile brute pentru cercetare dezvoltare, ca pondere in PIB, efectuate de sectorul intreprinderilor, era de 3% in Suedia, 2% in Japonia, 2% in SUA, 1,7% in Germania, 1,4% in Franta, 1,3% in Marea Britanie.

Daca avem in vedere ca o firma se internationalizeaz 232j93c 59; abia atunci cand atinge un anumit grad de maturitate pe piata interna, maturitate ce reprezinta un anumit nivel al concentrarii capitalului, o gama de produse de calitate ridicata, un management performant, capabil sa-si asume riscuri in mediul international, se poate trage concluzia ca expansiunea corporatiilor este expresia competitivitatii economiilor tarilor de origine, acel atribut esential al competitivitatii natiunilor de care vorbea Michael Porter.

Interesele societatilor transnationale corespund cel mai adesea cu cele ale tarilor de origine. Prin internationalizarea firmelor, fiecare tara isi extinde, practic, influenta in tara sau zona respectiva. Prin intermediul societatilor transnationale, tarile de origine controleaza, practic economiile multor tari. Se aprecia ca la inceputul anilor 90 peste 60% din industria canadiana era controlata de companiile americane. Si daca se face comparatia cu tari in dezvoltare, dependenta economiilor acestor tari de marile firme este si mai mare.

Intre activitatile companiilor transnationale si concentrarea pietei exista, de regula, o relatie pozitiva. Extinderea firmelor dincolo de granitele propriei tari implica internationalizarea firmei intr-un mediu ce apartine atat tarilor dezvoltate, cat si tarilor in dezvoltare.

Transnationalizarea vietii economice are un rol hotarator in procesul de globalizare.Prin trasaturile sale,o societate transnationala are drept cuvant de ordine expansiunea.Ea tinde sa se dezvolte atat in largime,cat si in adancime.Corporatiile transnationale au demonstrat ca au capacitatea sa ’’ transgreseze frontierele nationale ,avand drept scop final sa devina firme globale, care sa produca bunuri globale.

Indiferent daca tarile gazda sunt tari dezvoltate sau tari in dezvoltare, efectele pozitive pe care le au implantarile in strainatate asupra acestora sunt urmatoarele:

cresterea numarului locurilor de munca,

cresterea volumului exporturilor si a productiei interne, mai ale daca tara de implantare are o pozitie strategica si poate constitui o baza pentru exportul si in regiune,

transformarea si innoirea industriala in tara gazda, prin modernizarea productiei, transfer de tehnologie, crearea de noi ramuri industriale etc.,

cresterea veniturilor, ca urmare a salariilor platite angajatilor, dar si a cresterii veniturilor incasate de catre stat, din impozite,

noi practici de management, instruirea personalului si ridicarea nivelului de calificare a fortei de munca,

cresterea concurentei, cu efect asupra reducerii costurilor, introducerea produselor noi, cresterea calitatii si perfectionarea tehnicilor de vanzare,

efectul de antrenare asupra intregii economii, ca urmare a antrenarii si celorlalte ramuri din economie la producerea bunului respectiv.

Efectele pozitive ale implantarilor firmelor in strainatate, din perspectiva tarilor gazda, sunt demonstrate, de altfel, de politicile sustine ale tarilor, in special din partea tarilor in dezvoltare, de a atrage investitii straine directe. In cazul tarilor in tranzitie, de exemplu, volumul investitiilor straine a constituit si inca mai constituie un criteriu de eficienta a economiei respective.

Cele mai mari si mai multe companii transnationale provin din Statele Unite ale Americii. Performantele acestor economii, infrastructura moderna, avansul tehnologic si spiritul antreprenorial, sustinut de o economie de piata si o democratie ce a permis dezvoltarea si punerea in practica a ideilor novatoare au facut din aceasta tara mediul cel mai prielnic pentru aparitia si dezvoltarea fara precedent a fenomenului corporatist.

Conform UNCTAD, institutia cea mai specializata in domeniul cercetarii tranzactiilor internationale si a impactului acestora pentru diferite grupuri de tari, companiile transnationale (STN) sunt intreprinderi alcatuite din una sau mai multe firme-mama si filialele acestora in strainatate. Firma-mama este o intreprindere care controleaza activele altor entitati in tari diferite de tara sa de origine, de obicei prin detinerea unei ponderi din totalul actiunilor acestora

(ponderea necesara variaza, fiind considerata peste 10% in SUA si peste 25% in Uniunea Europeana). Filiala din strainatate este o intreprindere in cadrul careia un investitor rezident in alta tara detine un pachet de actiuni care ii ofera posibilitatea de decizie si control si participarea directa la conducere.

Potrivit raportului World Investment Report (1997) numarul STN era estimat la cca 44500 firme cu aproape 280000 filiale care controleaza mai mult de o treime din activitatea sistemului privat mondial.

Date mai recente arata cresterea intr-un ritm vertiginos a STN si filialelor. In economia mondiala in anul 2002 sunt peste 63000 STN cu peste 820000 filiale raspandite in intreaga lume , acoperind toate domeniile de activitate. Dupa calculele noastre in numai cinci ani STN au crescut cu 28%, iar filialele cu aproape 66%. Dar peste 90% din STN isi au sediul in tarile Triadei. Topul celor 100 din cele mai mari este astfel distribuit : 49 se afla in Europa Occidentala, 26 in SUA, 18 in Japonia, 2 in Australia, 2 in Canada, 2 in China, cate 1 in Mexic si Venezuela. Din punct de vedere istoric se pot distinge mai multe etape in aparitia si dezvoltarea spectaculoasa a companiilor transnationale.

a) Inainte de 1945: primele extinderi internationale

In primele decenii ale secolului XX, numarul intreprinderilor industriale moderne din SUA era considerabil mai mare decat cel din Marea Britanie sau Germania, celelalte puteri industriale ale lumii. Inca dinaintea primului razboi mondial, anumite companii americane realizasera investitii directe in afara granitelor nationale.

Una dintre primele companii americane ce s-a extins pe plan international a fost Standard Oil Trust, urmata de Ford , care si-a deschis cateva filiale straine inainte de 1914. Alte companii care au efectuat investitii extinse in strainatate au fost General Electric si Vacuum Oil (predecesoarea firmei Mobil).Dupa 1914 acest proces s-a accelerat marindu-se influenta companiilor transnationale americane.

Acest proces se explica prin dimensiunea mare a pietei locale si in cresterea standardului de viata in SUA, care au dus la proliferarea companiilor moderne, integrate. Pe masura ce firmele americane adoptau o organizare bazata pe divizii operationale multifunctionale autonome ,infiintau si o filiala sau o divizie internationala care se ocupa cu managementul si dezvoltarea activitatilor externe. Marile firme americane s-au transnationalizat datorita multiplicarii pietelor de desfacere interne si internationale impuse de primul razboi mondial, inclusiv sub influenta tehnicii militare. Firmele americane si-au perfectionat totodata managementul international, organizand ceea ce s-au numit ' divizii operationale'' in filialele create.

In prezent,una dintre dilemele politicii manageriale specifice societatilor transnationale consta in determinarea raportului optim intre un proces decizional centralizat si unul descentralizat.

Refacerea economica la care a trecut Germania, descompunerea

Imperiului Austro-Ungar, necesitatea satisfacerii nevoilor (cerere amanata) in tarile combatante, au dat un nou impuls economiei americane si procesului de transnationalizare, un mare numar de firme americane si apoi si vest-europene creandu-si filiale in strainatate. General Electric a creat o divizie internationala in 1919, Standard Oil in 1927, iar General Motors ( care infiintase o companie de export inca in 1911) si-a consolidat operatiunile pe piata europeana prin achizitia firmelor Vauxhall din Anglia (1925) si Adam Opel din Germania (1929), precum si pe piata Americii Latine prin crearea unei filiale General Motors in Brazilia (1925).

La nivelul anului 1939, filialele straine ale companiei IBM realizau deja cca 12,5% din vanzarile sale totale. Aceste filiale infiintate de companiile americane in strainatate inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial au constituit baza de dezvoltare a operatiunilor internationale in perioada postbelica.

Compania Anglo-Persian Oil (in prezent British Petroleum) a deschis filiale in Europa in perioada interbelica, partial prin achizitionarea unor filiale ale companiilor petrolifere germane.

b) 1945-1959: perioada dominatiei companiilor americane

Patrunderea masiva a firmelor americane in Europa la sfarsitul anului 1950 se datoreaza reconstructiei europene. In perioada postbelica, firmele americane si-au continuat expansiunea internationala, bazandu-se pe o piata locala bine dezvoltata, pe marea lor capacitate productiva si pe structuri solide de management.

La fel ca si inainte de 1945, majoritatea companiilor care infiintau filiale in strainatate apartineau unor domenii precum industria petroliera, chimica, alimentara, constructiile de masini si echipamentele electrice. Dominatia americana din anii '50 este demonstrata de faptul ca in 1959 intre primele 50 de companii transnationale ale lumii figurau 44 americane si numai 6 europene: Royal Dutch/ Shell si Unilever (ambele de provenienta anglo-olandeza), British Petrolium si Imperial Chemical Industries (Marea Britanie), Nestle (Elvetia) si Philips (Olanda).

Aceste sase companii europene si-au revenit repede dupa razboi si au reusit sa se dezvolte intr-un ritm mai accelerat decat multe din firmele americane.

c) 1960-1974:   perioada dezvoltarii europene

Principalele companii transnationale europene au crescut spectaculos in aceasta perioada, astfel incat in 1974 in clasamentul celor mai importante 50 de companii transnationale din lume se aflau 20 de firme europene. Celor sase deja existente li s-au adaugat firme precum Siemens, Daimler-Benz,Volkswagen, Fiat, BASF, Hoechst, Bayer, Renault, British-American Tobacco.

Aceasta crestere in dimensiune a firmelor europene a fost insotita de o

diversificare a activitatii lor, multe companii extinzandu-si gama de productie si acoperirea internationala. Philips a inceput restructurarea activitatilor sale productive, Bayer a trecut printr-o reorganizare transformandu-se intr-o companie multidivizionala, iar Fiat, beneficiind de un sprijin guvernamental substantial s-a extins rapid, devenind un conglomerat cu divizii autonome.

Companiile americane si-au intensificat la randul lor eforturile de extindere internationala. Procter & Gamble de exemplu a infiintat in 1963 Centrul Tehnic European cu scopul de a sprijini si coordona activitatile sale pe piata europeana. Totusi, numarul firmelor americane aflate in topul primelor 50 de transnationale din lume a scazut de la 44 (in etapa anterioara) la 24, declin explicat prin expansiunea accelerata a firmelor europene, dar si prin recesiunea din anii '70 care a determinat restrangerea operatiunilor internationale ale multor companii puternice cu baza in SUA.

Structura multidivizionala a companiilor americane a suferit modificari, departamentele internationale care pana atunci coordonau si monitorizau activitatile internationale fiind inlocuite cu divizii constituite pe criterii geografice sau pe produs.

d) 1975-1989: perioada expansiunii companiilor asiatice

Anii '70-'80 au constituit o etapa in care companiile europene si-au diversificat activitatea, transformandu-se in companii transnationale organizate pe produs, in timp ce companiile americane au trecut printr-un proces de restructurare a productiei si a marketingului prin intermediul diviziilor internationale, iar firmele japoneze si - mai tarziu- cele sud-coreene, s-au extins cu rapiditate pe plan international. Astfel, in 1989 structura primelor 50 de companii transnationale ale lumii cuprindea 21 de companii europene, 17 americane si 12 asiatice.

In special anii '80 au adus cu sine schimbari organizatorice majore, accelerate de tendintele integrationiste ce se manifestau in comertul international. Marile companii americane si-au intarit pozitia internationala prin restructurarea productiei si activitatilor de vanzare la nivel regional iar firmele europene si-au intensificat eforturile de diversificare (unele ca Philips sau Imperial Chemical Industries, care operau ca grupuri constituite pe criterii geografice au inceput sa se ransforme treptat in transnationale organizate pe produs .Deceniul 1970- 1980 a constituit perioada care a urmat dupa boom-ul postbelic prelungit. In noua perioada s-a revenit la o dezvoltare economica ciclica si la inlocuirea sistemului monetar international bazat pe aur-devize cu fluctuatia libera, necontrolata a monedelor in functie de factori conjuncturali, fluctuatie avantajoasa pentru dolarul american.

Tot in acest deceniu s-a declansat criza petroliera cand OPEC a ridicat excesiv pretul titeiului. Intre 1973-1975 a avut loc o puternica recesiune a carei caracteristica principala a fost fenomenul de stagflatie. Aceasta criza a generat probleme dificile corporatiilor transnationale atat celor energetice, de productie, de desfacere cat si celor financiare.

e) 1990 -pana in prezent : explozia fuziunilor si achizitiilor

Inceputul ultimului deceniu al secolului XX pentru firmele Caterpillar, Du Pont, Xerox General Motors, IBM, Philips, Matsushita, se caracterizeaza printr-un val de fuziuni si achizitii internationale ( pe orizontala, pe verticala si conglomerate).

Majoritatea acestor operatiuni au avut loc in sectorul bancar, cel de asigurari, in industria chimica, farmaceutica, de automobile si de telecomunicatii si au avut ca obiect restructurarea globala sau pozitionarea strategica a firmelor implicate pe piata. Multe din fuziunile realizate au dus insa mai mult la o crestere a dimensiunii pietei si mai putin la efecte de sinergie sau la eficientizarea activitatii, fiind confruntate cu divergente organizatorice interne sau cu dificultati financiare (cazul firmei Rover achizitionata de BMW sau al firmei Chrysler intrata in fuziune cu Daimler-Benz).

La nivelul anului 2000, dintr-un clasament al celor mai puternice 1000 de companiii din lume, rezulta ca 485 dintre ele, adica aproape jumatate apartin SUA. General Electric se situeaza in continuare pe primul loc in lume dupa valoarea de piata a actiunilor. In ceea ce priveste clasamentele intocmite dupa cifra de afaceri si profit, Exxon Mobil le conduce pe amandoua, atat in urma fuziunii celor doua companii in 1999, cat si datorita conjuncturii favorabile a petrolului, realizand un profit exorbitant de 17,7 miliarde de dolari.

General Motors, obisnuita locului intai a ultimilor ani in topul cifrei de afaceri , a fost detronata ca urmare a vanzarilor mai slabe.

Companiile americane ocupa primele pozitii la nivel mondial. Ele detin locul intai dupa cifra de afaceri in multe domenii de activitate: aeronautica (Boeing), computere (IBM), software (Microsoft), spectacole (Walt Disney), automobile (General Motors), petrol (Exxon Mobil), farmaceutice ( Merck ), cosmetice ( Procter & Gamble). In comparatie cu companiile americane ,cele europene si-au pastrat suprematia in doar cateva domenii-cheie, cum ar fi industria chimica (BASF) si cea a materialelor de constructii (Saint Gobain), in timp ce companiile japoneze detin pozitia fruntasa in domenii precum industria electronica (Hitachi), siderurgie (Nippon Steeel), telecomunicatii (NTT) si comert (Mitsubishi).

Revenirea puternica a firmelor americane in top, care au devansat in competitivitatea internationala multe din firmele europene s-a bazat in primul rand pe o concurenta mai acerba pe piata interna, care a stimulat firmele sa inoveze si sa perfectioneze continuu si pe unele practici de munca mai flexibile, legislatia in domeniul muncii fiind considerata prea rigida in tarile Uniunii Europene si in Japonia.

Examinand tendintele concentrarii activitatii STN pot fi definite elementele distinctive ale acestui proces, mai importante fiind urmatoarele:

expansiunea continua a STN, ale caror active totale au inregistrat un ritm superior dinamicii PIB mondial si comertului international.

- extinderea geografica si schimbarea raporturilor de putere dintre tarile ce initiaza activitati transfrontaliere. Triada SUA, Japonia si Uniunea Europeana, continua sa ocupe un loc de frunte, din care provin cele mai multe STN. Lor li s-au adaugat in ultimele decenii tarile in dezvoltare: Brazilia, Mexic, Rusia, China, Venezuela, Africa de Sud.

- STN continua sa fie prezente in ramurile cheie ale industriei - automobile, produse electrotehnice si electronice, dar ultimele decenii marcheaza patrunderea lor masiva in sfera serviciilor prin achizitionarea si dezvoltarea unor retele hoteliere si restaurante, telecomunicatii,

2.3. Gigantii economici SUA –in recesiune

Economia Statelor Unite s-a aflat in recesiune economica pe tot parcursul anului trecut. Dezvaluirea oficiala a Washingtonului a afectat serios bursele, ca si pretul petrolului, care a scazut la sub 50 de dolari pe baril.Statele Unite se afla in recesiune economica din decembrie 2007, potrivit raportului dat publicitatii de Biroul National de Cercetare Economica (National Bureau of Economic Research, NBER). Raportul este realizat de o organizatie americana privata, considerata insa cea mai competenta sa analizeze momentul de intrare al SUA intr-o recesiune, deoarece rolul sau este de a stabili in mod oficial inceputul si finalul ciclurilor economice. Desi una din definitiile recesiunii economice este contractarea economiei (scaderea Produsului Intern Brut - PIB) timp de 2 trimestre consecutive, modul de analiza al comitetului citat a luat in considerare factori economici mai complecsi, printre care nivelul somajului, venitul personal real, productia industriala, vanzarile de retail, etc. Ỉn urma analizarii acestor date, documentul precizeaza ca economia americana s-a aflat in crestere economica timp de 73 de luni, incepand din noiembrie 2001, insa este oficial in recesiune economica din decembrie 2007, cand somajul a inceput sa creasca, si a continuat sa creasca in mod constant pana in prezent.

Rata somajului a urcat pana la 6,5% in luna Octombrie,inregistrand cel mai mare nivel din ultimii 14 ani .Anul acesta au fost eliminate nu mai putin de 1,2 milioane de functii,iar analistii se asteapta ca, in 2009 ,rata somajului sa ajunga la 8% relateaza A.P.Toate acestea ii fac pe multi economisti sa sustina ca aceasta este cea mai grava recesiune a SUA de la inceputul anilor ‘ 80 pana in prezent.

Evolutia ratei somajului in SUA 1988 - 2008

Sursa : www. FINANTARE .-RO

Cat priveste PIB-ul american, acesta a scazut in cel de-al treilea trimestru al anului (iulie-septembrie) cu 0,3 % fata de trimestrul anterior, iar analistii se asteapta ca in ultimul trimestru (octombrie-decembrie) PIB-ul sa se diminueze intr-un ritm chiar si mai dramatic. Scaderea celui de-al treilea trimestru al PIB-ului american a fost cea mai drastica inregistrata in SUA in ultimii sapte ani.Biroul National de Cercetare Economica nu a dat estimari cu privire la durata de timp in care SUA vor ramane in recesiune, insa a atras atentia ca sectorul manufacturier este cel mai afectat de criza economica din SUA, deoarece acest sector inregistreaza cea mai mare scadere din anul 1982 si pana in prezent.

Recesiunea in sistemul bancar a decurs dupa principiul dominoului  :primul faliment mare al acestei crize a venit in 2 aprilie 2007 cand New Century Financial a cerut protectie sub legea falimentului .Institutia financiara americana a acordat un volum masiv de imprumuturi imobiliare cu grad ridicat de risc In 16 martie 2008 IP Morgan Chase acizitioneaza aproape falimentara Bear Sterns.Pe 11 iunie 2008,o agentie federala americana preia controlul Indy Mac,o banca ce acorda credite imobiliare fara sa ceara adeverinte de venit .Guvernul american preia controlul gigantilor creditelor ipotecare Fannie Mae Mac pe 6 septembrie.Pe 15 septembrie 2008 Lehman Brothers cere protectie sub legea falimentului.

Cea mai mare banca de economie americana , Washington Mutual, este ultima victima a crizei financiare .IP Morgan Chase a cumparat reteaua bancara a Washington Mutual pentru 1,9 mld dolari devenind astfel cea mai mare banca americana dupa valoarea depozitelor administrate.Washington Mutual a fost una dintre bancile vechi si cunoscute ,considerata un exemplu stralucit al capitalismului american.Compania americana AIG ,grav afectata de criza financiara ,a demarat procedurile pentru vanzarea diviziei sale asiatice de asigurari de viata ,unul dintre cele mai valoroase active pe care le detine ,sperand sa obtina pana la 20 mld dolari pentru a plati o parte din imprumutul de 60 mld dolari oferit de guvernul SUA.Ỉn timp ce presedintele Barack Obama promite ca va ajuta industria auto imediat ce va ajunge in fotoliul de la Casa Alba ,cei trei mari constructori de peste Ocean nu au obtinut imprumuturi substantiale de la stat ,cu dobanda redusa.

Ford ,General Motors si Chrysler,in mare criza de lichiditati sunt asteptati sa prezinte pana la 2 decembrie 2008 un plan viabil de recuperare a pierderilor daca vor sa beneficieze de ajutorul federal suplimentar solicitat,in valoare de peste 25 miliarde de dolari.Dupa un secol de existenta ,constructorul american se afla,probabil, in cel mai dificil an financiar din istorie, cu pierderi record pe toate pietele auto internationale.De la crearea companiei in 1908 GM a produs mii de modele diferite de autovehicule in intreaga lume si multe dintre acestea sunt considerate in cotinuare ca fiind reprezentative in ceea ce priveste performanta si inovatia.Totusi ,pierderile financiare din ultimii ani au macinat multe dintre proiectele avangardiste ale constructorului american.

Constructorul american de automobile, Chrysler, a carui soarta depinde de obtinerea unui ajutor financiar din partea Washingtonului, a anuntat ca va pune in somaj tehnic toate uzinele sale -in numar de 30 - pe o perioada de o luna. Invocand o piata auto sinistra si greutatile legate de eliberarea de credite de consum in SUA, Chrysler a precizat ca este nevoit sa procedeze la ajustari „semnificative ale calendarului sau de productie“. „Activitatea va fi intrerupta dupa ultimul schimb de vineri, 19 decembrie, muncitorii urmand sa revina la lucru nu mai devreme de 19 ianuarie 2009“, a subliniat constructorul.Si compania Ford Motors a anuntat o scadere a vanzarilor de peste 26 procente in luna august 2008,industria auto fiind afectata de starea economiei americane si a preturilor mari la gaze naturale.Compania a precizat ca nu asteapta o revigorare a vanzarilor in a doua jumatate a anului .Declinul vanzarilor Ford a fost anticipat de analistii din industrie care au prognozat continuarea perioadei nefavorabile pentru industria auto americana.

2.4. Strategii economice viitoare in noua administratie

Recentele nominalizari in posturile economice cheie ale viitoarei administratii,in peroana lui Timothy F. Geithner,fostul presedinte al New York Federal Reserve Bank,propus pentru postul de Secretar al Trezoreriei, si Lawrence H. Summers, fostul presedinte al Universitatii Harvard si fost sef al Trezoreriei sub presedintele Clinton,propus pentru postul de director al Consiliului Economic National de la Casa Alba,au fost primite cu entuziasm nu numai de tabara democrata,cat si de republicanii din Congresul american.Aceasta inseamna ca noua echipa se poate astepta la un sprijin bipartizan pe perioada de inceput a mandatului.

Presedintele Statelor Unite ale Americii,Barack Obama a declarat ca intrevede semne de redresare economica ,insa le-a cerut americanilor sa aiba rabdare si i-a invitat sa priveasca dincolo’’de interesele lor pe termen scurt’’ .Presedintele american a precizat ca schita sa de buget in valoarea de 3.600 mld dolari ar pune bazele unei economii puternic consolidate ceea ce ar insemna ca SUA nu ar urma sa se confrunte cu o noua criza economica in urmatorii 10-20 de ani.‘’ Vom combate aceasta recesiune ‘’,a declarat Obama ,precizand ca strategia sa economica se bazeaza pe crearea de noi locuri de munca,dezghetarea pietei imobiliare si stimularea creditarii acordate de banci.Potrivit acestuia,administratia sa,’’ a pus la punct o strategie mobila destinata sa contracareze actuala criza pe toate fronturile’’.

Pachetul de salvare initiat de guvernul SUA ,a transformat pentru prima data FED-ul (banca centrala a SUA) Intr-un creditor direct al consumatorilor,fara ca acestia sa stie.FED-ul finanteaza aceste programe de salvare din criza prin crearea de noi rezerve banesti.Bilantul financiar al FED-ului s-a extins la 900 mld dolari in august 2008 la 2,2 trilioane dolari pana la sfarsitul lui 2008.In aceasta perioada FED a devenit un creditor mai mare decat orice banca comerciala.