Economia de impozite ca si notiune desemneaza acea situatie īn care īntreprinderea, beneficiind de anumite avantaje fiscale, reuseste sa diminueze costurile care apar īn legatura cu finantarea activitatilor si o data cu acestea sa-si mareasca posibilitatile de autofinantare proprii, d 151h73b ar si averea proprietarilor.
Pentru a trata profesionist economia de impozite este necesar sa se īnteleaga continutul si semnificatia urmatorilor termeni:
costul capitalului - pretul platit de īntreprindere pentru aprovizionarea sa cu capitaluri. Īn determinarea costului capitalului sunt interesati:
proprietarii īntreprinderii - care doresc ca acest cost sa fie cāt mai scazut;
statul - care doreste de asemenea ca acest cost sa fie cāt mai scazut pentru a putea preleva impozite si taxe la un nivel cāt mai ridicat;
creditorii financiari - care urmaresc sa obtina un cāstig cāt mai ridicat;
managerii - care īsi fixeaza un cost al capitalului ca si obiectiv strategic pentru a mentine īntreprinderea īn parametrii de rentabilitate rationali.
surse de finantare - surse care contribuie la sustinerea financiara a īntreprinderii, grupate dupa anumite criterii financiare īn: surse proprii, atrase si īmprumutate.
Economia de impozite apare īn legatura cu sursele īmprumutate, fiind vorba de un cost explicit care determina un flux monetar de iesire sub forma de dobānda.
Economia de impozite poate fi astfel exprimata atāt īn forma absoluta, cāt si sub forma de cote procentuale.
Īn expresie matematica aceasta poate fi (forma absoluta):
unde:
- impozit pe profit
fara dobānda
- impozit pe profit cu
dobānda
Dar dobānda simpla la rāndul ei se poate calcula aplicānd rata dobānzii (rd) asupra capitalului īmprumutat (Cī) conform relatiei de calcul:
Conform legii, avantajul fiscal pentru
cheltuielile cu dobānda se poate obtine numai daca raportul dintre 
; īn caz contrar avantajul fiscal se obtine cu
relatia:
AF = V dob + 10% (V exp + V except),
unde: AF - avantaj fiscal;
V dob - venituri din dobānzi;
V exp - venituri din exploatare;
V except - venituri exceptionale.
Diferenta pāna la nivelul cheltuielilor cu dobānda efective, se reporteaza īn perioada urmatoare, īn aceleasi conditii, pāna la deductibilitatea integrala a acestora.
Rezulta de aici doua conditii restrictive referitoare la avantajul fiscal:
Ch D (D) = rd x Cī pentru 
(1)
si
D = V dob
+ 10 % (V exp + V except) pentru 
(2)
Practica arata ca aplicānd principiul prudentei, o īntreprindere nu poate sa se īndatoreze dincolo de un prag maxim, īn caz contrar putānd fi afectata soliditatea financiara a acesteia.
O serie de indicatori sunt relevanti īn acest sens:
; 
; 
unde:
CĪG - capacitatea de īndatorare globala;
CĪT -capacitatea de īndatorare totala;
DT - datorii totale;
PT - pasiv total;
Cpr - capital propriu;
DTML - datorii pe termen mediu si lung;
Cperm- capital permanent (Cpr + DTML).
Daca īntreprinderea atinge valorile maxime ale indicatorilor anteriori, īnseamna ca are capacitatea de īndatorare saturata si nu mai poate primi noi credite.
Un indicator depasit conduce la imposibilitatea realizarii operatiunii de creditare.
Efectul de īndatorare se concretizeaza īntr-un rezultat financiar pozitiv sau negativ ca urmare a folosirii creditului īn calitate de capital.
Natura acestui efect rezulta din compararea ratei rentabilitatii economice (re) cu rata dobānzii (rd), īn calitate de cost al capitalului īmprumutat.
Daca re > rd, efectul de īndatorare este pozitiv, iar daca re < rd, efectul de īndatorare este negativ.
Relatia de calcul a efectului de īndatorare īn aceste conditii este:
Raportul DT/Cpr poarta denumirea de levier, astfel ca efectul de īndatorare este un efect al levierului.
Potrivit celor mentionate anterior, se poate determina un nivel maxim al datoriilor totale, pornind de la ecuatia matematica:
Rezulta
ca 
, asa īncāt conditiile matematice referitoare la
avantajele fiscale maximale generate de cheltuielile cu dobānda se poate scrie
astfel:
(3) 
cu
conditia 
(4)
cu conditia 
Asa īncāt economia de impozite se poate exprima la nivel maximal astfel:
Īn aceste conditii economia de impozite maximala poate fi exprimata īn doua variante astfel( īn forma absoluta):
daca :
(5)
daca :
(6)
O problema distincta (aparte) o ridica de asemenea exprimarea economiei de impozite īn cote procentuale, putāndu-se determina, īn aceste conditii, si costul real al datoriei.
Exprimarea īn cote procentuale devine:
unde: rd - rata dobānzii
Pe baza economiei de impozite se poate calcula si o serie de alti indicatori dintre care amintim:
a) costul real al datoriei - ca si cost suportat de īntreprindere dupa luarea īn considerare a economiilor de impozite, determinat cu relatia:
unde: Crd - costul real al datoriei
b) efectul asupra rentabilitatii financiare - determinat cu relatia:
unde: Dmax - dobānda maxima
T - rata impozitului pe profit
Cpr - capitalul propriu
Economia de impozite este importanta pentru gestiunea financiara a īntreprinderii, putānd ajuta la cunoasterea unor fenomene si procese cu efect direct asupra trezoreriei si consolidarii starii financiare a acesteia:
cunoasterea avantajelor fiscale si determinarea efectului direct asupra sporului de productie pe care l-ar putea genera ca urmare a cuantificarii valorice a economiei de impozite;
cunoasterea costului real al datoriilor fata de costul angajat al acestora, cu implicatii directe asupra gestiunii trezoreriei;
determinarea sporurilor suplimentare de beneficiu ca urmare a utilizarii economiilor de impozite pentru finantarea activitatii curente.
Bibliografie:
1. Cristea,H., Talpos, I., Cosma, D. - Gestiunea financiara a īntreprinderilor, Editura Mirton, Timisoara 1998;
2. Hada, T. - Finantele agentilor economici din Romānia, Editura. Intelcredo, Deva 1999;
3. Toma, M., Brezeanu, P. - Finante si gestiune financiara, Editura Economica, Bucuresti 1996.
|
