Economia de impozite ca si notiune desemneaza acea situatie în care întreprinderea, beneficiind de anumite avantaje fiscale, reuseste sa diminueze costurile care apar în legatura cu finantarea activitatilor si o data cu acestea sa-si mareasca posibilitatile de autofinantare proprii, d 151h73b ar si averea proprietarilor.
Pentru a trata profesionist economia de impozite este necesar sa se înteleaga continutul si semnificatia urmatorilor termeni:
costul capitalului - pretul platit de întreprindere pentru aprovizionarea sa cu capitaluri. În determinarea costului capitalului sunt interesati:
proprietarii întreprinderii - care doresc ca acest cost sa fie cât mai scazut;
statul - care doreste de asemenea ca acest cost sa fie cât mai scazut pentru a putea preleva impozite si taxe la un nivel cât mai ridicat;
creditorii financiari - care urmaresc sa obtina un câstig cât mai ridicat;
managerii - care îsi fixeaza un cost al capitalului ca si obiectiv strategic pentru a mentine întreprinderea în parametrii de rentabilitate rationali.
surse de finantare - surse care contribuie la sustinerea financiara a întreprinderii, grupate dupa anumite criterii financiare în: surse proprii, atrase si împrumutate.
Economia de impozite apare în legatura cu sursele împrumutate, fiind vorba de un cost explicit care determina un flux monetar de iesire sub forma de dobânda.
Economia de impozite poate fi astfel exprimata atât în forma absoluta, cât si sub forma de cote procentuale.
În expresie matematica aceasta poate fi (forma absoluta):
unde:
- impozit pe profit
fara dobânda
- impozit pe profit cu
dobânda
Dar dobânda simpla la rândul ei se poate calcula aplicând rata dobânzii (rd) asupra capitalului împrumutat (Cî) conform relatiei de calcul:
Conform legii, avantajul fiscal pentru
cheltuielile cu dobânda se poate obtine numai daca raportul dintre 
; în caz contrar avantajul fiscal se obtine cu
relatia:
AF = V dob + 10% (V exp + V except),
unde: AF - avantaj fiscal;
V dob - venituri din dobânzi;
V exp - venituri din exploatare;
V except - venituri exceptionale.
Diferenta pâna la nivelul cheltuielilor cu dobânda efective, se reporteaza în perioada urmatoare, în aceleasi conditii, pâna la deductibilitatea integrala a acestora.
Rezulta de aici doua conditii restrictive referitoare la avantajul fiscal:
Ch D (D) = rd x Cî pentru 
(1)
si
D = V dob
+ 10 % (V exp + V except) pentru 
(2)
Practica arata ca aplicând principiul prudentei, o întreprindere nu poate sa se îndatoreze dincolo de un prag maxim, în caz contrar putând fi afectata soliditatea financiara a acesteia.
O serie de indicatori sunt relevanti în acest sens:
; 
; 
unde:
CÎG - capacitatea de îndatorare globala;
CÎT -capacitatea de îndatorare totala;
DT - datorii totale;
PT - pasiv total;
Cpr - capital propriu;
DTML - datorii pe termen mediu si lung;
Cperm- capital permanent (Cpr + DTML).
Daca întreprinderea atinge valorile maxime ale indicatorilor anteriori, înseamna ca are capacitatea de îndatorare saturata si nu mai poate primi noi credite.
Un indicator depasit conduce la imposibilitatea realizarii operatiunii de creditare.
Efectul de îndatorare se concretizeaza într-un rezultat financiar pozitiv sau negativ ca urmare a folosirii creditului în calitate de capital.
Natura acestui efect rezulta din compararea ratei rentabilitatii economice (re) cu rata dobânzii (rd), în calitate de cost al capitalului împrumutat.
Daca re > rd, efectul de îndatorare este pozitiv, iar daca re < rd, efectul de îndatorare este negativ.
Relatia de calcul a efectului de îndatorare în aceste conditii este:
Raportul DT/Cpr poarta denumirea de levier, astfel ca efectul de îndatorare este un efect al levierului.
Potrivit celor mentionate anterior, se poate determina un nivel maxim al datoriilor totale, pornind de la ecuatia matematica:
Rezulta
ca 
, asa încât conditiile matematice referitoare la
avantajele fiscale maximale generate de cheltuielile cu dobânda se poate scrie
astfel:
(3) 
cu
conditia 
(4)
cu conditia 
Asa încât economia de impozite se poate exprima la nivel maximal astfel:
În aceste conditii economia de impozite maximala poate fi exprimata în doua variante astfel( în forma absoluta):
daca :
(5)
daca :
(6)
O problema distincta (aparte) o ridica de asemenea exprimarea economiei de impozite în cote procentuale, putându-se determina, în aceste conditii, si costul real al datoriei.
Exprimarea în cote procentuale devine:
unde: rd - rata dobânzii
Pe baza economiei de impozite se poate calcula si o serie de alti indicatori dintre care amintim:
a) costul real al datoriei - ca si cost suportat de întreprindere dupa luarea în considerare a economiilor de impozite, determinat cu relatia:
unde: Crd - costul real al datoriei
b) efectul asupra rentabilitatii financiare - determinat cu relatia:
unde: Dmax - dobânda maxima
T - rata impozitului pe profit
Cpr - capitalul propriu
Economia de impozite este importanta pentru gestiunea financiara a întreprinderii, putând ajuta la cunoasterea unor fenomene si procese cu efect direct asupra trezoreriei si consolidarii starii financiare a acesteia:
cunoasterea avantajelor fiscale si determinarea efectului direct asupra sporului de productie pe care l-ar putea genera ca urmare a cuantificarii valorice a economiei de impozite;
cunoasterea costului real al datoriilor fata de costul angajat al acestora, cu implicatii directe asupra gestiunii trezoreriei;
determinarea sporurilor suplimentare de beneficiu ca urmare a utilizarii economiilor de impozite pentru finantarea activitatii curente.
Bibliografie:
1. Cristea,H., Talpos, I., Cosma, D. - Gestiunea financiara a întreprinderilor, Editura Mirton, Timisoara 1998;
2. Hada, T. - Finantele agentilor economici din România, Editura. Intelcredo, Deva 1999;
3. Toma, M., Brezeanu, P. - Finante si gestiune financiara, Editura Economica, Bucuresti 1996.
|
