ECONOMIA ROMANIEI CA ECONOMIE EUROPEANA
12.1. -- Cateva caracteristici ale economiei romanesti in tranzitie; 12.2. - Sporirea activitatii ramurilor operative; 12.3. - Rolul sectoarelor adiacente.
Romania a fost prima tara din Europa Centrala si de Est care a stabilit relatii contractuale cu UE: Acordul cu privire la sistemul generalizat de preferinte din 1974 si Acordul privind produsele industriale din 1980, an in care Romania a stabilit relatii diplomatice cu UE; acordul din 1980 facilita accesul unui mare numar de produse romanesti pe piata comunitara.
La 22 octombrie 1990 a fost semnat un Acord privind comertul si cooperarea comerciala reciproca pe baza clauzei natiunii celei mai favorizate; acest acord a stabilit eliminarea de catre Comunitatile Europene a unor restrictii cantitative specifice; esalonat pe o perioada de cativa ani, a constituit cadrul viitorului Acord de Asociere, semnat la 1 februarie 1993.
la 1 februarie 1995 a intrat in vigoare Acordul European pentru instituirea asocierii Romaniei la UE, ale carui prevederi comerciale incepusera deja sa fie aplicate din mai 1993 in cadrul unui acord interimar. La 22 iunie 1995, Romania si-a prezentat cererea de aderare la UE, iar la 17 iulie acelasi an, Comisia Europeana a inceput procedura de evaluare a conditiilor aderarii. Incepand din 1996, au intrat in vigoare Concesiile tarifare si Schemele de reducere a taxelor vamale ale Romaniei, conform Acordului European, instituind asocierea la UE, si Acordul de Liber Schimb cu tarile AELS. Prin Hotararile de Guvern 1291/1996 si 196/1997 au fost reduse taxele vamale la importurile de produse industriale din tarile membre UE, iar prin HG 161/1997 s-au redus taxele vamale la importurile de produse agricole provenind din tarile membre UE. La jumatatea anului 1996 Comisia Europeana si-a prezentat Punctul de vedere in legatura cu solicitarea Romaniei de aderare la UE.
In scopul consolidarii politicii guvernamentale si a procesului decizional privind integrarea europeana, Guvernul Romaniei a creat Departamentul pentru Integrare Europeana (cu rang de minister, din ianuarie 1997) si compartimente speciale avand acelasi rol, la nivelul fiecarui minister. Romania a inceput, in martie 2000, procesul de negociere graduala asupra capitolelor care vizeaza Piata Interna. "Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana constituie pentru societatea romaneasca un obiectiv strategic fundamental" - se precizeaza in Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la UE, aprobata la Snagov, de reprezentantii principalelor forte politice ale tarii, la 21 iunie 1995. In continuare, in Strategie se precizeaza ca "Aderarea trebuie sa serveasca promovarii interesului national si dezvoltarii potentialului economic si patrimoniului cultural romanesc, devenind astfel un punct esential al solidaritatii nationale".
Obiectivul fundamental al Programului Economic de Dezvoltare pe termen mediu (1997-2000) l-a constituit "obtinerea unei cresteri economice durabile, care, pe termen mediu-lung, sa conduca la o evolutie comparabila a standardului de viata si sa reduca decalajul de dezvoltare economica a Romaniei fata de Uniunea Europeana". Din acest obiectiv fundamental au decurs obiective specifice precum: valorificarea resurselor proprii si a potentialului economic existent, in conditiile unei ajustari ample a productiei industriale; evidentierea interconditionarilor cauzale dintre ramuri si a posibilitatilor de crestere a productiei fiecareia, in conditiile volumului de resurse previzibile in acest moment; stimularea proceselor de privatizare si restructurare, cu precadere catre ramurile si subramurile pentru care dezvoltarea este direct conditionata de aportul capitalului strain, de noi piete si de modificarea ofertei si a structurii de propietate. Toate aceste obiective specifice au vizat trecerea cat mai rapida a Romaniei la economia de piata. Efectele integrarii Romaniei in UE sunt resimtite atat in perioada de pre-aderare, cat si dupa, in domeniul politic, econo 131i87b mic, administrativ-juridic, precum si prin preluarea obligatiilor pe care le presupune calitatea de membru al UE:
a) pe plan politic - Romania dispune de institutiile democratice ale statului de drept si respecta drepturile fundamentale ale omului (domeniu in care se mai inregistreaza mici abateri);
b) pe plan economic - programul radical de stabilizare macroeconomica si de reforme structurale a condus la cresteri anuale actualizate ale PIB-ului, in anii 1994 - 1996. In anii 1997-1999, PIB-ul a inregistrat scaderi accentuate, datorate incapacitatii guvernelor Conventiei Democrate de a face reforma. Apoi, in anii 2000-2005, PIB-ul a inregistrat cresteri din ce in ce mai mari, de la 2-3 la suta, pana la 7-8 la suta anual, aceasta reprezentand una din celoe mai inalte rate de crestere din Europa si de pe glob! Dupa aprecierile Economist Intelligence Unit (EIU) - divizia de analiza a grupului britanic The Economist, Romania ar fi trebuit sa obtina in 2004, un PIB de cca 71 miliarde dolari SUA si un PIB/loc de 3.260 dolari SUA. In realitate, dupa datele Institutului National de Statistica, PIB-ul a ajuns in 2004, la 58,9 miliarde euro, adica peste 2.600 de euro pe locuitor[1].
Pe cap de locuitor, PIB-ul tarii noastre reprezinta cca un sfert din media UE. Romania trebuie sa indeplineasca, in vederea integrarii in UE, criteriile economice stabilite la Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993), pentru toate statele care vor sa adere. In acest sens, Romania a facut progrese considerabile pentru structurarea unei economii de piata, obiectiv la fel de important ca si incorporarea aquis-ului comunitar. Preturile au fost liberalizate aproape in totalitate, drepturile de proprietate asupra terenurilor nu sunt inca pe deplin asigurate, sistemul juridic realizeaza, in continuare, jocul puterii, iar in procesul luarii deciziilor in chestiuni economice nu s-au inregistrat intotdeauna masuri coerente. S-au facut unele progrese pe calea ameliorarii competitivitatii economice doar prin paleative de genul: cresterii pretului energiei si combustibilului, consumarii neproductive a veniturilor din privatizare. tehnologia din industrie si agricultura este, in cea mai mare parte, invechita. Macropolitici incoerente ale guvernelor care s-au succedat la carma Romaniei intre 1990 - 1999, au neglijat sectoare cheie ale evolutiei societatii romanesti, precum industria, agricultura, cercetarea stiintifica, invatamantul si sanatatea;
c) in perspectiva aderarii - capacitatea Romaniei de a indeplini acquis-ul comunitar este inca insuficienta, desi a depus eforturi notabile pentru indeplinirea obligatiilor sale, in conformitate cu Acordul European de Asociere si prevederile Cartii Albe. Cu exceptia chestiunilor legate de proprietatea industriala si intelectuala, legislatia romaneasca nu a preluat decat in mica masura acquis-ul comunitar al pietei unice.
Progresele pe care trebuie sa le faca Romania in aceasta directie necesita eforturi importante si sustinute atat pentru armonizarea legislatiei, cat si in ceea ce priveste crearea structurilor care sa permita punerea ei in practica. Una din principalele prioritati o constituie restructurarea totala a sectorului financiar pentru a restaura un nivel indispensabil de incredere din partea populatiei si investitorilor. Modul de organizare a administratiei publice prezinta deficiente majore care pun sub semnul intrebarii atat ritmul, cat si calitatea procesului de adaptare a legislatiei europene. Diferitele structuri necesare punerii in aplicare a legislatiei in domeniul pietei unice, nu pot face fata in prezent sarcinilor pe care le au.
Trebuie depuse, de asemenea, eforturi substantiale pentru alinierea standardelor sociale ale Romaniei la cele europene (legislatia muncii, securitatea, somajul, sanatatea angajatilor). Trebuie inteles de catre toata lumea ca acestea sunt urmarea, efectul si nu cauza dezvoltarii economice. In procesul crearii structurilor de utilizare eficienta a fondurilor structurale ale UE pe plan regional, sunt necesare mecanisme eficiente de actiune si control.
Armonizarea legislativa si obtinerea unor indicatori de dezvoltare apropiati de cei ai tarilor UE va aduce tara noastra in randul membrilor UE si apoi ai UEM. Procesul a incept deja de 15 ani, va fi in continuare destul de indelungat (alti 10-15 de ani cel putin, dupa parerea noastra) si numai prin efortul propriu al poporului roman va trebui sa-l parcurgem !
12.1. - Cateva caracteristici ale economiei romanesti in tranzitie
Capacitatea redusa de retehnologizare, datorata putinelor investitii efectuate a intretinut ritmul lent al restructurarii. Romania s-a plasat in grupul statelor in tranzitie cu cele mai slabe performante in domeniul fluxurilor de investitii straine directe.
In urma politicilor de liberalizare aplicate pe fondul unui sistem economic slab structurat a aparut dublul deficit (cel bugetar si cel de cont curent). Deficitul de cont curent a avut ca sursa principala dezechilibrul balantei comerciale. Deficitul bugetar a fost cauzat de cresterea nivelului cheltuielilor bugetare in conditiile declinului economic, de deteriorarea capacitatii de colectare a veniturilor, precum si de insuficienta transparenta a exercitiilor bugetare, care au permis canalizarea ineficienta a resurselor financiare. Propunandu-si ca principala ancora controlul deficitului bugetar, autoritatile au promovat politici fiscale severe. S-a demarat totodata procesul de aliniere la rigorile stabilite de Uniunea Europeana si organismele internationale, creandu-se premisele diminuarii ponderii deficitului bugetului general consolidat in produsul intern brut.
Piata muncii a fost afectata de dezechilibre, la nivelul raportului dintre populatia activa si populatia inactiva, cat si in rata de ocupare. Pe fondul instaurarii normelor si institutiilor statului de drept, al activarii si organizarii societatii civile, al crearii cadrului normativ al noilor mecanisme ale economiei de piata (cerute de liberalizarea preturilor, piata bancara si bursiera, piata financiara, monetara, a asigurarilor etc), Romania a inregistrat pasi importanti in directia formarii sistemului economiei de piata, care inca nu este pe deplin functional. O evaluare obiectiva, arata insa ca economia romaneasca se prezinta ca un sistem slab structurat din punct de vedere institutional. Ea este neeficienta, neproductiva, nefunctionala, necompetitiva si nestructurata.
Operationalitatea mecanismelor si instutiilor create pentru implementarea economiei de piata este redusa din cauza insuficientei coerente a cadrului normativ, a persistentei practicilor etatiste si capacitatii reduse a sistemului juridic de a asigura aplicarea legii. Pe de alta parte, activitatea economica se deruleaza inca, intr-o proportie considerabila, pe palierul informal al societatii (economia subterana).
Resursele minerale si energetice constituie pilonul oricarei economii nationale. In iuresul oricaror procese de globalizare, regionalizare sau integrare ele constituie, totodata, baza pentru buna functionare a economiei respective. Reforma sistemului de exploatare a resurselor minerale si a sistemului energetic national trebuie sa urmareasca transformarile din intreaga economie nationala, pentru a o eficientiza si dinamiza.
Tinand cont de specificul economiei romanesti si de locul care i se rezerva acesteia in actuala si viitoarea structura economica europeana, Romania a fost impulsionata sa-si dezvolte sectorul IMM. Marcate profund de criza economica, marea si mica industrie a tarii au cunoscut o tranzitie care le-a complicat foarte mult existenta, desi ar fi trebuit sa constituie elementul important al tuturor strategiilor si programelor de dezvoltare.
Lipsa acuta de resurse financiare a condus la involutia accentuata a domeniului cercetarii stiintifice si tehnologice. Se manifesta un interes scazut pentru rezultatele activitatii de cercetare-dezvoltare, atat la nivel national, prin politicile urmate, cat si la nivel de firma, datorita lipsei capacitatilor de sustinere a acestei activitati. Cota alocata cercetarii-dezvoltarii a fost, in medie 0,4% din PIB, din care cca jumatate din fonduri publice (bugetare), iar cealalta jumatate din fondurile agentilor economici cu capital de stat sau privat. Pentru comparatie, tarile dezvoltate cheltuiesc pentru cercetare-dezvoltare intre 1-3% din PIB, iar cele mediu dezvoltate - inclusiv unele tari din centrul si estul Europei - intre 0,5-1% din PIB.
Romania este statul european si poate mondial, cu cele mai multe taxe si impozite percepute populatiei si agentilor economici; numarul lor este 225 (fata de 66 in Franta sau 20 in Portugalia, de exemplu). Gradul de fiscalitate - cuprins intre 75 - 80% - este unul din cele mai mari, daca nu cel mai mare de pe mapamond! Nenumaratele taxe si impozite retinute de stat pun in evidenta uriasa presiune fiscala care apasa asupra firmelor si a cetatenilor, faptul ca pentru aceeasi activitate se platesc mai multe impozite diferite si se percepe chiar impozit la impozit! Fiscalitatea excesiva se datoreaza slabei dezvoltari economice si unor politici fiscale defectuos aplicate. Reorganizarea sistemului fiscal a fost timida si inceata; astfel, acesta nu a putut raspunde stimularii necesare pentru dezvoltarea economiei si imbunatatirea climatului general de afaceri. Transparenta sistemului fiscal a lasat de dorit si a fost umbrita de lipsa de organizare, de multe ori dezastruoasa, in colectarea impozitelor de la populatie. Organele de control ale statului au inregistrat numeroase abuzuri, unele grosolane, privind plata accizelor si a TVA de catre agentii economici. Sistemul de colectare a taxelor si impozitelor functioneaza greu, ineficient.
12.2. - Sporirea activitatii ramurilor operative
Capitolul de negociere 14 - Energia a fost deschis in 2002 si inchis provizoriu, in cadrul Conferintei de Aderare Romania-UE, de la Bruxelles, pe 30 iunie 2004. Se asteapta ca finalizarea negocierilor pentru capitolul 'Energia' sa contribuie la formularea unei concluzii favorabile privind statutul de economie de piata functionala pentru Romania, iar privatizarile din sectorul energetic sa conduca la o crestere a disciplinei financiare, la reducerea arieratelor, cresterea eficientei energetice, dar si la dezvoltarea competitiei in cadrul sectorului. Acordarea ajutoarelor de stat in acest domeniu se va face dupa criteriile stabilite de acquis-ul comunitar, in mod transparent.
La acest capitol, Romania a obtinut o perioada de tranzitie de 5 ani de la data aderarii pentru constituirea stocului minim de petrol. A fost inclusa o derogare de 22,5 zile fata de perioada de stocare ceruta de acquis (stocul de petrol este constituit pentru a da independenta statelor membre in cazul unei crize energetice, pana la rezolvarea acesteia si acopera consumul intern al tarii respective pentru o perioada de 90 de zile). Astfel, stocul pentru Romania este de 67,5 zile, fiind finantat de catre bugetul de stat (50 la suta) si de companiile din domeniul respectiv (50 la suta). In ceea ce priveste gazele naturale, capacitatea de inmagazinare va creste de la 3,2 milioane m.c. in 2004, la 5 milioane m.c. pana la data aderarii.
Un alt element rezultat din negocierile la capitolul Energie este liberalizarea completa a pietei energetice conform acquis-ului (pana in iulie 2007), ceea ce va duce la crearea unei piete competitive si mult mai eficiente. Iar aceasta va avea efecte asupra consumatorilor, atat cei casnici, cat si cei industriali, care isi vor putea alege furnizorul de energie in functie de conditiile oferite. In martie 2005, liberalizarea pietei de energie era asigurata intr-o proportie de 55 la suta pentru energia electrica si cca 50 la suta pentru gaz.
Un alt punct rezultat in urma negocierilor la capitolul Energie a fost serviciul universal, care presupune ca, pana la data aderarii la UE, accesul la reteaua electrica sa fie generalizat, asigurandu-se un grad inalt de protectie a consumatorilor din punct de vedere al garantarii aprovizionarii. De asemenea, Romania s-a angajat sa creeze acele conditii de acces la retea care sa permita schimburile transfrontaliere cu statele membre ale Uniunii Europene, deoarece Romania va deveni parte a pietei unice europene.
Analizand situatia energetica, perspectivele Romaniei si surselor sale de generare a energiei, s-a impus concluzia ca, pe termen mediu si lung, energia nucleara este una dintre cele mai viabile pentru noi. In acest sens, am reusit sa obtinem un imprumut de la Euratom in valoare de 223,5 milioane dolari in vederea finalizarii Unitatii 2 de la CNE Cernavoda. Aceasta investitie are, in primul rand, o importanta strategica pentru Romania, in contextul asigurarii independentei energetice, dar si a necesitatii de a furniza energie ieftina si curata. Pentru Unitatea 3 de la Cernavoda avem nevoie de cca 750 milioane euro, care ar putea fi atrasi printr-un parteneriat public-privat. Romania are nevoie de o finantare de 3,5 milioane euro numai in sectorul de producere a energiei electrice, in prezent fiind in curs de derulare investitii in complexele energetice de la Craiova, Rovinari si Turceni. In zona hidroenergetica sunt necesare investitii de cca 2,5 miliarde euro.
Energia regenerabila va avea, pana in 2010, o pondere de 11 la suta din totalul resurselor energetice. Industria carbonifera va continua sa fie o importanta sursa de energie. In sectorul carbonifer, se desfasoara un amplu proces de restructurare, vizand modernizarea si retehnologizarea minelor, care pot deveni viabile pe termen mediu, respectiv inchiderea minelor neviabile si reabilitarea mediului.
Pretul la energie urmareste eficientizarea activitatii agentilor economici din domeniul energetic. Componenta sociala a acestor politici va fi reformulata in sensul acordarii unui nou tip de ajutor social - ajutor social tintit pentru categoriile vulnerabile. Prin implementarea de programe de eficienta energetica, precum si contorizarea tuturor consumatorilor casnici, se obtine o taxare corecta a consumatorului final. Deschiderea pietei energiei creaza premisele unei concurente reale, a unor servicii mai bune si a unor preturi stabilite de regulile pietei. In al treilea rand, se reduce poluarea, cu efecte benefice asupra sanatatii fiecaruia dintre noi.
Trebuie sa urmarim dezvoltarea pietei energetice si a infrastructurii acesteia astfel incat sa structuram o piata regionala a energiei. Romania trebuie sa joace un rol important pe piata de energie electrica din S-E Europei asigurad, impreuna cu ceilalti actori, echilibrarea balantei energetice a capacitatilor din acest areal (Albania, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Grecia, Macedonia, Romania, Serbia-Muntenegru si Turcia). Piata regionala, in care Romania va juca un rol important, va reprezenta un pas semnificativ in vederea integrarii pe piata energetica a Uniunii Europene si este de asteptat sa furnizeze oportunitati superioare pentru comertul liber. Romania dezvolta deja un proiect pentru infiintarea la Bucuresti a bursei nationale/regionale de energie. In acest context, actorii economici nationali din domeniu trebuie sa-si construiasca strategii de piata cu valente regionale.
Romania a facut progrese elente in ceea ce priveste distorsionarea preturilor, rata de colectare a incasarilor, arierate si eficienta energetica, nota Raportul de tara 2004 al Comisiei Europene. Eforturile autoritatilor trebuie sa se concentreze in continuare asupra implementarii legislatiei europene in domeniu, mai ales in ceea ce priveste piata energetica interna si intarirea capacitatii administrative. Printre masurile cerute se numara si constituirea rezervelor de petrol, pentru care Romania beneficiaza de o derogare pana in 2011. Dupa o intarziere de mai multi ani, fata de celelalte state din Europa centrala si de est, Romania a grabit in anii 2004-2005 procesul de privatizare in sectorul energetic unde era concentrat pana acum miezul nerestructurat al proprietatii statului in economie. Astfel, compania petroliera Petrom a fost vanduta catre austriecii de la OMW, distributiile de gaze au fost preluate de Gaz de France si Ruhr Gas, iar italienii de la Enel au cumparat primele doua distributii de electricitate. In paralel a inceput privatizarea in sectorul producerii de energie. Autoritatile trebuie sa mai acorde atentie, in mod special, finalizarii procesului de restructurare in sectorul energetic. 'Eforturile in derulare, pentru restructurare si privatizare in sectorul energetic, trebuie sa conduca la mai multa competitie, liberalizare si la o piata functionala a energiei' se mai arata in Raportul de tara 2004 pentru Romania.
Conform parerilor exprimate de mai multi specialisti, UE a devenit principalul partener comercial al Romaniei, pentru o treime din ceea ce reprezentau inainte de 1990 exporturile de produse industriale ale Romaniei. Pentru unele grupe de produse industriale, ponderea UE in totalul exporturilor romanesti depaseste 50 la suta (textile, imbracaminte, piei, blanuri, incaltaminte, articole din piatra, ciment, materiale ceramice). Concomitent, importurile Romaniei din UE au o pondere de cca 40 la suta si reprezinta in special masini, utilaje si echipamente. In general, Romania exporta pe piata unica a UE, produse din grupele celor intensive in forta de munca, intensive in energie si, respectiv, cu valoare adaugata redusa, cum sunt: pluta si articole din pluta; diverse articole textile, produse chimice anorganice; articole din fonta, fier sau otel; mobilier, constructii prefabricate etc. Optiunea liberalizarii schimburilor economice externe ale tarii noastre cu UE trebuie neaparat insotita de procesul restructurarii economice care sa conduca la producerea de marfuri competitive pe piata.
Daniela Antonescu si Daniel Fistung subliniaza, evidentele nesatisfacatoare ale competitivitatii produselor industriei prelucratoare din Romania pe pietele internationale, inclusiv pe piata unica a UE. Analize intreprinse asupra comertului nostru exterior reliefeaza "pozitia marginala a Romaniei ca partenera in comertul international". Exportam, in general, mult mai putin decat tarile central si est-europene (de 5 ori mai putin decat Ungaria, de 4 ori mai putin decat Republica Ceha sau Slovacia, de doua ori mai putin decat Polonia), iar fata de alte tari in curs de dezvoltare: de 21 ori mai putin decat Taiwan-ul, de 13 ori mai putin decat Malayezia, de 10 ori mai putin decat Coreea de Sud. 2/3 din produsele romanesti au grad redus sau mediu de prelucrare. Exportam catre UE urmatoarele grupe de produse: textile si articole din textile, metale si articole din metal, mobila si aparatura de iluminat, produse chimice, articole din piatra, ipsos, ciment. Cele mai bune performante de competitivitate le inregistreaza materialele si produsele metalice, materialele de constructii, articolele de incaltaminte, iar cele mai slabe performante: masinile si aparatele electrice, materialele plastice si din cauciuc, hartia si articolele din hartie. Produsele care utilizeaza in mod intensiv forta de munca (tricotaje, confectii, mobila, incaltaminte) reprezinta cel mai dinamic segment al exportului romanesc catre UE.
Conform studiilor intreprinse de Gheorghe Zaman si colaboratorii sai, mai mult de o treime din exporturile romanesti in UE merg pe piata Germaniei, ceea ce confera acestei piete un rol de prima importanta nu numai in relatiile bilaterale, dar si in cele multilaterale, in cadrul gruparii integrationiste UE. Cu alte cuvinte, de exporturile efectuate de Romania in Germania depind intr-o masura importanta productia, gradul de ocupare si nivelul tehnologic al multor sectoare ale economiei romanesti. Relatiile cu aceasta tara pot constitui pentru Romania un important factor de sustinere a cresterii economice in diferite domenii. Pe primul loc ca importanta, la importul de marfuri al Romaniei din UE, se afla Germania.
Analiza comparativa a importurilor si exporturilor romanesti in UE releva faptul ca volumul importurilor a depasit in fiecare an volumul exporturilor, cons-tatandu-se un sold negativ al balantei comerciale care, pe ansamblu, a crescut permanent de la un an la altul. In privinta mediului inconjurator, sunt necesare eforturi foarte serioase pe plan legislativ si investitii masive pentru apararea acestuia.
Transportul rutier de marfuri precum si cel feroviar si maritim trebuie aduse la nivelul standardelor europene. Romania trebuie integrata, intr-un ritm mai rapid, in retelele europene de transport, care contribuie la functionarea eficienta a pietei unice.
Dupa modelul unor tari membre UE, Romania trebuie sa-si perfectioneze modalitatile de interventie statala asupra pietei transporturilor, adoptand masuri precum: utilizarea taxelor si subventiilor; interventia directa, de catre stat, precum asigurarea ofertei de transport, elaborarea de legi, norme si standarde privind transporturile, acordarea de licente pentru desfasurarea activitatilor de transport; influentarea educativa a opiniei publice in legatura cu activitatile de transport; sprijinirea activitatii de cercetare-dezvoltare etc.
12.3. - Rolul sectoarelor adiacente
Datorita finantarii insuficiente in continuare, mult sub limita legala stabilita, de 0,8 la suta din PIB, in ultimii ani, tara noastra a inregistrat in cercetarea stiintifica putine rezultate notabile la nivel european: Dintre cele pe care cunoastem enumeram: nominalizarea de catre Comisia Europeana a proiectului MEMSWAVE, din domeniul stiintelor informarii, condus de o echipa de cercetatori de la Institutul de Microtehnologii (IMT) din Bucuresti la acordarea Premiului Descartes pentru excelenta stiintifica, in valoare de un milion de euro, alaturi de alte 9 proiecte selectate din 108 propuneri (MEMSWAVE a reunit un consortiu de noua echipe din Romania, Italia, Grecia, Suedia, Ungaria si Ucraina. Rezultatele acestui proiect deschid calea spre o noua generatie de tehnologii de comunicare, aplicabile in sistemele mobile de comunicare radio si prin satelit, radare anticoliziune, sisteme radar de alarma si senzori pentru detectarea umiditatii. Proiectul s-a desfasurat in anii 1998-2001 si a primit finantare europeana in valoare de 330.000 euro, din care IMT Bucuresti a beneficiat de 108.000 euro, in calitate de conducator de program).
In lume exista cca 70.000 publicatii stiintifice, din care peste 100 in Romania (0,14 la suta); din cele 70.000 publicatii, doar 3.500 sunt socotite printre cele mai importante, iar dintre acestea doar 5 sunt din Romania (tot 0,14 la suta, dar din cele mai importante). Ne alaturam opiniilor acad. Ionel Haiduc, subliind ca lipsa infrastructurilor moderne, ineficacitatea si inadecvarea reglementarilor, precum si absenta tehnologiilor de ultima ora sunt principalele cauze ale ramanerilor in urma din cercetarea stiintifica romaneasca. Intre solutiile pe care le propunem pentru a atinge standardele mondiale ale cercetarii enumeram: alocarea cel putin a 1% din PIB pentru sectorul cercetarii stiintifice; promovarea principiului concurentei si in cercetare, pentru ca numai prin concurenta se devine concurential; atragerea si mentinerea tinerilor in cercetare; dotarea unor laboratoare cu ultima generatie de tehnologie; acordarea unor granturi de repatriere pentru cercetatorii romani de elita aflati in strainatate.
Potrivit unui studiu realizat de Fundatia Heritage, Romania se plaseaza printre ultimele tari in indexul libertatii economice, libertate direct asociata cu standardul de viata (in tarile in care creste libertatea economica, creste si nivelul de trai). Indexul este realizat prin compararea libertatii economice cu prosperitatea pe care aceasta o genereaza. Studiul imparte economiile nationale in 4 categorii: libere, aproape libere, aproape lipsite de libertate si economii ingradite.
Aflata pe locul 125 in lume, economia Romaniei in anul 2004 este descrisa drept 'aproape lipsita de libertate', alaturi de cea din Rusia, Camerun sau Republica Moldova, spre deosebire de Bulgaria, care e 'aproape libera' si se plaseaza cu peste 70 de puncte inaintea Romaniei. Cele 10 criterii analizate includ politicile comerciale, fiscalitatea, interventia guvernului in economie sau nivelul salariilor si al preturilor.
Pe primul loc in acest index se plaseaza Hong Kong-ul, cu un punctaj de 1,35, spre dosebire de Romania care a obtint 3, 58 de puncte din maximul de 5 - detinut de cea mai reprimata economie din lume, cea a Coreei de Nord.
Deoarece impozitul maxim pe venit era de 40 la suta, punctajul Romaniei in acest domeniu a fost chiar mai mic decat cel din 2003. Domeniul unde tara noastra sta a fost cel mai mult depunctata este cel al politicii monetare, fiind remarcata in schimb imbunatatirea legislatiei comerciale; la acest capitol insa este mentionata coruptia ca fiind cea mai mare piedica pentru un comert eficient. In ce priveste investitiile straine, indexul explica nivelul scazut al acestora prin modificarile legislative frecvente si prin ceea ce numeste 'barierele neoficiale': intarzieri in aplicarea dreptului de proprietate, coruptia din justitie sau administratie. Cu toate acesta, punctajul general al Romaniei pentru 2004 este putin mai bun fata de cel din 2003, insa mai aproape de lipsa libertatii economice decat in anul 2000. De altfel, perioada 1996-2000 a fost, potrivit indexului realizat de Fundatia Heritage, superioara celei din ultimii 4 ani in privinta libertatii economice.
|
