ETAPELE CERCETARII STATISTICE

ETAPELE CERCETĂRII STATISTICE

Cercetarea statistica

Observarea statistica

Prelucrarea statistica

Analiza si interpretarea rezultatelor

Diseminarea informatiilor statistice

Cercetari statistice în turism

2.1. Cercetarea statistica

Cercetarea statistica reprezinta un proces de cunoastere a fenomenelor de masa, realizat cu ajutorul metodelor statistice si care cuprinde patru etape:

observarea statistica;

prelucrarea statistica;

analiza si interpretarea rezultatelor;

diseminarea/difuzarea informatiilor statistice.

Trebuie mentionat faptul ca întregul proces se deruleaza pe baza unui program de organizare si desfasurare a unei cercetari statistice, prin care se stabilesc:

scopul si obiectul cercetarii statistice;

pregatirea detaliata a fiecarei etape a cercetarii statistice;

masurile organizatorice preconizate;

resursele umane, financiare si materiale necesare.

2.2. Observarea statistica

Observarea statistica este etapa în care are loc înregistrarea, dupa o metodologie unitara, a valorilor caracteristicilor pentru fiecare unitate statistica din cadrul populatiei statistice cercetate, având ca obiectiv colectarea datelor statistice primare (individuale).

Exemplu

Presupunem ca se efectueaza o cercetare statistica privind activitatea economica a unei societati comerciale cu un numar de 20 de angajati, în luna septembrie 2006.

Se definesc urmatoarele concepte de baza utilizate în statistica:

a.         unitatea statistica este forma individuala sub care se manifesta fenomenele de masa.

unitatile statistice pot fi:

simple (persoana, salariatul etc.);

complexe (familia, gospodaria, echipa de lucru, operatorul economic sau firma etc.).

b.         populatia sau colectivitatea statistica este alcatuita din totalitatea unitatilor statistice delimitate în timp si spatiu.

de exemplu: populatia unei tari, salariatii dintr-o unitate economica etc.

c. caracteristica statistica (sau variabila statistica) este proprietatea comuna tuturor unitatilor dintr-o colectivitate si înregistrata în cadrul unei cercetari statistice.

de exemplu: vârsta, sexul, vechimea în munca, nivelul studiilor (primare, liceale, superioare), salariul obtinut, cifra de afaceri realizata, timpul efectiv lucrat etc.

Ca urmare, se efectueaza observarea statistica asupra celor 20 de salariati, înregistrându-se pentru fiecare, diferite caracteristici care sunt organizate într-un tabel descriptiv, fisier sau baza de date.

Tabelul nr. 2.1

Date statistice primare privind activitatea economica a societatii comerciale X în luna septembrie 2006

Sursa: Evidentele primare ale societatii comerciale X.

Observarea statistica (înregistrarea datelor primare) se reali-zeaza în mod diferit, în functie de obiectivele cercetarii:

I.          Daca cercetarea statistica se realizeaza la nivelul unui operator economic (firma), înregistrarea datelor primare se realizeaza prin preluarea acestora din evidenta curenta (documente contabile, statistice, tehnico - operative), unde acestea fac obiectul unei înregistrari sistematice.

II.       Daca cercetarea statistica se realizeaza la un nivel mai agregat (judet, ramura a economiei, întreaga economie nationala), atunci înregistrarea datelor primare de la toti operatorii (agentii) economici se realizeaza de catre o institutie abilitata (de regula, Institutul National de Statistica), printr-una dintre metodele prezentate în continuare

Observarea statistica este de doua tipuri:

A. Observarea totala (exhaustiva), prin care se înregistreaza caracteristicile tuturor unitatilor din populatia statistica.

Principalele metode de observare totala sunt:

A.₁ - recensamântul;

A.₂ - rapoartele statistice.

B. Observarea partiala (selectiva), prin care se înregistreaza caracteristicile unei parti dintre unitatile populatiei statistice.

Principalele metode de observare partiala sunt:

A.₁ Recensamântul este cea mai veche metoda de observare statistica si constituie o "fotografiere" a fenomenului la un moment dat. Se utilizeaza în special în studiul populatiei (demografie), dar si în economie (recensamântul întreprinderilor, recensamântul agricol, inventarierea capitalului fix etc.).

Organizarea unui recensamânt trebuie sa se bazeze pe urmatoarele principii:

universalitatea înregistrarii, în sensul ca se înregistreaza toate unitatile ce definesc colectivitatea;

simultaneitatea înregistrarii, ceea ce înseamna ca datele înregistrate trebuie sa exprime situatia la un moment dat, numit "moment critic";

periodicitatea recensamântului, care se refera la necesitatea organizarii înregistrarii la intervale regulate de timp (de obicei 10 ani în domeniul demografiei si 5 ani în domeniul economic);

comparabilitatea datelor, în sensul ca metodologia de efectuare a recensamântului trebuie sa conduca la obtinerea de date comparabile în timp si pe plan international.

Primul recensamânt modern al populatiei din România este considerat cel efectuat în anul 1838. De atunci, în România s-au mai efectuat 11 recensaminte, ultimul în anul 2002.

Recensamintele sunt actiuni de mare amploare, care necesita mari resurse umane, materiale si financiare, dar în urma acestora se obtin indicatori deosebit de importanti privind caracterizarea populatiei si a fortei de munca, în general a situatiei economico - sociale a unei tari.

De asemenea, recensamintele furnizeaza o baza pertinenta de sondaj, urmare a faptului ca asigura o caracterizare completa a întregii populatii (colectivitati) statistice.

A.₂ Rapoartele statistice sunt documente oficiale (sub forma unor formulare tipizate), prin care fiecare operator economic este obligat sa raporteze periodic forului în drept (Institutul National de Statistica, ministere, etc.), rezultatele obtinute în activitatea sa, într-o anumita perioada de timp.

Cele mai cunoscute tipuri de astfel de înregistrari sunt cele cu caracter fiscal (bilantul contabil, declaratiile vamale de export / import etc.).

B.₁ Sondajul statistic este o observare partiala care consta în înregistrarea caracteristicilor numai pentru o parte din colectivitate supusa observarii, parte numita esantion.

Esantionul trebuie sa îndeplineasca conditia de reprezentativitate, în sensul de a avea aceleasi structuri, trasaturi esentiale si valori tipice ca si populatia statistica din care provine. Între rezultatele unui sondaj si rezultatele ce s-ar obtine dintr-o observare totala apar unele abateri numite erori de sondaj (sau de reprezentativitate), care trebuie sa fie cât mai mici .

Sondajul statistic prezinta o serie de avantaje comparativ cu înregistrarile totale:

este mai economic, din punct de vedere al resurselor necesare;

este mai operativ, rezultatele obtinându-se dupa o perioada mult mai scurta de timp.

Principalele metode (procedee) de esantionare sunt urmatoarele:

procedeul loteriei presupune existenta unei posibilitati de identificare a unitatilor colectivitatii generale (cod, serie, marca, numar imobil etc.); corespunzator modului de identificare, unitatile statistice se înscriu pe liste sau bile, dupa care acestea se plaseaza într-o urna si se extrag aleator;

procedeul tabelelor cu numere aleatoare se aplica colectivitatilor de mari dimensiuni, în cazul carora nu este posibila utilizarea procedeului loteriei; se utilizeaza, în cele mai multe cazuri, programe de calcul pentru "generarea numerelor aleatoare";

procedeul mecanic consta în selectarea unitatilor ce vor forma esantionul pe baza asa-numitului pas de numarare. Toate unitatile colectivitatii sunt listate/ordonate dupa diferite criterii. Dupa ce se stabileste marimea esantionului (sa presupunem 5% din colectivitatea generala), se determina pasul de numarare (K):

Principalele tipuri de sondaje sunt:

1. Sondaje aleatoare

sondajul simplu;

sondajul tipic (stratificat);

sondajul de serii;

sondajul secvential (în trepte).

2. Sondaje dirijate

3. Sondaje sistematice

Sondajul aleator simplu se utilizeaza în cazul unor colectivitati relativ omogene, cu o variatie redusa a caracteristicii si care nu necesita constituirea unor subgrupe tipice. Totusi, complexitatea fenomenelor si proceselor social-economice determina o utilizare restrânsa a acestui tip de sondaj.

Sondajul tipic (stratificat) este unul din tipurile de sondaj cu o larga utilizare în practica. El se aplica în cazurile în care putem sa operam anumite stratificari, adica sa împartim colectivitatea generala în grupe tipice, pe baza uneia sau mai multor caracteristici de grupare.

La rândul sau, sondajul tipic poate fi:

sondaj tipic proportional simplu;

sondaj tipic proportional optim.

Sondajul tipic proportional simplu solicita ca din fiecare grupa tipica, în care a fost structurata colectivitatea generala, sa se extraga pentru esantion un numar de unitati, proportional cu ponderea fiecarei grupe în totalul unitatilor colectivitatii generale.

Sondajul tipic proportional optim se caracterizeaza prin aceea ca repartizarea pe grupe a volumului esantionului tine seama, în ultima instanta, de marimea variatiei în cadrul fiecarei grupe. Cunoasterea variatiei în cadrul grupelor tipice în colectivitatea generala, este un deziderat ce prezinta multe dificultati si de aceea acest tip de sondaj apare mai rar în practica esantionarii.

Sondajul de serii presupune un sistem de organizare a colectivitatii generale în unitati complexe (serii) cum ar fi: echipe de lucru, unitati operationale, microraioane etc. În esantion vor fi selectate seriile si nu unitatile ce le compun, chiar daca ulterior vor fi supuse observarii toate unitatile seriilor selectionate.

Sondajul secvential (în trepte) se utilizeaza în situatiile în care organizarea colectivitatii generale, de mari dimensiuni, impune efectuarea selectiei în sistem secvential.

Sondajele dirijate si sondajele sistematice sunt sondaje cu extractie cvasialeatoare.

Sondajele dirijate se practica în situatii diverse, când extragerea unitatilor pentru formarea esantionului se face nealeator (studiul preturilor pe piata taraneasca, în faza ultima a esantionarii când pietele, din interiorul fiecarei localitati se aleg în sistem dirijat, incluzând în esantion numai pietele considerate reprezentative). Tot esantionare dirijata regasim în cazul includerii în esantion numai a unitatilor apartinând subcolectivitatii ce detine majoritatea cazurilor individuale (observarea partii principale).

Sondajele sistematice presupun adoptarea metodei de extractie mecanica a unitatilor ce vor forma esantionul, pe baza asa-numitului "pas de numarare".

Este considerata selectie cvasialeatoare întrucât, daca se opereaza o sistematizare prealabila a colectivitatii generale, selectia mecanica se încadreaza în tipul selectiei aleatoare simple.

În toate tipurile de sondaje prezentate anterior, extragerea unitatilor din colectivitatea generala, pentru constituirea esantionului, se poate face repetat sau nerepetat.

În cazul selectiei repetate, o unitate odata înregistrata se înapoiaza colectivitatii generale, având sansa de a fi extrasa si a doua oara. Pe parcursul extragerii volumul colectivitatii generale ramâne neschimbat.

În cazul selectiei nerepetate, o unitate extrasa nu se mai înapoiaza colectivitatii generale. Volumul colectivitatii generale se micsoreaza pe masura extractiei, iar unitatile ramase au o sansa mai mare de a patrunde în esantion, comparativ cu sansa cu care au fost creditate unitatile extrase anterior.

B.₂ Ancheta de opinie consta în colectarea informatiilor, îndeosebi de la populatie, prin chestionare speciale de observare. Raspunsurile se consemneaza într-un chestionar de catre un personal instruit sau anchetele se pot realiza prin autoînregistrare, prin posta, prin telefon, prin Internet. Esantionul nu asigura, de regula, reprezentativitatea la nivelul întregii populatii, iar raspunsurile sunt benevole. Ca urmare, se obtin informatii orientative, de calitate mai redusa decât în cazul sondajului statistic. Exemplul clasic al unei astfel de cercetari îl constituie sondarea opiniei publice cu privire la un produs/serviciu în cadrul târgurilor si expozitiilor.

B.₃ Observarea partii principale

Populatia statistica este structurata si ordonata pe grupe de importanta diferita, în functie de marimea unitatilor statistice componente. Se înregistreaza datele primare numai de la unitatile care ocupa cea mai mare pondere, neglijându-le pe acelea cu o importanta mai mica.

De exemplu, pentru cunoasterea câstigului salarial mediu si a efectivului de salariati, INS organizeaza lunar o cercetare statistica selectiva prin metoda observarii partii principale. Astfel, se includ în cercetare toate unitatile cu 4 salariati si peste, în timp ce unitatile cu 0 - 3 salariati sunt excluse.

Datele primare (individuale) înregistrate în etapa de observare statistica trebuie sa îndeplineasca o serie de conditii referitoare la:

realitatea (autenticitatea) datelor, respectiv datele sa reflecte dimensiunea corecta a fenomenului, fara erori involuntare sau interventii exterioare;

completitudinea datelor, respectiv volumul datelor colectate sa fie suficient de mare astfel încât sa permita manifestarea legii numerelor mari , iar compensarea factorilor aleatori (neesentiali, întâmplatori) sa fie asigurata ;

operativitatea datelor, respectiv obtinerea lor în timp util.

Etapa observarii statistice se încheie cu controlul datelor primare, operatiune ce are drept scop descoperirea eventualelor erori de înregistrare.

Tipurile de erori de observare statistica sunt:

erorile întâmplatoare, care au un caracter nepremeditat; acestea se produc în ambele sensuri (pozitiv si negativ), iar în cazul unui numar mare de unitati înregistrate - de regula - se compenseaza, influentând rezultatele finale într-o mai mica masura;

erorile sistematice (de exemplu erorile metodologice), care se produc - de regula - într-un singur sens, influentând rezultatele finale într-o mai mare masura.

Dupa etapa observarii statistice se obtin informatii foarte numeroase, dar neordonate, care nu permit formarea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului respectiv. Ca urmare, este necesara operatiunea de prelucrare a datelor primare.

Prelucrarea statistica

Prelucrarea statistica este etapa în care, folosind o serie de metode si tehnici de calcul, se obtin indicatorii statistici.

Indicatorul statistic este expresia cantitativa, generalizatoare, care permite cunoasterea a ceea ce este esential în forma de manifestare a unui fenomen.

Orice indicator statistic este format din doua elemente:

continutul indicatorului (inclusiv metoda si metodologia de calcul);

expresia numerica concretizata în timp si spatiu.

Exemple:

produsul intern brut al României în anul 2005 a fost de 287186 milioane lei (RON)

rata inflatiei în România în decembrie 2005, comparativ cu decembrie 2004 a fost de 8,6% .

I. prelucrarea primara sau sistematizarea datelor primare (individuale), care se realizeaza cu ajutorul metodei gruparii statistice si a metodei centralizarii datelor, având ca rezultat obtinerea indicatorilor primari (totalizatori).

II. prelucrarea de baza care se realizeaza prin calculul indicatorilor derivati (indicatori medii, ai variatiei si asimetriei, indicatori relativi, indici si ritmuri de crestere, etc.).

Rezultatele obtinute în urma prelucrarii statistice sunt prezentate sub forma de tabele si grafice.

Tabelul statistic este cea mai rationala si adecvata forma de prezentare a datelor statistice. Orice tabel statistic trebuie sa contina:

A. Elementele ce tin de forma de prezentare, incluse în macheta tabelului:

Cele mai utilizate tipuri de tabele statistice si reprezentari grafice vor fi prezentate detaliat la fiecare capitol al lucrarii, în functie de specificul acestuia.

Principalele reguli de elaborare a tabelelor statistice si a reprezentarilor grafice:

sa faciliteze perceperea rapida si exacta a informatiilor prezentate;

sa fie numerotate, în vederea identificarii si regasirii rapide;

sa se precizeze unitatea (unitatile) de masura în care se exprima datele;

sa fie însotite, în cazurile în care este necesar, de note explicative clare si concise;

sa indice sursa de date.

Metoda gruparii statistice

Atunci când cantitatea datelor primare disponibile depaseste un anumit volum este necesara operatia de grupare a acestora, fiind imposibila obtinerea unor concluzii sintetice, clare si corecte dintr-un numar atât de mare de informatii.

Gruparea statistica este operatia de descompunere a populatiei statistice în parti, clase, grupe omogene, în functie de variatia unei caracteristici sau, simultan, a mai multor caracteristici.

În consecinta, grupa omogena în sens statistic este acea clasa de unitati statistice la care se înregistreaza o variatie minima între valorile individuale ale caracteristicii.

Gruparea se poate efectua dupa diferite caracteristici, clasificate astfel:

dupa modul de exprimare:

caracteristici numerice (cifra de afaceri, câstigul salarial, vechimea în munca, timpul efectiv lucrat etc.);

caracteristici nenumerice (sexul, nivelul studiilor, profesia, forma de proprietate, activitatea economica, judetul unde îsi are sediul/domiciliul, tipurile de structuri de cazare turistica, zonele turistice etc.).

dupa continutul caracteristicii:

caracteristici de timp (anul nasterii, anul înregistrarii firmei);

caracteristici de spatiu (localitate, judetul, tara);

caracteristici atributive (se exprima printr-un atribut numeric sau nenumeric asociat unitatilor observate).

dupa modul de manifestare:

caracteristici alternative (binare), care pot lua numai doua valori (sexul, mediul de rezidenta urban si rural, turisti români si straini etc.);

caracteristici nealternative, care pot lua o multime de valori.

dupa natura variatiei, caracteristicile numerice pot fi:

caracteristici cu variatie continua, care pot lua orice valori într-un interval dat (cifra de afaceri, câstigul salarial etc.);

caracteristici discrete, care pot lua numai valorile întregi din cadrul unui anumit interval (numarul de copii ai unei familii, nota la examen, durata sejurului etc.).

Pe baza acestor caracteristici se pot realiza doua tipuri de grupari statistice:

A.       Grupari simple, la care separarea unitatilor pe grupe se realizeaza dupa o singura caracteristica.

B.       Grupari combinate, la care separarea unitatilor se realizeaza dupa cel putin doua caracteristici, obtinându-se:

grupe, dupa variatia primei caracteristici;

subgrupe, dupa variatia celei de-a doua caracteristici.

A.       Gruparile simple se pot realiza în functie de tipul caracteristicii, astfel:

A₁. grupari simple dupa caracteristici nenumerice;

A₂. grupari simple dupa caracteristici numerice, care pot fi:

grupari pe variante;

grupari pe intervale, care - la rândul lor - pot fi:

* pe intervale de variatie egale;

* pe intervale de variatie neegale.

A_1. Grupari simple dupa caracteristici nenumerice

A_2. Grupari simple dupa caracteristici numerice

În functie de tipul caracteristicii de grupare, aceste grupari pot fi:

grupari pe variante, în cazul unei caracteristici cu variatie discreta, în care numarul de valori al caracteristicii de grupare este bine determinat. În exemplul nostru se poate realiza gruparea salariatilor dupa timpul efectiv lucrat.

grupari pe intervale, în cazul unei caracteristici cu variatie continua, situatie în care întâlnim:

Grupare pe intervale de variatie egale sau gruparea mecanica

Presupunem ca se doreste gruparea celor 20 de salariati dupa câstigul salarial net realizat în septembrie 2006 (vezi Tabelul nr. 2.1).

În acest scop se parcurg urmatoarele etape:

Se calculeaza amplitudinea absoluta a variatiei, ca diferenta între nivelul maxim si nivelul minim înregistrate:

A_a = X_max - X_min = 1700 - 650 = 1050 lei

Se determina numarul de intervale (r) de grupare:

fie acest numar este prestabilit si rezulta dintr-o analiza prealabila sau este impus de conducere (de exemplu r = 6 intervale)

fie se recomanda stabilirea numarului de intervale pe baza formulei lui Sturges:

= 1 + 3,322 log₁₀n = 1 + 3,322log₁₀20 = 5,3 6 intervale

unde n = numarul unitatilor de observare (în cazul nostru numarul salariatilor).

Se determina marimea intervalului de variatie (h), prin raportarea amplitudinii absolute a variatiei la numarul de intervale stabilit la punctul 2:

lei

Se stabilesc cele r intervale de variatie pornind de la X_min , adaugându-se succesiv marimea intervalului de variatie.

primul interval (650, 825)

al doilea interval (825, 1000)

al saselea interval (1525, 1700)

Algoritmul prezentat nu trebuie aplicat mecanic. Astfel, pentru a obtine intervale de grupare semnificative se poate interveni asupra variabilelor respective. De exemplu, X_min se poate alege 600 lei, iar intervalul de grupare se poate aproxima la 200 lei, obtinându-se urmatoarea grupare:

primul interval (600 - 800)

al doilea interval

al saselea interval

Procedând astfel si grupând datele primare din Tabelul nr. 2.1, se obtin urmatoarele frecvente absolute de aparitie (f_i) si valorile centralizate ale caracteristicilor cifra de afaceri si fondul de salarii.

Tabel nr. 2.3

Repartitia salariatilor dupa câstigul salarial net

la societatea comerciala X în luna septembrie 2006

Sursa: Calculat pe baza datelor din Tabelul nr. 2.1

Nota: Limita inferioara este inclusa în interval.

Gruparea pe intervale de variatie neegale sau gruparea tipologica

Se efectueaza în scopul obtinerii tipurilor calitative ale fenomenului respectiv (mic, mijlociu, mare), scop pentru care se poate utiliza urmatorul algoritm, aplicat în cazul gruparii realizate în Tabelul nr. 2.3.

Etape:

Se calculeaza câstigul salarial mediu net al celor 20 de salariati:

lei

Se stabilesc grupele neegale, prin regruparea intervalelor de variatie egale, evidentiind tipurile calitative:

tipul " mijlociu " va include salariatii din intervalul ce contine media, plus cei din intervalele învecinate:

salariatii considerati ca având un câstig salarial mediu apartin grupei (800-1400)

tipul " mic " va include salariatii din intervalele de grupare anterioare tipului mijlociu.

salariatii considerati ca având un câstig salarial mic apartin grupei (600-800)

tipul " mare " va include salariatii din intervalele urmatoare tipului mijlociu.

salariatii considerati ca având un câstig salarial mare apartin grupei (1400-1600).

Tabelul nr. 2.4

Repartitia salariatilor dupa câstigul salarial net (pe tipuri calitative)

la societatea comerciala X în luna septembrie 2006

Sursa: Calculat pe baza datelor din Tabelul nr. 2.3

Nota: Limita inferioara este inclusa în interval.

B.       Gruparile combinate se realizeaza simultan dupa doua sau mai multe caracteristici, fiind apreciate ca o modalitate mai evoluata de grupare a datelor primare.

Grupele sunt delimitate dupa o prima caracteristica si se divid în subgrupe dupa o a doua caracteristica s.a.m.d., permitând realizarea unei clasificari ierarhice (graf arborescent) ce ofera posibilitatea unei analize multidimensionale, esentiala în studiul legaturilor, conexiunilor si interdependentelor din economie.

Etapele elaborarii unei grupari combinate sunt urmatoarele:

Se aleg cele doua caracteristici dupa care se va efectua gruparea combinata; de regula, între cele doua caracteristici trebuie sa existe o anumita legatura.

De exemplu, urmarim sa grupam cei 20 de salariati dupa:

X = sex;

Y= câstigul salarial net.

Se realizeaza gruparile dupa cele doua caracteristici (vezi Tabelul nr. 2.2 si Tabelul nr. 2.4).

Se cupleaza cele doua grupari într-o grupare combinata utilizând:

fie tabelul combinat (vezi Tabelul nr. 2.5);

fie tabelul de corelatie (tabelul cu dubla intrare)

Metoda centralizarii datelor primare (individuale) presupune calcularea indicatorilor totalizatori sub forma de marimi absolute, care se obtin printr-o simpla însumare a nivelurilor caracteristicii studiate. Se obtin, astfel, indicatorii primari.

Centralizarea poate fi:

centralizare simpla, efectuata pentru întreaga colectivitate, la care totalul general reprezinta suma totalurilor grupelor (vezi Tabelele nr. 2.2, 2.3 si 2.4):

centralizare pe grupe, la care în prima etapa se obtin totalurile fiecarei grupe, ca suma a totalurilor subgrupelor componente, iar în a doua etapa se obtine totalul general, care se calculeaza ca suma a totalurilor grupelor (vezi Tabelul nr. 2.5):

Pe baza indicatorilor primari (totalizatori) se calculeaza, în continuare, indicatorii derivati

Tabelul nr. 2.5 (tabelul combinat)

Repartitia salariatilor în functie de sex si câstigul salarial net

la societatea comerciala X în luna septembrie 2006

Nota: Calculat pe baza datelor din Tabelul nr. 2.1, 2.2 si 2.4.

Analiza si interpretarea rezultatelor

Este etapa cercetarii statistice ce are ca obiective:

confruntarea si compararea datelor;

verificarea ipotezelor;

formularea concluziilor si luarea deciziilor;

fundamentarea planurilor si prognozelor.

Diseminarea informatiilor statistice

Datele si informatiile produse în cadrul sistemului statistic national reprezinta un bun national de interes public si sunt accesibile tuturor utilizatorilor, sub forma de publicatii statistice pe suport de hârtie sau în format electronic.

Datele statistice individuale (care se refera la o singura persoana fizica sau juridica) nu pot fi facute publice decât în forma agregata, respectându-se astfel principiul confidentialitatii.

Cercetari statistice în turism

Cercetarile statistice în turism se realizeaza având în vedere obiectivele stabilite prin:

legislatia nationala: Ordonanta Guvernului nr. 9/1991 privind organizarea statisticii oficiale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; Ordonanta Guvernului nr.58/1998 privind organizarea, coordonarea si dezvoltarea turismului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 755/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

legislatia comunitara: Directiva 98/57/CE a Consiliului UE, din 23.11.1995, cu privire la colectarea informatiilor statistice în domeniul turismului.

Ca urmare, sistemul statistic din turism este conceput astfel încât:

sa raspunda necesitatilor utilizatorilor interni de date statistice (guvern, ministere, agentii, operatori economici, patronate, sindicate, mediul universitar si stiintific, mass-media, publicul larg);

sa asigure comparabilitatea indicatorilor între statele membre ale Uniunii Europene.

Cercetarile statistice în turism cuprind doua componente distincte:

A.       Cercetari statistice comune tuturor activitatilor din economia nationala, prin care se colecteaza, prelucreaza si disemineaza date si indicatori statistici sintetici la nivelul ansamblului economiei nationale:

indicatori de rezultate (cifre de afaceri, valoarea adaugata bruta etc.);

indicatori ai eforturilor (forta de munca utilizata, volumul investitiilor, consumurile intermediare etc.).

B. Cercetari statistice specifice activitatii de turism, prin care se colecteaza, prelucreaza si disemineaza informatii privind cinci domenii:

capacitatea de cazare turistica;

frecventarea structurilor de cazare turistica;

activitatea agentiilor de turism;

turismul international;

cererea turistica a rezidentilor.

În functie de specificul domeniului supus cercetarii, pentru colectarea datelor primare se utilizeaza cele doua metode de observare statistica: observarea totala (exhaustiva) si observarea partiala (selectiva).

I. Observarea totala se utilizeaza în cazul urmatoarelor cercetari:

TURISM 1A - Frecventarea structurilor de cazare turistica (Anexa nr. 1), prezinta urmatoarele caracteristici:

se realizeaza cu o periodicitate lunara;

numarul unitatilor de la care se colecteaza date primare este de cca. 3600;

se colecteaza date primare privind:

numarul de camere si de locuri oferite turistilor;

numarul de sosiri si înnoptari ale turistilor rezidenti în România si nerezidenti (grupati pe tari de rezidenta).

permite calcularea unor indicatori sintetici deosebit de expresivi, precum:

indicile de utilizare a capacitatii de cazare;

durata medie a sederii.

TURISM 1B - Capacitatea de cazare turistica existenta la 31 iulie (Anexa nr. 2), prezinta urmatoarele caracteristici.

se realizeaza anual;

numarul unitatilor de la care se colecteaza date primare este de cca. 4300.

TURISM 2 - Activitatea agentiilor de turism (Anexa nr. 3), prezinta urmatoarele caracteristici:

se realizeaza trimestrial;

numarul unitatilor de la care se colecteaza date primare este de cca. 800;

se colecteaza date privind numarul de turisti participanti la actiuni turistice interne si externe, precum si numarul de turisti - zile;

permite grupari pe zone turistice (în cazul actiunilor turistice interne) si pe tari (în cazul actiunilor turistice externe);

permite calcularea duratei medii a sejurului.

TURISMUL INTERNAŢIONAL - prezinta urmatoarele caracteristici:

se realizeaza lunar, prin preluarea de la Ministerul Administratiei si Internelor (Inspectoratul General al Politiei de Frontiera) a datelor de la punctele de frontiera;

se calculeaza numarul sosirilor de vizitatori straini în România, pe tari de origine si mijloace de transport utilizate, precum si numarul plecarilor vizitatorilor români în strainatate.

II Observarea partiala (prin sondaj) se utilizeaza în cazul urmatoarelor cercetari:

ACTR - Ancheta cererea turistica a rezidentilor (Anexa nr. 4), prezinta urmatoarele caracteristici:

se realizeaza cu o periodicitate trimestriala;

daca toate cercetarile statistice anterioare aveau ca unitate de observare operatorul economic (firma ca persoana juridica), aceasta ancheta urmareste obtinerea de informatii privind cererea turistica a populatiei; astfel, esantionul cuprinde un numar de cca. 9500 gospodarii ale populatiei.

Cercetarile statistice comune tuturor activitatilor din economia nationala se realizeaza numai prin sondaj si permit calcularea cu periodicitate lunara/trimestriala a unor indicatori precum:

dinamica cifrei de afaceri;

numarul salariatilor;

câstigul salarial (brut si net);

indicii de preturi /tarife;

volumul investitiilor.

Informatiile statistice din turism, obtinute în urma prelucrarii, se disemineaza prin:

Anuarul statistic;

Breviarul statistic - Turismul României;

Buletinele si publicatiile statistice cu periodicitate lunara si trimestriala.