EVALUAREA REZULTATELOR ECONOMICE
3.1. Metode de comparatie a sistemelor economice
Majoritatea specialistilor au un interes scazut fata de teoria ce prezinta diverse modele de sisteme economice. Acestia sunt interesati mai degraba de performantele economice obtinute de sistemele analizate. Mai mult decât atât, pentru a întelege legatura dintre performenta economica si sistemul care a generat-o, trebuie înteles cum sistemul economic, dar si alti factori externi influenteaza rezultatele finale ale acesuia. De exemplu: sa presupunem ca analizam rata somajului în sistemul economic capitalist si în cel socialist. Din aceasta analiza constatam ca rata somajului este mai scazuta în sistemul economic socialist. În baza acestei analize putem noi argumenta faptul ca sistemul economic socialist este superior celui captalist, iar acest criteriu influenteaza pozitiv performanta sistemului economic? Bineînteles ca fara o cunoastere a tuturor factorilor care influenteaza acest dezechilibru somajului o asemenea concluzie ar fi considerata prematura.
Disciplina Sisteme economice comparate" tinde sa fie structurata pe doua nivele: modele teoretice si rezultate[1]. Modelele prin gradul lor de abstractizare sunt folositoare prin faptul ca fac posibila comparatia dintre diverse sisteme teoretice, acestea furnizând totodata o terminologie comuna si criterii ce permit evaluarea performantelor unui sistem economic. Teoriile si modelele furnizeaza totodata si criteriile si conceptele care stau la baza întelegerii rezultatelor obtinute. Cu toate acestea, majoritatea specialistilor sunt mai interesati sa înteleaga care sunt performantele concrete ale unui sistem economic în lumea reala" decât cele obtinute de modelele teoretice. Interesul major este acela de a compara un sistem economic real cu un altul. Deoarece nici un set de criterii nu este considerat satisfacator de catre specialisti, se încearca studierea performantei unui sistem economic prin prisma unor analize multicriteriale si pluridimensionale.
În cadrul economiei reale nu îsi gasesc aplicabilitatea decât anumite parti ale modelelor teoretice pure, pe care le prezinta si analizeaza teoria economica, întrucât economia reala este rezultatul unei mixturi de componente economice ce combina elementele pietii, ale planului proprietatii publice si a celei private, a stimulentelelor materiale si a celor morale etc. În acest sens rezultatele economice ale oricarui sistem sunt rezultatele acestor factori care interactioneaza în cadrul acestuia.
Încercarea de a evalua cât mai exact rezultatele economice, de a apropia un sistem economic real de un model teoretic este foarte complexa si în cele mai multe cazuri ramâne o problema nerezolvata înca. Mai mult decât atât, diversele aplicatii empirice fac dificila, daca nu chiar imposibila, furnizarea de instrumente care sa permita o masurare cantitativa deplina a rezultatelor (performantelor) unui sistem economic.
Analiza impactului unui sistem economic asupra rezultatelor finale în aplicatiile empirice trebuie sa ajute sa se înteleaga ce se ascunde în spatele unor concepte generice ca: socialism de piata, socialism planificat sau capitalism.
Preocuparea pentru cuantificarea rezultatelor sistemelor economice este o problema actuala[2]. În acest sens este necesara gasirea unei modalitati concrete, stiintifice de evaluare a acestor rezultate. Acest lucru se poate realiza în baza urmatoarei relatii matematice:
O = f (ES; ENV; POL;)
unde:
O reprezinta functia f ce analizeaza modul în care un
sistem economic (ES) influenteaza rezultatele
economice obtinute;
ES - sistemul economic analizat;
ENV - factorii de mediu (rezultatele obtinute depind de diferiti
factori ai sistemului economic precum: gradul de
înzestrare cu resurse naturale, gradul de dezvoltare
economica, dimensiunea - marimea economiei, gradul
de înzestrare cu capital si munca, alte evenimente -
factori aleatori);
POL - politicile economice promovate de fiecare sistem
economic în parte.
Figura 3.1. ofera o imagine a problemei metodologice de determinare a impactului sistemului asupra rezultatelor economice ale acestuia. În analiza rezultatelor finale trebuie sa se tina cont si de factorii de mediu si de politicile economice promovate de catre orice sistem economic.
Fig.3.1. Factorii care influenteaza rezultatele economice
[3]. Nivelul acesteia poate fi o consecinta a sistemului socialist planificat, a factorilor de mediu, a politicilor aplicate în cadrul acestui sistem, sau poate fi rezultatul unei combinatii a acestor elemente?
sistemul economic socialist planificat care are ca obiectiv cresterea economica;
sistemul socialist planificat care are ca obiectiv tendinta de a construi economii relativ închise.
3.3. Evaluarea rezultatelor economice. Criterii de
[4]. Deoarece societatile (sistemele economice) în functie de obiectivele urmarite repartizeaza ponderi diferite aj rezultatelor economice obtinute oj , masura performantelor economice a acestora depinde nu numai de aj ci si de oj, ceea ce înseamna ca aceste rezultate economice analizate sunt subiective de cele mai multe ori. De exemplu, un sistem economic poate considera prioritar cresterea economica, si va determina o alocare corespunzatoare a resurselor. În acest sens se va acorda o pondere redusa altor obiective (exemplu: rata somajului). În cazul acestui scenariu, primul sistem va fi mai performant în termeni de crestere economica, în timp ce al doilea sistem de exempu va fi mai performant în termeni de stabilitate a preturilor. Întrebarea care apare este: ce sistem economic va fi mai performant comparativ cu celalalt? Raspunsul la aceasta întrebare depinde de judecata de valoare personala a analistului, care va trebui sa stabileasca obiectivul mai important.
Cum sunt prioritatile nationale determinate în practica? Existenta unui numar mare de elemente subiective nu înseamna ca nu pot fi stabilite concret, mai ales ca o serie de prioritati se modifica de-a lungul timpului odata cu sistemul economic.
Determinarea prioritatilor nationale difera de la un sistem la altul. În societatile în care puterea politica este puternic centralizata aceasta exercita un control decisiv asupra stabilirii obiectivelor nationale. De exemplu în fosta Uniune Sovietica, Partidul Comunist a jucat, istoric vorbind, un rol dominant în stabilirea obiectivelor sistemului economic. Aceasta nu înseamna ca alte forte nu au influenta asupra rezultatelor sistemului, dar rolul lor este relativ limitat. (În tarile ex-socialiste , unde puterea politica era substantial concentrata, procesul de modernizare - dezvoltare a acestor sisteme a condus la formarea unor grupuri de interese care exercitau o anumita influenta asupra procesului decizional).
În societatile democratice capitaliste, stabilirea prioritatilor este putin mai complicata. Complexitatea este reflectata în diverse aranjamente prin care indivizii îsi pot exprima preferintele prin vot. Votul poate indica preferinta pentru anumiti candidati politici care au pozitii diferite asupra problemelor nationale, ori dau impulsuri pietii indicând ce bunuri si servicii sunt dorite. Oricum grupurile de presiune ca: asociatiile patronale, uniunile comerciale, asociatiile de producatori pot sa-si exercite o influenta substantiala, chiar daca votul majoritatii predomina în fata intereselor minoritatii. De asemenea, chiar si în societatile democratice, puterea se concentreaza doar în mâinile unui numar redus de persoane care detin bogatia, sau în mâinile unor grupuri de lobby sau corporatii, acestea jucând un rol important în stabilirea obiectivelor nationale. Într-o societate democratica schimbarile au loc mai încet, în timp ce într-o societate unde puterea este centralizata, schimbarile pot avea loc mai repede chiar daca nu sunt neaparat revolutionare.
Înainte de a considera ca obiectivele economice ale unui sistem au fost stabilite, o alta problema trebuie rezolvata. Daca toate obiectivele sunt laudabile (importante) de ce nu sunt toate puse în practica? Din pacate anumite obiective nu pot fi atinse decât prin sacrificarea altora. Necesitatea de a alege anumite obiective si de a renunta la altele este o consecinta a resurselor limitate, care determina orice sistem economic sa produca cantitati limitate de bunuri si servicii. Într-adevar alegerea trebuie facuta tinând cont de obiectivele propuse.
3.5. Criterii de performanta
cresterea economica;
eficienta;
distributia venitului;
stabilitatea macroeconomica (stabilitatea ciclica, inflatie, somaj);
obiectivele de dezvoltare economica;
viabilitatea sistemului economic.
În utilizarea acestor sase criterii de performanta, analiza se va desfasura în trei etape. În primul rând, se examineaza fiecare criteriu si totalitatea relatiilor de interdependenta care apar între acestea. În al doilea rând, pe masura ce se vor construi modelele economice (capitalism, socialism), vor fi generate ipoteze despre cum fiecare sistem se va situa fata de fiecare criteriu analizat. În al treilea rând, se analizeaza un sistem economic real în dinamica, si se vor face comparatii între aceste sisteme (teoretice si reale) pe baza criteriilor predefinite.
Probabil cel mai utilizat indicator economic este "cresterea economica". Cresterea economica se refera la sporirea volumului rezultatelor pe care un sistem economic îl genereaza într-o anumita perioada de timp, altfel spus sporirea venitului pe cap de locuitor. Acest criteriu prezinta interes în analiza oricarui sistem, deoarece o importanta deosebita îl are si conceptul de "bunastare economica a populatiei", care poate fi definit, aproximativ, prin volumul bunurilor si serviciilor per cap de locuitor (avute la dispozitie de o singura persoana).
Modificarile intervenite în venitul pe cap de locuitor de-a lungul timpului presupun schimbari implicite ale "bunastarii economice" a populatiei în aceleasi directii. Utilizând aceasta interpretare, se poate evalua gradul diferit de bunastare a diverselor sisteme economice, la un moment dat, sau de-a lungul timpului, sau se pot realiza analize comparative ale ratelor de crestere pentru sistemele cele constituie obiectul analizei.
Deoarece cresterea economica este un indicator de performanta, cu o arie de utilizare mare si cu diverse acceptiuni, se impun câteva observatii pentru a evita eventualele confuzii ce pot sa apara pe parcursul analizei. În primul rând apar câteva probleme de evaluare a cresterii economice, mai ales când se fac comparatii între sisteme diferite. În al doilea rând, este dificil de identificat cauzele unor cresteri economice diferite. Aceste diferente pot fi consecinta sistemului economic, dar pot fi si rezultatul factorilor de mediu sau al politicilor economice aplicate.
Procesul de crestere economica este asa de complex încât este dificil a se realiza o descriere corespunzatoare, si nu întotdeauna exista certitudinea de a fi siguri de impactul sistemului asupra cresterii economice. De exemplu, cresterea economica arata gradul de dezvoltare al unui sistem. Atunci când se compara cresterea economica a doua sisteme de-a lungul timpului, unde fiecare sistem porneste de la o baza diferita, se asteapta "ceteris paribus", la performante diferite ale acestui indicator.
În al treilea rând, exista o legatura insuficient definita între cresterea economica si cresterea calitatii vietii. Cresterea economica apare ca rezultat al formarii de capital, dar pentru a creste stocul de capital este necesar un proces continuu de economisire. Existenta unei rate de economisire mai ridicata la generatia prezenta va determina o îmbunatatire a standardului de viata pentru generatiile urmatoare.
Decizia de a reduce sau a renunta la consumul prezent în favoarea unui consum viitor este specifica fiecarui sistem economic, optiunea apartinând în primul rând consumatorului sau planificatorului. Rezultatul acestei decizii are un impact direct asupra cresteri economice si asupra standardului de viata curent.
De-a lungul timpului, s-a argumentat ca sistemul capitalist subevalueaza constant meritele consumului viitor si realizeaza prea putine masuri de acumulare a unor rezerve. În acest sens, anticipam o rata de economisire mai mare în sistemul socialist ceea ce genereaza o crestere mai rapida a stocului de capital si "ceteris paribus" (în sensul de implicit) o rata de crestere economica mai mare.
Al doilea criteriu de evaluare a performantei unui sistem economic este eficienta economica. Conceptul de eficienta economica se refera la utilizarea efectiva a resurselor de care dispune un sistem economic (se includ aici si cunostintele), la un moment dat "eficienta statica", sau de-a lungul timpului - "eficienta dinamica". Eficienta statica si dinamica sunt interdependente într-o maniera complexa, dar ambele într-un sens multidimensional depind de o varietate de factori.
Conceptul de eficienta economica poate fi ilustrat prin intermediul frontierei (limitei) posibilitatilor de productie asa cum reiese din figura 3.2.
 |
Figura 3.2. Curba posibilitatilor de productie
3.5.3. Distributia venitului
Figura 3.3. Cuantificarea inegalitatii venitlui- Curba lui Lorenz
3.5.4. Stabilitatea macroeconomica
Al patrulea criteriu ales pentru a evalua performanta unui sistem economic este stabilitatea acestuia. Prin stabilitate se întelege absenta unei fluctuatii semnificative a ratei de crestere economica, mentinerea unei rate a somajului acceptabile si evitarea unei inflatii excesive. Stabilitatea macroeconomica este un obiectiv dezirabil din doua motive. Primul este acela ca diferite segmente ale populatiei sunt afectate de instabilitate. Indivizii cu venituri fixe sunt lezati de inflatia neanticipata, oamenii saraci sunt afectati de somaj. În al doilea rând, instabilitatea ciclica poate conduce la pierderi de output, facând astfel ca sistemul economic sa opereze în interiorul curbei posibilitatilor de productie.
Sistemele economice capitaliste au fost si sunt afectate, istoric vorbind, de fluctuatiile ciclice ale activitatii lor economice. În sistemele centralizate, socialiste, activitatea economica agregata (inclusiv investitiile), sunt subiectul planificarilor. Cu toate acestea si activitatea economica specifica sistemelor economice socialiste poate cunoaste evolutii ciclice (generate de exemplu de socurile externe), dar amplitudinea este mult mai redusa decât a acelora ce caracterizeaza sistemele economice capitaliste.
Problema stabilitatii ce vizeaza cresterea economica este de o importanta practica covârsitoare. Pierderile potentiale la un moment dat pot avea efecte directe asupra stabilitatii economice a oricarui sistem. Un sistem care, datorita instabilitatii ciclice, nu reuseste sa-si puna în valoare întregul potential în anumite momente de timp, nu poate sa sustina o rata de crestere de-a lungul timpului.
Problema instabilitatii ciclice, durata si tipologia acesteia, se pot constitui în indicatori care pot defini succesul oricarui sistem economic.
Inflatia, a doua modalitate de evidentiere a instabilitatii economice, se poate manifesta în forme diverse, ca de exemplu cresterea generalizata a preturilor, ori poate fi mascata printr-o administrare fortata a preturilor de catre stat. În sistemul capitalist, inflatia se manifesta în formele deja cunoscute, în sistemul economic socialist de cele mai multe ori aceasta este mascata prin diverse metode. În oricare din cele doua situatii, inflatia excesiva este vazuta ca un fenomen indezirabil, ce distorsioneaza calculele economice si genereaza utilizarea pe scara larga a barterului alterând distributia venitului.
somajul excesiv este considerat în orice sistem economic ca fiind un mare dezechilibru. Acesta implica pe lânga somajul propriu-zis si utilizarea mai redusa a resurselor de care dispune un sistem la un moment dat. Este dificil, oricum, de evaluat factorii cauzali care genereaza acest fenomen în diferitele sisteme economice analizate. De aceea este imposibil sa se realizeze comparatii în ceea ce priveste acest indicator. Datorita faptului ca în sistemele economice socialiste, centralizate, nu exista raportari statistice oficiale în legatura cu acest indicator, se considera ca în aceste tari somajul a fost lichidat. Mai mult decât atât, definitia standard a somajului ("somerii sunt toti aceia care cauta loc de munca, dar care nu gasesc o slujba"), lasa loc la diverse interpretari. Economistii au demonstrat ca în practica se regasesc mai multe forme de somaj.
Alte definitii nu reusesc sa cuprinda totalitatea formelor de somaj, în practica se întâlnesc locuri de munca cu timp partial, sau locuri de munca cu timp total (integral) dar, unde angajatii nu îsi utilizeaza totalitatea aptitudinilor (deprinderilor). Apare asadar un somaj mascat, specific de regula sistemelor socialiste. Chiar daca somajul mascat si somajul propriu-zis sunt doua forme diferite, pot genera efecte identice asupra capacitatii de utilizare a fortei de munca. Este situatia tipica când pentru o munca care poate fi facuta de cinci persoane sunt angajate zece.
3.5.5. Obiectivele de dezvoltare
Criteriile de performanta puse în discutie sunt cunoscute si familiare tuturor specialistilor. Foarte putini sunt aceia care le considera neimportante, contradictiile aparând în principal în legatura cu ponderea acestora în analizele efectuate. La fel de importante sunt si obiectivele de dezvoltare ale unui sistem economic si multi economisti se întreaba daca nu sunt sau ar trebui analizate în calitate de criterii de performanta separate.
Majoritatea populatiei lumii traieste astazi în saracie, si de aceea problema lor primordiala este legata de dezvoltarea economica a sistemelor în care acestia traiesc. Pe de alta parte, tarile industrializate au tendinta de a acorda o greutate mai redusa acestei probleme decât în cazul tarilor în curs de dezvoltare, ambele categorii de tari fiind interesate de analiza comparativa a sistemelor, în contextul dezvoltari lor economice si sociale.
Poate un sistem economic asigura o dezvoltare economica mai rapida comparativ cu altul Raspunsul la aceasta întrebare poate fi dat daca se evalueaza performanta sistemelor economice în strânsa corelatie cu capacitatea acestora de a-si atinge obiectivele.
Sistemul economic care va atinge cele patru obiective definite la începutul analizei, va realiza implicit si obiectivele de dezvoltare economica. De asemenea, trebuie mentionat ca sistemele capitaliste s-au dezvoltat initial fara a avea definite anumite obiective. Pe de alta parte economiile socialiste planificate au definit un set de prioritati care sa permita o dezvoltare economica rapida, mult mai importante decât alte obiective (este binecunoscuta expresia "sa construim socialismul"). În aceasta lumina se întelege de ce fosta Uniune Sovietica vorbea cu entuziasm despre cresterea economica ca principal obiectiv. Prin extensie, si celelalte sisteme socialiste au preluat acest obiectiv, utilizându-se în literatura de specialitate din est mult mai mult decât în literatura vest-europeana.
Economiile socialiste planificate puteau argumenta probabil, ca exista o distinctie, o delimitare între obiectivele de crestere si obiectivele dezvoltarii economice. Pentru acestea, dezvoltarea economica fiind vazuta ca o crestere a fiecarei ramuri economice si a modificarilor structurale, idee impartasita si de anumiti economisti din Vest. Se ridica însa urmatoarea întrebare: poate un sistem economic sa produca modificarile structurale cerute de dezvoltarea economica?
si în legatura cu aceasta întrebare exista dispute determinate de cauzele care genereaza dezvoltarea economica, modelul statistic fiind diferit de la un sistem la altul, fie ca sunt tari dezvoltate sau în curs de dezvoltare. Modelul sectorial este binecunoscut: capitalul si forta de munca sunt utilizate în proportie crescânda în sectorul industrial concomitent cu o reducere a ponderii sectorului agricol, cresterea sectorului urban fiind proportionala cu reducerea sectorului rural etc.
Analiza tendintelor evolutive, urmarite la nivel structural, între diferitele sisteme la un moment dat sau în dinamica, au evidentiat o buna întelegere a caii de dezvoltare aleasa de catre un sistem economic particular. Autoritatile occidentale au identificat "calea dezvoltarii socialiste", în care la un anumit nivel de dezvoltare economica, procentul investitiilor este relativ mai ridicat comparativ cu cel existent în sistemele capitaliste. Exista o tendinta de a favoriza sectorul industrial fata de cel agricol, din punct de vedere al investitiilor, de a promova industria grea comparativ cu industria usoara, de a mentine sectorul agricol intensiv în munca, si cel industrial intensiv în capital, si de a minimiza costurile secorului urban.
În economiile planificate, centralizarea puterii în mâinile planificatorilor (statului), a facilitat ajustari rapide ale modificarilor structurale ale sistemului economic. În economiile capitaliste, pe de alta parte, aceste modificari structurale au loc relativ lent, ca raspuns la influentele fortelor pietei. Comparatiile între diferite sisteme economice nu iau în considerare doar modificarile structurale existente la un anumit nivel al dezvoltarii, trebuind sa tina cont si de viteza cu care aceste modificari se realizeaza. În particular se va examina posibilitatea ca aceste modificari structurale sa fie convergente la un moment dat, sau ca tendinta evolutiva.
Optimul pentru un sistem economic îl reprezinta viabilitatea acestui pe termen lung. Ipoteza principala a economistilor, de factura marxista, este aceea ca de-a lungul istoriei "sistemele economice superioare" le înlocuiesc pe cele "inferioare". Dupa modelul marxist, capitalismul înlocuieste feudalismul, iar socialismul înlocuieste capitalismul. Sistemele inferioare sunt macinate de contradictii interne, ceea ce face imposibil ca acestea sa supravetuiasca de-a lungul timpului. Marx a descris capitalismul ca pe un sistem economic instabil, ce sufera de un numar insurmontabil de contradictii interne, care vor conduce la un eventual colaps si înlocuirea acestuia cu un sistem economic superior, cu socialismul.
De la începutul experimentului sovietic, al socialismului planificat si pâna la extinderea lui la peste o treime din populatia lumii, au existat puternice dispute asupra viabilitatii pe termen lung. Mai mult decât atât discutiile au fost focalizate asupra performatelor economice relative realizate de socialismul planificat. Majoritatea expertilor au apreciat ca socialismul planificat, desi ineficient în prezent, va fi capabil sa supravetuiasca de-a lungul timpului, dar la nivele reduse de eficienta si bunastare economica.
Evenimentele de la sfârsitul anilor '80 au ilustrat fara putinta de tagada, problema viabilitatii pe termen lung a socialismului planificat. În aceste conditii principalul obiectiv al reformei din fosta Uniune Sovietica si din Europa de Est este acela de a transforma sistemul economic planificat într-un sistem economic de piata. Clasa politica a renuntat la sistemul economic planificat datorita incapacitatii acestuia de a furniza o dezvoltare economica sustinuta care sa-i mentina durabilitatea în timp.
Printre alte criterii de performanta: ca eficienta economica, distributia venitului, stabilitatea economica si obiectivele dezvoltarii, viabilitatea pe termen lung a unui sistem economic se constituie într-un criteriu de performanta foarte important. Daca un sistem economic nu poate supravietui, acesta se dovedeste a fi clar inferior în comparatie cu alte sisteme economice care realizeaza acest lucru.
Este prematur pentru a declara "demisia" definitiva din istorie a socialismului planificat. Trecerea de la socialismul planificat a fostei Uniuni Sovietice si a tarilor din Europa de Est, la economia de piata nu poate fi apreciata înca ca un proces ireversibil. Existenta socialismului planificat în China, Cuba si într-un numar de alte tari vine sa întareasca aceasta idee.
|
