EVOLUTIA INFLATIEI IN TARILE IN TRANZITIE

EVOLUŢIA INFLAŢIEI ÎN ŢĂRILE ÎN TRANZIŢIE

Toate tarile aflate în tranzitie spre o economie de piata au cunoscut în ultimul deceniu niveluri ridicate ale inflatiei. Desi cauzele acestui fenomen difera de la caz la caz (fiind greu de tras concluzii cu caracter general), se poate realiza o clasificare subregionala. Astfel, tarile balcanice, cele din grupul Visegrad si tarile baltice au atins niveluri relativ moderate ale inflatiei înca din 1994, în timp ce statele membre ale CSI continua sa 838n134i se confrunte cu diferite variatii ale procentajului inflatiei anuale (tabelul II.3).

În anul 1995 cea mai scazuta inflatie se afla în Republica Ceha (inflatie medie anuala de 10 procente), Slovacia (11%) si Slovenia (15%). România, cu o inflatie medie masurata prin preturi de consum de 32,3%, intra în urmatorul grup de tari, având performante comparabile cu Ungaria (29%), si Polonia (27%). Statele membre ale CSI cunosc în continuare rate ale inflatiei exprimate prin trei cifre, desi si în acest grup se contureaza doua subgrupuri distincte: tari în care inflatia se afla pe o panta descendenta (Rusia, Ucraina, Moldova) si tari în care inflatia continua sa 838n134i creasca (Belarus, Gruzia, Armenia, Azerbaidjan).

Ansamblul acestor evolutii atesta progrese semnificative în depasirea crizei structurale de proportii pe care conducerea planificat centralizata a indus-o în aceste tari. Rezultatele cele mai bune au fost obtinute de tarile care au început mai timpuriu procesul de reforma si l-au continuat cu consecventa. În tarile în care, într-o etapa sau alta, a fost redus efortul de restructurare din considerente (declarate) de ordin social, rezultatele au fost modeste si chiar s-au înregistrat deteriorari în privinta unor indicatori economici.

Din tabel se remarca faptul ca tarile cele mai avansate în procesul de reforma au depasit momentul de vârf al inflatiei relativ rapid, în 1992-1993. România a depasit vârful procesului inflationist abia în 1994, deci cu o întârziere de unul-doi ani fata de tarile mentionate, întârziere care a costat tara noastra foarte mult în termeni de ajutor extern - întrucât exista un fel de "prima" pe care comunitatea financiara internationala o aloca primelor tari dintr-o anumita zona geografica care se înscriu pe linia unor politici macroeconomice credibile iar dintre tarile central si est-europene, Ungaria, Polonia si Cehoslovacia au beneficiat din plin de aceasta asistenta externa, la un nivel la care tarile care au început mai târziu reforma (România, Slovenia, Estonia) nu pot spera sa îl mai primeasca, oricât de impresionante ar fi performantele lor ulterioare -.

Întârzierea relativa cu care a fost stapânita inflatia în cazul României are o serie de explicatii conjuncturale, cum ar fi: caracterul gradual al liberalizarii preturilor, o structura rigida si greu adaptabila a aparatului productiv, necunoasterea unor procese inflationiste de proportii. Cu exceptia generatiilor mai vârstnice, se poate spune ca majoritatea românilor nu cunoscusera în mod direct urmarile procesului inflationist, în comparatie cu Polonia sau Iugoslavia, unde tocmai avusesera loc ultimele procese hiperinflationiste, în 1989-1990, unde populatia capatase o aversiune deosebita fata de acest fenomen (tabelul II.4).

Tabelul II.3

Evolutia inflatiei într-o serie de tari în tranzitie (procente)

Nivel mediu an curent fata de curent mediu an anterior

Sursa: Buletine lunare si anuale ale Bancilor Centrale din tarile respective, publicatii FMI

Chiar în Ungaria, amintirea marii hiperinflatii din 1945-1946 era înca suficient de vie, datorita caracterului devastator al acestui fenomen (cauzata, în special, de distrugerea a 40% din capacitatea de productie a Ungariei si de plata datoriilor de razboi, în cele douasprezece luni de hiperinflatie, preturile au crescut de 3,81 x 10²⁷ ori, cu o rata medie lunara de 19800%).

Tabelul II.4

Hiperinflatii în foste economii centralizate

Sursa:     Jeffrey Sachs, Felipe Larrain - Macroeconomics in the Global Economy, Prentice-Hall, 1993, pag.730

În România anului 1990, foarte putine persoane cunosteau faptul ca detinerea mai multor bancnote nu este echivalenta cu cresterea puterii de cumparare, datorita erodarii acestora - o crestere mai accentuata a preturilor fata de cea a veniturilor si a dobânzilor.

Astfel, ceea ce începuse(debutase) ca o necesitate, inflatia corectiva, destinata restabilirii echilibrelor sectoriale, s-a transformat repede într-un motiv pentru lipsa de restructurare si de performanta în anumite sectoare ale economiei reale, degenerând într-o inflatie de fond.

Indiferent care ar fi cauzele pentru care fenomenul inflationist a fost stapânit cu întârziere în România, se remarca totusi performanta deosebita ca în decursul a numai doi ani (1994-1995), inflatia sa fie adusa la niveluri comparabile cu cea din tari care au declansat mai devreme procesul de reforma (Ungaria, Polonia). Chiar daca acest lucru este o performanta nu este totusi suficienta, deoarece standardele aderarii la Uniunea Europeana impun mentinerea si chiar înaspirirea politicilor macroeconomice, pentru a permite convergenta cu criteriile acesteia. În materie de sanse privind integrarea europeana, va trebui ca rezultatele economice neconvingatoare ale anilor 1990-1993 sa fie compensate de performante în continua îmbunatatire în perioada urmatoare. Se poate spune ca daca unora dintre tarile cu reforme începute mai devreme le sunt trecute cu vederea anumite erori în conducerea reformei economice în prezent, datorita performantelor lor anterioare, României nu i se acorda acelasi statut de catre comunitatea financiara internationala. Iar indicatorul cel mai important în judecarea performantelor unei economii este, alaturi de cresterea economica, evolutia ratei inflatiei.

Daca doreste sa-si mentina statutul de partener de dialog credibil, România nu-si poate permite o evolutie a ratei inflatiei oscilanta, asa cum a fost cazul Bulgariei, unde dupa o scadere a inflatiei în 1993 a urmat cresterea acesteia în 1994, apoi o noua reducere în 1995 urmata de o crestere de proportii în urmatorii doi ani. Asemenea comportamente ale ratei inflatiei indica existenta în economie a unor grave dezechilibre structurale, iar scaderea inflatiei nu este sustenabila daca nu este însotita de restructurari credibile în sfera economiei reale, a pietii muncii, a balantei de plati, etc.

În 1997, în tarile Europei Centrale si de Est cresterea economica a fost moderata - 2,8%, de fapt cu mult mai scazuta fata de anul 1996, 4,1% - si s-a realizat pe fondul reducerii ratei inflatiei. Produsul intern brut a crescut cu circa 2,7%. Cresteri mai importante s-au înregistrat în Belarus 10%, Polonia 6,9%, Slovacia 6,5%, Croatia 6,5%, Ungaria 4%, Slovenia 3,8% cu exceptia Albaniei (-7%), Bulgariei (-6,9%), României (-6,6%) si Ucrainei (-3,2%) unde au avut loc reduceri ale acestuia. Rusia a înregistrat pentru prima data în ultimii ani, o crestere a PIB (cu 0,8%), ca si celelalte tari din spatiul fost sovietic unde ratele de crestere s-au situat între 5% Lituania si 9% Estonia, exceptie facând Ucraina, Republica Moldova, Tadjikistan si Turkmenistan, care au înregistrat noi scaderi.

Factorii care sustin cresterea economica ramân diferiti. Se pare ca acum se manifesta un echilibru între factorii interni (cererea interna, în primul rând consumul particular; cererea de investitii) si factorii externi (cererea externa, ajutata cu masuri de stimulare a exporturilor). Se întâlnesc si situatii diferite: în Ungaria, cresterea se realizeaza preponderent pe seama stimularii exporturilor, în contrast cu Slovacia pe seama cererii interne.

Schimburile comerciale externe au continuat sa creasca si în 1997. Exporturile au crescut în medie cu 3,5%, mai lent decât în anul anterior (4,9%), iar importurile cu 5,4% (7,6% în 1996). Exporturile s-au majorat comparativ cu anul anterior cu 38,4% în Ungaria, cu 11,5% în Polonia, cu 4,3% în România si 4% în Cehia si s-au redus în Ucraina cu 7,6% si Croatia cu 3,8%. Importurile au crescut puternic în Ungaria (27%), Rusia (18,9%), Polonia (18,2%), dar au scazut în Slovacia (-7,7%), în Republica Ceha (-1,9%), România (-1,4%) si Slovenia (-0,8%).

Ca urmare a evolutiei mai lente a exporturilor comparativ cu importurile, balantele comerciale au continuat sa fie deficitare în 1997. Cu exceptia Federatiei Ruse si a Bulgariei care au înregistrat excedente ale balantei comerciale si ale contului curent si a Sloveniei care a realizat un excedent al contului curent, celelalte tari au prezentat solduri negative ale balantei contului curent. Ponderea deficitului contului curent în PIB s-a situat la 6,8% în Slovacia, 6,7% în România, 6,1% în Cehia, 3,1% în Polonia si 2,2% în Ungaria.

Finantarea deficitelor contului curent s-a realizat de regula prin apelarea la credite externe pe termen mediu si lung, crescând în consecinta datoria externa a tarilor în cauza. Ungaria si Polonia au prezentat exceptii de la aceasta situatie, reducându-si datoria externa de la 27,6 miliarde USD la sfârsitul anului 1996 la 23,7 miliarde USD la sfârsitul lui 1997 si respectiv de la 40,7 miliarde USD la 38,1 miliarde dolari. Ponderea datoriei externe în PIB se ridica la 53,3% în Ungaria, 50% în Slovacia, 41,4% în Republica Ceha, 38,5% în Polonia si 24,1% în România.

Politicile antiinflationiste practicate în 1997 au avut ca rezultat continuarea tendintei de reducere a inflatiei în majoritatea tarilor din zona. La mijlocul anului 1997, rata anuala a inflatiei se situa sub 10% în 11 din cele 27 de tari în tranzitie si depasea 25% numai în 8 dintre acestea. Rata inflatiei s-a situat pe ansamblul tarilor în tranzitie la un nivel mediu de 27% fata de 41% în 1996.

Cresterea medie a preturilor de consum în tarile din Estul Europei (cu exceptia Albaniei, Bulgariei, României) si statele baltice a variat de la 4% în Croatia, la 18% în Ungaria.

Rata de crestere a salariilor a continuat sa scada, determinând o îmbunatatire a productivitatii, asociata adeseori cu o crestere a productiei, toate acestea conducând la o scadere semnificativa a preturilor de cost unitare ale fortei de munca. Totusi, productivitatea muncii, masura esentiala a competitivitatii industriale, ramâne o problema cruciala a politicii economice a tarilor est-europene. Un aspect negativ legat de evolutia productivitatii muncii îl reprezinta necorelarea cresterilor de salarii în industrie cu cresterea celei dintâi, fenomen ce afecteaza evolutia competitivitatii externe. Din acest motiv, într-un clasament international al competitivitatii, întocmit de Forumul Economic Mondial, tarile în tranzitie ocupa locuri modeste: Rep. Ceha 32, Slovacia 35, Ungaria 46, Polonia 50. (Business Central Europe, june, 1997).

În anul 1997, în România, rata inflatiei este de peste trei ori mai mare decât în anul 1996, dar inferioara atât cresterii pretului productiei industriale cât si a pretului de consum al populatiei.

Ţarile care au aplicat politici ferme si consecvente de stabilizare macroeconomica si de restructurare a economiilor au înregistrat cresteri ale PIB si rate moderate ale inflatiei. Pe de alta parte, tarile în care reformele au fost mai ezitante si mai putin sustinute în ultimii ani, s-au confruntat în 1997 cu numeroase tensiuni si probleme, întârzierea reformelor din considerente (declarate) de ordin social conducând în ultima instanta la scaderi cumulate ale productiei dupa anul 1990, la agravarea atât a situatiei economice, cât si a problemelor sociale.

Progresul stabilizarii macroeconomice în tarile cele mai avansate în procesul reformei le-a permis acestora modificarea în 1997 a obiectivelor politicii monetare, care, desi si-a mentinut în general un caracter restrictiv în vederea protejarii economiei împotriva eventualelor presiuni inflationiste, a cunoscut o anumita relaxare în unele tari, în vederea stimularii cresterii economice.

În domeniul politicii valutare, în contextul agravarii dezechilibrelor externe, majoritatea tarilor au manifestat o preocupare sporita în directia corectarii acestora, permitând deprecieri ale monedelor nationale superioare ratei inflatiei, în timp ce în România, Federatia Rusa si Ucraina monedele nationale s-au apreciat în termeni reali. Prin introducerea consiliului monetar, Bulgaria a reusit sa reduca inflatia de la rata lunara de 242,7% în februarie la o medie lunara de 2,5% în ultimul trimestru al anului 1997 si sa înregistreze excedente ale balantelor externe, dupa ce, pe aceasta cale, în anii anteriori Estonia si Lituania au reusit sa controleze inflatia.

În 1998, cresterea economica a avut rezultate mai putin favorabile cu exceptia Bulgariei care dupa doi ani consecutivi de reducere a înregistrat un salt pozitiv ajungând la 3,5% si a Ungariei care a continuat evolutia favorabila atingând valoarea de 5%. Cehia dupa trei ani consecutivi de scadere a PIB în anul 1998 urmeaza acelasi trend, dar în acest an a înregistrat o valoare negativa (-2,7%). Federatia Rusa dupa ce înregistrase în 1997 o crestere de 0,9%, în anul urmator se înscrie cu o noua valoare negativa (-4,6%). Alaturi de aceasta si România înregistreaza o valoare negativa (-7,3%). si alte tari prezinta valori nefavorabile: Croatia 2,7% (fata de 6,5% în 1997), Polonia 4,8% (fata de 6,9%), Slovacia 4,4% (fata de 6,5%), Slovenia 3,9% (fata de 4,6%).

Schimburile comerciale externe au continuat sa creasca si în 1998. Exporturile au crescut în medie cu 4,3%. Exporturile s-au majorat comparativ cu anul precedent: Cehia 15,7%, Croatia 9,4%, Polonia 10,6%, Slovenia 8,1%, Slovacia 21,3%, Ungaria 5,6%, iar în Bulgaria, România si Federatia Rusa, acestea au scazut cu 13,1%, 1,6%, si respectiv 16,5%.

Balantele comerciale au înregistrat noi deficite pentru anul 1998, cu exceptia Federatiei Ruse care a avut excedent al balantei comerciale si al contului curent, celelalte state prezentând solduri negative.

Datoria externa a crescut în continuare pentru majoritatea statelor.

În anul 1998, rata inflatiei nu a prezentat modificari importante cu exceptia Bulgariei care în urma unui procent de 1082,9% pentru anul 1997, a înregistrat o valoare de 21,3%, aceasta valore fiind pentru prima data mai mica decât în anul 1990 (23,8%) si a României care s-a înscris cu un procent de 59,1% fata de 154,8% în 1997. În celelalte tari, rata inflatiei a avut variatii mici: Cehia de la 8,5% în 1997 la 10,7% în 1998, Croatia de la 3,6% la 5,7%, Slovacia de la 6,1% la 6,7% si Federatia Rusa de la 14,8% la 27,6%. Pentru câteva state rata inflatiei a continuat sa scada cum ar fi: Polonia de la 14,9% în 1997 la 11,8% în 1998, Slovenia dela 8,4% la 8,0%, Ungaria de la 18,3% la 14,3%.

În ceea ce priveste viziunea asupra dezvoltarii economice de durata, nu exista înca în nici o tara din Europa de Est o strategie bine structurata privind cresterea si dezvoltarea economica si sociala.