Economia de piata corespunde unei trepte superioare de dezvoltare a economiei de schimb, generalizarii acesteia. Intuind aceasta tendinta de generalizare a economiei de schimb, ca forma universala de organizare si desfasurare a activitatii economice, teoria economica s-a preocupat înca din perioada economiei politice clasi 12312s1811m ce sa fundamenteze modele de organizare si functionare apte sa ofere rezolvari problemei economice generale determinate de legea raritatii resurselor, a bunurilor în general. Pe aceasta baza au fost elaborate (conceptualizate) sistemele economice ca tipuri de organizare si reglare a activitatii economice. În esenta, este vorba despre modul în care mecanismele de functionare si adoptare a deciziilor asigura coerenta solutiilor cu privire la: ce se produce?; cât se produce?; cum se produce? (cu ce resurse si în ce combinatii de factori de productie)?; pentru cine se produce (cum sa asigure accesul persoanelor la bunurile produse). Modalitatile concrete prin care se dau raspunsuri la aceste întrebari ce decurg din problematica economica generala, sunt sintetizate sub forma a doua modele teoretice de organizare si functionare a economiei de schimb:
I.sistemul economiei de piata;
II.sistemul economiei centralizate (de comanda)1.
Fundamentarea teoretica a sistemului economiei de piata îsi are originea în filosofia liberalismului economic si a proprietatii private, sintetizate în principiul "mâinii invizibile" elaborat de A. Smith, respectiv principiul "laissez faire, laissez passer tout va de lui meme."
Potrivit definitiei dictionarului economic britanic, economia de piata este un sistem economic ce se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
--- deciziile privind alocarea resurselor si produselor sunt adoptate pe baza preturilor generate de schimburi voluntare între producatori, consumatori, muncitori si proprietari ai factorilor de productie;
--- într-o asemenea economie, deciziile sunt descentralizate - adica ele sunt adoptate în mod independent de grupuri si indivizi mai degraba decât de planificatori centrali;
--- economia de piata, în mod obisnuit, implica existenta unui sistem al proprietatii private asupra mijloacelor de productie;
---economia de piata poate functiona si în cazul existentei în economia nationala a unei anumite fractiuni a proprietatii sociale, fiind obligatoriu însa ca proprietatea privata sa fie preponderenta.2.
O alta definitie a economiei de piata ,din "Dictionarului de economie", economia de piata reprezinta sistemul economic în care mecanismele pietei sunt singurele care tind sa asigure echilibrul dintre cerere si oferta, iar alocarea resurselor are loc în conditiile excluderii oricarei interventii a statului si/sau monopolurilor.Ea constituie un sistem de organizare si functionare a economiei în care raportul dintre cerere si oferta determina prioritatile în producerea bunurilor, metodele de organizare si combinare a factorilor de productie, iar persoanele si categoriile de persoane au acces la bunurile produse prin intermediul nivelului si dinamicii preturilor. Este vorba, despre un model teoretic (ideatic) al economiei de piata, model ce are urmatoarele elemente structurale: economia functioneaza pe baza conexiunii unui sistem de piete interdependente;proprietatea particulara si interesul personal sunt decisive în functionarea economica si adoptarea deciziilor; fiecare agent economic îsi asigura autoreproductibilitatea sau iese de pe piata ca rezultat al propriilor decizii; toti agentii economici si toate categoriile de piata se afla în raporturi de concurenta, ea fiind cel mai important factor de progres, de cooperare si selectie între agentii economici; preturile se formeaza liber, ele fiind rezultatul raportului dintre cerere si oferta pe care la rândul lor îl influenteaza; exclude interventiile administrative ale statului si altor centre de forta (monopoluri, sindicate, etc.) în activitatea si functionarea economiei.3.
Daca ne referim la sistemul economiei de comanda, atunci putem aprecia ca el nu a reusit sa imprime rationalitatea competitiva în utilizarea resurselor, producând bunuri economice insuficiente în raport cu cererea, într-o structura slab diversificata si mai putin performante sub aspect calitativ. Decalajele de eficienta si performanta economica dintre cele doua sisteme sunt evidente; tot atât de evidenta este si nerationalitatea economica a sistemului economiei de comanda, întrucât neperformanta economica generata de lipsa libertatii economice si a concurentei si de utilizarea necompetitiva a resurselor, reprezinta prima forma de risipa a resurselor.
Analiza comparativa a sistemului economiei de comanda
si a sistemului economiei de piata4.
|
Caracteristici |
Sistemul ec. de comanda |
Sistemul ecoomiei de piata |
|
1.Proprietatea |
Preponderenta proprietatii publice, de stat si cooperatiste asupra mijloacelor de productie |
Predominarea proprietatii private asupra factorilor materiali ai productiei |
|
2.Alocarea resurselor |
Pe baza unor decizii administrativ-centralizate |
Pe baza evolutiei pietei, acererii, ofertei si pretului |
|
3.Parametrii ofertei |
Stabiliti în mod administrativ prin planul national unic |
Determinati în functie de evolutiai cererii pietei |
|
4.Preturile |
Fixate administrativ |
Formate preponderent în functie de evolutia raportului cerere-oferta |
|
5.Cointeresarea/stimularea materiala |
Absenta, fiind înlocuita cu teoria sau practica egalitarist colectivista |
Motivatia muncii prin corelarea veniturilor cu rezultatele |
|
6.Sistemul nevoilor de consum |
Stabilit si acoperit în mod administrativ la nivel central |
Corespunde semnalelor/informatii-lor transmise de piata |
|
7.Planificarea |
Imperativa, cu un puternic caracter politic |
Indicativa, strategica si orientativa |
|
8.Mecan. econom. |
Coercitiv-administrativ |
Liber-concurential |
|
9.Performante economica |
Incapacitate cronica de asigurare a eficientei si competitivitatii; nivel de trai redus |
Eficienta ridicata în utilizarea resurselor;avantaje competitive si un standard de viata ridicat |
In Romania : Unitatile economice, carora, în principiu, li se dadea în administrare o parte a patrimoniului global, erau sufocate de presiunea exercitata de administratorul general (statul). Sub influenta reglementarilor administrativ-birocratice adoptate de acesta, a planificarii hipercentralizate, unitatile economice au fost lipsite practic de initiativa în gestionarea eficienta a activitatilor lor. Pe aceasta baza, s-a impus conducerea unitara centralizata, cu ajutorul planului national unic, a întregii activitati economice si sociale.Înlocuirea vechiului sistem economic si crearea economiei de piata constituie o conditie esentiala a progresului economic si social al României. Functionarea eficienta a economiei de piata implica prezenta unor premise/cerinte ce trebuie îndeplinite în domeniul vietii economice: proprietatea privata, concurenta efectiva si liberul schimb al bunurilor, falimentul si lichidarea firmelor.5.
Planificarea centralizata a dezvoltarii întregii economii nationale - realizata pe orizonturi de cinci ani si anual - a constituit mijlocul principal de reglare a activitatii agentilor economici din toate ramurile productive. Prin intermediul planului national unic se puneau bazele strategiei generale ale dezvoltarii economico-sociale la nivel macroeconomic. Argumentarea necesitatii obiective a tranzitiei la economia de piata implica, în mod logic, analiza avantajelor si dezavantajelor mediului economic concurential, a elementelor principial pozitive dar si a celor negative ce caracterizeaza economia cu piata concurentiala.
Sfârsitul anului 1989 propulseaza tara noastra spre o perioada de tranzitie la economia de piata cu dorinta acuta a oamenilor de a trece de la economia de comanda si control a întregii activitati economico-sociale la o societate a libertatii de actiune, bazata pe autonomia controlata de democratia colectivitatii. Se poate afirma ca este vorba despre un proces natural normal de tranzitie,"Marea cotitura"6. având la baza atât argumente de ordin obiectiv, cât si motivatii psihosociale si comportamentale puternice, motivatii bazate pe dorinta si speranta de mai bine a oamenilor.Determinarile obiective, radacinile acestui proces complex si de mare întindere în timp, se gasesc în însusi mecanismul de functionare a economiei de comanda, în centralismul adoptarii deciziilor, în lipsa libertatilor si motivatiilor economice reale, în eficienta economica redusa, etc.
concluzii : 1Tranzitia de la economia planificata centralizat la economia de piata constituie un proces revolutionar deosebit de complex si de o noutate absoluta întrucât pâna la începutul actualului mileniu nu au mai avut loc asemenea transformari.
2 Realizarea tranzitiei la economia de piata în tara noastra este influentata de un complex de factori favorabili si nefavorabili, interni si externi, care actioneaza în cadrul unor perioade mai mari sau mici de timp. Amploarea si intensitatea actiunii acestor factori si-au pus amprenta, desigur, asupra tuturor fenomenelor definitorii ale tranzitiei, complicând, de regula, actiunile privind reforma economica si influentând evolutia eficientei economice si a costurilor tranzitiei. Ei influenteaza nu numai realizarea tranzitiei la economia de piata ci si procesul consolidarii premiselor integrarii României în Uniunea Europeana.
3 Specificitatea tranzitiei la economia de piata în tara noastra poate fi conturata tinând seama tocmai de modul în care factorii de decizie macroeconomica au conceput si realizat noul context socio-economic national.
Analiza comparativa a celor doua sisteme economico-sociale este obiectul a numeroase studii dintre care remarcam: Dogan Mattei, Dominique Pelassy,Economia mixta, jumatate capitalista, jumatate socialista Ed.Alternative,Buc'92;Constantin Popescu, Dumitru Ciucur,Marin Babeanu, Ion Popescu, Echilibrul The Dictionary of Modern Economics, Ed.MacMillan, London,1991.3 Dictionar de economie,Ed.Economica, Bucuresti,1999,p.185.4 Evidentierea elementelor s-a realizat în special pe baza lucrarilor:Aurel Iancu,Tratat de economie.Piata,concurenta, monopol,Vol.3,Ed.Expert,Buc.1992;Aurel Negucioiu,Tranzitia rationala Ed.Economica,Buc.1999; Mircea Cosea, Curs de economie Ed Tribuna economica, Bucuresti, 20035Lucrari: Mircea Cosea,Curs de economie,Ed.Trib.eco, Buc.2003. Arne Jon Isachen, Carl B. Hamilton, Thorvalder Gylfason, Sa întelegem economia de piata Ed.Oscar Print, Buc 1992;6 C.Popescu, D.Ciucur, Tranzitia prin criza (studii economice),Ed.Eficient, Bucuresti, 1995.
|
