Cap I. Economia monetara - subsistem al economiei de piata
M0
|
MS |
Celor doua piete, monetara si de capital, le corespunde câte un sistem, subsistem al sistemului financiar-monetar.
I.2. Subsistemul pietei monetare:
Acest subsistem are rolul de a regla cererea si oferta de bani, oricare ar fi natura acestor bani. Pretul pe aceasta piata este dat de diferitele forme de rate ale dobânzii asociate diferitelor forme de bani. Se presupun urmatoarele cinci mari tipuri de active si datorii:
1.)Banii: au caracteristica ca nu sunt purtatori de dobânda fiind emisi de Banca Centrala sub forma de lichiditati (cash-flow) sau de catre Guvern pentru compensarea datoriei guvernamentale (bonuri de tezaur pe termen scurt sau obligatiuni pe termen lung când Guvernul le rascumpara).
Forma pe care o iau banii - monede, bancnote, depozite bancare la termen sau vedere - este putin importanta, toate acestea putând fi privite sub forma bancnotelor de o unitate monetara, ca un activ complet lichid ce permite exprimarea tuturor datoriilor precum si plata taxelor si impozitelor, neaducând practic nici un venit.
Se va nota cu M(t) cantitatea de bani existenta la începutul anului t.
2.)Datoria
guvernamentala pe termen scurt care ia forma bonurilor de tezaur emise de
guvern, bonuri ce reprezinta hârtii de valoare rascumparate, în
general, dupa un an la valoarea de emisie plus o anumita dobânda. Vom
nota cantitatea de bonuri de tezaur emisa de guvern la începutul anului t
cu Fsg(t), iar rata dobânzii platita de guvern 
(t).
3.)Datoria
guvernamentala pe termen lung - ia forma unor obligatiuni guvernamentale
nerascumparabile pentru care se plateste o dobânda
perpetua. Vom nota cu Flg(t) valoarea obligatiunilor
guvernamentale detinute de sectorul privat si cu 
rata dobânzii
platita de guvern.
4.)Datoria
privata pe termen scurt ia forma unor bonuri emise de sectorul privat,
cantitatea de astfel de bonuri, emise la începutul anului t va fi notata
cu Fp(t), iar dobânda platita la începutul anului t+1 este
(t) .
Vom presupune ca aceste bonuri
reprezinta volumul împrumuturilor bancare catre sectorul privat cu o
rata a dobânzii pe termen scurt .
5.)Activele
reale (durabile) sunt detinute în întregime de sectorul privat (deci nici
de banci si nici de guvern) si vom nota valoarea totala a
acestora cu Ar(t) care aduc proprietarilor un venit anual notat cu 
(t) reprezentând pretul arendei, chiria la
locuinte, s.a. .
Principala functie a bonurilor de tezaur si obligatiunilor guvernamentale este de a finanta deficitul bugetar care acumuleaza active reale. Sistemul bancar preia o parte din datoria guvernamentala si împrumuta bani pentru a finanta acumularea de active reale. Se considera ca întregul sistem bancar este concentrat într-o singura banca, Banca Centrala, ea având controlul complet asupra operatiunilor tuturor bancilor .
Pe piata financiara exista doua centre de decizie, guvernul si Banca Centrala, deciziile lor fiind concentrate asupra structurii datoriei nationale si lichiditatii pietei monetare:
[none1] Guvernul decide asupra variabilelor fiscale
sau de control G*, 
, 
, 
, 
rezultând deficit (sau
excedent) bugetar. El poate decide daca va emite sau nu bonuri sau
obligatiuni precum si cantitatea acestora prin care sa
finanteaza datoria nationala.
Banca Centrala poate decide cât de multe astfel de bonuri si obligatiuni va cumpara cu noii bani pusi în circulatie sau la ce termen va emite bani noi sub forma de împrumuturi pe termen scurt catre sectorul privat.
În economie exista o coordonare intre deciziile ambelor autoritati pe care le numim, simplu, autoritati monetare, aceste decizii neputând fi complet separate si având ca efect cantitatea de bonuri si obligatiuni guvernamentale ce vor fi emise si la ce rata a dobânzii bancile ofera împrumuturi sectorului privat.
Vom introduce o balanta consolidata a guvernului si sistemului bancar (Tabelul 1.1.) în scopul analizei modului în care autoritatea monetara determina structura datoriei nationale, cantitatea de bani emisa pentru acoperirea datoriei guvernamentale si împrumuturile pentru sectorul privat.
Partea I din tabel:
bancile au ca active o parte din emisiunile guvernamentale de bonuri de
tezaur (
) (3), o parte din obligatiunile guvernamentale (
)(4) si întreaga datorie pe termen scurt a firmelor
private(Fp)(5).
Drept lichiditati, bancile au o cantitate de bani emisa catre sectorul privat (M)(1). Chiar daca activele lor sunt acoperite prin emisiunea de moneda, exista doua cauze care, la un moment dat, fac ca valoarea activelor bancilor sa difere de cantitatea de bani emisa:
i.)
bancile pot avea o pierdere sau un spor de capital la oricare din activele
pe termen lung detinute de ele: daca rata dobânzii 
creste, pretul
obligatiunilor guvernamentale scade rezultând o pierdere de capital la
oricare dintre obligatiunile pe care le vor vinde în viitor.
ii.) bancile primesc dobânda pentru activele pe care le detin, neplatind dobânda la banii emisi. Neglijând cheltuielile de functionare a sistemului bancar, bancile pot obtine un profit pe care-l pot investi în noi active fara a emite noi bani. De aceea în balanta bancilor s-a introdus avutia neta(2).
|
I. Balanta bancilor Active Lichiditati (3) (1)M (4) (2)Avutia neta a bancilor (5) Fp II. Balanta guvernului Active Lichiditati (8)Datoria Nationala (6) (7) III. Balanta consolidata a autoritatilor financiare: Lichiditati Active (9)M (12) Fp (10) (11) Bancilor = Dat. Nat. Neta |
În
balanta guvernului (II) sunt incluse valorile curente ale bonurilor de
tezaur si obligatiunilor emise de guvern (
si 
) (6 si 7) acestea reprezentând valoarea datoriei
nationale brute (8).
In partea III sunt incluse doar lichiditatile nete ale autoritatii financiare:
(M)
cantitatea de bani emisa catre sectorul privat (9) valoarea neta a bonurilor de tezaur si a
obligatiunilor guvernamentale aflate în posesia sectorului privat: -=Fsg (10) si respectiv -=Flg (11), iar ca active: împrumuturile acordate
sectorului privat (Fp) (12) si datoria nationala
neta R (13).
La începutul anului t+1 autoritatile financiare pot întreprinde urmatoarele actiuni:
(1) pot creste oferta de bani de la M(t) la M(t+1);
(2) pot creste valoarea bonurilor de tezaur de la Fsg(t) la Fsg(t+1);
(3) pot creste valoarea obligatiunilor guvernamentale aflate în posesia sectorului privat de la Flg(t) la Flg(t+1);
(4) pot reduce cantitatea de bani împrumutata sectorului privat de la Fp(t) la Fp(t+1) .
Suma acestor patru elemente trebuie sa fie egala cu deficitul bugetar guvernamental de la începutul anului t+1:
B = DM+DFsg+DFlg-DFp ,
unde s-a notat DM=M(t+1)-M(t) si, similar pentru celelalte elemente.
Putem scrie DFlg ca fiind:
DFlg=Flg(t+1)- Flg(t)=[ Flg(t+1)*ilg(t+1)- Flg(t)*ilg(t)]*1/ ilg(t+1)+ Flg(t)* ilg(t)[1/ ilg(t+1)+1/ ilg(t)]
Primul element din dreapta egalului reprezinta cresterea numarului de obligatiuni în cursul anului t înmultita cu pretul unei obligatiuni pe piata la începutul anului t+1(definind o obligatiune ca fiind o promisiune de a plati 1$ pe an). Practic arata cantitatea de bani folosita pentru a finanta cheltuieli guvernamentale.
Cel de-al doilea element reprezinta cresterea intre începutul anului t si începutul anului t+1 a valorii obligatiunilor deja existente la începutul anului t, deci masoara sporul de capital datorat detinerii în proprietate a obligatiunilor guvernamentale. Deficitul bugetar brut va include si aceasta apreciere a capitalului incorporat în obligatiunile existente pe piata. Dobânda la datoria guvernamentala plus sporul de capital ce trebuiesc platite la începutul anului t+1 pentru obligatiunile existente la începutul anului t este:
Flg(t)*ilg(t)+ Flg(t)*ilg(t)[1/ ilg(t+1)-1/ ilg(t)]= Flg(t)[ilg(t)+( ilg(t)- ilg(t+1)/ ilg(t+1)]=
Flg(t)*
(t) venitul obligatiunilor guvernamentale incluzându-se
dobânda si sporul de capital.
Cauzele cresterii valorii datoriei nete sau deficitului bugetar sunt:
a.) cresterea cheltuielilor guvernamentale cu bunuri si servicii ;
b.) plata efectuata de guvern cu dobânzile catre sectorul privat si aprecierea valorii datoriei existente;
c.) cresterea cheltuielilor transferabile catre salariati si detinatorii de proprietate;
d.)scaderea taxelor si impozitelor percepute de catre guvern salariatilor si detinatorilor de proprietate.
În figura este reprezentat subsistemul pietei monetare (acoperirii deficitului bugetar).Liniile 1, 2 si 3 arata contributia cheltuielilor guvernamentale cu bunurile si serviciile la formarea deficitului bugetar.
Dobânda platita de guvern
catre sectorul privat incluzând dobânda la bonurile de tezaur (
Fsg) plus dobânda si sporul de capital la
obligatiunile guvernamentale ( Flg) minus plata dobânzii catre banci
de catre sectorul privat (-
Fp) sunt reprezentate de liniile 4,5,6,7,8
si 9. Efectul total al acestor plati de dobânda asupra
deficitului bugetar este aratat de linia 10.
G*1,
G*2 J1,
J2 q'a,
q'b P1,
P2
(S2) (S4)
Fig. 1.3.
Liniile 11, 12 arata efectul platilor transferabile asupra deficitului bugetar, iar 13,14 arata cum venitul provenind din impozite si taxe reduce deficitul.
Linia 15 arata faptul ca un deficit bugetar neacoperit se acumuleaza în datoria publica(R).
Din balanta consolidata a autoritatilor financiare stim ca:
M = Fp + R - Fsg - Flg,
aceasta relatie de identitate fiind aratata de liniile 16,17,18 si 19, iar linia 20 arata ca între cantitatea de bani emisa catre sectorul privat si deficitul bugetar exista un efect proportional negativ.
Se observa ca se formeaza o bucla feed-back negativa ce prezinta urmatorul efect de transmisie:
M=> B=> R=> M
I.3. Subsistemul pietei de capital:
Este al doilea subsistem important al pietei financiare. Pe piata de capital se determina pretul (rata dobânzii) si venitul aferente fiecarui activ.
În functie de momentul în care se face tranzactia, ea se împarte în doua segmente dependente temporal: piata primara si cea secundara.
Piata primara are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare în scopul atragerii capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu si lung, atât de pe pietele de capital intern, cât si pe cele internationale, oferind posibilitatea eminentului de titluri de valoare sa intre în contact direct cu investitorii, obtinând astfel resursele financiare necesare.
La noi dezvoltarea pietei primare de capital este direct legata de procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat.
Piata secundara. Dupa ce au fost puse în circulatie titlurile mobiliare prin emisiune, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara de capital, aceasta concentrând în acelasi loc investitori particulari si institutionali ce pot vinde sau cumpara valorile mobiliare, având garantia ca acestea au valoare si pot fi reintroduse oricând în circuit, titlurile putând fi valorificate înainte sa aduca venit (dobânda si dividende).
- conditiile de înfiintare ale acesteia;
- functionarea conducerii institutiei bursiere;
- conditiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un titlu mobiliar sa fie cotat si tranzactionat;
- modul de formare a cursului, s.a. .
Bursa de Valori este organizata ca o societate comerciala (pe actiuni) privata, publica sau mixta, organizarea ei interna fiind foarte riguroasa. Obligatiile institutiei fata de agentii economici sunt bine definite.
Conducerea operativa a bursei este asigurata de un Consiliu al Bursei (alcatuit din reprezentanti alesi ai actionarilor, salariatilor precum si ai emitentilor), acesta fiind mandata cu organizarea si reglementarea întregii functionari a acestuia.
Pentru ca o valoare mobiliara sa fie admisa pentru a fi tranzactionata la bursa, aceasta trebuie sa îndeplineasca unele conditii: emitentul trebuie sa se înscrie în anumiti parametri (sa aiba o anumita dimensiune - marimea capitalului propriu sa atinga un anumit nivel de rentabilitate, sa aiba obiective strategice, sa ofere publicului interesat informatiile necesare). Chiar si în tarile cu o economie de piata dezvoltata nu toti agentii economici îndeplinesc conditiile de intrare pe piata bursiera; practic, cu cât economia este mai dezvoltata cu atât cerintele sunt mai mari.
Legat de evolutia pretului unei valori mobiliare este important de precizat ca:
- dinamica pretului si cursul hârtiilor de valoare evolueaza în acelasi sens. Spre exemplu, daca ne confruntam cu o perioada caracterizata de o inflatie puternica, deci, cu cresteri mari de preturi, exista o probabilitate foarte mare ca si cursurile titlurilor sa prezinte un trend ascendent.
- o crestere a ratei dobânzii implica o scadere a cererii de titluri si deci o scadere a preturilor acestuia.
În legatura cu operatiunile desfasurate la bursa, ele sunt:
- operatiuni la vedere: presupun livrarea imediata, în limitele regulamentului, a titlurilor de valoare la cursul (pretul) zilei acceptat de agentii participanti;
- operatiuni la termen: acele operatiuni în care contractarea, întelegerea privind numarul de titluri tranzactionate la cursul de schimb si la data scadentei se va realiza la un moment dat (t0), tranzactia urmând a se derula ulterior, la data fixata (t1) numita si zi de scadenta.
La 1 iunie 1881 s-au pus bazele organizarii tehnice a bursei de valori din regat, odata cu Legea asupra burselor, mijloacelor de schimb si de marfuri. Azi constituirea Bursei de valori din Bucuresti reprezinta o componenta esentiala a procesului de restructurare a sistemului economic românesc si de creare a mecanismelor si institutiilor specifice economiei de piata.
Piata Our-the-counter (OTC), o alta componenta a pietei secundare, face parte din categoria burselor secundare, aici se tranzactioneaza valori mobiliare emise de societati ce nu îndeplinesc anumite conditii pentru a fi cotate la bursa de valori (fie au o importanta locala, fie sunt noi, fie au un nivel de dezvoltare ce nu permite accesul la cotatia oficiala). Acesta nu are un sediu localizat geografic, ea fiind o "piata electronica".
Piata OTC din România a fost creata pentru tranzactionarea, în principal a valorilor mobiliare provenite în urma privatizarii în masa, fiind creata dupa modelul complet informatizat al bursei NASDAQ, sistemul de tranzactionare pentru piata OTC româneasca se numeste RASDAQ, creat pe baza sistemului PORTAL al pietei NASDAQ.
În sistemul economiei de piata (capitaliste) prezenta pietelor interdealeri si, în special, a bursei de valori este mai mult decât necesara, aceasta având un rol foarte important într-o economie moderna. În sprijinul acestei afirmatii putem aduce urmatoarele argumente:
- acestea stimuleaza investitiile, concomitent cu dezvoltarea sentimentului de proprietar - proprietate privata (facând referire la cumparatorii si detinatorii de active financiare);
- transforma rapid, operativ, capitalul banesc (banii) în capital real si invers;
- actioneaza pozitiv asupra pietei muncii, a bunurilor si serviciilor precum si a pietei de capital, acest lucru decurgând din preferinta gospodariilor pentru patrimoniul financiar;
- favorizeaza intrarea libera pe piata a capitalului disponibil si o mobilitate mare a sa;
- stimuleaza procesul de gestionare a puterii economice, de preluare a controlului unor societati pe actiuni prin detinere pachetului de actiuni de control;
- este un barometru extrem de sensibil al starii economiei; scaderea brusca a anumitor prevesteste declansarea unei recesiuni sau crize; ridicarea cursurilor este un semn al expansiunii.
Privind în ansamblul ei, piata de capital, pe aceasta, spre deosebire de piata monetara, sunt tranzactionate si active reale a caror valoare reala o notam cu Ar; valoarea totala a activelor reale este data de cantitatea disponibila din fiecare activ înmultita cu pretul de piata al acestuia (liniile 21 si 22 din figura 1.4.)
Ar = K1*P1 + K2*P2 + ...
Venitul asteptat al acestor
active este notat cu 
. El depinde de profiturile asteptate, inclusiv de
sporul de capital ce se va obtine în procesele de productie ce
utilizeaza aceste active durabile si de pretul de cost curent al
acestor active. Cu cât profitabilitatea asteptata a proceselor de
productie este mai mare si pretul curent al activului durabil
este mai mic, cu atât mai mare va fi venitul asteptat al acestui
activ. Acest lucru este reprezentat prin efectul proportional si
diferential pozitiv combinate de linia 23 deoarece profitabilitatea
asteptata viitoare a proceselor de productie relevante va fi ,
cu o oarecare probabilitate , mai mare cu cât cresterea actuala a
profitabilitatii acestor procese este mai rapida.
Putem spune ca un portofoliu de
active al unui individ contine un sir de valori ale diferitelor
active si un sir de rate ale dobânzilor sau venituri asteptate
la aceste active : M, Fsg, Flg, Flp, Ar
si respectiv: , 
, , . Se pune problema daca indivizii doresc sa
detina acest portofoliu în conditiile în care sunt date ratele
dobânzii si veniturile asteptate aferente acestor active si
daca ei vor prefera alt portofoliu sau vor înlocui un tip de activ cu
altul în cazul în care piata nu este în echilibru.
Se va nota cu 
sg, lg, sp si 
r valorile activelor din fiecare tip pe care
indivizii doresc sa le detina în conditiile de
piata date, cu ratele dobânzii si veniturile asteptate ale
acestora cunoscute.
M
sg-Fsg Fsg i*sg
lg lg-Flg Flg i*sp
sp-Fsp Fsp
r r-Ar Ar E*q Y
 |
|||||
|
|||||
 |
|||||
K1, K2 P1, P2 A
(S2) (S4) qa, qb (S5)
Fig. 1.4.
Vom putea introduce o serie de termeni care sa indice gradul de dezechilibru pe fiecare piata a activului (piata bonurilor de tezaur, piata obligatiunilor guvernamentale, piata creditelor pe termen scurt si piata activelor reale - acestea fiind componente ale pietei de capital), practic acesti termeni vor arata excesul din activul dorit fata de activul detinut de indivizii privati. Acest fapt este indicat prin liniile: 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35.
Modalitatea în care este determinata structura de portofoliu dorita este aratata prin liniile 36, 37, 38 si 39. Linia 37 arata proportionalitatea pozitiva ce exista între valoarea totala a proprietatii ce urmeaza a fi investita (A) si cantitatea din fiecare activ care se doreste sa fie detinuta în portofolii, deci, cu cât A este mai mare cu atât mai mare va fi cantitatea din fiecare activ dorit în portofoliu.
Daca
avem data profitabilitatea asteptata viitoare, venitul
asteptat al activului va fi cu atât mai mare cu cât pretul lui de
cost curent este mai mic, acest lucru fiind aratat de linia 24 ce
completeaza determinarea lui .
Pot exista anumite evenimente
exogene ce pot afecta optimismul investitorilor în ce priveste
profitabilitatea asteptata viitoare, acestea fiind notate cu 
, influenta lor fiind reprezentata de linia 25.
Venitul asteptat al
obligatiunilor guvernamentale () depinde de rata dobânzii la aceste obligatiuni
printr-un efect proportional pozitiv (linia 26) si de sporul de
capital adus de obligatiuni care este proportional cu reducerea ratei
dobânzii acest lucru fiind
reprezentat printr-un efect derivativ negativ (linia 27).
Linia 36 exprima nevoia de a
detine bani lichizi ca un mijloc de plata. Daca venitul
national net (Y) este considerat un bun indicator al volumului
tranzactiilor din economie, atunci aceasta linie arata ca, cu
cât volumul acestor tranzactii este mai mare, cu atât mai mare va fi
cantitatea de bani pe care indivizii vor dori sa o detina,
si mai mica, ca o consecinta, va fi partea din avutie
pe care ei vor dori sa o detina sub forma de active nonmonetare (
=sg + lg + sp + r). Aceasta relatie nu este rigida
daca avem în vedere faptul ca, cu cat sunt mai mari veniturile
provenind de la active nonmonetare, cu atât indivizii vor intentiona
sa aleaga active nonmonetare în locul banilor , acest lucru este
sugerat de linia continua 38.
Deci cererea de bani va fi mai mare cu cât: a.) este mai mare volumul tranzactiilor ce trebuiesc finantate si b.) sunt mai mici veniturile provenite de la activele nonmonetare.
O relatie foarte importanta
este cea dintre cererea pentru diferite forme de active nonmonetare si
venitul anticipat al acestora, aceasta fiind exprimata de linia
punctata 38 si 39 principiul fiind urmatorul: cu cât e mai mare
venitul anticipat al unui activ în raport cu altul, cu atât mai atractiv va fi
primul activ pentru un investitor. De exemplu daca creste , bonurile de tezaur devin mai atractive si aceasta
poate duce la o crestere a sg si sp si, prin urmare, la o scadere a lui lg si r . Nu trebuie, însa, neglijata
relatia între venitul diferitelor forme de active cum ar fi relatia
între ratele dobânzii pe termen scurt() si pe termen lung().
Investitorii vor dori sa
obtina o cantitate mai mare de sg decât lg daca: a.) rata dobânzii pe termen scurt
este mai mare decât cea pe termen lung si b.)asteptarile ca rata
dobânzii pe termen scurt sa creasca în viitor sunt mai mari. Trebuie
tinut cont de faptul ca asteptarile privind nivelurile
viitoare ale ratei dobânzii depind de o serie de factori exogeni, notati
cu 
, acest lucru este
exprimat de linia 39.
În final vom arata reactia investitorilor la dezechilibre în ce priveste detinerea de active.
Daca avem în vedere bonurile de tezaur si obligatiunile guvernamentale pentru rate ale dobânzii date, investitorii vor creste depozitele de astfel de active daca exista un deficit în ceea ce priveste cantitatea dorita si cantitatea detinuta din activele respective, lucru evidentiat de liniile 40 si 41.
Pe baza numarului de
actiuni existente (Flg*ilg) si a ratei dobânzii
la obligatiunile guvernamentale () se determina valoarea acestor obligatiuni (Flg
) cu ajutorul liniilor 42 si 43.
Un mecanism similar actioneaza în cadrul creditelor acordate de banci investitorilor privati. Cantitatea de credite acordate de banci va creste cu o rata depinzând de deficitul dintre creditul dorit si cel acordat deja (linia44).
Daca avem în vedere activele
reale, Ar, cu cat mai mare va fi cererea în exces de astfel de
active K1, K2, ... cu atât mai rapid vor creste preturile lor de vânzare P1,P2, ... lucru
aratat de linia 45. Acest lucru este foarte important pentru întregul
mecanism al pietei de capital si vom arata aceasta prin
urmatorul exemplu: vom presupune ca guvernul decide finantarea
unei datorii pe termen lung si, pentru a tenta sectorul privat în vederea achizitionarii
de bonuri de tezaur în loc de obligatiuni guvernamentale, reduce si creste de aici rezulta o
crestere a venitului anticipat (linia 26) ceea
ce face ca activele reale Ar sa fie mai putin atractive decât Flg
si va reduce deci Ar .
Deci oferta în exces de Ar va
creste, deficitul dintre activele dorite si cele detinute (r - Ar ) va scadea ducând la
scaderea preturilor activelor durabile (linia 45) , productia de
astfel de active fiind mai putin profitabila.
În fig.1.5. sunt reprezentate buclele feed-back cu ajutorul carora se regleaza câtre echilibru diferitele piete de active: piata bonurilor de tezaur, piata obligatiunilor guvernamentale, piata creditelor si piata activelor reale.
Exista câte o bucla
feed-back pentru fiecare activ Fsg, Flg , Fsp,
Ar, ele fiind conditionate în functionarea lor pe de o
parte de structura portofoliului dorit de active (sg , lg , sp , r), iar pe de alta parte de nivelul ratelor
dobânzii si venitul anticipat corespunzatoare (,,, ).
 |
E*1
 |
 |  |
||
Efectul de transmisie corespunzator acestei bucle este urmatorul :
unde,
A = valoarea avutiei detinute: suma tuturor economiilor trecute - daca se include si sporul de capital inclus în venit - si a economiilor curente (notate cu Z );
P.C.= cheltuielile pentru consum (cu P= pret);
Y = venitul national total;
Yq = venitul net disponibil din proprietate;
Q= venitul din proprietate.
 |
r-Ar) P Y Q Yq
 |
|||||
 |
|||||
 |
|||||
 |
Fig. 1.6.
|
