Economiile tarilor lumii constituie un mozaic de realitatii extrem de diferite. Ele au insa comun faptul ca sunt organizate si functioneaza in linii generale, ca economii de schimb, fiecare constituind un sistem propriu care s-a transformat treptat, in mod inertial,intamplator sau constient.Dupa evolutie complexa, indelungata, s-a ajuns ca, in prezent, partea covarsitoare a acestor economii sa se bazeze in special pe proprietatea privata, devenind astfel economii de piata, concurentiale sau capitaliste.
Pe parcursul acestei lucrari vom intalni mai multe opinii ale unor mari economisti cu privire la capitalismul si socialismul intalnit pe parcursul mai multor ani.
In urma cu 200 de ani statutul social al unei persoane era fixat de la un capat la altul al vietii sale acest statut era mostenit de la parintii si apoi ramanea neschimbat. Daca te nasteai sarac sarac ramaneai ,iar daca te nasteai bogat deveneai senior-duce .
Majoritatea populatiei lucra pamantul si nu venea in contact cu industria orientata catre orase
Nu trebuie sa uitam ca in Anglia in sec.XVIII-lea conditiile erau mai precare pe atunci populatia Angliei numara 6-7 milioane de suflete, iar dintre acestia 1-2 milioane erau poscrisi sarmani ,carora sistemul existent nu le oferea nici o perspectiva .Lipsa de materii prime era o problema majora.In aceasta situatie oamenii au incercat sa organizeze mici ateliere in care puteau produce anumite lucruri mai ieftine. Inceputul productiei de masa este principiul fundamental al industriilor capitaliste.
Dezvoltarea capitalismului consta in obtinerea de catre totii a dreptului de a deservi clientii mai bine si mai ieftin
Capitalismul s-a nascut in randurile aristrocratiei posesoare de pamanturi-clasele superioare ,nobilimea britanica si cea continentala .
Capitalismul s-a dezvoltat in Anglia (1760 - 1830) cu Revolutia Industriala iar in acei ani s-a dublat numarul populatiei.Astazi in tarile capitaliste exista o diferenta relativ mica intre clasele superiore si cele inferioare pentru ca ambele se bucura de hrana, imbracaminte iar in majoritate consumatorii se compune tocmai din aceasi oameni care lucreaza,ca angajati in intreprinderile care produc lucrurile pe care ei le consuma.Michel Albert sustinea in lucrarea « Capitalism contra Capitalisn »din 1991despre capitalism ca :"Instaurarea capitalismului într-o tara nu este suficienta pentru ca tara respectiva sa se înscrie pe calea dezvoltarii economice. Mai are nevoie de un minimum de reguli, adica de un stat eficient si necorupt". Toata lumea vrea bunastare. si chiar dupa ce o are, fiecare ar dori sa-si mai poata satisface si alte nevoi sau aspiratii. si pentru asa ceva, în ciuda egalitatii sanselor, solutiile sunt multiple, dar nu ne vom opri decât asupra acelora care se bazeaza pe utilitatea de cai oneste. Cei care depun o munca salariata pot obtine o crestere a bunastarii cautându-si un serviciu mai bine platit, sau muncind mai mult, intensiv (productivitate mai mare) sau extensiv (un numar mai mare de ore). Pentru o munca mai bine platita, este nevoie însa de o calificare superioara, ceea ce presupune studii mai multe si mai înalte, experienta si bineînteles calitatile cerute pentru ocuparea unui astfel de post. Cei care deti o proprietate, indiferent daca aceasta este o suprafata de pamânt arabil, un magazin sau o fabrica, trebuie sa-si maximalizeze profitul si aceasta a fost calea cea mai batatorita si utilizata de toate tarile azi dezvoltate economic. Cei care detin bani trebuie sa devina mai competitivi si aici exista doua posibilitati:
1. investind în activitati si mijloace productive;
O crestere a salariilor reale nu determina doar o crestere a populatiei ci si o imbunatatire a nivelului mediu de trai.
Nivelul ridicat depinde de capitalul real investit.
Prosperitatea unei tari este direct proportionala cu volumul de capital investit pe individ.
În ciuda prevederilor mentionate mai sus care exprima clar optiunea României pentru democratie, stat de drept si economie de piata în stat social, mai sunt înca politicieni care cred ca, întrucât conceptul de "social" nu s-a trecut înaintea "pietei", înseamna ca problema optiunii ar mai fi înca deschisa între o economie liberala de piata sau o economie liberala de piata, unii dorind un socialism de piata de tip China. Spre deosebire de România, în alte tari nu s-a proclamat niciodata statul social, si ca atare economia lor de piata a fost de la început liberala dar nu si sociala. Asa este cazul SUA, unde 40 de milioane de salariati nu au o asigurare medicala pentru ei si familiile lor iar 4 milioane de locuitori nu au un acoperis deasupra capului. Ca prima tara ca a pus în practica economia sociala de piata, Germania nu si-a înscris în Constitutie o astfel de prevedere si indiferent daca guvernarea a fost crestin democrata sau social democrata, cel putin pâna acum, economia sa nu a fost alta decât o economie sociala de piata. Legea federala germana a ajutorului social, interzice pur si simplu mizeria.
Ludwig von Misess sustinea in 1958 "ideea ca ar exista, un al treilea sistem între socialism si capitalism, dupa cum afirma suporterii sai, un sistem îndepartat deopotriva de unul si de celalalt, dar care retine avantajele si evita dezavantajele fiecaruia, este o curata prostie". În 1958, von Misess avea 77 de ani, iar Germania de Vest realiza un PNB / pe locuitor - 1130 $/ pe an, fata de 320 în 1949. În 15 ani economia a prosperat si mai mult, PNB/locuitor crescând de 5,16 ori (5830 $ / an) contrazicându-l pe von Misess care a si decedat în 1973, fara sa-si mai poata corecta afirmatia. La întrebarea <<Ce se stie în România despre economia sociala de piata?>> , cred ca ar putea fi semnificative urmatoarele aprecieri, ale unor oameni etichetati ca "mari specialisti" de catre o parte a mijloacelor de mass media. In Editura Expert din anul 1994 se sustinea ca "Întelegerea corecta a procesului restaurationist cu cele trei componente: socialista, capitalista si mixta dezvaluie, în conditiile actuale ale României, caracterul reactionar al unor concepte de tipul socialismului de piata, al proprietatii sociale sau al ecoonmiei sociale de piata".
A doua "perla"se poate citi intr-un editorial din 1993 aparut în Tineretul Liber. "Economia sociala de piata nu este alta decât economia socialista bazata pe proprietatea de stat, care accepta însa si ceva proprietate particulara si în care, chiar fara sa doreasca, gestiunea economica nu poate evita o alocare administrativa (nu de piata si, deci ineficienta) a resurselor".
Spre deosebire de economia liberala de piata, care are la baza doctrina liberala, economia sociala de piata se bazeaza pe o varianta îmbunatatita a neoliberalismului, denumita doctrina ordoliberala
A. Dinamismul economiei trebuie sa se sprijine pe piata, careia trebuie sa i se asigure o cât mai mare libertate de functionare, în principal în politica preturilor si salariilor;
B. Mecanismele piete nu pot sa determine singure ansamblul vietii economice. Ele trebuie echilibrate si contrabalansate de un imperativ social, postulat apriori si garantat de stat. Modelul considera ca statul are dreptul sa intervina în viata economica si sociala din doua motive:
1. Egalizarea conditiilor de concurenta;
2. Din motive sociale.
În primul, o autoritate de stat urmareste si împiedica eventualele întelegeri între firme si abuzurile de pozitie dominanta (cresterea tarifelor, de ex.). Sprijina IMM-urile prin conditii de creditare si fiscalitate avantajoase împotriva excesului de putere al întreprinderilor mari. Asigura conditii egale de concurenta între diferite zone ale tarii prin investitii în dezvoltarea infrastructurilor. Finanteaza cercetarile tehnico-productive (în RFG 3% din PIB). În al doilea, pe primul loc stau subventiile pentru calea ferata, aviatie, minerit, locuinte sociale s.a., dar si pentru industria prelucratoare (2% din PIB), sau în domeniile care sunt în curs de reconversie (siderurgie, carbune). Agricultura este subventionata în primul rând prin intermediul UE, dar si al bugetului, gospodariile agrare primind subsidii (circa 50% din venitul lor mediu anual), în functie de productia realizata si vânduta, prime de export, reduceri de preturi las carburanti, subventii pentru seminte dar si dobânzi subventionate la achizitionarea de utilaje, etc. Reprezentantii muncitorilor participa activ la gestionarea sociala a întreprinderilor si de la o anumita marime de firma în sus, mai sunt consultati si în alte probleme de gestiune economica si financiara. Economia sociala de piata, este deci, "o sinteza între libertatea asigurata de statul de drept, libertatea economica si idealurile social-statale ales sigurantei si echitatii sociale" (Gutmann, 1989) sau altfel spus, "o combinatie între scopurile libertatii si ale echitatii" (Lampert, 1991). si daca tinem seama ca Anglia a avut nevoie de 250 de ani pentru a ajunge la stadiul de azi, este de înteles de ce Germania a optat în anul 1949 pentru economia sociala de piata si nu pentru sistemul practicat atunci de SUA si Anglia. Pentru a putea întelege mai bine care sunt diferentele dintre cele doua variante de economie de piata, profesorul german de teorie economica, generala si finante publice Bert Rurup a întocmit tabelul alaturat (1991) cuprinzând caracteristicile economiilor de piata liberala si sociala.
|
Economia de piata liberala Statul nu intervine în mersul economiei, ci se îngrijeste numai de justitie, aparare, ordine si siguranta interna precum si de înfaptuirea politicii sale externe, activitati pentru a caror sustinere materiala prevaleaza impozite si taxe. Echilibrul economiei se restabileste în timp de catre mecanismele de functionare ale pietei (adica: cerere-oferta, oferte alternative, concurenta, preturi). Libertatea de exercitare a activitatilor de afaceri si productive este nelimitata. Întreprinzatorii (persoane fizice sau juridice) hotarasc cât si ce trebuie produs. Libertatea consumului este totala. Proprietatea privata si dreptul de a dispune de mijloacele de productie aflate în proprietate privata nu sunt îngradite. Libertatea contractuala este absoluta. Conditiile de încheiere a contractelor sunt la latitudinea partilor. Concurenta este lasata sa functioneze de la sine. Nu se practica nici o politica concurentiala. |
Economia sociala de piata Pe lânga preocuparile existente în economia liberala, în economia sociala de piata, statul intervine prin politici specifice, ori de câte ori constata ca se produc dezvoltari gresite (management de criza), dar si pentru a asigura o protectie sociala acelei parti din populatia tarii care este mai defavorizata economic sau periclitata social. Deoarece mecanismele pietei produc o reglare în timp, statul trebuie sa asigure conditii de cadru de functionare a pietei într-o organizare descentralizata, atât pentru obtinerea de profit de catre economia nationala dar si pentru a asigura instaurarea si respectarea ordinii concurentiale, intervenind pe parcurs cu masuri de politica economica adecvate momentului si impunând prin impozite si taxe o redistribuire echilibrata a veniturilor. Libertatea activitatilor de natura economica este limitata prin interzicerea sau reglementarea acelor activitati care pericliteaza sanatatea ori siguranta individuala sau publica (droguri, explozivi, armament, poluarea mediului, poluare fonica, etc.) Libertatea consumului este foarte larga cu exceptia bunurilor care pot periclita sanatatea. Proprietatea este aparata în principiu, dar sunt admise exproprieri în interesul comunitatilor, urmarindu-se prin aceasta nu numai satisfacerea unor nevoi colective (o autostrada, un nou cartier de locuinte sau o zona industriala), dar si a unei responsabilitati sociale a proprietatii. Libertatea contractuala este limitata în interesul celor mai slabi din punct de vedere economic (nivelul chiriei la locuintele sociale, interzicerea cametei si a jocurilor de tip piramida, protectia angajatilor fata de concedierile abuzive, interzicerea folosirii la munca a copiilor). Concurenta este promovata si aparata prin lege împotriva oricaror îngradiri. |
Pentru ca piata sa functioneze, în ambele variante trebuie sa fie îndeplinite urmatoarele conditii:
1. Libertatea individuala de decizie;
2. Asumarea raspunderii economice de fiecare participant la schimburile pietei;
3. Prezenta pe piata a unor oferte alternative si existenta unei concurente active;
4. Siguranta juridica;
5. Existenta unei ordini economice stabile.
"Cresterea si stabilitatea economica, scrie profesorul Reinhard Blum în cartea sa Principii organizatorice ale economiei nationale, noi baze microeconomice pentru economia de piata (1983-1994), ca ordinea economiei de piata sa poata functiona. De aceea, pentru mentinerea ordinii economiei de piata este necesar ca statul sa aplice ori de câte ori este nevoie, o politica puternica de crestere".
|
