Efectele integrarii asupra pietei muncii

Efectele integrarii asupra pietei muncii

intentia de a nu restrictiona intrarea lucratorilor din noile state membre, dupa extindere.
Totusi, trebuie remarcat faptul ca, daca politica economica va incuraja cresterea ratei angajarilor si dezvoltarea economica in noile state membre, perspectivele optimiste ii vor determina pe lucratorii din aceste tari sa ramana la ei acasa.
Care vor fi efectele probabile asupra pietelor muncii din actualele state membre?
Acestea depind, in parte, de combinatia de lucratori care migreaza si de sectoarele pietei muncii in care activeaza acestia. Lucratorii calificati care migreaza dinspre viitoarele state membre acopera deja lipsa de forta de munca in sectorul serviciilor si al meseriilor. Acestia au un nivel de pregatire relativ ridicat, insa adeseori calificarea lor se pierde prin migrare, intrucat acestia tind sa lucreze in aceleasi sectoare ca si alti lucratori straini, cum ar fi in constructii, salubrizare si manufactura. Dupa extinderea UE, o crestere a aprovizionarii cu mana de lucru necalificata - inclusiv a muncii "la negru" - ar putea
avea un impact asupra salariilor si ocuparii fortei de munca necalificate din actualele state membre, mai ales in regiunile din vecinatatea noilor state membre.
Mobilitatea fortei de munca va fi factorul cheie in procesul de adaptare care va urma dupa extindere. Asigurarile temporare de somaj si sprijinirea celor care cauta de lucru vor facilita mult mai eficient schimbarea, decat o legislatie destinata protejarii fortei de munca ocupate. Extinderea va forta o redistribuire a fortei de munca intre industrii si tari, mai ales in statele membre si in regiunile invecinate cu noile state membre, si va constitui inca un impuls in sensul realizarii unor asemenea reforme.

Libera circulatie in spatiul Schengen

Un alt aspect, separat de dreptul de a munci, este cel al liberei circulatii a persoanelor in spatiul Schengen. Tarile din acest spatiu au convenit sa elimine controalele la frontierele dintre ele, masura compensata prin schimbul de informatii si intarirea granitelor externe. Un cetatean al unui stat membru are libertatea de a trai si de a munci oriunde in alta parte in UE, chiar daca statul respectiv nu face parte din spatiul Schengen; este cazul Marii Britanii si al Irlandei. Noile state membre nu vor deveni imediat membri cu drepturi depline ai spatiului Schengen, ci doar dupa ce vor fi indeplinit intr-o masura satisfacatoare standardele privind siguranta frontierelor.
Libera circulatie a persoanelor este enuntata in Articolul 14 (fostul Art. 7a) al Tratatului Comisiei Europene si in prevederile asupra cetateniei europene (Articolul 18, fostul Art. 8a). Primul acord Schengen a fost semnat in 1985 si face acum parte din acquis-ul comunitar ce urmeaza a fi adoptat de fiecare tara candidata.
Acquis-ul acopera patru mari domenii: recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale, drepturile cetatenilor, libera circulatie a lucratorilor si coordonarea schemelor de protectie sociala.
In ceea ce priveste recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale, UE incearca sa elimine obstacolele din calea alegerii si urmarii unei profesii recunoscute, acceptand principiul ca o persoana pe deplin calificata pentru a practica o profesiune recunoscuta intr-un stat membru ar trebui sa aiba dreptul de a o practica oriunde in cadrul Uniunii.
Toate tarile candidate sunt incurajate sa-si sporeasca eforturile pentru introducerea structurilor administrative necesare si a programelor de educare si formare profesionala, in scopul de a garanta nivelul de competenta cerut de directivele UE pentru persoanele calificate.
Potrivit Raportului de monitorizare al Comisiei Europene pe anul 2005, facut public pe data de 18 octombrie, Romania intruneste, in mare parte, conditiile UE in privinta egalitatii de sanse intre femei si barbati, siguranta si protectia la locul de munca, politica de angajare si protectia sociala. Cu toate acestea, mai are de lucrat la legislatia muncii, la dialogul social, sanatatea publica si incluziunea sociala.
In termeni strict economici, viitoarea extindere a UE inseamna integrarea unui grup de tari care constituite o economie mare si bogata cu 375 de milioane de locuitori, cu un grup de tari mult mai putin bogate, cu o populatie totala de 75 de milioane de locuitori.
Actuala extindere este diferita de extinderile anterioare datorita diferentelor economice: in viitoarele tari membre PIB-ul pe cap de locuitor este in medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazata pe puterea de cumparare).

Autor: Dana Puscoci