Eseu macroeconomie

A. Piata bunurilor si serviciilor

r   - Ecuatia curbei LM.

P k k

Principalii indicatori în perioada 1990-1999

Tabelul 1

Dinamica produsului intern brut (PIB)
(Anul 1989=100)

Tabelul 2

 

Structura Produsului Intern Brut (PIB)

Tabelul 3
%

Transformarea esentiala a economiei românesti în deceniul trecut, care ofera sanse reale unei dezvoltari durabile în viitor, consta în deschiderea fostului sistem socio-economic autarhic catre restul lumii, în declansarea procesului de conexare a tarii noastre la noile evolutii ce se deruleaza pe plan european si mondial. Ponderea relatiilor comerciale ale României cu Uniunea Europeana a devenit majoritara, atât din punct de vedere al fluxurilor comerciale de marfuri si servicii, cât si din cel al influxurilor de investitii straine. De exemplu, ponderea exporturilor catre statele membre ale Uniunii Europene în totalul exporturilor românesti a crescut de la 24,8% în anul 1989, la 65,5% în anul 1999, iar ponderea importurilor din Uniunea Europeana reprezinta, în anul 1999, 60,4% din totalul importurilor României, fata de 13,1% în anul 1989. Componentele comertului nostru exterior au înregistrat unele mutatii notabile, ponderea lor în cadrul produsului intern brut crescând de la 20,9% în anul 1989, la 30,1% în anul 1999, în cazul exporturilor, respectiv de la 18,2% la 34,3%, în cazul importurilor. Statele Uniunii Europene au participat într-o proportie de 56,6% la acumularea stocului de investitii straine directe în România.

Produsul Intern Brut (Gross Domestic Product) este unul dintre principali indicatorii macroeconomici care reflecta suma valorii de piata a tuturor marfurilor si serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unui stat în decurs de un an.

Pentru perioada 1990-1999, ritmul mediu anual de scadere a valorii PIB a fost de 2,04% cu toate ca Produsul Intern Brut al Romaniei a cunoscut o crestere permanenta in expresie nominala dupa anii 1990. Cele mai acute intervale de scadere a valorii PIB au fost în anii 1991-1992 si 1997-1999 unde in anul 1998 a fost de 338670 miliarde lei, cu 4,8% mai mic fata de anul 1997, consecinta a reducerii volumului de activitate si, in mod deosebit, a valorii adaugate brute in industrie (-5,3%) si constructii (-4,5%), cele doua sectoare contribuind in proportie de 32,8% la crearea acestuia. In agricultura, influentele nefavorabile generate de scaderea productiei vegetale si a celei din zootehnie au determinat o reducere a valorii adaugate brute cu 10,4%. La formarea produsului intern brut, 62,0% a reprezentat aportul agentilor economici privati, respectiv, a societatilor comerciale cu capital privat, micilor intreprinzatori organizati in baza Decretului-Lege 54/1990, asociatiilor agricole si a gospodariilor populatiei. În anul 2000 s-a schimbat sensul evolutiei, înregistrându-se o usoara crestere a nivelului PIB in termeni reali, cu 1,6% fata de anul precedent adica de 796533,7 miliarde lei in preturi curente. Cresterea a fost determinata in mod semnificativ de marirea volumului de activitate si, in consecinta, a valorii adaugate brute din industrie (+6,1%), constructii (+6,3%) si servicii*⁾ (+3,1%) care, impreuna, reprezinta 79,0% din produsul intern brut; valoarea adaugata bruta realizata in agricultura, silvicultura si piscicultura a inregistrat o scadere cu 15,8%, datorita, in principal, conditiilor climaterice nefavorabile; cresterea a continuat si în anul 2001 (circa 4%).

La rândul sau, valoarea PIB-ului pe locuitor (care conteaza cel mai mult în analizele comparative referitoare la standardul economic al populatiei) a cunoscut, în preturi comparabile, o crestere mai mica decât PIB-ul total în perioada 1980-1989 (ritm mediu anual de crestere de 0,88%), dar si o reducere mai mica pe intervalul 1990-1999, datorita diminuarii numarului populatiei tarii. Ritmul mediu anual de crestere a fost de 0,73% în intervalul 1980-1989, iar ritmul mediu anual de scadere în intervalul 1980-1989 a fost de 1,85%. Fara diminuarea demografica (ea însasi un fenomen îngrijorator), nivelul resurselor macroeconomice pentru o persoana ar fi fost si mai mic .

Inflatia reprezinta acea stare de dezechilibru economic in care masa monetara existenta in economie depaseste necesarul real de moneda, ducand la cresterea generalizata a preturilor si la scaderea puterii de cumparare a banilor.Inftalatia reprezinta una dintre problemele majore ale economiilor contemporane si mai ales a Roamaniei. Cu doua sau trei cifre anual, inflatia nu a incetat sa afecteze buzunarele romanilor din 1990 si pana in prezent. In viata de zi cu zi percepem inflatia prin cresterea continua si generalizata a preturilor si reducerea puterii de cumparare. Pe parcursul a patru ani din 1991-1994 Romania a avut o inflatie galopanta de 3 cifre cu un maxim atins in 1993 de 256,1 tinzand sa se stabilizeze in decursul urmatorilor ani ajungand in anul 1999 la 45,8 .Persistenta unei rate înalte a inflatiei a fost una din cauzele principale ale scaderii ratei investitionale, datorita cresterii riscului în cadrul mediului de afaceri românesc (afectat de numeroase dificultati legate de instabilitatea si incoerenta legislativa si institutionala, de proliferarea birocratiei, de amplificarea economiei necontabilizate). Acelasi efect negativ l-a avut si diminuarea potentialului intern de economisire, generata de scaderea accentuata a veniturilor reale ale populatiei si nivelul ridicat al dobânzilor active. Capacitatea redusa de retehnologizare indusa de comprimarea ratei investitionale a întretinut ritmul lent al restructurarii. Ea se datoreaza si volumului relativ restrâns al fluxurilor de investitii straine directe, România plasându-se în grupul statelor în tranzitie cu cele mai slabe performante în acest domeniu (calculat pe locuitor, stocul investitiilor straine directe se situeaza în jurul a 240 EURO la sfârsitul anului 1999, comparativ cu 1900 în Ungaria si 1518 în Republica Ceha).

O alta caracteristica a economiei României în perioada de tranzitie a fost aparitia dublului deficit (cel bugetar si cel de cont curent), în urma politicilor de liberalizare pe fondul unui sistem economic slab structurat. Deficitul de cont curent a avut ca sursa principala dezechilibrul balantei comerciale. Politica de interventie periodica în evolutia flotanta a cursului de schimb a avut ca motivatie corectii ale nivelului de competitivitate, destinate reducerii pe termen scurt a deficitului balantei comerciale.

Ca urmare a acumularilor în procesul de restructurare a sectorului industrial se observa o tendinta de crestere a competitivitatii exporturilor românesti, atât datorata modificarilor structurale, cât si deprecierii monedei nationale în termeni reali. Pentru exemplificare, desi productia industriei prelucratoare, în anul 1999, a scazut cu 8% fata de 1998, ponderea exporturilor produselor acestei industrii, în total livrari, s-a majorat de la 30,7% la 35,1%, iar rata anuala de crestere a exporturilor a fost de 5,9%. Scaderea elasticitatii de venit a importurilor a actionat în directia reducerii deficitului de cont curent. Sustinerea acestei tendinte de crestere a competitivitatii, precum si accentuarea ei prin preconizatele efecte pozitive asupra economiei interne ale unor influxuri mai mari de investitii straine directe, sunt situate pe linia alinierii României la criteriile Uniunii Europene definite la Copenhaga.

Deficitul bugetar apare atunci când o entitate (un guvern) cheltuie mai multi bani decâti primeste si fost cauzat de cresterea nivelului cheltuielilor bugetare în conditiile declinului economic, de deteriorarea capacitatii de colectare a veniturilor, precum si de insuficienta transparenta a exercitiului bugetar, care au permis canalizarea ineficienta a resurselor financiare ajungad astfel in anul 1999 la -4%. Propunându-si ca principala ancora controlul deficitului bugetar, autoritatile au promovat politici fiscale severe. S-a demarat totodata procesul de aliniere a acestora la rigorile stabilite de Uniunea Europeana si organismele internationale, creându-se premisele diminuarii ponderii deficitului bugetului general consolidat în produsul intern brut.

Rata somajului este un indicator prin intermediul caruia se masoara intensitatea somajului, calculandu-se sub forma unui raport intre numarul de someri si populatia de referinta (de obicei populatia activa). In Romania rata somajului a crescut in decursul perioadei analizate ajungand in anul 1999 la 11,5%

Piata muncii a fost afectata de dezechilibre, la nivelul raportului dintre populatia activa si populatia inactiva, cât si în rata de ocupare. Diminuarea populatiei ocupate în economie s-a produs îndeosebi în sectorul industrial; populatia ocupata în agricultura are înca o pondere ridicata în totalul populatiei ocupate (38%). Gradul de extindere a saraciei (pragul acesteia fiind echivalat cu 60% din cheltuielile medii lunare de consum pentru un adult) a atins 33,8% din totalul populatiei (28,2% în mediu urban, respectiv 40,5% în mediu rural). Desi persista dezechilibre între oferta si cerere pe anumite segmente ale pietei muncii, precum si un nivel înca redus al mobilitatii profesionale, resursele umane au o capacitate ridicata de adaptare la standardele pietei europene a muncii.

Datoria externa a României acumulata în perioada de tranzitie se situeaza la un nivel înca modest în comparatie cu alte state candidate, ceea ce înlesneste promovarea unor politici mai active de atragere a capitalului strain catre economia reala, bazate pe cresterea gradului de îndatorare. In decembrie 1989, Romania nu avea datorie externa. In afara de aceasta, Banca Nationala avea o rezerva de 1.8 miliarde dolari. Alte 2 miliarde dolari reprezentau datoriile pe care alte tari le aveau fata de Romania. De asemenea, balanta comertului exterior prezenta o situatie favorabila. In 1990, in cateva luni de zile, rezervele valutare s-au epuizat datorita necesitatii aprovizionarii populatiei cu produse de baza. In continuare, datoria externa a inceput sa creasca astfel incat, la sfrsitul anului 1999, a ajuns la aproape 9 miliarde dolari, cea mai mare parte a aceste datorii fiind catre banci private din strainatate.

Evolutia economiei românesti în perioada examinata este exprimata sintetic în dinamica si structura produsului intern brut.

Un rezultat esential al perioadei de tranzitie îl reprezinta dezvoltarea sectorului privat, aportul acestuia la formarea produsului intern brut ajungând la 61,5% în anul 1999, fata de 16,4% în 1990. Structura produsului intern brut este diferita de aceea care caracterizeaza economia Uniunii Europene, dar se observa o anumita tendinta de convergenta: ponderea sectorului agricol în formarea valorii adaugate brute a scazut de la 20% la începutul anilor '90 la 15,4% în anul 1999; ponderea sectorului industriei a coborât sub pragul de 31%, în timp ce sectorul serviciilor si constructiilor contribuia în anul 1999 cu 53,6% din valoarea adaugata bruta (comparativ cu circa 70% în Uniunea Europeana), cu 20 de puncte mai mult decât la începutul deceniului. Semnificatia acestui proces nu trebuie însa exagerata, el realizându-se în conditiile întârzierii procesului de restructurare si ale unui accentuat declin economic în România, în timp ce Uniunea Europeana a înregistrat o crestere economica importanta.

Concluzii :

De la inceputul anilor 90, politica macroeconomica a functionat conform principiului stop-and-go, fiind cand mai expansiva, cand limitativa, dar de la finele lui 1996 a devenit doar limitativa.

Printre problemele de restructurare economica un loc important il ocupa cele din sectorul industrial. Motivele principale pentru care se manifesta probleme in acest sector sunt lipsa cronica de eficienta, supradimensionarea capacitatilor, precum si intentia administratiei de pastrare a angajatilor. In loc de a se face o restructurare eficienta, problemele financiare ale intreprinderilor au fost "imblanzite" prin diferite instrumente ale politicii economice, ca de exemplu: reducerea impozitului, credite cu dobanda preferentiala, sau prin alte forme de sprijin acordate de stat. In baza experientei din anii anteriori, intreprinderile stiau ca orice ar face administratia le va ajuta, astfel incat a scazut respectarea disciplinei financiare.

A existat in permanenta in restructurarea economiei o relatie negativa intre macroeconomie si politica structurala. Acest lucru explica de ce au avut o viata asa de scurta politicile de stabilizare macroeconomica aplicate.

Numerosi factori de risc generaza, in continuare, greutati. Printre acestia se numara posibilitatea unor mari miscari sindicale si conflictele de la granitele Romaniei.

Strategia economico - politica adoptata de administratie pana in prezent poate fi caracterizata ca fiind, in primul rand, una de supravietuire. Este necesar un program concret si coerent de creare a unei economii realmente moderne si eficace, astfel incat sa sporeasca optimismul si increderea populatiei in reforma

A. Piata bunurilor si serviciilor

- Ecuatia curbei LM.

Analiza ecuatiei duce la concluziile:

1. Cu cât dependenta cererii de bani fata de venit (masurata de k) va fi mai mare si

dependenta cererii de rata dobânzii (masurata de h) va fi mai mica, cu atât curba LM va tinde catre verticala.

2. Oferta reala de masa monetara ( M_r/p) se mentine constanta de-a lungul curbei LM. Rezulta ca orice modificare a ofertei de moneda conduce la deplasarea curbei LM.

3) Orice punct din dreapta si sub curba LM indica un exces de cerere de bani (EDM), iar

punctele din stânga (sus) a curbei (LM), indica un exces de ofer 11411s1812l ta de bani (ESM).

De asemenea un exces de oferta de bani (ESM) conduce si la un exces de cerere de certificate de depozit (active speculative).

C. Echilibrul pe piata bunurilor si piata monetara ( modelul IS-LM)

Modelul IS-LM este obtinut din combinarea curbelor (IS) si (LM), respectiv a

echilibrelor pe cele doua piete: cea a bunurilor si serviciilor respectiv cea monetara. Modelul IS -LM va arata combinatia de venit national si rata a dobânzii care conduce simultan la echilibre pe ambele piete (în ambele sectoare: cel real si cel monetar), astfel ca economia este privita ca un întreg. Punctul de echilibru este unic, iar grafic este reprezentat prin intersectia dintre cele doua curbe, punctul dat de venitul Y si rata dobânzii r

Din ecuatia IS observam ca este o dreapta de panta negativa.

Ecuatia LM are forma unei drepte de panta pozitiva.

Pentru a studia deplasarile vom face doua ipoteze:

. Productia (outputul) creste ori de câte ori exista un exces de cerere de bunuri (EDD) si

scade ori de câte ori exista un exces de oferta de bunuri (ESD). Aceasta ipoteza descrie

comportamentul firmelor fata de scadere sau cresterea stocurilor.

2. Rata dobânzii creste ori de câte ori exista un exces de cerere de bani (EDM) si scade

atunci când exista un exces de oferte de bani (ESM). Aceasta ajustare deriva din faptul ca un exces de cerere de bani conduce la un exces de oferta de active speculative. În tendinta de a obtine mai multi bani agentii economici vor vinde certificate, ceea ce va conduce la scaderea pretului acestora sau la cresterea ratei dobânzii.

Panta curbei LM este :

Panta curbei LM depinde de:

elasticitatea cererii speculative de bani în raport cu rata dobânzii. Cu cât aceasta

elasticitate este mai mare, cu atât curba LM este mai plata (înclinatie mai mica

senzitivitatea cererii pentru tranzactii curente fata de modificarile venitului national. Cu

cât aceasta senzitivitate este mai mare, cu atât curba LM tinde catre verticala (panta mai

mare).

Câstigurile din munca în strainatate sunt utilizate în scopuri variate: consum curent, economii si investitii în bunuri de folosinta îndelungata initierea unor microafaceri

Romanii care muncesc in strainatate reprezinta, de mai multi ani, o sursa de echilibrare a deficitului de cont curent, pe fondul majorarii celui comercial. Un deficit al balantei comerciale va indica un exces de oferta de moneda interna si in consecinta o moneda slaba.

Banii trimisi acasa de romanii din strainatate au reusit sa mai echilibreze balanta de plati a Romaniei, excedentul pe partea de transferuri crescand la 3,65 miliarde de euro, fata de 2,9 miliarde de euro la finele anului 2004.

Romanii care lucreaza in strainatate au trimis in tara 4,14 miliarde de euro anul trecut, fata de aproape 3 miliarde de euro in 2004 (BNR), ceea ce inseamna circa 6 % din PIB. Romanii care lucreaza in afara tarii au contribuit cu 38,6% la reducerea deficitului de cont curent (BNR). (CA = Exp - Imp)

↑ CA (cont curent) - curba BP se va deplasa spre dreapta

Estimarile indica transferuri in valoare de aproape 3 miliarde de euro in 2004, respectiv de aproape 2 miliarde de euro in 2003. Transferurile curente au reprezentat anul trecut 5,6% din PIB, acoperind 18,5% din exporturi si 12,9% din importuri. De asemenea, sumele transferate in 2005 s-au ridicat la 95,4% din investitiile straine directe.

↑ M^S / P (masa monetara) - curba LM se va deplasa spre dreapta

Rata dobânzii va scadea între E si E₁, ceea ce va stimula investitiile; venitul creste catre noul punct de echilibru E', pentru care rata dobânzii va fi r₁.

Numai 35% din sumele trimise in tara sunt destinate investitiilor, restul de 65% finantand consumul. Statisticile BNR arata ca bunurile importate pentru consumul populatiei s-au ridicat la 4,7 miliarde de euro, cu 25% peste nivelul din 2003. "Majoritatea banilor se duc in consum. Pe plan personal, acopera un deficit de venituri, nevoi esentiale si asigura accesul la servicii si un standard de viata mai bun.

↑ C, ↑ Imp - curba IS se va deplasa spre dreapta

Poza finala - punctul de echilibru devine E₃, corespunzator outputului Y₃ si ratei reale a dobanzii r₃. Deci Y creste, iar r scade. Aceast lucru este benefic pentru economie, sugerand o perioada de expansine in economie.