Etape si directii de baza ale progresului tehnic. “economia celui de al treilea val”
Revolutia industriala s-a “declansat” in Anglia in urmatoarea succesiune:
“Primul demaraj” al Angliei:
creatiile tehnice de anvergura din industria textila (1760-1830);
masina cu aburi (J.Walt);
locomotiva (Stephenson);
vaporul (Fulton).
“Al doilea demaraj” al Angliei:
1830-1850 – a triplat intr-o scurta perioada de timp productia de carbune si de fier.
Aceste creatii (realizari) s-au extins ulterior si in alte tari.
A doua jumatate a secolului XIX a adus omenirii realizari tehnice cum sunt: motorul cu combustie interna, turbina electrica, cuptorul, S. Martin, dinamita Nobel, betonul armat, locomotiva electrica, motorul Diesel, etc.
Prima jumatate a secolului XX a fost marcata de realizarea si utilizarea automobilului, avionului, energiei electrice pe scara larga, industriei electronice, mecanizarii, industriei petrochimice si chimice.
Dupa al II-lea Razboi Mondial s-au creat premisele unei noi revolutii industriale pe baza acumularilor cantitative generate de utilizarea sistemelor de automatizare complexa, a energiei atomice, electronicii si calculatoarelor, telematicii, roboticii, biotehnologiilor – toate constituindu-se in “stalpii” actuali “val” care deja schimba conditiile de munca si modul de viata al oamenilor.
Referitor la acest proces extrem de complex si dinamic marele analist socio-economic Alvin Toffler in “Al treilea val”, E.P. Bucuresti, 1983, afirma: “civilizatia celui de al treilea val” aduce cu el “un mod de viata cu adevarat nou bazat pe surse de energie regenerabile si diversificate, pe metode de productie care fac ca majoritatea liniilor de asamblare din industrie sa fie invechite, pe familii de tip nou, nucleare, pe institutie noua care ar putea fi numita “clasa electronica” si de scoli si corporatii radical modificate, caracteristice viitorului”.
Iata asadar, dupa A. Toffler cele “zece principii ale economiei celui de-al “Treilea Val” care “vor schimba fundamental insati modul de producerea a bogatiilor” sau altfel spus, “decalogul lui Toffler”:
Factorii de productie vor deveni cunostintele adica bancile de date, informatia, simbolurile, cultura si valorile;
Valoarea imperceptibila care reprezinta o translatie subtila de la valoarea mijloacelor de productie clasice (utilaje,etc.) si marfuri ale firmelor catre posibilitatea acestora de a procura, genera, distribui si utiliza cunostintele atat nemijlocit in productie, cat si in planificarea strategica.
Individualizarea – inseamna reproducerea productiei de serie si dezvoltarea temporala a productiei la preferintele consumatorilor, individualizandu-se productia de piata.
Munca – specializarea ridicata face dificila inlocuirea specialistilor si reduc diferentele dintre munca “directa” si munca “indirecta”, dintre sfera productiva si sfera neproductiva.
Inovatia – sustine concurenta dintre firme, care firme trebuie sa innoiasca productia, tehnica, tehnologiile, strategiile de marketing si finantare.
Dimensiunea – eficienta economica nu mai este legata numai de marea intreprindere (IBM – 375.000 salariati, s-au divizat in 13 intreprinderi mai mici).
Organizarea productiei – schemele standard de organizare sunt inlocuite cu structuri matriciale, pe baza de proiecte pentru realizarea flexibilitatii necesare de raspuns.
Integrarea productiei – tehnologiile inalte impun forme complexe si active, in sistemul de conducere, precum si un nou tip de conducator.
Infrastructura activitatilor economice – se bazeaza pe retele operationale de calculatoare si alte tehnologii informationale pentru interconexiunile de fond intre furnizori, clienti, banci si alti operatori.
“Accelerarea timpului” – spune A. Toffler: “Concurenta este asa de dura, cerintele fata de rapiditatea transmiterii informatiilor si a introducerii noilor tehnologii sunt asa de mari incat vechiul aforism “Timpul este bani” trebuie sa capete o noua formulare: ”Fiecare perioada de timp costa mai mult decat cea precedenta”.
Din aceste 10 teze a intrat in discutia specialistilor cea, referitoare la substiuirea cvasitotala a factorilor de productie unanim recunoscuti ca operanti cu banci de date, informatii etc.
De altfel: sunt clare si indiscutabile cresterea intensitatii si amploarea mare a transformarilor de ordin tehnic, economic, structural, organizatoric si social pe care le determina stiinta tehnologica in etapa actuala.
Ciclul de viata al produselor
Analiza economica a incercat surprinderea unor legaturi intre dezvoltarea stiintei si progresul tehnologic pe baza ritmurilor descrestere. Andrei Vela, in “Civilizatia industriala intre conformitate cu sine insasi”, Bucuresti, 1986, ne arata ca in perioada 1950-1970, numarul de descoperiri stiintifice a avut un ritm mediu anual al cresterii (%) de 0,2 numarul de inventii tehnologice 3,1, iar descoperiri + investitii a fost de 0,8.
In general se poate afirma ca:
inovatiile bazate pe idei geniale, le depasesc numeric pe toate celelalte la un loc;
din zece patente, sapte-opt apartin acestei categorii – sunt aici exemple deja “banalizate” cum ar fi: fermoarul, pixul, tubul spray, aerosolii, dispozitive pentru deschiderea cutiilor de bere, racoritoare, etc.
Ca atare: Peter F. Drucrer spune: “Inovatia care rezulta din analiza sistem si munca perseverenta este ceea ce reprezinta practica inovatiei si trebuie prezentata, pentru ca ea acopera 90% din inovatiile eficiente. Cel care actioneaza in domeniul inovatiei este eficient numai daca se integreaza disciplinei si o domina”.
Locul si rolul cercetarii fundamentale in procesul de inventica si promovare pe fond a progresului tehnic:
cercetarea fundamentala este cea care conduce la descoperirea unor noi principii si legi;
emite noi ipoteze pentru explicarea proceselor din natura si societate;
deschide noi orizonturi pentru creatia tehnologica si dezvoltare.
Se apreciaza (in literatura de specialitate) ca progresul tehnic (privit ca inventii si creatii tehnice si tehnologice) este sarcina sau opera inginerului, a creatorului, iar inovatia este opera antreprenorului sau asa cum apare in “Dictionaire de science economique”: “progresul tehnic aplicat pe scara industriala devine inovatia si schimba functia de productie a intreprinderii”.
Ciclul de viata al unui produs:
la inceput piata noului produs creste incet;
urmeaza o perioada in care ritmul vanzarilor creste rapid pe masura ce au fost atrasi mai multi clienti si au fost cucerite noi piete (Coca Cola);
a treia etapa este “maturitatea” produsului, etapa in care ritmul de crestere a vanzarilor se incetineste si poate se reduce;
pentru lansarea optima a unui produs nou trebuie luate din timp masurile de concepere, proiectare si pregatire a acestui proces;
primul si, cel mai important moment, in lansarea unui nou produs il reprezinta, cererea, nevoi de inovare si integrarea convingerii, astfel formate in strategia intreprinderii.
pe aceasta baza se poate fundamenta o veritabila strategie de inovare a intreprinderii.
|
