FACTORII DE PRODUCTIE
Acesti factori pot functiona in activitatea economica doar simultan, prezenta lor fiind necesara in orice moment al evolutiei, de aceea in ultimi ani s-a incercat sporirea preocuparilor privind abordarea factorilor de productie, a combinarii si utilizarii lor cat mai efficient.
RESURSELE NATURALE
Resursele naturale cuprind elemente multiple, prezente in natura, diferite ca genuri si importanta. Intre aceste elemente intalnim: soarele, aerul, pamantul arabil, fierul, cupru, aluminiu, reserve 10410q169k de combustibil, de petrol, de carbuni, vegetatia spontana, fauna spontana, clima, relieful, etc.
William Petty spunea ca munca este tatal, iar pamantul, muma ei. Din aceasta idée reiese ca natura participa la productie. Dar natura produce ea insasi bunuri si fara ajutorul oamenilor fiind o productie autonoma, in vedere ce ceea a oamenilor este dependenta.
Ca si in activitatea economica a oamenilor, natura desfasoara acte de distributie si consumatie.
Marile legi care actioneaza in natura actioneaza si in productia realizata de oameni, de ex.:legea ecnomisirii fortelor, legea randamentelor neproportionale, legea uzurii potentialului productive si a reinnoiri lui, legea entropiei etc. din aceasta comunitate de legi reiese ca productia nu este altceva decat o transformare de forma a materiei.
Activitatea de ansamblu a omenirii a fost si este posibila pentru ca natura a produs si produce necesarul vietii biologice cat si a celei economice.
Clasificarea resurselor naturale:
A. in functie de destinatia folosirii resurselor:
Resurse naturale ce pot fi utilizate ca binuri de productie si ca bunuri de consum ( aerul, apa, soarele, etc. )
Resurse naturale ce pot fi utilizate doar ca bunuri de productie ( minereuri de fier, reserve de uranium etc. )
B. in functie de gradul de reinnoire al resurselor:
Resurse reinnoibile ( apa, aerul, fauna, etc. )
Aceste resurse sunt limitate cantitativ si deteriorabile calitativ. Ele se pot diminua cantitativ datorita activitatilor umane ineficiente si a fenomenelor naturale.
Resurse nereinnoibile- create prin transformari naturale care nu se mai produc ( zacaminte de materii prime, resurse primare de energie aflate in adancuri etc)
Durata de timp in care resursele se epuizeaza este influentata de volumul rezervelor si de volumul extractiei anuale, dependente la randul lor de cerintele economice si starea tehnicii. Cu cat sursa consumata e reciclabila si durata de viata creste.
Dupa cum stim unele tari sunt dotate inegal ci factori naturali de productie ceea ceduce la vindecarea sau cumpararea resurselor necesare.
Inegalitatea dotarii tarilor cu factori naturali in puterea economica si in nivelul de dezvoltare economica al popoarelor. Deoarece valoarea, structura, si calitatea resurselor, clima, relieful si asezarea unei tari influenteaza direct si indirect:
Aria de cuprindee a activitatii productive, structura de ramura a economiei nationala, gama produselor create si volumul special al acestora;
Calitatea bunurilor fabricate
Costurile de fabricatie si greutatea specifica a cheltuielilor materiale in valoarea productiei totale
Competitivitatea produselor frabricate pe piata interna si internationala
Repartitia populatiei pe sfere de activitate, numarul si ponderea celor care lucreaza in producerea bunurilorde subzistenta si in celelalte ramuri.
Nivelul si structura consumului populatiei,standardul ei de viata
Participarea tarilor la diviziunea internationala a muncii, la schimburilor economice mondiale.
Bogatii naturale nu inseamna automat viata economica mai intense. Avutia devine mai substantiala daca este create de oameni prin harnicia lor, eficacitatea muncii lor, prin producerea si folosirea de masini si utilaje cu care se exploateaza si pelucreaza substantele naturale.
Populatia
Populatia, ca purtatoare a muncii, reprezinta un factor de productie. Dar nu numai ca subiect ce munceste, ci si ca beneficiar, consummator de bunuri.
Populatia, ca factor de productie, este sursa initiala si continua a progresului economic. Aceasta sursa este inseparabila de structura interna a omului, de contradictia dintre dorinta lui de a poseda bunuri in cantitati sporite si de o varietate in crestere, pe de o parte si puterile sale pe de alta parte.
populatia apta de munca = aeea populatie care poseda aptitudini fizice si intelectuale, cunostinte si deprinderi practice, concretizata in productii materiale si servicii,utile societatii.
populatia inapta de munca = acea parte a populatiei care nu a ajuns la varsta de munc sau care a deposit aceasta varsta. Aceasta categorie ii include sip e cei care sunt la varsta de munca dar incapabili de a desfasura o activitate eficace, din cauza unor defecte fie fizice fie intelectoale.
populatia activa = populatia care are un loc de munca asigurat si lucreaza efectiv intr-o unitate economica sau institutie care ii asigura un venit
populatia inactiva = sunt copii de varsta prescolara, elevii, studentii, militarii in termen, pensionarii, oamenii retrasi din afacere, tinerii fara ocupatie etc.
Cunoasterea numarului populatiei active permite calcularea ratei de activitate.
Rata de activitate in ultimii ani a inceput sa scada datorita cresterii duratei studiilor sia numarului celor care studiaza, precum si reducerea numarului de pensionare.
Potentialul total al populatie active, ca factor de productie, creste mai mult decat numarul ei, datorita in principal a doua cauze: ridicarea nivelului de pregatira al oamenilor, inzestrarea tehnica crescanda a muncii.
Populatia active a fiecarei tari se modifica si structural. Avem in vedere
modificarea repartizarii populatiei active pe ramuri (agricola, industriala, etc. ) sip e sectoare mari (sector primar, secunar, tertiar )
modificarea ponderii diferitelor categorii socio-profesionale ( cadre superioare, medii, functionary, etc. )
modificarea repartizarii populatiei active pe mediul rural si urban
modificarea ponderii profesionale care solicita cu precadere effort intellectual, si a celor care solicita cu precadere effort fizic.
Procesul ethnic, extinderea mecanizarii si automatizarii, a cibernetizarii si biologizarii produselor, sporesc necesitatea si semnificatia efortului intellectual, a muncii complexe, superior calificate sireduc importanta efortului fizic, a muncii de joasa pregatire.
Economistul Fredrich List sustinea ca " Natiunea trebuie sa sacrifice sis a sties a renunte la unele bunuri materiale pentru ca sa dobandeasca forte spirituale sau sociale; ea trebuie sa sacrifice avantaje prezente, pentru a si le asigura pe cele viitoare". In conceptia lui : "Forta de a crea bogatii este . infinit mai importanta decat bogatia insasi; ea garanteaza nu numai posesiunea si sporirea celor dobandite, ci si posibilitatea de inlocuire a celor pierdute."
CAPITALUL
Capitalul este un stoc de bunuri create prin munca servind nu consumatiei directe a oamenilor, ci producerii de noi bunuri.
Ca factor de productie creat prin activitatea umana, capitalul are o arie de cuprindere foarte mare. Din el fac parte constructiile industriale si agricole, drumurile, mijloacele de transport si comunicatii, masinile si utilajele, materii prime, combustibilii. Acestor componente li se pot adauga si informatia necesara activitatii economice.
In contrast cu aceasta diferenta de comportament fizic, toate partile capitalului isi transmit valoarea asupra noilor bunuri. Altfel spus, valoarea capitalului folosit intra in costurile de productie si in preturile bunurilo create cu ajutorul lor.
capitalul circulant : format din materii prime auxuliare, combustibil etc. din obiecte de munca deci, se consuma integral si isi transmite valoarea bunurilor create, intr-un singur process de productie. Prin vanzarea bunurilor, intreprinderea recupereaza valoarea muncii consummate.
capitalul fix : format din cladiri, masini, utilaje, mijloace de transport, din mijloace de munca; se foloseste in numeroase procese de productie si isi transmite treptat valoarea asupra bunurilor create.
Material capitalul fix se reinnoieste la intervale mari de timp, iar capitalul circulant, dupa fiecare process de productie.
Uzura morala si fizica:
Reinnoirea periodica a capitalului fix este necesar determinat de uzura lui fizica si morala. Uzura fizica se reduce la pierderea treptata a caracterelor tehnice ale capitalului fix, la scaderea capacitatii lui de productie,concretizata in diminuarea randamentelor orare si zilnice ale acestuia, in sporirea cheltuielilor de intretinere si reparatii, in cresterea consumurilor specifice de materii prime, auxiliare etc. dupa un numar anumit de ani, capitalul fix nu mai poate fi economic folosit si se reinnoieste fizic. Uzura morala a capitalului fix in functiune este o alta expresie data invechirii ori depasirii lui tehnice, ca urmare a producerii si aparitiei pe piata a unor masini avand randament superior.
Amortizarea: capitalului fix se poate face intr-o perioada mai mare sau ami mica de timp, dependenta de ritmul procesului ethnic, dar si de optica intreprinderii si a statelor chiar, de politica economica a lor.
Amortizarea accelerate este scumpa pentru consummator, intrucat el plateste, prin pretul produsului cumparat, o amortizare mai mare pe unitate de marfa. In realitate, lucrurile nu stau asa. Suplimentul de amortizare, inclus in preturile marfurilor, este mai mult decat compesat de reducerile de cheltuieli la ceilalti factorii de productie, antrenate de nivelul ethnic al productiei in continua crestere si de dinamica pozitiva a calitatii produselor.
Indifferent de politica adoptata, amortizarea, ca operatie prin care se constituie fondul de amortizare, poate fi:
amortizare lineara ( presupune includerea in costiurile de productie a unei sume anuale, egale, de amortizare, pe intreaga durata de functionare a capitalului fix )
amortizarea progresiva ( presupune includerea in costul de productie a unor sume anule care cresc de la un grup de ani la altul )
amortizarea regresiva (presupune includerea in costul de productie a unor sume anuale, care scad de la un grup de ani la altul ).
|
