Concretizarea relatiilor de aprovizionare, presupune alegerea formei (formulei) prin care se va concretiza procesul de aprovizionare propriu-zis: aprovizionarea de la un furnizor mic sau nu, directa sau indirecta, pe baza de contract sau la comanda etc.

Alegerea formei de aprovizionare se bazeaza analize diagnostic riguroase prin care sa se identifice oportunitatile fiecarei modalitati si mai ales posibilitatile firmei de a le valorifica. În asemenea analize preponderente vor fi criteriile economice, dar se vor utiliza si criterii de alta natura (sociale, politice etc.)

Necesitatea unor asemenea analize reiese din faptul ca se pot aloca eforturi substantiale pentru cunoasterea acestor relatii si deci în mod logic se asteapta rezultate pozitive pe termen cât mai lung pe de o parte iar pe de alta parte pot sa apara anumite amenintari - cum ar fi cresterea dependentei fata de furnizor - în cazul furnizorului unic sau al folosirii unor resurse materiale foarte speciale.

Principalele probleme care se pun din punct de vedere al stabilirii formei (formulei) de aprovizionare sunt:

alegerea între aprovizionarea de la un furnizor unic sau de la mai multi, pentru acelasi produs;

alegerea între aprovizionarea directa (de la producatori) si indirecta (prin intermediar);

alegerea între aprovizionarea pe baza de contract sau pe baza de comanda;

alegerea formulei de cumparare - individual sau în comun

4.1. FURNIZOR UNIC-FURNIZOR MULTIPLU

În acest caz analiza se face atunci când pentru aceeasi resursa exista posibilitatea aprovizionarii de la mai multi furnizori sau numai de la unul.

Alegerea se va face pe baza oportunitatilor oferite de fiecare modalitate de aprovizionare în parte, dar si pe baza riscurilor pe care le presupune.

Aprovizionarea de la un furnizor unic

Daca în general se recomanda sa nu se apeleze la un singur furnizor - pentru evitarea cresterii gradului de dependenta de acesta - exista situatii în care aceasta forma de aprovizionare este eficienta si anume:

În cazul existentei unor relatii anterioare eficiente, sau al folosirii contractelor pe termen lung, eventual al stabilirii unor relatii de parteneriat.

În cazul în care furnizorul detine monopolul tehnic în ce priveste fabricarea unui produs.

Daca un furnizor ofera un nivel de calitate, pret si service deosebit.

Daca nivelul comenzilor nu asiguro împartire economica a acestora la mai multi furnizori (apar costuri suplimentare de lansare a comenzilor).

În cazul în care se pot obtine reduceri de pret sau a cheltuielilor de aprovizionare.

În cazul unor produse care se caracterizeaza printr-un nivel calitativ deosebit.

Este mai facila si eficienta o planificare riguroasa, respectiv trecerea catre aprovizionarea de tip "J.I.T.".

Principalele dezavantaje ale unei asemenea forme de aprovizionare sunt imposibilitatea punerii în concurenta a furnizorilor si riscul de crestere a gradului de dependenta fata de furnizor. Dezavantajele acestei forme de organizare a aprovizionarii reies din analiza avantajelor aprovizionarii de la mai multi furnizori.

Aprovizionarea de la mai multi furnizori

În vederea reducerii puterii de negociere a furnizorilor se recomanda aprovizionarea pentru aceeasi resursa de la mai multi furnizori. Argumentele unei asemenea optiuni, ca si conditiile în care este eficienta sunt foarte diverse dintre care:

Se asigura punerea în concurenta a furnizorilor: obtinerea unor preturi mai bune, cresterea eforturilor de adaptare la cerintele consumatorului, etc.

Se evita posibilitatea încetarii totale a aprovizionarilor în conditiile aparitiei unor situatii deosebite: greve, incendii, faliment, etc.

Se asigura aprovizionarea cu aceeasi resursa la diferite nivele calitative (de pret) în functie de segmentele de piata pe care întreprinderea îsi vinde produsele si care solicita produse diferite din punct de vedere calitativ respectiv de pret.

4. Exista cazuri în care prin hotarari legislative sunt stimulate relatiile cu întreprinderi mici sau locale, dar care nu pot sa asigure fiecare în parte necesarul total de resurse al consumatorului pentru un anumit produs.

4.2. APROVIZIONAREA DIRECTĂ - APROVIZIONAREA PRIN INTERMEDIAR

O alta decizie care trebuie luata cu ocazia alegerii formei de aprovizionare o reprezinta optiunea pentru aprovizionarea de la producator (directa) sau de la un intermediar (indirecta). Aceasta alegere va avea la baza criterii economice si oportunitatile diferite oferite de fiecare forma de organizare în parte.

In principiu aprovizionarea directa evita efectuarea unor cheltuieli suplimentare cum ar fi comisionul (adaosul comercial) perceput de intermediar pentru acoperirea costurilor rezultate din desfasurarea activitatilor specifice - contractare, transport, depozitare, etc, si pentru obtinerea unui profit.

Având în vedere ca prin cantitatile mari comandate de catre intermediar se pot obtine anumite oportunitati din partea producatorilor, de multe ori se obtin resursele la un cost de aprovizionare mai redus decât în cazul aprovizionarii directe. Astfel pot fi obtinute reduceri (rabat) de pret, reduceri de plata (escompt), reducerea cheltuielilor de transport - asigurare pe unitatea de produs etc.

Avantajele aprovizionarii directe, în general, sunt:

O buna cunoastere a nevoilor consumatorului de catre furnizor respectiv a posibilitatilor producatorului de catre consumator;

Posibilitatea unei mai bune adaptari a ofertei la cerintéle consumatorului mai ales în ce privesc caracteristicile produsului;

Posibilitatea fructificarii anumitor oportunitati, oferite de catre producator în cazul în care consumatorul îndeplineste cerintele impuse de catre acesta;

Posibilitatea îmbunatatirii relatiilor furnizor-consumator prin contactele directe care au loc.

Avantajele aprovizionarii indirecte în general sunt:

Cresterea gradului de disponibilitate a resurselor, prin posibilitatea de amplasare a intermediarului în apropierea consumatorului.

Minimizarea stocurilor de productie (a imobilizarilor) prin cresterea gradului de siguranta a aprovizionarilor, prin reducerea timpilor economici de stocare sau prin preluarea unor functii ale stocului de catre intermediar (functia de siguranta, functia de decuplare etc. în cazul aprovizionarii garantate).

Prin nivelul cantitatilor cumparate de la producator de catre intermediar se asigura pentru aceasta anumite oportunitati: cresterea loturilor de fabricatie si deci reducerea costurilor, reducerea riscului desfacerii productiei, posibilitatea folosirii tehnologii avansate prin care sa se asigure o calitate ridicata si randamente superioare (productivitate), etc. si deci producatorul va fi dispus sa ofere la rândul lui anumite avantaje cum ar fi reducerile de pret prioritati în aprovizionare, etc. avantaje care pot fi transferate si consumatorului chiar în conditiile perceperii comisionului de catre intermediar.

Preluarea efectuarii unor operatii de pregatire a resurselor în vederea utilizarii de catre intermediar si care în general necesita tehnologii mai putin performante mai ales în conditiile unor serii de fabricatie reduse si pe aceasta baza obtinerea unor costuri la nivelul produsului finit - la consumator - mai reduse.

Identificarea oportunitatilor fiecarei forme de aprovizionare, (directa sau indirecta), trebuie sa se bazeze si pe continutul activitatilor care se desfasoara si care vor fi diferite de la o forma de aprovizionare la alta sau chiar în cazul aceleasi forme de aprovizionare daca avem, în vedere variantele de organizare.

Stabilirea formei de organizare a aprovizionarii se poate face în functie de :

modul de concretizare a relatiilor din punct de vedere juridic: contract, conventie, comanda, etc.;

modul de transport si de transfer a prodselor de la producator la consumator;

modul de achitare a contravalorii produselor.

Aprovizionarea directa, presupune ca în mod direct sa se negocieze si sa se formalizeze relatiile de aprovizionare (contract, comanda etc.), sa se efectueze platile respectiv sa aiba loc transferul produselor de la producator la consumator (fig. 11.1).

Fig. 11.1.

Aprovizionarea indirecta în functie de implicarea intermediarului poate sa fie: prin tranzit organizat, prin tranzit achitat, sau prin depozit.

Tranzitul organizat, presupune ca intermediarul sa participe numai la concretizarea relatiilor de aprovizionare în formule juridice: contracte, conventii etc., celelalte activitati (de plata si transfer a produselor) realizându-se direct producator-consumator (fig. 11.2.).

Fig. 11.2.

Se recomanda, în cazul în care intermediarul ofera oportunitati legate de cunoasterea pietei, puterea de negociere, experientta din punct de vedere juridic, etc.

Tranzitul achitat, presupune ca si plata facturilor sa se faca prin intermediar.

relatia producator - intermediar - ;

relatia intermediar - consumator.

Prin aceasta segmentare se evita dezavantajele care ar aparea în cazul unor relatii directe cum ar fi: imposibilitatea respectarii anumitor conditii de eficienta pentru producator de catre consumator, de xemplu marimea seriilor de fabricatie (marimea comenzilor), etc.

O forma particulara în cazul aprovizionarii prin depozit o reprezinta aprovizionarea garantata caz în care intermediarul preia în totalitate sau partial functiile aprovizionarii: studiul pietei, depozitarea, optimizarea transportului, optimizarea procesului de stocare, etc.

In acest caz practic consumatorul exercita numai :

functia de fundamentare a nevoilor si necesitatilor de consum;

functia de depozitare a stocurilor tampon (curente) la un nivel foarte redus;

functia de gestiune a lansarilor în consum.

Se recomanda aceasta forma speciala de organizare a aprovizionarilor în cazul resurselor de importanta redusa si în cazul în care oportunitatile oferite de catre intermediar se concretizeaza în reducerea costurilor care trebuie sa fie mai mare decât comisionul ce va fi perceput si care în acest caz va fi substantial.

4.3. APROVIZIONAREA PE BAZĂ DE CONTRACT -APROVIZIONAREA LA COMANDĂ

Asigurarea resurselor materiale necesare pe baza de contract sau pe baza de conventie (comanda) va fi rezultatul unei decizii, determinata de avantajele oferite de fiecare forma de aprovizionare.

Astfel, contractul - ofera o reducere a riscului în aprovizionare din punct de vedere cantitativ, calitativ dar si al conditiilor de aprovizionare (pret, service, etc.)

Pe de alta parte contractul reprezinta o dependenta fata de anumite clauze care încalcate provoaca efecte negative asupra consumatorului. Apare astfel imposibilitatea fructificarii anumitor oportunitati pe piata cum ar fi reducerile de pret, aparitia de noi furnizori, modificari ale conditiilor de aprovizionare, etc.

Rezulta ca folosirea contractului ca forma de reducere a riscului trebuie analizata cu discernamânt si în general se recomanda:

în conditiile unei piete cu risc ridicat;

pentru resursele de importanta economica ridicata (vezi clasele A si B din sistemul "ABC");

în cazul posibilitatii negocierii eficiente a clauzlor contractuale în functie de conditiilor existente pe piata dar si a anticiparii evolutiilor viitoare.

În acest sens pot fi avute în vedere folosirea sau formularea unor clauze asiguratorii ca de exemplu conditiile de modificare a pretului, a caracteristicilor produsului, etc.

De remarcat ca negocierea clauzelor contractuale este strâns dependenta de raportul de putere furnizor-consumator, (de exemplu în cazul unui furnizor foarte puternic si care nu este dispus sa cedeze, negocierile practic sunt fara sansa) În acest caz nu se recomanda totusi renuntarea la aprovizionarea pe baza de contract ci formularea unor strategii de actiune prin care sa se obtina maximum de avantaje în conditiile date, dar mai ales sa se obtina o modificare a raportului de forta furnizor-consumator, în perspectiva.

Aprovizionarea pe baza de comanda are avantajul ca se pot negocia conditiile de aprovizionare în functie de situatia existenta pe piata la un moment dat. Riscul mare consta în modificarea defavorabila a conditiilor si care ar fi putut fi formulate în cadrul unor contracte la parametrii mai favorabili - de exemplu cumpararile la termen - (când se încheie un contract pentru aprovizionari care se vor face ulterior, dar în conditii stabilite în prezent)

Rezulta ca aprovizionarea la comanda se recomanda :

în conditiile unei piete concurentiale (cu risc redus);

pentru resursele cu impact redus (vezi clasa "C" din sistemul "ABC").

4.4. APROVIZIONAREA INDIVIDUALĂ - APROVIZIONAREA

ÎN COMUN

O problema care apare în ce priveste alegerea formelor de aprovizionare o reprezinta si alegerea formelor de cumparare (aprovizionare) din punct de vedere al oportunitatilor oferite de aprovizionarile în comun (vezi si capitolul "Asigurarea cu resurse materiale în sectorul social si public").

Aprovizionarea în comun, are rolul de a permite obtinerea unor avantaje oferite de cresterea volumului si valorii aprovizionarilor: cresterea puterii de negociere, posibilitatea obtinerii unor rabaturi de pret, minimizarea cheltuielilor de transport, etc.

Se observa ca aceste avantaje sunt cele obtinute de catre un ntermediar, necesita efectuarea unor costuri suplimentare, dar care sa nu mai acopere si profitul intermediarului.

În cazul aprovizionarii în comun practic se creaza o structura organizatorica noua - comuna mai multor întreprinderi si care are ca obiect de activitate realizarea aprovizionarii pentru anumite produse sau pentru toate. Aceste structuri organizatorice se constituie sub forma unor societati mixte reprezentând interesele mai multor actionari (întreprinderi) si care poarta diverse denumiri: întreprinderi de aprovizionare, cooperative de cumparare etc. În functie de participarea diferitilor actionari acestea pot sa fie sub autoritatea uneia din întreprinderile participante sau pot functiona pe principiile unei firme autonome si în care puterea decizionala se manifesta în functie de portofoliul de actiuni detinut.

Asemeni structuri organizatorice pot sa desfasoare actiuni corespunzatoare întregului proces de aprovizionare sau numai pentru o parte: contractare, plati, lansarea unor comenzi grupate pentru cresterea nivelului comenzii etc.

4.5. FURNIZOR LOCAL

Decizia în acest caz are loc când se pune problema daca sa se acorda un "bonus" în favoarea furnizorului care este amplasat în aceeasi zona geografice - administrativa cu consumatorul.

Aceasta optiune se pune mai ales în cazul sectorului social si public când sustinerea dezvoltarii locale (regionale) se impune cu mai mare acuitate. Exista însa si argumente de natura economica si manageriala care fac oportuna apelarea la un furnizor local: un grad de cooperare si adaptabilitate mai ridicat; necesitatea dezvoltarii activitatilor la nivel local în care îsi desfasoara activitatea membrii de familie a propriilor lucratori; implementarea unui sistem de aprovizionare "J.I.T." care necesita uneori apropierea surselor de aprovizionare, etc.

În concluzie se poate afirma ca alegerea formei de aprovizionare nu trebuie sa fie o decizie subiectiva, o alegere corecta poate sa fie o sursa de crestere a profitului având în vedere ponderea semnificativa pe care o reprezinta cheltuielile dependente de o forma de organizare sau alta.

În al doilea rând în alegerea se vor folosii pe lânga criterii cantitative de caracterizare a eficientei si criterii calitative - care prin efectele indirecte provocate pot sa influenteze decisiv decizia de alegere.

Probleme propuse pentru reflectie

Avantajele si dezavantajele diversificarii furnizorilor.

Limite în folosirea contractului ca forma de diminuare a riscului.

Posibilitati de organizare a aprovizionarilor în comun. Limitele existente.

Reducerea numarului de furnizori directi o moda sau o necesitate obiectiva.

Avantajele si dezavantajele diferitelor forme de aprovizionare indirecta. Conditii de folosire.

Document Info

Accesari: 6723
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare