este similara din punct de vedere al structurii sale operatiunii de vânzare cumparare civila. Aceas 13213e414n ta operatiune presupune un contract prin care una
Ceea ce deosebeste însa vânzarea cumpararea comerciala de operatiunea civila este pe de o parte obiectul acesteia pe de alta parte finalitatea operatiunii, astfel
obiect al vânzarii cumpararii comerciale îl pot forma numai bunuri mobile, bunurile imobile facând parte strict din circuitul civil, cu alte cuvinte operatiunile cu
bunuri imobile vor avea întotdeauna caracter civil indiferent de calitatea partilor implicate în raportul juridic respectiv.
În ceea ce priveste finalitatea vânzarii cumpararii comerciale, acestea se concretizeaza în intentia cumparatorului de revânzare a bunului astfel dobândit. Din acest motiv se poate spune ca trasatura caracteristica a vânzarii cumpararii comerciale o constituie intentia de revânzare care însa trebuie sa îndeplineasca cumulativ o serie de conditii pentru ca operatiunea sa aiba caracter comercial si anume:
intentia de revânzare trebuie sa existe în chiar momentul încheierii contractului de vânzare cumparare;
aceasta intentie de revânzare sa fie facuta cunoscuta de cumparator vânzatorului bunului respectiv. Acest lucru se poate face în mod expres. (exemplu cumpararea bunului respectiv pe numele unui comerciant sau în mod tacit prin achizitionarea unei cantitati mari din acelasi produs).
aceasta sa priveasca în principal bunul cumparat si nu un accesoriu al acestuia (exemplu aceasta conditie nu este îndeplinita în cazul în care un agricultor cumpara o cantitate mare de saci pentru asi ambala produsele).
a. Operatiunile de banca si schimb sunt reglementate în articolul 3 punctul 11., notiunea nefiind explicata în codul comercial. Se considera însa ca operatiunile de banca sunt
existenta organizarii autonome a activitatii cu ajutorul factorilor de productie;
asumarea de catre întreprinzator a coordonarii activitatii si astfel a riscului acesteia;
realizarea scopului a acestei activitati, producerea de bunuri si servicii în vederea realizarii de profit.
(industriale)
Întreprinderile de constructii (art. 3 punctul 8) - au caracter economic, au toate actele juridice si contractele savârsite pentru realizarea lucrarilor de constructii.
Întreprinderile de fabrici si manufactura (art. 3 punctul 9) - fabrici (activitate mecanizata) - manufacturi (activitate manuala)
Cumpararea si vânzarea de parti sociale sau actiuni ale S.C.
Operatiunile de mijlocire în afaceri - art. 3 punctul 12 se refera la operatiunile de intermediere în vederea încheierii unor contracte. Ceea ce deosebeste aceasta categorie de fapte de comert obiective propriu-zise este aceea ca în cazul operatiilor de mijlocire împuternicirea se limiteaza la punerea în legatura ale viitorilor contractanti, intermediarii neavând nici un rol la încheierea propriu-zisa a contractului - se mai numesc contracte de curtaj iar intermediarul curtier.
Cambii sau ordinele în producte sau marfuri - art. 3 punctul 14. În aceasta categorie intra implicit si biletele la ordine.
Cambia - un titlu de credit ce încorporeaza un drept de creanta. Es refera la acel înscris prin care o persoana numita tragator da dispozitie altei persoane numita tras sa plateasca o suma de bani la
Biletul la ordin - o varianta a cambiei fiind acel înscris prin care o persoana numita emitent se obliga sa plateasca la scadenta o suma de bani unei alte persoane numita beneficiar.
Ordinul în producte sau marfuri - este tor o cambie cu particularitatea ca obligatia de plata are ca obiect anumite bunuri si nu sume de bani.
Operatiuni cu privire la navigatie - închirieri de nave, construire, vânzarea, cumpararea acestora, expeditii maritime si închirieri maritime.
Fapte de comert subiective Reglementate in art.4 Cod Comercial care arata ca: "Se socotesc afara de acestea ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca acestea nu
sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din însusi acest articol din care rezulta ca pe lânga faptele de comert reglementate in art. 3 Cod Comercial stabileste ca
vor avea o natura comerciala toate actele juridice încheiate de un comerciant. Acest articol instituie astfel o prezumtie de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului.
Cerinta legii pentru dovedirea acestei exceptii este ca destinatia comerciala a bunurilor ce fac obiectul contractului sa existe in momentul încheierii actului si sa fie facuta cunoscuta celelalte
parti contractate in mod expres sau tacit.
Fapte de comert unilaterale (mixte)-al caror regim juridic este reglementat in art. 56 Cod Comercial care arata: "Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti comerciantii sunt supusi in ceea ce priveste acest
act Legii comerciale."
Dispozitiile acestui articol se refera la situatiile in care intr-un raport juridic intra un comerciant si un necomerciant astfel încât actul juridic va avea caracter comercial in vreme ce pentru
cealalta parte el va fi un act juridic civil.
Exista situatii in care chiar legea prevede ca anumite acte juridice vor avea caracter comercial numai pentru una dintre parti. Astfel art.x din Codul Comercial stabileste ca fapta de comert
unilaterala realizarea de produse agricole de catre un producator unui comerciant.
Art.6 Cod Comercial arata ca asigurarile de bunuri care nu fac obiectul comertului si asigurarile de viata sunt fapte de comert cu caracter mixt.
In aceeasi masura contul curent si cec-l vor fi fapte unilaterale in cazul in care ele au o cauza civila.
Art.56 stabileste regimul juridic sau legea aplicabila acestor fapte de comert care va fi întotdeauna Legea Comerciala.
Acest lucru este consfintit si prin art.893 cod comercial care arata ca litigiile izvorâte din savârsirea de fapte de comert unilaterale sunt de competenta instantelor comerciale.
Solutia propusa de legea comerciala este preluata si de codul comercial care in art.945 arata ca actiunile ce deriva din acte juridice aplicabile pentru un din parti vor urma legea comerciala.
Exceptii de la aplicarea legii comerciale .
Acestea se refera la dispozitiile privind persoana comerciantului si la disp. pe care chiar legea le exclude de la aplicare.
In ceea ce priveste prima categorie de exceptii art.56 are in vedere statutul juridic al partii pt. care actul juridic încheiat nu este comercial. Aceasta înseamna ca legea va fi aplicabila numai raporturilor juridice intre comerciant si necomerciant ne având influenta asupra statutului propriu al necomerciantului. A doua categorie de exceptii, cu alte cuvinte exista in cadrul comertului situatii in care dispozitiile respective nu se aplica.
|
