Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Fuzionarea documentelor

economie



Fuzionarea documentelor


Autorul si-a conceput lucrarea pornind de la definirea unui set de concepte de baza care sa ajute la întelegerea mai profunda a gamei largi de probleme sociale pe care teoria economica le explica si pâna la dezvoltarea unor probleme complexe de natura micro si macroeconomica.

Lucrarea este structurata pe 23 de capitole, fiecare dintre ele cu titluri semnificative, precedate de catre un "motto" sugestiv si încheiate printr-un ansamblu de probleme si studii de caz lansate spre dezbaterea cititorilor.



În primul capitol - "Modul economic de gîndire" - se urmareste explicarea acestui concept prin prisma unor renumiti economisti. Asa cum sugereaza însusi titlul capitolului, modul de gîndire reprezinta, mai degraba, o metoda de abordare si nu un set de concluzii.

Ierarhizarea si organizarea unui document

Semnificativ în acest sens este citatul lui John Maynard Keynes: "Teoria stiintelor Economice nu ofera un ansamblu de concluzii imuabile aplicabile imediat în politica . Ea este o metoda, nu o doctrina, un instrument al mintii, o tehnica de gîndire care îl ajuta pe posesorul ei sa traga concluzii corecte."

Ierarhizarea unui document

Cu surprinzator de putine exceptii, teoriile economice sunt doar extinderi ale presupunerii ca persoanele individuale întreprind acele actiuni despre care cred ca le vor aduce cu mai mare avantaj. Teoria economica afirma ca actiunile pe care le întreprind oamenii în propriilor lor interese, prin alternative la dispozitia altora si coordonarea sociala este un proces de continu 242r175c 59; adaptare reciproca la modificarea avantajelor nete pe care interactiunea lor o produce.

Vizualizarea ierarhizata

O alta expresie la care apeleaza autorul frecvent în aceasta carte este "regulile jocului", întrucît cea mai mare parte a interdependentei sociale este orientata si coordonata de catre regulile pe care participantii le cunosc si le respecta. Spre exemplu, drepturile de proprietate formeaza o mare parte din regulile care guverneaza majoritatea interactiunilor sociale în care oamenii sunt angajati cu regularitate: Hotarînd "ce este", "al cui este", ele stabilesc întocmai ca si la jocurile obisnuite cine si ce miscari sa faca în diferite conditii. Teoriile economice se concentreza pe alegerile pe care oamenii le fac. Strîns legat de aceasta concentrare asupra alegerii facute este accentul pe care teoria economica îl pune pe individ. Modul economic de gîndire presupune întradevar ca actiunile oamenilor sunt rezultatul calcularii sau compararii costurilor si beneficiilor.

Atunci cînd modificarea procentuala a cantitatii achizitionate este "mai mare" decât modificarea procentuala a pretului - se spune ca cererea este elastica. Ori de cîte ori modificarea procentuala a cantitatii achizitionate este mai mica decît modificarea procentuala a pretului, se spune ca cererea este inelastica.

Numerotarea ierarhiei


Elasticitatea cererii este cea care stabileste daca un om de afaceri poate sau nu sa-si sporeasca încasarile banesti prin majorarea preturilor sale. Daca modificarea de pret face ca încasarile totale sa evolueze în directia opusa modificarii de pret, cererea trebuie sa fie elastica . În schimb, daca o modificare de pret face ca încasariile totale sa evolueze în aceeasi directie cu modificarea pretului, cererea trebuie sa fie rigida.

Cererea pentru un bun se refera la specificatia relatiilor dintre pretul si cantitatea ceruta si trebuie diferentiata de cantitatea sau volumul cerut.Desi cantitatea unui bun cerut se schimba odata cu pretul acestuia o schimbare reala a cererii va modifica atît pretul , cît si cantitatea ceruta.



Capitolul al III-lea : "Costul sansei si oferta de bunuri" prezinta un concept aflat în strînsa corelatie cu elementele dezvoltate în partile anterioare ale cartii. Acest concept denumit sugestiv "costul sansei" leaga la un loc legea cererii si principiile de baza care genereaza oferta.

Modul economic de gîndire nu recunoaste costuri obiective, fapt care conduce la concluzii conform carora bunurile trebuie sa aiba costuri "reale" care depind de legi ale fizicii si nu de inconstanta psihicului uman.

O caracteristica distincta a diferitelor sisteme economice este modul în care ele stabilesc costurile pentru actiunile alternative. Acolo unde resursele sunt în proprietate privata, licitatiile la concurenta si ofertele genereaza preturi care aproximeaza costurile sanselor pentru proprietarii de resurse. În schimb, daca resursele nu sunt în mod clar în proprietatea cuiva, acest proces nu poate functiona. Cînd vînzatorii anunta publicului o crestere de pret, le face placere sa sublinieze ca majorarea a fost fortata de cresterea costurilor (cu atît mai mult cu cît se va argumenta mai târziu ca întotdeauna costurile depind de cerere).

Organizarea unui document


Curbele ofertelor , precumm si curbele cererilor reflecta estimarile oamenilor asupra valorii sanselor alternative. Atît cantitatile care sunt oferite, cît si cantitatile cerute depind de alegerile facute de oameni, dupa evaluarea sanselor de care dispun. Concluzionînd putem spune ca, întotdeauna, costurile reprezinta valoarea sanselor pe care le sacrifica oamenii respectivi. Afirmatiile contradictorii asupra costurilor deciziilor alternative pot fi adesea reconciliate prin acordul asupra celor ale caror costuri trebuie luate în considerare.

Cererea ajuta la stabilirea costurilor, acestea din urma contribuind la stabilirea preturilor. Preturile bunurilor influenteaza cererea pentru alte bunuri pe care le completeaza sau pe care le pot înlocui. Astfel, din perspectiva costului sansei, fiecare lucru depinde de celelalte.



Cuprinsul sau tabla de materii

Una din caile de a stabili sarcini si de a distribui beneficii este data de principiul:"de la fiecare dupa capacitate, fiecaruia dupa nevoi" care desi pare întelept, pentru a deveni realitate trebuie sa decurga dintr-un sistem de evaluare acceptabil, atît la nivelul posibilitatilor, cît si al nevoilor. Principiul mentionat mai sus sta la baza capitolului "Cerere si oferta: un proces de coordonare".

În general , oamenii nu trebuie sa fie judecatorii propriilor lor fapte întrucât societatea ajunge la un compromis prin faptul ca transforma "repartizarea sarcinilor si a beneficiilor " într-o problema de negociere între partile interesate. Aceste negocieri continue sunt ceea ce economistii denumesc în mod simbolic "cerere si oferta", preturile în bani îndeplinind un rol esential în acest proces.

O alta comparatie interesanta este cea legata de insuficienta si concurenta. Insuficienta este o relatie între dorinta si disponibilitate sau între cerere si oferta. De exemplu, într-o societate în care toata lumea este îngrozita de serpi, acestia pot fi rari, dar niciodata insuficienti. De asemenea , în alta societate în care serpii sunt pretuiti drept hrana, ei pot fi destul de comuni si, cu toate acestea insuficienti.

Astfel, daca un bun este insuficient, el va trebui rationalizat; cu alte cuvinte se va stabili un anumit criteriu de discriminare printre solicitanti, cu scopul de stabili "cine" si "cât" va primi.

Cuprinsul figurilor

Surprinzator, cealalta fata a discriminarii este concurenta. În mod evident, concurenta nu reprezinta ceva specific societatilor capitaliste sau celor care utilizeaza banii. Problema prezinta o importanta fundamentala: concurenta rezulta din insuficienta si poate fi eliminata numai odata cu eliminarea insuficientei. Un surplus se creeaza în situatia în care cantirtatea dintr-un bun oferit depaseste cantitatea ceruta la pretul banesc reprezentativ. Când concurenta este împiedicata sa sporeasca preturile, ea va ridica alte componente ale costului de achizitie; apar, adesea, asa-numitele "costuri dee balast": costuri pentru clienti care, spre deosebire de platile în bani, nu constituie beneficii pentru furnizori.

Capitolul V - "Costuri marginale, costuri platite si decizii economice"- abordeaza puncte de vedere diferite, conform carora toate costurile capabile sa influenteze oferta vor avea, în esenta, trei caracteristici intercorelate: ele vor apartine actiunilor, nu lucrurilor; vor reprezenta sanse pierdute de anumiti factori - decizie si vor fi consecinte anticipate, neîntâmplate înca, ale deciziilor de margine.

Cheltuielile trecute nu pot fi afectate de deciziile prezente: ele sunt costuri platite si, deci, fara semnificatii în luarea deciziilor. Deoarece deciziile economice se bazaeza pe consecinte de viitor sau de asteptat, ele genereaza întotdeauna un anumit grad de incertitudine. Speranta ca venitul viitor va acoperi costuri viitoare este adesea zadarnicita de practica.

Într-un sistem concretizat prin proprietatea privata si un control privat al resurselor, fortele de oferta si de cerere vor stabili preturile relative care functioneaza ca indicator de insuficienta. De regula, va fi interesul factorilor privati de decizie sa se orienteze dupa acesti indicatori în hotarârile lor de a cere sau de a oferi.

Urmatorul capitol este dedicat eficientei, schimbului si avantajului comparativ - termeni care se refera la eficacitatea cu care sunt folosite mijloacele pentru a obtine diferite rezultate. Eficienta depinde de evaluarile valorice. Desi faptele fizice sau tehnologice sunt, cu siguranta, relevante pentru stabilirea eficientei, ele singure nu pot niciodata stabili eficienta relativa a proceselor alternative. Eficienta depinde de raportul dintre valoarea productiei si valoarea resurselor.



Lista de indecsi

Avantajul comparativ este stabilit de costurile sanselor; nci o persoana, grup sau natiune nu pot fi mai eficiente decât altii în orice activitate, deoarece chiar si cei mai productivi agenti trebuie sa aiba unele activitati în care ei sunt mai putin productivi.

Dezacordurile, daca unele procese sau aranjamente sunt sau nu eficiente, sunt, în esenta dezacorduri asupra ponderii relative care trebuie acordata diferitelor evaluari valorice facute de oameni. Ele sunt, deci, dezacorduri asupra regulilor de joc sau cu privire la cine are dreptul asupra caror resurse.

Capitolul VII - "Informatii, intermediari si speculanti" - subliniaza importanta deosebita a informatiei, o resursa valoroasa care permite oamenilor care dispun de ea sa-si sporeasca averea. Informatia este un bun rar a carei producsie implica, de regula, costuri. Un factor de decizie eficient acumuleaza informatii suplimentare numai atâta timp cât beneficiul marginal este mai mare decât costul marginal.

O mare parte din activitatea economica este cel mai bine înteleasa daca este privita ca o reactie la faptul ca informatia este o marfa insuficienta. Oricine ia o decizie în afara informarii complete asupra consecitelor viitoare ale tuturor sanselor disponibile este un speculant; deci fiecare este un speculant. Costul producerii de informatii nu este acelasi pentru toti; oamenii se vor specializa în productia acelui fel de informatii în care au un avantaj comparativ.

Daca în capitolele precedente au fost omisi în mod intentionat termeni tendentiosi precum preturi administrate sau monopol, în cadrul capitolului VIII autorul reuseste sa analizeze în profunzime aceste aspecte si sa faca "lumina" în aceste domenii.


Cuvântul monopol, literal, înseamna un singur vânzator; dar, daca un vânzator este unic sau nu, depinde de cât de restrâns sau cât de larg este sensul în care definim produsul respectiv. Prin definirea într-un sens suficient de larg, exista un numar interminabil de vânzatori pentru orice produs; produsul oricarui vânzator depinde de al altora si toti vânzatorii sunt minipolisti. Cuvântul monopol este, în mod indirect ambiguu.

Subîntelesul antisocial al cuvântului monopol vine din credinta ca, clientii unui vânzator unic nu au nici o alternativa si, prin urmare, sunt la mâna vânzatorului.

Deoarece în realitate exista alternative pentru orice fel de actiune si înlocuitor pentru orice bun, nici un vânzator nu are vreodata putere nelimitata asupra cumparatorilor. Puterea de piata este de fiecare data o chestiune de ordin de marime.

O distinctie utila de facut în încercarea de a întelege cum sunt stabilte preturile este distinctia dintre primitorii de preturi si cautatorii de preturi. Primitorii de preturi trebuie sa accepte preturile decretate de catre piata; cumparatorii au înlocuitori atât de buni pentru orice produs, încât orice încercare de majorare a preturilor sau alta modalitate de modificare a conditiilor de vânzare va lasa vânzatorul fara nici un client. Pe de alta parte, cautatorul de pret poate vinde diferite cantitati la preturi diferite si, deci, trebuie sa caute pretul cel mai avantajos.

Conceptul de preturi administrate este gretit, în masura în care aproape toate preturile sunt "administrate" de vânzatori între limitele impuse de situatia acestora. Problema importanta este daca concurenta impune limite adecvate anumitor circumstante.

Cuvântul oligopol este cel putin tot atât de ambiguu ca so monopol; daca exista doar câtiva sau foarte multi vânzatori depinde de cum vrem sa definim produsul. Deci, se va renunta la cuvântul oligopol în favoarea unor termeni carea au o mai mare precizie de descriere.

În cadrul capitolului IX se explica modalitatea în care cautatorii de preturi estimeaza costuri marginale si venituri marginale si încearca sa stabileasca preturi care sa le permita acele produse din productia lor - si numai acelea - pentru care venitul marginal se asteapta sa fie mai nare decât costul marginal.

Popularitatea teoriei marjei adaugate la cost pentru satbilirea preturilor consta în utilitatea ei ca tehnica de cdercetare si, în faptul ca, deseori, oamenii nu pot explica corect procesele în care se angajeaza în mod regulat si cu succes.

Un factor esential pentru cautatorul de pret este posibilitatea sau imposibilitatea: de acere preturi ridicate pentru produse cu cerere mare si preturi scazute pentru produse care altfel nu ar fia chizitionate, fara a permite vânzari la preturi mai scazute care sa strice piata pentru vântarile la preturi ridicate. O regula pentru cautarea cu succes a preturilor, citata adesea de economisti este cea care stabileste: venitul marginal egal cu costul marginal. Aceasta înseamna: continua vânzarea atâta timp cât venitul suplimentar rezultat din vânzare dapaseste costul suplimentar. Cautatorii de pret înalt calificati, sunt oameni care stiu aceata regula si care, de asemena, au iscusinta de distinge posibilitatile marginale remarcante. Posibilitatile sunt nelimitate, ceea ce face din teoria preturilor o cercetare fascinanta pentru oamenii cu înclinatii în rezolvaea problemelor de enigmistica.

Unul dintre termenii cei mai controversati din teoria si practica economica este cel de profit, autorul încercând sa dea o definitie cât mai apropiata de realitate, folosindu-se în acest sens si de punctele de vedere ale unor economisti consacrati. Spre exemplu, Frank Kniglet (un distins cercetator al temei) considera ca: "probabil nici o alta notiune sau concept nu este folosit în discutiile economice cu o varietate uluitoare de întelesuri de sine-statatoare mai mare decât profitul". Dar întelesurile trebuie sortate daca dorim sa întelegem modul în care functioneaza sistemele economice.

În mod practic, profitul poate fi definit ca venit total minus cost total, daca includem toate costurile sanselor în calculul costului total. Dobânda, care, adesea, este confundata cu profitul, este un cost pentru toti cei care o platesc; este costul intrarii în stapânirea curenta a bunurilor viitoare. Nivelul dobânzii dintr-o societate este, de regula, pozitiv, deoarece în general, oamenii considera bunurile prezente mai valoroase decât bunurile viitoare. Profitul apare ca urmare a incertitudinii; în absenta incertitudinii, orice diferenta dintre venitul total si costul total ar disparea complet si profitul ar deveni zero.

Temele abordate în cadrul celorlalte capitole sunt cel putin la fel de interesante ca si cele prezentate pâna acum, acoperind domenii dintre cele mai vaste: inflatie, recesiune, somaj, masa monetara, politica fiscala si monetara, poluare si drepturi conflictuale, încheind cu limitele stiintelor economice.

Lucrarea îsi propune, în mod intentionat ca, printr-un set de concepte ce alcatuiesc setul de instrumente intelectuale de baza ale economistului, sa elimine suspiciunile legate de teoria economica, considerata de unii mistificatoare si tendentioasa.

Instrumentele sunt toate legate de supozitiile fundamentale prezentate si sunt surprinzator de putine ca numar, dar extraordinar de multifunctionale. Ele descurca mistere, precum: cursurile valutare, firme care obtin profituri în conditiile în care accepta pierderi, natura banilor si preturi diferite percepute pentru marfuri identice - probleme care fac, de regula, obiectul de activitate al economistilor.

Scopul principal al acestei carti este de a-i determina pe studenti sa înceapa sa gîndeasca conform modului de gândire al economistilor, în speranta ca, odata început, procesul va continua la nesfîrsit.

Machetarea documentelor





Document Info


Accesari: 2342
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )