Fuzionarea documentelor
Autorul si-a conceput lucrarea pornind de la definirea unui set de concepte de baza care sa ajute la īntelegerea mai profunda a gamei largi de probleme sociale pe care teoria economica le explica si pāna la dezvoltarea unor probleme complexe de natura micro si macroeconomica.
Lucrarea este structurata pe 23 de capitole, fiecare dintre ele cu titluri semnificative, precedate de catre un "motto" sugestiv si īncheiate printr-un ansamblu de probleme si studii de caz lansate spre dezbaterea cititorilor.
Īn primul capitol - "Modul economic de gīndire" - se urmareste explicarea acestui concept prin prisma unor renumiti economisti. Asa cum sugereaza īnsusi titlul capitolului, modul de gīndire reprezinta, mai degraba, o metoda de abordare si nu un set de concluzii.
Ierarhizarea si organizarea unui document
Semnificativ īn acest sens este citatul lui John Maynard Keynes: "Teoria stiintelor Economice nu ofera un ansamblu de concluzii imuabile aplicabile imediat īn politica . Ea este o metoda, nu o doctrina, un instrument al mintii, o tehnica de gīndire care īl ajuta pe posesorul ei sa traga concluzii corecte."
Ierarhizarea unui document
Cu surprinzator de putine exceptii, teoriile economice sunt doar extinderi ale presupunerii ca persoanele individuale īntreprind acele actiuni despre care cred ca le vor aduce cu mai mare avantaj. Teoria economica afirma ca actiunile pe care le īntreprind oamenii īn propriilor lor interese, prin alternative la dispozitia altora si coordonarea sociala este un proces de continu 242r175c 59; adaptare reciproca la modificarea avantajelor nete pe care interactiunea lor o produce.
Vizualizarea ierarhizata
O alta expresie la care apeleaza autorul frecvent īn aceasta carte este "regulile jocului", īntrucīt cea mai mare parte a interdependentei sociale este orientata si coordonata de catre regulile pe care participantii le cunosc si le respecta. Spre exemplu, drepturile de proprietate formeaza o mare parte din regulile care guverneaza majoritatea interactiunilor sociale īn care oamenii sunt angajati cu regularitate: Hotarīnd "ce este", "al cui este", ele stabilesc īntocmai ca si la jocurile obisnuite cine si ce miscari sa faca īn diferite conditii. Teoriile economice se concentreza pe alegerile pe care oamenii le fac. Strīns legat de aceasta concentrare asupra alegerii facute este accentul pe care teoria economica īl pune pe individ. Modul economic de gīndire presupune īntradevar ca actiunile oamenilor sunt rezultatul calcularii sau compararii costurilor si beneficiilor.
Atunci cīnd modificarea procentuala a cantitatii achizitionate este "mai mare" decāt modificarea procentuala a pretului - se spune ca cererea este elastica. Ori de cīte ori modificarea procentuala a cantitatii achizitionate este mai mica decīt modificarea procentuala a pretului, se spune ca cererea este inelastica.
Numerotarea ierarhiei
Elasticitatea cererii este cea care stabileste daca un om de afaceri poate sau nu sa-si sporeasca īncasarile banesti prin majorarea preturilor sale. Daca modificarea de pret face ca īncasarile totale sa evolueze īn directia opusa modificarii de pret, cererea trebuie sa fie elastica . Īn schimb, daca o modificare de pret face ca īncasariile totale sa evolueze īn aceeasi directie cu modificarea pretului, cererea trebuie sa fie rigida.
Cererea pentru un bun se refera la specificatia relatiilor dintre pretul si cantitatea ceruta si trebuie diferentiata de cantitatea sau volumul cerut.Desi cantitatea unui bun cerut se schimba odata cu pretul acestuia o schimbare reala a cererii va modifica atīt pretul , cīt si cantitatea ceruta.
Capitolul al III-lea : "Costul sansei si oferta de bunuri" prezinta un concept aflat īn strīnsa corelatie cu elementele dezvoltate īn partile anterioare ale cartii. Acest concept denumit sugestiv "costul sansei" leaga la un loc legea cererii si principiile de baza care genereaza oferta.
Modul economic de gīndire nu recunoaste costuri obiective, fapt care conduce la concluzii conform carora bunurile trebuie sa aiba costuri "reale" care depind de legi ale fizicii si nu de inconstanta psihicului uman.
O caracteristica distincta a diferitelor sisteme economice este modul īn care ele stabilesc costurile pentru actiunile alternative. Acolo unde resursele sunt īn proprietate privata, licitatiile la concurenta si ofertele genereaza preturi care aproximeaza costurile sanselor pentru proprietarii de resurse. Īn schimb, daca resursele nu sunt īn mod clar īn proprietatea cuiva, acest proces nu poate functiona. Cīnd vīnzatorii anunta publicului o crestere de pret, le face placere sa sublinieze ca majorarea a fost fortata de cresterea costurilor (cu atīt mai mult cu cīt se va argumenta mai tārziu ca īntotdeauna costurile depind de cerere).
Organizarea unui document
Curbele ofertelor , precumm si curbele cererilor reflecta estimarile oamenilor asupra valorii sanselor alternative. Atīt cantitatile care sunt oferite, cīt si cantitatile cerute depind de alegerile facute de oameni, dupa evaluarea sanselor de care dispun. Concluzionīnd putem spune ca, īntotdeauna, costurile reprezinta valoarea sanselor pe care le sacrifica oamenii respectivi. Afirmatiile contradictorii asupra costurilor deciziilor alternative pot fi adesea reconciliate prin acordul asupra celor ale caror costuri trebuie luate īn considerare.
Cererea ajuta la stabilirea costurilor, acestea din urma contribuind la stabilirea preturilor. Preturile bunurilor influenteaza cererea pentru alte bunuri pe care le completeaza sau pe care le pot īnlocui. Astfel, din perspectiva costului sansei, fiecare lucru depinde de celelalte.
Cuprinsul sau tabla de materii
Una din caile de a stabili sarcini si de a distribui beneficii este data de principiul:"de la fiecare dupa capacitate, fiecaruia dupa nevoi" care desi pare īntelept, pentru a deveni realitate trebuie sa decurga dintr-un sistem de evaluare acceptabil, atīt la nivelul posibilitatilor, cīt si al nevoilor. Principiul mentionat mai sus sta la baza capitolului "Cerere si oferta: un proces de coordonare".
Īn general , oamenii nu trebuie sa fie judecatorii propriilor lor fapte īntrucāt societatea ajunge la un compromis prin faptul ca transforma "repartizarea sarcinilor si a beneficiilor " īntr-o problema de negociere īntre partile interesate. Aceste negocieri continue sunt ceea ce economistii denumesc īn mod simbolic "cerere si oferta", preturile īn bani īndeplinind un rol esential īn acest proces.
O alta comparatie interesanta este cea legata de insuficienta si concurenta. Insuficienta este o relatie īntre dorinta si disponibilitate sau īntre cerere si oferta. De exemplu, īntr-o societate īn care toata lumea este īngrozita de serpi, acestia pot fi rari, dar niciodata insuficienti. De asemenea , īn alta societate īn care serpii sunt pretuiti drept hrana, ei pot fi destul de comuni si, cu toate acestea insuficienti.
Astfel, daca un bun este insuficient, el va trebui rationalizat; cu alte cuvinte se va stabili un anumit criteriu de discriminare printre solicitanti, cu scopul de stabili "cine" si "cāt" va primi.
Cuprinsul figurilor
Surprinzator, cealalta fata a discriminarii este concurenta. Īn mod evident, concurenta nu reprezinta ceva specific societatilor capitaliste sau celor care utilizeaza banii. Problema prezinta o importanta fundamentala: concurenta rezulta din insuficienta si poate fi eliminata numai odata cu eliminarea insuficientei. Un surplus se creeaza īn situatia īn care cantirtatea dintr-un bun oferit depaseste cantitatea ceruta la pretul banesc reprezentativ. Cānd concurenta este īmpiedicata sa sporeasca preturile, ea va ridica alte componente ale costului de achizitie; apar, adesea, asa-numitele "costuri dee balast": costuri pentru clienti care, spre deosebire de platile īn bani, nu constituie beneficii pentru furnizori.
Capitolul V - "Costuri marginale, costuri platite si decizii economice"- abordeaza puncte de vedere diferite, conform carora toate costurile capabile sa influenteze oferta vor avea, īn esenta, trei caracteristici intercorelate: ele vor apartine actiunilor, nu lucrurilor; vor reprezenta sanse pierdute de anumiti factori - decizie si vor fi consecinte anticipate, neīntāmplate īnca, ale deciziilor de margine.
Cheltuielile trecute nu pot fi afectate de deciziile prezente: ele sunt costuri platite si, deci, fara semnificatii īn luarea deciziilor. Deoarece deciziile economice se bazaeza pe consecinte de viitor sau de asteptat, ele genereaza īntotdeauna un anumit grad de incertitudine. Speranta ca venitul viitor va acoperi costuri viitoare este adesea zadarnicita de practica.
Īntr-un sistem concretizat prin proprietatea privata si un control privat al resurselor, fortele de oferta si de cerere vor stabili preturile relative care functioneaza ca indicator de insuficienta. De regula, va fi interesul factorilor privati de decizie sa se orienteze dupa acesti indicatori īn hotarārile lor de a cere sau de a oferi.
Urmatorul capitol este dedicat eficientei, schimbului si avantajului comparativ - termeni care se refera la eficacitatea cu care sunt folosite mijloacele pentru a obtine diferite rezultate. Eficienta depinde de evaluarile valorice. Desi faptele fizice sau tehnologice sunt, cu siguranta, relevante pentru stabilirea eficientei, ele singure nu pot niciodata stabili eficienta relativa a proceselor alternative. Eficienta depinde de raportul dintre valoarea productiei si valoarea resurselor.
Lista de indecsi
Avantajul comparativ este stabilit de costurile sanselor; nci o persoana, grup sau natiune nu pot fi mai eficiente decāt altii īn orice activitate, deoarece chiar si cei mai productivi agenti trebuie sa aiba unele activitati īn care ei sunt mai putin productivi.
Dezacordurile, daca unele procese sau aranjamente sunt sau nu eficiente, sunt, īn esenta dezacorduri asupra ponderii relative care trebuie acordata diferitelor evaluari valorice facute de oameni. Ele sunt, deci, dezacorduri asupra regulilor de joc sau cu privire la cine are dreptul asupra caror resurse.
Capitolul VII - "Informatii, intermediari si speculanti" - subliniaza importanta deosebita a informatiei, o resursa valoroasa care permite oamenilor care dispun de ea sa-si sporeasca averea. Informatia este un bun rar a carei producsie implica, de regula, costuri. Un factor de decizie eficient acumuleaza informatii suplimentare numai atāta timp cāt beneficiul marginal este mai mare decāt costul marginal.
O mare parte din activitatea economica este cel mai bine īnteleasa daca este privita ca o reactie la faptul ca informatia este o marfa insuficienta. Oricine ia o decizie īn afara informarii complete asupra consecitelor viitoare ale tuturor sanselor disponibile este un speculant; deci fiecare este un speculant. Costul producerii de informatii nu este acelasi pentru toti; oamenii se vor specializa īn productia acelui fel de informatii īn care au un avantaj comparativ.
Daca īn capitolele precedente au fost omisi īn mod intentionat termeni tendentiosi precum preturi administrate sau monopol, īn cadrul capitolului VIII autorul reuseste sa analizeze īn profunzime aceste aspecte si sa faca "lumina" īn aceste domenii.
Cuvāntul monopol, literal, īnseamna un singur vānzator; dar, daca un vānzator este unic sau nu, depinde de cāt de restrāns sau cāt de larg este sensul īn care definim produsul respectiv. Prin definirea īntr-un sens suficient de larg, exista un numar interminabil de vānzatori pentru orice produs; produsul oricarui vānzator depinde de al altora si toti vānzatorii sunt minipolisti. Cuvāntul monopol este, īn mod indirect ambiguu.
Subīntelesul antisocial al cuvāntului monopol vine din credinta ca, clientii unui vānzator unic nu au nici o alternativa si, prin urmare, sunt la māna vānzatorului.
Deoarece īn realitate exista alternative pentru orice fel de actiune si īnlocuitor pentru orice bun, nici un vānzator nu are vreodata putere nelimitata asupra cumparatorilor. Puterea de piata este de fiecare data o chestiune de ordin de marime.
O distinctie utila de facut īn īncercarea de a īntelege cum sunt stabilte preturile este distinctia dintre primitorii de preturi si cautatorii de preturi. Primitorii de preturi trebuie sa accepte preturile decretate de catre piata; cumparatorii au īnlocuitori atāt de buni pentru orice produs, īncāt orice īncercare de majorare a preturilor sau alta modalitate de modificare a conditiilor de vānzare va lasa vānzatorul fara nici un client. Pe de alta parte, cautatorul de pret poate vinde diferite cantitati la preturi diferite si, deci, trebuie sa caute pretul cel mai avantajos.
Conceptul de preturi administrate este gretit, īn masura īn care aproape toate preturile sunt "administrate" de vānzatori īntre limitele impuse de situatia acestora. Problema importanta este daca concurenta impune limite adecvate anumitor circumstante.
Cuvāntul oligopol este cel putin tot atāt de ambiguu ca so monopol; daca exista doar cātiva sau foarte multi vānzatori depinde de cum vrem sa definim produsul. Deci, se va renunta la cuvāntul oligopol īn favoarea unor termeni carea au o mai mare precizie de descriere.
Īn cadrul capitolului IX se explica modalitatea īn care cautatorii de preturi estimeaza costuri marginale si venituri marginale si īncearca sa stabileasca preturi care sa le permita acele produse din productia lor - si numai acelea - pentru care venitul marginal se asteapta sa fie mai nare decāt costul marginal.
Popularitatea teoriei marjei adaugate la cost pentru satbilirea preturilor consta īn utilitatea ei ca tehnica de cdercetare si, īn faptul ca, deseori, oamenii nu pot explica corect procesele īn care se angajeaza īn mod regulat si cu succes.
Un factor esential pentru cautatorul de pret este posibilitatea sau imposibilitatea: de acere preturi ridicate pentru produse cu cerere mare si preturi scazute pentru produse care altfel nu ar fia chizitionate, fara a permite vānzari la preturi mai scazute care sa strice piata pentru vāntarile la preturi ridicate. O regula pentru cautarea cu succes a preturilor, citata adesea de economisti este cea care stabileste: venitul marginal egal cu costul marginal. Aceasta īnseamna: continua vānzarea atāta timp cāt venitul suplimentar rezultat din vānzare dapaseste costul suplimentar. Cautatorii de pret īnalt calificati, sunt oameni care stiu aceata regula si care, de asemena, au iscusinta de distinge posibilitatile marginale remarcante. Posibilitatile sunt nelimitate, ceea ce face din teoria preturilor o cercetare fascinanta pentru oamenii cu īnclinatii īn rezolvaea problemelor de enigmistica.
Unul dintre termenii cei mai controversati din teoria si practica economica este cel de profit, autorul īncercānd sa dea o definitie cāt mai apropiata de realitate, folosindu-se īn acest sens si de punctele de vedere ale unor economisti consacrati. Spre exemplu, Frank Kniglet (un distins cercetator al temei) considera ca: "probabil nici o alta notiune sau concept nu este folosit īn discutiile economice cu o varietate uluitoare de īntelesuri de sine-statatoare mai mare decāt profitul". Dar īntelesurile trebuie sortate daca dorim sa īntelegem modul īn care functioneaza sistemele economice.
Īn mod practic, profitul poate fi definit ca venit total minus cost total, daca includem toate costurile sanselor īn calculul costului total. Dobānda, care, adesea, este confundata cu profitul, este un cost pentru toti cei care o platesc; este costul intrarii īn stapānirea curenta a bunurilor viitoare. Nivelul dobānzii dintr-o societate este, de regula, pozitiv, deoarece īn general, oamenii considera bunurile prezente mai valoroase decāt bunurile viitoare. Profitul apare ca urmare a incertitudinii; īn absenta incertitudinii, orice diferenta dintre venitul total si costul total ar disparea complet si profitul ar deveni zero.
Temele abordate īn cadrul celorlalte capitole sunt cel putin la fel de interesante ca si cele prezentate pāna acum, acoperind domenii dintre cele mai vaste: inflatie, recesiune, somaj, masa monetara, politica fiscala si monetara, poluare si drepturi conflictuale, īncheind cu limitele stiintelor economice.
Lucrarea īsi propune, īn mod intentionat ca, printr-un set de concepte ce alcatuiesc setul de instrumente intelectuale de baza ale economistului, sa elimine suspiciunile legate de teoria economica, considerata de unii mistificatoare si tendentioasa.
Instrumentele sunt toate legate de supozitiile fundamentale prezentate si sunt surprinzator de putine ca numar, dar extraordinar de multifunctionale. Ele descurca mistere, precum: cursurile valutare, firme care obtin profituri īn conditiile īn care accepta pierderi, natura banilor si preturi diferite percepute pentru marfuri identice - probleme care fac, de regula, obiectul de activitate al economistilor.
Scopul principal al acestei carti este de a-i determina pe studenti sa īnceapa sa gīndeasca conform modului de gāndire al economistilor, īn speranta ca, odata īnceput, procesul va continua la nesfīrsit.
Machetarea documentelor
|
