6.1 GESTIUNEA PRODUCTIEI
Gestiunea productiei implica o colaborare dinamica intre toate compartimentele functionale si de productie ce participa la realizarea ciclului de productie si de comercializare.
Intr-o intreprindere industriala, ciclul activitatilor legate de gestiunea productiei este format dintr-un:
- ciclu de comercializare si un
- ciclu de productie,
previzionarea numarului necesar de personal ;
compararea necesarului de personal previzionat cu rezerva de candidati potentiali din interiorul firmei(cei existenti) (rezerva de cadre);
intocmirea -pe baza concluziilor desprinse din etapele anterioare - a programului de pregatire (pentru candidatii din interiorul firmei) si de recrutare personal (pentru candidatii din exterior).
Punctul de plecare in gestiunea resurselor umane intr-o intreprindere este proiectarea si descrierea posturilor.
O gestionare optima a resurselor umane presupune :
In domeniul aprovizionarii,intreprinderea isi stabileste:
a)- necesarul de materii prime, materiale, combustibil, energie etc. din tara si din import, cu termene de livrare
b) - stocurile de productie
c)-incheie contracte economice cu diversi furnizori
d) - receptioneaza bunurile aprovizionate si asigura depozitarea acestora.
In domeniul desfacerii (vanzarii) ,firma :
incheie contracte cu diversi beneficiari (clienti) pentru produsele din domeniul sau de activitate
livreaza marfurile la termenele si conform clauzelor contractuale stabilite.
prospecteaza piata si negociaza vanzarea produselor sale .
Derularea normala a proceselor de aprovizionare si desfacere presupune existenta si functionarea optima, in cadrul structurii organizatorice a firmei a unor compartimente specializate.
In general activitatea comerciala este condusa de o directie sau un serviciu, plasat la acelasi nivel ierarhic cu celelalte directii(sau compartimente ) din cadrul firmei (ex. productie. financiar, contabilitate ,administrativ, personal etc).
Directia comerciala sau serviciul financiar) coordoneaza serviciile comerciale, care trebuie sa realizeze urmatoarele functii principale :
a)functia de informare - studii;
b) functia de comunicare;
c)functia de vanzare;
d) functia de aprovizionare tehnico-materiala.
Activitatea de marketing se impune ca:
element de referinta pentru activitatea firmei
punct de plecare in organizarea intregului proces de productie si circulatie a marfurilor, fiind baza fundamentarii principalelor decizii ale managementului intreprinderii, in domeniul productiei si al desfacerii.
Marketingul in general, se refera la cercetarea pietei si la adaptarea productiei la cerere.
Activitatea de marketing presupune :
in domeniul studiilor si cercetarilor de piata :
-determinarea marimii si structurii pietei produselor existente
-estimarea cererii pentru produsele noi
-determinarea particularitatilor pietei propriilor produse si intreprinderilor concurente
- efectuarea analizei vanzarilor si a previziunilor asupra acestora
- definirea orientarilor posibile in evolutia cererii
2) in domeniul produselor si al orientarii productiei :
analiza canalelor de distributie proprii si ale firmelor concurente etc.
6.5 GESTIUNEA ACTIVITATII CREATIV - INOVATIVE
In planul actiunii, agentii economici aloca un volum cat mai mare de resurse financiare, materiale, umane pentru activitatile de cercetare- dezvoltare, pentru producerea de idei, de produse noi, de tehnologii noi pentru elaborarea si aplicarea unor metode adecvate de gestiune.
Restructurarea este procesul reorientarii, reprofilarii, reasezarii generale sau partiale a structurilor economice existente pe criterii de eficienta si rentabilitate, completarii lor cu noi poli industriali, agricoli si tertiari (servicii), sectoare si chiar ramuri (economice).
Restructurarea presupune realizarea unor corelatii optime, dinamice, care sa permita functionarea armonioasa si cresterea economica pe toate palierele vietii economico-sociale.
Restructurare vizeaza doua directii importante:
prima directie se refera la procesul de transformare a 'gigantilor economici' in unitati de dimensiuni compatibile cu cerintele eliminarii rigiditatii tehnologice si organizatorice si (cu cele) ale cresterii gradului de adaptabilitate la cerintele impuse de piata libera;
o alta directie se refera la strategia de piata a firmelor.
Modernizarea consta in:
racordarea permanenta a structurilor economiei nationale la cele mai noi cuceriri ale revolutiei tehnico - stiintifice mondiale;
promovarea tehnicii si tehnologiei moderne;
reutilarea si retehnologizarea intreprinderilor;
modernizarea activitatii manageriale.
Modernizarea poate fi : tehnica, tehnologica, organizatorica, manageriala.
Amploarea procesului de modernizare economica reclama elaborarea unor programe strategice de promovare a progresului tehnic, finantarea cercetarii proprii, importul de tehnologii.
La nivel microeconomic (firmei) creativitatea si inovarea au rol major ca factor determinant al competitivitatii si al cresterii economice.
-Daca firma inoveaza numai pentru a-si pastra o anumita pozitie pe piata, inseamna ca practica o inovatie defensiva a produsului. - Daca incearca sa se desprinda din "pluton" oferind un produs mai avansat din punct de vedere tehnic, inseamna ca ea practica o politica ofensiva de inovare.
Politica de inovare promovata de firma este cea care determina pozitia ei competitiva fata de alte firme.
6.6 GESTIUNEA FINANCIARA A INTREPRINDERII
cuprinde ansamblul actiunilor de administrare a resurselor financiare ale firmei, folosind in acest scop metode de analiza si instrumente operationale care sa-i asigure o integrare eficace in mediul financiar.
Gestiunea financiara a intreprinderii integreaza doua domenii specializate si independente:
domeniul operational ( si anume:credite,trezorerie,operatiuni financiare)
domeniul functional (planificare financiara, analiza financiara,studii de rentabilitate)
Scopul fundamental al gestiunii financiare este sa asigure maximizarea valorii intreprinderii si implicit, a valorii proprietatii actionarilor sai.
Pentru realizarea acestui scop, gestiunea financiara trebuie sa:
asigure calitatea si nivelul performantelor realizate de firma in diferitele sale proiecte si activitati;
vegheze asupra mentinerii solvabilitatii firmei sau echilibrului financiar al firmei;
asigure protectia adecvata contra riscurilor financiare, generate de instabilitatea diferitelor componente ale mediului sau.
Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare revin in practica directorului economic, in subordinea caruia functioneaza compartimente specializate.
Coordonatori Constantin Barbulescu,Tatiana Gavrila , Economia si gestiunea īntreprinderii,Editura Economica,Bucuresti,1999
Gheoghe Cārstea,Florea Pārvu, Economia si gestiunea īntreprinderii,Editura Economica,Bucuresti,1999.
Letitia Zahiu,Mircea Gheorgita,Mircea Nastase,Cosette Jacqueline Marie Leonte, ,Mirela Stoian, Economia intreprinderii ,Editura ASE,Bucuresti,1995.
Philip Kotler,Managementul marketingului,Editura Teora, Bucuresti,1999.
Coordonator Tatiana Gavrila , Economia si gestiunea īntreprinderii.Teste de verificare,probleme,studii, Editura Economica,Bucuresti,2000.
|
