IMPLICAREA FACTORILOR DE MEDIU IN ACTIVITATEA INTREPRINDERII

IMPLICAREA FACTORILOR DE MEDIU ĪN ACTIVITATEA ĪNTREPRINDERII

Mediul ambiant include un ansamblu de factori eterogeni de natura sociala, politica, stiintific-educationala, juridica, geografica, demografica ce actioneaza pe plan international influentānd relatiile pe piata.

Din punct de vedere macroeconomic īntreprinderea este parte integranta a mediului ambiant si componenta economica a acestuia. 838d321i

Analiza diferitelor cerinte existente si a efectelor lor asupra economiei si gestiunii īntreprinderii pune īn evidenta 3 tipuri de mediu:

mediu stabil - unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si previzibile;

mediu schimbator - unde schimbarile sunt frecvente, de amploare variabila si, īn general, previzibile;

mediu turbulent - unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare variata, cu incidente profunde asupra activitatii īntreprinderii si greu de anticipat.

COMPONENTELE MEDIULUI AMBIANT AL ĪNTREPRINDERII

Analiza componentelor mediului ambiant necesita īncadrarea acestora īn macromediul si micromediul īntreprinderii.

Ca sistem dinamic si socio-economic īntreprinderea preia din mediul ambiant extern resursele, le introduce īn procese specifice din care rezulta produse, servicii sau lucrari care vor fi transferate aceluiasi mediu ambiant.

Deci, īn acest sens, firma este o componenta de baza a mediului ambiant ca un sistem de intrari īn mediul ambiant (materii prime, materiale) rezultānd procese si iesirea catre mediul ambiant (servicii, produse).

Prin intrarile din mediul ambiant īntreprinderea se adapteaza la mediu, iar prin iesiri influenteaza mediul.

Mediul ambiant extern īn care īntreprinderea se constituie si se dezvolta este reprezentat de ansamblul unitatilor economice, a institutiilor financiar-bancare, juridice, administrative, organizatii politice, de ocrotire a sanatatii, īnvatamānt, a tuturor unitatilor exogene care influenteaza si sunt legate de activitatea economica a īntreprinderii.

Īntreprinderea functioneaza īn conditii de eficacitate ridicata cānd iesirile corespund sub toate aspectele cerintelor mediului ambiant extern.

Macromediul īntreprinderii cuprinde ansamblul factorilor de ordin general al mediului ambiant cu actiune economica, pe termen lung asupra activitatii firmei si asupra agentilor economici cu care aceasta se afla īn contact nemijlocit.

Componentele macromediului īntreprinderii sunt:

- factorii economici

- factorii tehnici, tehnologici

- factorii de management

- factorii socio-culturali

- factorii ecologici naturali

- factorii politici

- factorii demografici

- factorii juridici

Factorii economici

Īntre factorii economici ai mediului ambiant extern pot fi mentionati: piata, puterea de cumparare, nivelul si ritmul dezvoltarii economice, potentialul financiar.

Piata interna si externa influenteaza īntreprinderea productiva pentru ca pe baza studiului cererii aceasta īsi va stabili produsele ce urmeaza a fi fabricate, cāt va produce, pentru cine, calitatea, pretul produselor, precum si elemente ale strategiei acesteia.

Dezvoltarea activitatii de marketing presupune o schimbare de optica īn sensul orientarii productiei firmei catre ceea ce se cere pe piata. Prin intermediul pietei interne si externe īntreprinderea influenteaza si ea mediul īn sensul schimbarii exigentelor consumatorilor ca urmare a lansarii pe piata a unor noi produse care satisfac unele nevoi.

Potentialul financiar al unei tari influenteaza activitatea unei īntreprinderi īn sensul ca un potential ridicat va favoriza activitatea īntreprinderilor si invers. Ridicarea activitatii colective, īnvatamāntului, culturii, a sanatatii ocrotive influenteaza activitatea firmelor.

Pe de alta parte o activitate eficienta desfasurata īn cadrul īntreprinderilor, a institutiilor de īnvatamānt, īn cercetare, contribuie la cresterea potentialului financiar al mediului national respectiv.

Prin intermediul factorilor economici se realizeaza un schimb permanent organizatie - firma - mediu; aceasta interdependenta trebuie cunoscuta, analizata si influentata īn mod favorabil de managementul firmei, organizatiei.

Factorii tehnici si tehnologici

Factorii tehnici si tehnologici sunt reprezentati īn principal de nivelul tehnic al echipamentelor, masinilor, utilajelor, instalatiilor furnizate īntreprinderilor din tara sau din strainatate, nivelul tehnologiilor folosite, numarul si nivelul licentelor si brevetelor īnregistrate, capacitatea de documentare si inovare s.a.

Mediul ambiant tehnic, tehnologic prin ansamblul factorilor specifici influenteaza nivelul productivitatii, costului de productie, calitatea productiei, nivelul profitului; īn general rezultatele economice finale ale īntreprinderii.

Īn conditiile impactului rezultatelor cercetarii stiintifice, acesti factori au o influenta crescānda ca urmare a accelerarii uzurii morale a tehnologiilor, a reducerii duratei de aplicare a cunostintelor īn toate domenii de activitate.

Analizānd dotarea tehnica si tehnologica utilizata de īntreprindere īn comparatie cu alte īntreprinderi din tara si din strainatate, cu obiect de activitate similar, se poate constata ca aceasta se afla la un nivel egal, peste sau sub nivelul acestora.

Decalajele tehnice, tehnologice care apar īn astfel de situatii genereaza decalaje economice īntre īntreprinderi, care la rāndul lor genereaza decalaje economice īntre tari.

Rolul managementului este luarea unor decizii care sa vizeze eliminarea decalajelor nefavorabile īntreprinderii īn scopul cresterii competitivitatii acesteia.

Factorii de management

O īntreprindere poate avea un nivel de dotare tehnica, tehnologica superior fata de alte īntreprinderi din mediul ambiant extern si intern si totusi sa realizeze o eficienta si o competitivitate redusa īn cazul īn care dispune de un management neperformant.

Factorii de management exprima gradul de prevedere, organizare, coordonare, evaluare a mediului ambiant īn masura īn care īn cadrul organizatoric si de gestiune creat stimuleaza personalul din īntreprindere sa foloseasca posibilitatile respectivului mediu.

Functionarea firmelor este influentata puternic de sistemul de management practicat la nivelul si īn cadrul mediului national, international īn care īntreprinderea functioneaza. (Ex: managementul la nivel guvernamental influenteaza autonomia īntreprinderilor, sistemul de creditare al acestora, volumul de investitii, ritmul de dezvoltare al fiecarei īntreprinderi īn parte si a fiecarei economii īn ansamblu - implicit)

Activitatea firmei este influentata si de managementul īntreprinderii pe plan mondial. Astfel, daca la nivel mondial se practica o serie de tehnici performante de management, pot face obiectul transferului de cunostinte si implicit pot fi folosite si organizate īntreprinderile la nivel international.

Factorii socio-culturali

raportul dintre populatia urbana si cea rurala;

nivelul de dezvoltare al īnvatamāntului;

nivelul de ocrotire al sanatatii;

ponderea si calitatea activitatilor cultural artistice;

mentalitatea

Īn cadrul societatilor īn care ponderea cea mai mare o detine populatia rurala, īn general cu un nivel de calificare redus, activitatea īntreprinderii este influentata negativ sub aspectul calitatii productiei, nivelul productivitatii muncii, īn general prin prisma eficientei economice si invers.

Nivelul de dezvoltare al īnvatamāntului favorizeaza pregatirea fortei de munca si implicit eficienta activitatii unei īntreprinderi. (Ex: un īnvatamānt tehnic īnalt calitativ reprezinta premisa favorabila cresterii numarului de inventii, inovatii si aplicarea acestora īn activitati productive si invers).

Un rol decisiv īl joaca īnvatamāntul, care contribuie atāt la īmbunatatirea structurii socio-profesionale a populatiei, cāt si, mai ales, la amplificarea nivelului cultural al acesteia, la formarea unei mentalitati specifice economiei de piata. Īn acest domeniu trebuie actionat gradual, īn sensul ca, pe de o parte, se impune pregatirea de specialisti de catre firmele romānesti pentru rezolvarea unor probleme realmente noi, derivate din tranzitia la economia de piata si, pe de alta parte, amplificarea ponderii populatiei cu studii superioare, prin sporirea corespunzatoare a cifrei de scolarizare īn īnvatamāntul superior, cu deosebire economic si juridic.

Asemenea transformari, corelate cu altele din sfera stiintei, culturii si ocrotirii sanatatii vor da noi dimensiuni rolului factorilor socio-culturali īn functionarea firmei si managementului sau.

Mentinerea capacitatii fortei de munca prin actiuni de ocrotire a fortei de munca printr-un sistem sanitar bine dotat, structurat contribuie la buna desfasurare a activitatii īn cadrul firmei si invers.

Activitatile cultural - artistice pentru cei fara nici o legatura cu activitatea firmei contribuie la stimularea creativa a personalului, favorizeaza eficacitatea activitatii desfasurate de respectivul personal care a participat la astfel de activitati.

Mentaliatea, ca ansamblu de concepte, convingeri care determina gāndirea si comportamentul influenteaza activitatea desfasurata de persoanlul din īntreprindere. (Ex: īn contextul national īn care predomina conceptia ca timpul se masoara īn zile, luni, ani - utilizarea timpului de personalul unei firme este mult inferioara fata de contextele nationale īn care predomina conceptia ca timpul se masoara īn minute, secunde - "timpul costa bani"))

Relatia īntre firme si mediu poate fi exemplificata si īn sensul influentei prin aceleasi grupe de factori a firmei asupra mediului. De exemplu:

- O buna functionare a īntreprinderilor productive din cadrul unui mediu national reprezinta premisa favorabila pentru ca acestea sa contribuie cu o cota mai mare la dezvoltarea īnvatamāntului, a sustinerii activitatilor social-culturale, de ocrotire a sanatatii.

- Buna functionare a īntreprinderilor conduce la cresterea veniturilor salariatilor si implicit a capacitatii acestora de a participa la diferite actiuni social-culturale, la ridicarea nivelului si calitatii pregatirii de specialite si īn domeniul managementului.

Factorii naturali, ecologici

Factorii naturali - ecologici sunt reprezentati de componentele mediului īnconjurator omului: relief, clima, flora, fauna, resursele subsolului, īn general cadrul natural de desfasurare a vietii materiale.

Īnca din faza de proiecatre a unei īntreprinderi si apoi īn faza de constructie se tine seama de conditiile de relief, clima, de necesitatea amplasarii īn apropierea surselor de materii prime, functionarea īntreprinderii depinzānd īn primul rānd de resursele de materii prime.

Astfel, existenta unor materii prime indigene reprezinta conditiile favorabile dezvoltarii unei īntreprinderi dintr-un anumit domeniu prin influenta favorabila asupra eficientei.

De asemenea, alegerea mijlocelor de transport care se vor utiliza īntr-o anumita zona geografica va depinde de conditiile de relief, de clima.

Dintre factorii ecologici, resursele naturale īn special, apele au cea mai mare influenta asupra īntreprinderii.

Caracterul practic neregenerabil al unor resurse, combinat cu cresterea galopanta a preturilor īnfluenteaza costul productiei, rentabilitatea si pretul de vānzare.

Prin activitatea desfasurata firma influenteaza si ea mediul īnconjurator īn sensul mentinerii si protectiei mediului īnconjurator sau prin degradarea si poluarea lui. Astfel, se impune o crestere a preocuparilor pentru actiuni pe termen mediu si lung īn vederea cunoasterii si protejarii mediului īnconjurator: folosirea unor tehnologii care reduc poluare, mentinerea echilibrului ecologic, elaborarea de strategii bazate pe resurse regenerabile.

6. Factori politici

Īn aceasta grupa pot fi incluse ritmurile de dezvoltare ale unei ramuri, optiunile privind ponderea proprietatii private si publice, politicile de creditare, de sustinere a import-exportului, impozitarea. Cu cāt ritmurile de dezvoltare sunt mai mari, cu atāt activitatea īntreprinderii va fi influentata favorabil si invers.

O activitate eficienta desfasurata de catre īntreprinderile productive favorizeaza ritmuri īnalte de dezvoltare ale ramurii din care fac parte acestea si invers.

Important este ca managerii firmei sa sesizeze aceste influente si sa ia deciziile care se impun.

7. Factori demografici

Mediul demografic reprezinta totalitatea elementelor demografice ce actioneaza asupra firmei, direct sau indirect.

Indicatori specifici care definesc mediul demografic sunt: numarul populatiei, stratificarea populatiei pe vārste si sexe, stratificarea socio-profesionala, populatia activa si ocupata, ponderea acesteia īn populatia totala, repartizarea teritoriala a populatiei pe mediul urban - rural.

Analiza acestor indicatori permite o evaluare corecta a dimensiunii cererii potentiale, a pietei īntreprinderii.

8. Factori juridici

Factorii juridici reprezinta ansamblul reglementarilor de natura juridica prin care este vizata direct sau indirect activitatea īntreprinderii.

Cei mai semnificativi factori juridici sunt: legile, decretele, hotarārile guvernamentale, ordonantele, ordinele ministrilor, deciziile prefecturii ce cuprind o serie de norme de drept de a caror realizare raspund agentii economici.

Influenta factorilor juridici se manifesta atāt īn ceea ce priveste constituirea firmelor cāt si functionarea si dezvoltarea lor (Legea nr.31/1990)

1.2 MICROMEDIUL ĪNTREPRINDERII sI INFLUENŢA FACTORILOR ASUPRA ACTIVITĂŢII ĪNTREPRINDERII

Micromediul firmei cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra īn relatii directe dictate de necesitatea atingerii obiectivelor sale prezente si de perspectiva.

Componentele micromediului sunt:

- furnizorii de marfuri

- prestatorii de servicii

- furnizorii fortei de munca

- clientii

- concurenta

- organismele publice

1. Furnizorii de marfuri sunt reprezentati de diversi agenti economici care, īn baza relatiilor contractuale asigura īntreprinderii resursele necesare de materii prime, materiale, marfuri echipament, masini, utilaje etc.

Īn contractarea acestor agenti īntreprinderea trebuie sa dispuna de informatii referitoare la dimensiunea ofertei si calitatea ei, preturile furnizorilor, politicile comerciale practicate, cunoasterea unor aspecte referitor la climatul intern al īntreprinderilor furnizoare - stabilitatea economica, disciplina tehnologica, alte informatii referitoare la factori perturbatori care ar putea afecta aprovizionarea corespunzatoare a firmei.

2. Prestatorii de servicii reprezinta persoanele juridice sau fizice care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectului de activitate al firmei.

Exemple de prestatori de servicii:

firme de transport, telecomunicatii;

firme de publicitate;

servicii bancare

3. Furnizorii fortei de munca sunt agentii de mediu care influenteaza considerabil activitatea īntreprinderii datorita rolului factorului uman īn procesul muncii. Īn sfera acestor factori intra:

oficiile pentru plasarea fortei de munca;

bursa locurilor de munca pentru studenti

4. Clientii

Īn aceasta categorie intra:

consumatorii, utilizatorii

īntreprinderile comerciale

agentii guvernamentale etc.

Clientii alcatuiesc cercul firmelor, institutiilor si al persoanelor individuale carora le sunt oferite pentru consum / utilizare marfuri, produse realizate de īntreprindere.

5. Concurenta poate fi reprezentata de firme sau persoane fizice care īsi disputa aceeasi categorie de clienti, iar īn situatii frecvente, aceeasi furnizori sau prestatori de servicii.

Competitorii se deosebesc īntre ei prin rolul pe care-l au īn raport cu clientii, atitudinea fata de noutati, formele de comunicare cu utilizatorii, stilul de interventie pe piata.

Prin aceste elemente de diferentiere competitorii pot fi delimitati astfel:

lideri

inovatori

conservatori

timizi.

6. Organismele publice sunt reprezentate de asociatiile profesionale, ale consumatorilor, organismele de stat publice si locale, fata de care īntreprinderile au obligatii legale.

Īn concluzie, mediul ambiant determina o multitudine de efecte asupra īntreprinderilor:

adoptarea de stategii organizatorice suple, flexibile, adecvate frecventei, complexitatii si amplitudinii schimbarii;

multiplicarea punctelor de contact īntre īntreprinderi si mediu pentru sesizarea operativa si corecta a schimbarilor;

diferentierea modului de definire a atributiilor īn cadrul activitatilor īntreprinderilor īn functie de gradul de afectare a acestora la schimbarile mediului;

cresterea rolului activ de prognoza a schimbarii.

1.3 RELAŢIA ĪNTREPRINDERE - PIAŢĂ sI OBIECTIVELE ECONOMICE ALE ĪNTREPRINDERII ĪN CONDIŢIILE PIEŢEI CONCURENŢIALE

Principala componenta ale mediului īn care o firma apare atāt īn calitate de producator (ofertant) cāt si īn calitate de consumator (cumparator) este piata.

Piata mijloceste activitatile firmei cu mediul ambiant. Ea reprezinta sistemul de coordonare si cooperare ce are la baza schimbul si contractul.

Piata fortei de munca		Piata financiara
Populatia activa		Banci
Populatia īn cautarea unui loc de munca		Bursa Creditori
Oficiile de plasare a locurilor de munca	FIRMA		Societatile de investitii
Furnizorii de materii prime, materiale, echipamente,			Clientii
masini, utilaje		Concurenta
Piata de aprovizionare		Piata de desfacere

Īn relatia complexa īntreprindere-mediu īn general, respectiv, īntreprindere piata īn particular pot fi subliniate urmatoarele aspecte:

1. Studiul pietei constituie premisa, punctul de plecare īn activitatea firmei..

Mecanismul pietei reprezinta pentru īntreprindere terenul de confruntare a situatiei prezente cu cea de perspectiva; sursa de idei pentru realizarea de produse si servicii noi sau modernizarea celor existente; mediul de testare a serviciilor noi, a metodelor noi de distributie si promovare a produselor si serviciilor.

Pentru fundamentarea deciziilor privind aprovizionarea, productia, desfacerea sunt necesare urmatoarele informatii:

piata;

consumatorii actuali si potentiali;

structura si caracteristicile canalelor de distributie;

īntreprinderile concurente (gama de produse si servicii oferite, segmentele de consumatori);

nivelul preturilor practicate de concurenta.

Īn fluxul aprovizionarii, productiei, desfacerii - primul stadiu (aprovizionare) si ultimul stadiu (desfacere) reflecta legatura īntreprinderii cu piata.

3. Succesiunea logica īn fundamentarea activitatii īntreprinderii trebuie sa fie: DESFACERE - APROVIZIONARE - PRODUCŢIE - DESFACERE.

Initial trebuie sa se identifice cererile nesatisfacute ale pietei, produsele si serviciile cu cerere certa si desfacere asigurata.

Se va initia planul de desfacere, se va desfasura planul de productie, dupa care se va realiza programul de desfacere urmānd planul de aprovizionare.

Īn general pentru a fi eficienta cercetarea de piata trebuie sa raspunda la urmatoarele īntrebari:

Ce piete ofera cele mai bune perspective pentru produsul/serviciul respectiv?

Ce modificari trebuiesc aduse produselor/serviciilor pentru a se vinde mai bine?

Ce servicii sunt cerute pe piata?

Ce venituri se obtin prin vānzari de produse/prestari de servicii pe piata externa/interna?

Orientarea activitatii īntreprinderii catre obiectivele prioritare:

- satisfacerea īn conditii optime a nevoilor consumatorilor prin produsele realizate si serviciile prestate;

- cresterea rentabilitatii si eficientei economice pe baza cresterii productivitatii si a volumului vānzarilor.

Obiectivele economice ale īntreprinderii īn conditiile pietei concurentiale definesc scopul si īnsasi ratiunea existentei īntreprinderii iar realizarea lor este conditionata de:

cresterea adaptabilitatii, flexibilitatii īntreprinderii raportata la mediu;

promovarea unui mamagement anticipativ;

prevederea si cunoasterea permanent a modificarilor īn perspectiva ale pietei;

stabilirea strategiilor optime de actiune.

O firma bine condusa trebuie sa fie putenic polarizata catre urmatoarele obiective:

cresterea solvabilitatii, a cifrei de afaceri, a profitului;

mentinerea pe piata;

patrunderea pe noi piete.

Actual, sub raportul obiectivelor, īntreprinderea este un organism complex care are ca obiectiv prioritar maximizarea profitului. Ea se confrunta cu o multime de obiective contradictorii ce tin de tactica si strategia dezvoltarii sale si de satisfacerea intereselor proprietarilor, managerilor, salariatilor, interese care pot fi uneori divergente.

Analiza concurentei si a factorilor de monopol nu graviteaza numai īn jurul problemei pretului. Profitul nu poate fi considerat singura motivatie īn functionarea mecanismului economiei de piata, oricāt ar fi el de important.

Concurenta este determinata de multitudinea de forme de comportament ce se realizeaza īn cadrul relatiei dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele numeroase.

Pentru definirea acestor forme trebuie avute īn vedere urmatoarele:

- Interesele si aspiratiile clientelei. Clientela reprezinta consumatorii productivi/neproductivi cu diverse disponibilitati financiare ce formeaza segmente diferentiate pe piata.

- Libertatea de a actiona, interesele si aspiratiile producatorilor īn calitate de ofertanti. Firmele nu actioneaza dupa primul impuls, ci pe baza unor scenarii strategice, cautānd sa coreleze interesele curente de asigurare a veniturilor cu cele viitoare de dezvoltare si consolidare a pozitiei lor pe piata, recurgānd la un set diversificat de cai si metode.

- Existenta īn mediul economic a unor reglementari juridice, reguli cutumiare, a unor stari psihosociale care impun/favorizeaza anumite actiuni sau comportamente din partea agentilor economici.

Īn economia de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva facānd parte din regulile de joc ale pietei. Activitatea de piata a īntreprinderii este marcata de prezenta īntreprinderilor concurente care īsi disputa oportunitatile oferite de aceleasi piete.

Īn dubla ipostaza, de cumparator-vānzator, īntreprinderile īsi plaseaza competitia dintre ele īn doua planuri:

- īsi disputa furnizorii, prestatorii de servicii, disponibilitatea fortei de munca;

- disputa clientii urmarind obtinerea celor mai avantajoase conditii īn asigurarea resurselor si plasarea produselor pe piata.

Competitivitatea agentilor economici este determinata īn principal de calitate, pret, politica de promovare a produselor, reducerea costurilor.

Sistemul relatiilor de concurenta este format din ansamblu raporturilor de interactiune īn care intra agentii economici īn lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietei de desfacere.

Gradul de intensitate al concurentei este impus de raportul cerere-oferta, de masura echilibrarii acestui raport si raportul de forte īn care se plaseaza pe piata agentii economici.

Īn general, mijloacele si instrumentele utilizate īn relatia de concurenta se pot delimita īn jurul a patru piloni ai politicii de marketing: PRODUS, PREŢ, PROMOVAREA PRODUSELOR, DISTRIBUŢIA PRODUSELOR.

Concurenta directa se manifesta īntre firmele ce apar pe piata cu bunuri identice sau putin diferentiate, destinate satisfacerii aceluiasi segment de consumatori. Īntre acestia diferentierea se realizeaza prin imaginea de marca, prin concurenta dintre marci.

Concurenta indirecta apare īntre firmele ce se adreseaza acelorasi nevoi sau nevoi diferite, prin oferta unei game variate de bunuri.

Forta competitiei si implicatia ei asupra rezultatelor īntreprinderii depinde de marimea si pozitia economica a celor ce se confrunta.