INFLAŢIA
Definirea inflatiei si deflatiei
Conceptul de inflatie exprima acea stare de dezechilibru
economic în care masa monetarã existentã în economie depãºeºte
necesarul real de monedã, ducând la creºterea generalizatã a
preþurilor ºi la scãderea puterii de cumpãrare a b 19119b120t anilor.
Deflaþia este opusul inflaþiei - oferta de bunuri si servicii este
mai mare decât cererea, având loc scaderea preturilor.
Cauzele inflatiei
Principalele cauze ale inflaþiei sunt: 1) emisiunea excesiva de
moneda peste oferta reala de bunuri si servicii; 2) excedentul de cerere
agregata peste oferta agregata (inflatie prin cerere); 3) cresterea
costurilor de productie, independent de cererea agregata (inflatie prin
costuri); 4) inflatia importata; 5) inflatia prin structuri.
Formele inflatiei
Formele inflaþiei sunt: a) inflaþia târâtoare presupune cresterea
preturilor pâna la max. 3%; b) inflaþia moderatã careia îi corespunde o
crestere a preturilor pâna la 6%; c) inflaþia rapidã, când ritmul anual
de crestere a preturilor se apropie de 10%; d) inflaþia galopantã, când
cresterea preturilor depaseste 10% anual; e) hiperinflaþia.
Inflatia, numai în anumite limite, exercita o mare influenta
asupra capacitatii întreprinderilor de a realiza investitii si de a obtine
profit, stimulând înclinatia spre consum si descurajând înclinatia spre
economisire.
Creºterea economicã inflaþionistã este situatia în care rata inflatiei
este mai mare decât ritmul mediu anual de crestere economica.
Spirala inflaþionistã este cursa de urmarire pe care o creeaza
cresterea salariilor > cresterea preturilor > cresterea salariilor si asa
mai departe.
Masuri antiinflationiste
Masuri antiinflationiste:
a) mãsuri de reducere a excesului de cerere agregatã: politica
monetara riguroasa; politica dobânzilor la creditele acordate; politica
bugetara a statului;
b) mãsuri de stimulare a creºterii ofertei: cresterea capacitatii de
adaptare a aparatului de productie la cerintele pietei; stimularea
extinderii potentialului de productie; o politica de salarizare corelata
cu rezultatele economice obtinute prin munca, prin care sa se evite
marimea costurilor medii.
Inflaþia poate fi exprimatã printr-o mãrime absolutã, ºi anume
excedentul de masã monetarã peste oferta realã de mãrfuri.
Masurarea inflatiei
Inflatia se exprima si în expresie relativa, ca raport între
excedentul de moneda si oferta reala de bunuri în economie, apelându-se
la indici:
a) indicele general al preþurilor (IGP):
PIB
PIB IGP
, unde:
PIB = PIB în perioada curenta;
PIB = PIB în perioada anterioara;
b) indicele preþurilor de consum (IPC):
P q
P q
IPC , unde:
q = bunurile necesare subzistentei populatiei;
P si P = nivelul preturilor în perioada curenta si în cea de baza;
c) indicele puterii de cumpãrare a b 19119b120t anilor (IPCB):
IP
IM IPCB , unde:
IM = indice masa monetara;
IP = indice preturi.
Consecintele inflatiei
Consecinþele inflaþiei: scaderea puterii de cumparare a
populatiei; redistribuirea veniturilor si avutiei; este stimulata înclinatia
spre consum si este descurajata înclinatia spre economisire; inflatia
avantajeaza debitorii; rata dobânzii este influentata de rata inflatiei.
Consecintele inflatiei pe care le suporta populatia, viata social-economica
în ansamblul ei sunt cunoscute sub denumirea de cost al
inflaþiei.
CONCEPTE-CHEIE inflaþie; deflaþie; inflaþia prin monedã;
inflaþia prin cerere; inflaþia prin costuri; creºtere economicã inflaþionistã;
spiralã inflaþionistã; consecinþele (costul) inflaþiei; politicã
antiinflaþionistã.
|
