Continut:
Rolul întreprinderii în societate
Analiza macroeconomica a întreprinderii
Întreprinderea în analiza micoeconomica
Întreprinderea în teoria mezoeconomica
Agentii economici si fluxurile activitatii economice
"Întreprinderea sau firma este o organizatie de productie în care se confirma preturile factorilor de productie adusi de proprietar si diferiti agenti, în vederea vânzarii unui bun sau serviciu pe piata pentru a obtine prin diferenta între doua preturi - pretul de vânzare si cel de cost - , cel mai mare câstig monetar posibil" Întreprinderea are un rol hotarâtor în dezvoltarea economica a oricarei tari, în determinarea potentialului acesteia, întrucât la acest nivel se creaza substanta economica. De costuri cu care se obtin produsele si serviciile, de calitatea acestora si de capacitatea întreprinderilor de a comercializa profitabil, depind în realitate puterea economica si nivelul de trai al unei tari.
Obiective:
Dupa parcurgerea acestei teme veti fi capabili sa:
întelegeti rolul întreprinderii în societatea economica;
determinati factorii economici globali determinati prin prisma analizei macroeconomice;
determinati valoarea adaugata bruta a unei întreprinderi;
determinati echilibrul macroeconomic;
cunoasteti gategoriile de agenti economici potrivit metodologiei internationale.
Rolul întreprinderii în societate
Rolul întreprinderii în sociatate
Întreprinderea are un rol hotarâtor în dezvoltarea economica a oricarei tari, în determinarea potentialului acesteia, întrucât la acest nivel se creaza substanta economica. De costuri cu care se obtin produsele si serviciile, de calitatea acestora si de capacitatea întreprinderilor de a comercializa profitabil, depind în realitate puterea economica si nivelul de trai al unei tari.
Într-o societate industrializata, întreprinderea este considerata, pe drept cuvânt, principalul producator de bogatie. Desi unanim recunoscut, acest rol este privit în mod diferit, în functie de tipul de analiza economica efectuata.
Astfel:
acest rol poate fi analizat într-o optica nationala, macroeconomica, urmarind sa clarifice în ce masura participa întreprinderea la productia nationala, la venitul brut;
acest rol poate fi analizat la nivelul întreprinderii, într-o optica microeconomica, urmarind sa clarifice cum poate întreprinderea (adica proprietarul acesteia de fapt) sa maximizeze venitul obtinut din vânzarea productiei;
acest rol poate fi analizat într-o optica mai recenta, optica mezoeconomica care nu este altceva decât o analiza intermediara între microeconomie si macroeconomie. Ea îsi propune sa determine cum se poate maximiza venitul obtinut în cadrul unei industrii, în cadrul unei regiuni sau a unui grup de întreprinderi.
Deci, daca sintetizam cele afirmate anterior, obtinem urmatoarele informatii: abordarea macroeconomica are ca scop urmarirea prin analiza a maximizarii bogatiei nationale; microeconomia are ca scop urmarirea prin analiza a maximizarii venitului proprietarilor întreprinderilor iar mezoeconomia are ca scop urmarirea prin analiza a maximizarii venitului obtinut în industrie, într-o regiune sau de catre un grup de întreprinderi.
Timp estimat de lucru: 2 minute
Test de autoevaluare nr.1.
Specificati care este rolul întreprinderii în societate? (3 puncte)
Total puncte: 3 puncte Puncte obtinute: ..
F
Modalitati de abordare a întreprinderii
Analiza macroeconomica a întreprinderii are în vedere doua aspecte:
Valoarea adaugata de întreprindere;
Întreprinderea si echilibrul macroeconomic.
F
Functia principala a întreprinderii
Pe teritoriul unei tari, toti indivizii contribuie la viata economica: sunt producatori (independenti sau salariati), sunt consumatori de produse (bunuri si servicii), economisesc, cumpara bunuri de folosinta îndelungata (masini, case etc.), etc. Teoria macroeconomica se ocupa în mica masura de indivizi si se ocupa în special de institutii: banci, familii si colectivitati sociale, stat si în sftrsit, întreprinderi. Fiecare institutie este un "agent economic" care se poate identifica prin functia sa principala. Functia principala a întreprinderii ca "agent economic" este aceea de a produce bunuri si/sau servicii.
Pentru a produce, întreprinderea:
cumpara materii prime, semifabricate, servicii de la alte întreprinderi;
plateste salarii lucratorilor sai;
cumpara echipamente, adica face investitii etc.
E Determinarea valorii adaugate brute create de întreprindere
Cunoscând acest proces, daca vrem sa determinam valoarea efectiv creata de întreprindere, vom proceda astfel:
Valoarea adaugata bruta = venituri - cumparari
Daca consideram o întreprindere de mobila si presupunem ca cifra sa de afaceri este 1000 iar cumpararile sunt 400, valoarea adaugata bruta este 1000 - 400 = 600
Aceasta valoare adaugata bruta se compune din:
mai întâi salarii: sa presupunem ca ele sunt 250. Vom avea deci 600 - 250 = 350;
echipamente: sa presupunem ca întreprinderea a achizitionat 500 masini în acest an, (deci investitia = 500). Având în vedere ca durata lor de viata este în medie 5 ani, costul anula de utilizare a masinilor va fi 500/5 = 100. Acest cost este cunoscut sub denumirea de amortizare si corespunde în rpincipiu unei deprecieri anuale. Sa presupunem ca amortizarea anuala a parcului de amsini si instalatii este 200. Beneficiul care ramâne în final proprietarilor va fi deci: 350 - 200 = 150.
Vom avea astfel:
venitul total al întreprinderii - 1000
valoarea adaugata bruta (VAB) - 600
valoarea adaugata neta (VAN) - VAB - amortizarea anuala - 400
componentele VAN: salarii - 250 si profit - 150
E Indicatori determinati cu
ajutorul analizei macroeconomice
Tot în analiza macroeconomica se determina:
productia globala - obtinuta prin însumarea valorilor adaugate brute ale întreprinderilor. Productia globala finala (obtinuta dupa eliminarea tuturor productiilor intermediare) este formata din: productia de bunuri de consum - destinata mai ales populatiei, si productia de echipamente - destinata mai ales întreprinderilor. Valoarea productiei de bunuri de consum - presupunând ca nu exista stocaj - corespunde strict actelor de consum ale populatiei si valoarea productiei de chipamente corespunde strict actelor de investitii ale întreprinderilor. Avem asadar:
cumparari de bunuri de consum si echipamente = consum + investitii = productie globala
productie neta - obtinuta în urma deducerii amortizarii. Ea este formata din salariile varsate lucratorilor întreprinderii si din profiturile varsate proprietarilor întreprinderii:
productia neta = salarii + profituri = venit net
sau
P = V
1.2.2. Întreprinderea si echilibrul macroeconomic
|
F Legea fundamentala a echilibrului maroeconomic |
Egalitatea P = V reprezinta o lege fundamentala enuntata de economistul francez Jean Baptiste Say astfel: Legea Debuseelor care afirma ca produsele creaza propria lor cerere si ca nu pot exista în acest caz crize generale de supraproductie (sau de subconsum). A fost necesara Marea Criza din 1929 pentru ca economistul englez John Meynard Keynes sa atace acesta dogma pentru a explica criza generala.
Keynes a aratat ca punctul central este egalitatea între economii si investitii. A posteriori (ex post), economiile sunt totdeauna egale cu investitia. Dar apriori (ex ante), atunci când un întreprinzator îsi face un plan de investitii si de productie, el trebuie sa anticipeze care va fi cererea de echipamente si de bunuri de consum: exista riscul de a avea un decalaj între cererea sa de credit pentru investitii si oferta de conomii. Ori, aceasta oferta este influentata de venitul populatiei. Când venitul este prea redus, populatia nu va economisi. Dar, pe de alta parte cu cât venitul este mai important, cu atât partea "consumata" se micsoreaza.
Toate acestea demonstreaza cât de mari sunt sansele de dezechilibru ex ante.
În pus, Keynes explica faptul ca starea afacerilor depinde de "temperamentul mau mult sau mai putin sanguin al întreprinzatorului, adica de caracterul optimist sau pesimist al previziunilor sale.
Timp estimat de lucru: 5 minute
Teste de autoevaluare nr.2.
Specificati care este rolul întreprinderii în societate? (2 puncte)
Exemplificati modalitatile de abordare ale întreprinderii.(2 puncte)
În ce consta Legea fundamentala a echilibrului macroeconomic? (3 puncte)
Total puncte: 7 puncte Puncte obtinute:....
1.3. Întreprinderea în analiza microeconomica
Rolul analizei microeconomice
a întreprinderii
Teoria microeconomica a producatorului este adesea confundata cu economia întreprinderii. Cu toate acestea prin caracterul foarte abstract al modelelor sale, teoria microeconomica este departe de realitatea afacerilor si nu poate oferi decât în cazuri exceptionale, modele aplicabile la gestiunea întreprinderilor. Care este totusi utilitatea acestei teorii
Analiza mocroeconomica, sub forma sa actuala are peste un secol de existenta. Ea are rolul de a explica, recurgând la calculul diferential (derivate) logica deciziilor economice ale indivizilor priviti ca producatori sau consumatori.
E Legea efortului minim
Matematic solutia este simpla: el trebuie sa împinga satisfactia sa totala pâna la punctul la care satisfactia marginala (satisfactia totala suplimentara) este egala cu costul marginal (insatisfactia totala suplimentara); dincolo de acest punct satisfactia marginala va fi inferioara costului marginal ceea ce va determina o scadere a satisfactiei totale.
Potrivit teoriei microeconomice, întreprinderea este redusa la functiunea de productie. Productia este rezultatul utilizarii combinate a serviciilor oferite de doi factori de productie: capitalul si munca. Serviciile oferite de munca privesc cantitatea de munca furnizata de salariat într-o anumita perioada. Aceste servicii sunt remunerate sub forma de salarii. Se presupune ca lucratorii sunt platiti în functie de munca prestata, de "randament", de productivitatea marginala. Serviciile oferite de capital privesc cantitatea de munca furnizata de masini, de chipamente si instalatii. Aceste servicii genereaza un cost format din: costul deprecierii capitalului ca urmare a utilizarii sale (uzura sa) si costurile care rezulta din imobilizarea capitalurilor financiare.
E Legea randamentelor
neproportionate
Factor variabil
Randament total
F Curbele costului de productie
II T = VT - CT
DII max atunci când:
adica, atunci când dV = dC
E Critici aduse teoriei microeconomice
Teoria microeconomica a facut obiectul a numeroase critici între anii 1930 si 1960. Aceste critici au favorizat de altfel dezvoltarea economiei întreprinderii care a propus "contra-modele". Principalele critici si argumente prezentate de aparatorii teoriei microeconomiei sunt urmatoarele:
prima critica se refera la irealismul teoriei. Aceasta teorie nu descrie, nu ia în considerare toata complexitatea situatiei, a structurilor si a comportamentelor întreprinderilor. Aparatorii teoriei microeconomice au considerat ca obiectul ei nu este acela de a axplica practicile de gestiune a întreprinderii ci de a oferi o schema explicativa generala a logicii, a rationalitatii deciziilor economice de productie. Specialistii în economia întreprinderii apreciaza rezultatele estetice ale teoriei microeconomiei, dar neaga valoarea lor stiintifica. Ei considera ca rezultatele oferite de aceasta teorie nu pot fi infirmate sau validate de fapte pentru ca ele se bazeaza pe prea multe ipoteze simplificatoare;
a doua critica este o prelungire a celei dintâi si se refera la iralismul ipotezelor de comportament sub doua aspecte esentiale:
E Randamentele constante
În întreprindere tot efortul se concentreaza asupra regularizarii productiei; daca se va modifica în acelasi timp gradul de utilizare a masinilor si a fortei de munca, se va ajunge la randamente constante si nu la randamente neproportionale asa cum sustine teoria microeconomica.
În figura 4., sunt prezentate randamentele constante.
întreprinzatorul îsi maximizeaza profitul?
F
Argumente favorabile teoriei microeconomice
La aceste observatii, sustinatorii teoriei microeconomice argumenteaza aratând ca nu se poate niciodata vorbi despre o întreprindere înfloritoare în economia de piata care sa nu obtina profit: maximizarea profitului este scopul final al oricarei întreprinderi care se preocupa sa-si valorifice capitalul. Acest argument este foarte puternic dar nu se poate verifica: el se bazeaza pe un postulat potrivit caruia piata va efectua o selectie naturala si nu va pastra decât întreprinderile cele mai rentabile.
Pornind de la cele mentionate anterior putem considera ca asistam la o confruntare a doua concepte cu privire la ceea ce înseamna o teorie buna:
sustinatorii teoriei microeconomice considera buna o teorie care înainte de toate este foarte coerenta si conduce la rezultate precise si universale;
specialistii în economia întreprinderii apreciaza drept buna o teorie care descrie, explica realitatea afacerilor si permite sa se actioneze asupra acestei realitati.
Teste de autoevaluare nr.3.
1. Care este rolul întreprinderii prim prisma analizei microeconomice (0,5 puncte)
2. Care este Legea efortului minim (05, puncte)
3. În ce consta Legea randamentelor neproportionate? Dar Legea randamentelor constante? (1 punct)
4. Ce reprezinta curbele de productie? (1 punct)
5. Argumente si critici aduse teoriei microeconomice (1 punct)
6. Definirea si gruparea agentilor economici se face dupa criteriile (0,5 puncte):
a) criteriul specializarii;
b) criteriul institutional, criterul domeniului de activitate si criteriul formei de organizare si de conducere;
c) criteriul metodei de organizare a productiei.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
7. Activitatea unei intreprinderi genereaza urmatoarele tipuri de fluxuri (0,5 puncte):
a. fluxuri de materiale si fluxuri de informatii;
b. fluxuri de cheltuieli ale intreprinderii catre agentii economici care furnizeaza factorii de productie precum si fluxuri de venituri obtinute prin comercializarea bunurilor produs de intreprindere;
c. fluxuri de oameni angajati si încadrati pe posturi de munca organizate în intreprindere.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
8. Întreprinderea este un organism unitar caracterizat prin (1 puncte):
a. unitatea tehnico-productiva, socio-economica si organizatorico-administrativa;
b. unitatea sistemului de obiective;
c. unitatea posturilor si compartimentelor de munca.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
9. În practica, întreprinderea se manifesta ca un organism unitar tehnico-productiv în funtie de criteriile (2 puncte):
a. omogenitatea resurselor materiale si energetice consumate;
b. omogenitatea procesului tehnologic din sectiile productiei de baza fabricate de intreprindere;
c. gradul de variatie al volumului productiei fabricate în functie de fluctuatiile cererii pe piata.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
a. întreprinderi mixte, intreprinderi universale si intreprinderi specializate;
b. întreprinderi sezoniere;
întreprinderi conjuncte internationale.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Total puncte: 10 puncte Puncte obtinute: .....
1.4. Întreprinderea în teoria mezoeconomica
Economistii se confrunta tot mai adesea cu urmatoarele probleme: cum sa explice evolutiile macroeconomice pornind de la comportamentul indivizilor (întreprinderi, consumatori) sau reciproc, cum sa explice influenta directa pe care o exercita evolutia globala asupra fiecarui individ. Pentru aceasta, tot mai adesea ei studiaza comportamentul întreprinderilor în sistemul productiv si social din care acestea fac parte si se situeaza astfel între macro si microeconomie. Aceasta a condus la aparitia termenului de mezoeconomie.
|
F Termenul de mezoeconomie si analiza mezoeconomica |
Astfel, întreprinderea este prezentata ca fiind situata într-o industrie, adica într-un sistem productiv în care intra în relatie cu:
furnizorii, de la care cumparar bunuri si servicii pentru productie si clientii, carora le vinde propriile bunuri si servicii;
concurentii directi care vând produse ce îndeplinesc aceleasi nevoi sau care sunt fabricate în mod asemanator si potentiali care ar putea intra în industrie sau care cauta produse concurente.
O astfel de abordare are un dublu sens:
pe de o parte, industria are propria sa functionare, propriul sau mod de regularizare. Ea are propriile sale structuri si într-un anume fel, propriile sale strategii;
F Sistemele mezoeconomice
Principalele "sisteme mezoeconomice" studiate în prezent sunt:
industria în care functioneaza întreprinderea;
regiunea în care este localizata întreprinderea; în cadrul acestui sistem, dincolo de dimensiunea economica este introdusa si dimensiunea socio-politica;
grupul de întreprinderi în care întreprinderea este mai mult sau mai putin integrata.
Asa cum reiese din cele prezentate anterior, acest tip de analiza este în mod incontestabil cel mai bogat în perspective pentru specialistii din economia întreprinderii.
Test de autoevaluare nr.4.
Explicati termenul de mezoeconomie (1 punct)
Care sunt principalele sisteme mezoeconomice (1 punct)
3. Dupa apartenenta nationala, intreprinderile pot fi (1 punct) :
a. întreprinderi private cu capital proprietate mixta;
b. întrepinderi cu capital autohton, multinationale si tip holding;
c. întreprinderi grupuri integrate pe orizontal.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Rolul intreprinderii în economie este (1 punct):
a. financiar;
b. economic si social;
c. cultural si comercial.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
a. adevarata;
b. falsa;
c. nici una nu este adevarata.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
a. autoritate formala, competenta profesionala si responsabilitatea;
b. obiective individuale si relatii cu alte posturi de munca;
c. motivatia salariatului.
Dupa natura atributiilor, a volumului de munca ocazionat si a nivelului de delegare a autoritatii, sunt (1,5 puncte):
a. compartimente functionale;
b. compartimente elementare (de baza) si compartimente de ansamblu (complexe) ;
c. compartimente de stat major si compartimente operationale.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Total puncte: 10 puncte Puncte obtinute: ....
1.5. Agentii economici si fluxurile activitatii economice
F iActivitatea economica
- definitie si componente
Activitatea economica reprezinta un gen de activitate umana prin care se urmareste satisfacerea, directa si indirecta, a trebuintelor de bunuri si servicii. Poptrivit metodologiei din tarile dezvoltate, cu economie de piata, activitatile economice se împart în patru grupe de baza:
cele care realizeaza venituri prin producerea de bunuri si servicii PRODUCŢIA.
cele care folosesc veniturile prin consumarea bunurilor si servicii - CONSUMUL.
cele care folosesc veniturile pentru formarea patrimoniului
cele care se ocupa cu acordarea sau primirea de credite.
F
Agentul economic -
definitie si tipuri
|
F Firma . definitie si categorii de fluxuri generate de firme |
Firmele sunt agenti economici - particulari, publici, mixti - care au ca functie principala productia de bunuri si servicii în scop de câstig (profit). Activitatea firmelor presupune cumparari de factori de productie (intrarile) si vânzari de bunuri si servicii (iesirile). Intrarile si iesirile pe care le antreneaza activitatea firmelor genereaza doua categorii de fluxuri:
de la menaje spre firme circula acele elemente necesare productiei de bunuri si servicii (munca, capitalul, natura, abilitatea întreprinzatorului). Pentru firme, aceste intrari antreneaza cheltuieli, determinate de plata serviciilor pe cvare le presteaza factorii de productie cumparati. De asemenea, în aceste cheltuieli, firmele mai includ si impozitele si taxele percepute de stat;
de la firme spre menajele private si de stat circula bunurile si serviciile care sunt destinate sa satisfaca trebuintele acestora. Pentru firme, aceste iesiri antreneaza venituri, care sunt expresia monetara a preturilor pentru bunurile si serviciile cumparate de menaje si guvern, la cere se adauga si subventiile de exploatare care vin de la guvern, sub forma transferurilor.
În raport de finalizarea scopului propus - maximizarea profitului - firmele îsi autoregleaza intrarile si activitatea, conform principiului conexiunii inverse.
Fluxurile de intrari se concretizeaza în cumparari de factori de productie de la menaje, venituri provenite de la menaje si guvern - pentru bunurile si serviciile vândute - si sub forma transferului de la guvern, de genul subventiilor de exploatare.
Fluxurile de iesiri îmbraca forma vânzarilor de bunuri si servicii catre menaje si guvern, si a cheltuielilor catre menaje - pentru serviciile factorilor de productie (salarii, renta, dobânda, dividende) - si catre guvern, sub forma impozitelor, si taxelor percepute de acestea.
Fluxurile catre si de la firme, de factori de productie si de servicii se numesc fluxuri reale, în timp ce fluxurile de venituri si de cheltuieli antrenate de acestea formeaza fluxurile monetare.
E
Menajele -definire si rol
Menajele private (gospodariile) sunt orice persoana sau grup de persoane care traiesc sub acelasi acoperis si functioneaza ca o unitate economica. În calitatea de subiect economic, menajele furnizeaza elemente de baza pentru activitatea firmelor, dar si pentru guvern. Pentru ele acest flux antreneaza obtinerea de venituri, care pentru firme sunt cheltuieli. Totodata, menajele sunt principalul cumparator de bunuri si servicii de consum oferite de firme, efectuând pentru acestea cheltuieli, care pentru firme, sunt venituri.Menajele primesc de la guvern transferuri sub forma de pensii, ajutor de neocupare etc., si platesc guvernului impozit pe venituri, pe patrimoniu etc.
Deci, menajele joaca un dublu rol în cadrul circuitului economic: sunt furnizorul de baza al tuturor factorilor de productie pentru desfasurarea activitatii economice si, totodata grupul majoritar de cumparatori din economie.
Fluxul de iesiri se concretizeaza în flux de resurse - factori de productie de la menaje catre firme si guvern si un flux de cheltuieli catre firme - pentru cumpararea de bunuri si servicii si catre guvern sub forma de transferuri de genul impozitului pe venituri patrimoniu etc.
E
Administratiile
Definitie si tipuri
Administratiile, caracterizeaza acel agent economic care, în esenta îndeplineste functiile de redistribuire a venitului national, cu ajutorul serviciilor prestate. Veniturile administratiilor provin din prelevarile cu caracter obligatoriu asupra veniturilor altor agenti economici.
Administratiile cuprind:
administratiile publice (ministerele, colectivitatile locale de stat, institutiile de învatamânt public, partidele politice)
administratiile private care functioneaza pe baza de cotizatii sau pe baza de subventii (securitatea sociala, casele de pensii suplimentare).
E
Institutiile publice - definitie
În aceasta categorie se include si statul, ca distribuitor de servicii nonmarfare celorlalti agenti economici - învatamânt public, jusitie, infrastructura publica rutiera, portuara, aerodromuri etc.Guvernul (institutiile publice) se considera a fi subiect economic deoarece produce bunuri publice colective, care sunt puse la dispozitia celorlalti agenti economici, fara un contraserviciu. Folosirea acestor bunuri colective este legata de functionarea scolilor, întretinerea soselelor, a parcurilor etc. Pentru finantarea unor astfel de bunuri publice, cea mai mare parte a surselor o formeaza impozitele, contributiile sociale etc. În timp ce folosirea bunurilor economice private produse de firme presupune cumpararea lor, folosirea bunurilor publice, în general, nu presupune un contraserviciu, ele sunt indivizibile. Pentru a putea sa puna la dispozitia societatii bunurile necesare, guvernul cumpara de la menaje factori de productie si de la firme bunuri economice, fapt ce antreneaza cheltuieli. Acestea mai sunt determinate si de o serie de transferuri pe care guvernul la face catre firme si menaje. Pentru a realiza aceste fluxuri de cheltuieli, guvernul antreneaza un flux de venituri sub forma de impozite directe si indirecte, de la firme si impozite personale de la menaje.
În cadrul guvernului, fluxul de intrari cuprinde cumpararea de la menaje si firme, de factori de productie, de bunuri si sevicii si obtinerea de venituri sub forma impozitelor directe si indirecte - de la firme si a impozitelor personale de la menaje.
Fluxul de iesiri al guvernului este format din bunurile publice colective puse la dispozitia celorlalti subiecti economici, fara un contraserviciu si din cheltuieli sub forma transferurilor catre firme si menaje si a cheltuielilor pentru cumpararea factorilor de productie, bunuri si servicii de la menaje si firme.
Strainatatea este expresia unui agent economic ce provine din existenta unor interdependente între diferitele economii nationale, în cadrul economiei mondiale. În calitate de subiect economic, strainatatea genereaza fluxuri de factori de productie, de bunuri si servicii pentru activitatea interna a fiecarei economii nationale. Un asemenea flux presupune un flux de venituri si cheltuieli, ca si fluxuri financiare internationale. Toate aceste fluxuri sunt generate de activitatea pe care o desfasoara agentii economici nationali în strainatate si agentii straini pe teritoriul tarii, de operatiunile de import-export, de acordarea si/sau primirea de împrumuturi.
Se considera ca exista si un gen aparte de agenti economici care au rolul de intermediar financiar între ceilalti agenti economici. Este vorba de institutiile de credit, si de asigurari, din care fac parte toate bancile, inclusiv banca centrala de emisiune, companiile de asigurari etc.
|
F Circuitul economic si tranzactiile economice |
Desfasurarea activitatii economice în cadrul fiecarui sistem economic comporta decizii individuale ale tuturor agentilor economici. Acesta sunt legate de modalitatile prin care obiectele activitatii economice (factori de productie, bunuri economice, servicii si creante) trec de la un agent economic la altul, cunoscute sub denumirea de tranzactii.
Fiecare tranzactie, ce are loc între agentii economic, este în legatura cu cel putin una din activitatile cunoscute: productia, consumul, formarea patrimoniului si acordarea sau primirea de credite.
Pentru fiecare tranzactie este necesar sa se asigure evaluarea într-o anumita unitate monetara, datarea, adica încadrarea într-o perioada de timp, si localizarea, adica stabilirea ei în spatiul economic al unei economii nationale sau în afara acesteia.
Baza evaluarii rezultateloe activitatii economice o formeaza tranzactiile de piata. În afara acestora, mai sunt si tranzactii care nu se realizeaza prin intermediul pietei, numite tranzactii presupuse (fictive sau invizibile). În acelasi timp, tranzactiile mai pot fi unilaterale si bilaterale. Cele unilaterale prezinta transferuri de factori de productie, bunuri, servicii sau creante, fara contraserviciu. În cazul tranzactiilor bilaterale, transmiterii de factori de productie, bunuri servicii si creante îi corespunde o transmitere corespunzatoare, un contraserviciu.
|
Timp estimat de lucru : 15 minute |
Test de autoevaluare nr.4.
Definitia activitatea economica si agentul economic. (2 puncte)
Ce este firma? (1 puncte)
Ce sunt menajele? (0,5 puncte)
Definiti circuitul economic? (1 punct)
Ce sunt tranzactiile economice? (1 puncte)
6. Postul si compartimentul de munca sunt componente structurale ale firmei. Care sunt componentele din cele prezentate mai jos (1 punct):
a. sarcini, atributii, obiective individuale;
b. sarcini, functiuni, functii;
c. functia, nivelul ierarhic, aria de control.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
a. permite organizarea de locuri de munca specializate pe produs, ceea ce contribuie la cresterea productivitatii muncii;
b. asigura conditii pentru fabricarea unei game sortimentale largi de produse;
c. reduce marimea stocurilor de productie neterminata si simplifica activitatea de transport intern.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
8. Structura operationala de tip pe obiect are dezavantajale (1 punct):
a. transport intern foarte dezvoltat;
b. stocuri mari de productie neterminata;
c. flexibilitate redusa si stocuri ridicate la schimbarea produsului fabricat.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
9. Documentele în care se consemneaza componentele primare ale structurii organizatorice a firmei sunt (1 punct):
a. planul de afaceri si bilantul firmei;
b. organigrama, regulamentul de organizare si functionare precum si fisa postului de munca;
c. planul general al firmei si graficele de analiza generala a procesului de productie.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
În organigrama unei firme sunt vizualizate (1 punct):
a. posturile si obiectivele individuale ale acestora;
b. atributii, responsabilitati si competente ale compartimentelor functionale si operationale;
c. componentele primare ale structurii organizatorice.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
11. La proiectarea functiunilor firmei se tine seama de (1 punct):
a. criteriul identitatii activitatilor, criteriul convergentei activitatilor si criteriul de complementaritate;
b. criteriul evantaiului optim al subordonarilor;
c. criteriul delegarii autoritatii.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
12. Precizati varianta corecta de prezentare a fuctiunilor unei firme din variantele (1 punct):
a. previziune, cercetare -dezvoltare, productie, marketing;
b. marketing, productie, cercetare-dezvoltare si organizare;
c. comerciala, cercetare-dezvoltare, productie, financiar-contabila, de personal.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
13. Varianta corecta de prezentare a celor mai importante activitati ce compun functiunea de cercetare dezvoltare, este (1 punct):
a. marketing, previzionare, motivare, programarea productiei;
b. conceptie tehnica, organizare manageriala, desfacere, angajarea personalului;
c. previzionare, conceptie tehnica, organizare manageriala.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
14. Principalele grupe de activitati care compun functiunea de personal sunt (1 punct):
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
15. Precizati varianta corecta de prezentare a functiilor manageriale ale firmei din variantele (1 punct):
a) previziune, organizare, planificare, motivare, comanda;
previziune, cercetare-dezvoltare, organizare, productie;
previziune, organizare, coordonare, decizie-antrenare si control-evaluare.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Total puncte: 14,5 puncte Timp estimat:..
|
Tema de control:
Reliefati situatia curenta a activitatii SC......, respectiv prezentati activitatea economica pe care o desfasoara.
|
