continut:
Întreprinderea
2.2. Mediul ambiant al întreprinderii
2.3. Tipologia întreprinderii
2.4. Rolul si importanta IMM -urilor în economie
Procesul de creare a unei întreprinderi noi
Rezumat:
Întreprinderea are asa cum s-a observat în tema anterioara un rol important în dezvoltarea economica a unei tari. Pentru a întelege cum se obtin produsele si cum se presteaza serviciile, ce costuri sunt necesare pentru realizarea acestora, ce calitate trebuie sa îndeplineasca pentru a fi viabile pe piata, este necesar sa întelegem termenul de întreprindere în sine, dupa care trebuie sa întelegem importanta procesului de creare a unei întreprinderi si cum este ea influentata de mediul intern si extern în care actioneaza.
Obiective:
F
Definitii ale întreprinderii
Pentru a întelege cât mai bine conceptul de "economia întreprinderii" se impune a se explica fiecare termen în parte. Astfel, termenul de economie în raport de întreprindere se refera la producerea, distribuirea si consumarea bunurilor. Termenul de întreprindere, în general, este folosit sub doua acceptiuni:
a) reprezinta un nume sub care apare o persoana fizica sau juridica ce exercita o activitate economica si sub care se înscrie în registrul comertului.
b) desemneaza un agent economic care produce bunuri si servicii destinate pietei, indiferent de forma de proprietate si de organizare.
De-a lungul timpului în teoria economica s-au dat numeroase definitii notiunii de întreprindere dintre care amintim:
"întreprinderea este o celula economica si sociala specializata în producerea de bucuri si servicii oferite pietei, în vederea satisfacerii cerintelor clientilor sai si obtinerii unui profit" (J.P.Lorriaux)
"întreprinderea este o organizatie de productie în care se confirma valorile diversilor factori de productie, pusi la dispozitie de agenti distincti de proprietarul întreprinderii, cu scopul de a vinde un bun sau un serviciu pe piata si de a obtine, prin diferenta dintre pret si cost, cel mai mare câstig monetar posibil" (Fr.Perroux)
"întreprinderea este un organism structurat autonom, care realizeaza bunuri si servicii în vederea satisfacerii cerintelor exprimate pe piata de catre consumatori, sau de catre alte întreprinderi" (J. Peyrelevade).
E
Definitia disciplinei "Economia intreprinderii"
Putem spune, deci, ca Economia întreprinderii poate fi definita ca fiind studiul întreprinderii.
Pentru a ilustra aceste definitii, putem lua un exemplu, al unei mici întreprinderi de mobila. Acesta întreprindere va fi organizata: va avea verigi de productie, birouri, depozite. Fiecare cladire va fi destinata unei functiuni: productie, administratie, aprovizionare, publicitate, distributie, etc. Obiectul acestei întreprinderi va fi acela de a produce bunuri (mobila) si servicii (transport, service dupa vânzari, etc.). Pentru aceasta ea îsi va procura resurse materiale (materii prime, masini, etc.), umane (muncitori, functionari, tehnicieni, etc.) si informatii. Aceste resurse îi vor permite sa-si atinga anumite scopuri, obiective: cresterea vânzarilor (cifra de afaceri), obtinerea de profit (venituri minus cheltuieli), crearea de locuri de munca, etc. Atingerea obiectivelor presupune ca întreprinderea sa puna la punct produse (mobila pe care sa le fabrce si sa le vânda unor clienti mai multi sau mai putini diversi (populatie, întreprinderi, etc.). Vânzarea acestor produse permite obtinerea cifrei de afaceri.
Productia mobilei genereaza costuri de cuparare, de fabricare, de stocare, de distributie, de organizare, etc.
E
Functiile întreprinderii
Majoritatea definitiilor prezentate nu cuprind una din functiile esentiale ale întreprinderii si anume aceea de repartitia veniturilor. În cadrul acestei functii, agentii economici (personal, administratie, detinatorii de capital - asociati, banci, etc.) îsi împart valoarea adaugata realizata de întreprindere si o parte a profitului acesteia. Putem sublinia importanta functiei de repartitie a veniturilor prin faptul ca:
ea antreneaza o mare parte a fluxurilor banesti ale întreprinderii
pune în evidenta contributia întreprinderii la sustinerea întregii vieti ecohnomico-sociale ale unei tari, la sustinerea sectoarelor asa zis "neproductive".
O alta functie a întreprinderii o reprezinta functia de productie, de realizare de bunuri si servicii, obiectivul urmarit fiind acela de a realiza un profit dupa acoperirea costurilor înregistrate.
F
Sisteme si subsisteme specifice în care actioneaza întreprinderea
Indiferent de domeniul de activitate, firmele au o serie de trasaturi comune, actioneaza si se comporta ca un sistem în cadrul caruia pot fi evidentiate mai multe subsiteme a caror actiune în interdependenta face posibila manifestarea unitatii pe piata concurentiala. Dintre aceastea evidentiem:
a) Sistemul tehnico productiv datorat necesitatii desfasurarii într-un anumit mod a activitatii firmei. Întreprinderile se deosebesc prin structura proprie, tehnologie de fabricatie, etc. Prin prisma acestei trasaturi, firmele se grupeaza în functie de modul de folosire a tehnologiei, a utilizarii materiei prime si a materialelor, dupa produsele sau serviciile aduse pe piata. Aici este inclusa si activitatea de inovatie în domeniu, considerata vitala pentru evolutia viitoare a unitatii.
b) Sistemul organizatorico-administrativ, care presupune o organizare structural decizionala, proprie fiecarei întreprinderi. Din acest punct de vedere, criteriile de clasificare sunt organizarea sistemului decizional ca si modul de manifestare al puterii: dupa felul de proprietate al firmei si poate fi a proprietarului (pentru firmele particulare, a statului pentru firmele publice, a actionarilor în cazul societatilor pe actiuni). Centrele de decizie stabilesc strategia firmei care trebuie sa hotarasca trei categorii de probleme: stabilirea volumului de productie de bunuri si servicii, pretul acestora corelat cu cerintele pietei, potentialul firmei ca si a pretului utilizat pe piata a produselor similare si stabilirea volumului si structurii factorilor de productie, ca si modul de combinare al acestora în procesul de productie.
c) Sistemul economico-social în cadrul caruia exista obiective economice si sociale distincte în sfera activitatilor economice de baza: productie, distribuirea bunurilor si serviciilor, acumularea de capital pentru investitii, finantarea diferitelor actiuni. În cadrul firmei colectivul de salariati ce-si desfasoara activitatea pentru producerea de noi valori de întrebuintare este formata din grupuri de persoane definite prin nivelul si structura pregatirii profesionale, structura scarii motivationale, atitudinea fata de realizarile firmei, structura sistemului informational, existenta unui sistem eficient de motivare a personalului, etc. Sistemul social este determinat de existenta unei specificitati sociologice care în limbaj managerial se numeste "cultura întreprinderii", pusa în valoare de managementul japonez prin caracterul participativ si stimularea mentinerii unei stari inovationale si de competitie permanenta.
d) Sistemul deschis. Firma îsi desfasoara activitatea într-un mediu cu o structura complexa alcatuita din factori de natura economica, sociala, demografica, juridica, etc. Firma poate fi considerata un subsistem al sistemelor de nivel superior.
|
Test de autoevaluare nr.1.
Specificati definitiile întreprinderii. (2 puncte)
Care sunt cele doua acceptiuni folosite ale termenului de întreprindere? (2 puncte)
Enumerati functiile întreprinderii. (0,5 puncte)
Care sunt sistemele economice care actioneaza asupra întreprinderii? (1 punct)
(1 punct)
a. furnizorii de resurse, structura organizatorica a întreprinderii si obiectivele întreprinderii;
b. decidentul si mediul ambiant;
c. informatiile, relatiile cu agentii comerciali si nivelul de calificare al cadrelor;
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
(1 punct)
a. fundamentarea stiintifica si formularea clara, concisa;
b. efectuarea unor cheltuieli, adoptarea si aplicarea deciziei la momentul oportun si folosirea delegarii de autoritate;
c. fundamentarea decizii pe baza informatiilor rezultate din prelucrarea infomatica a datelor.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
(1 punct)
a. definirea problemei de rezolvat; stabilirea obiectivelor si criteriilor decizionale;
b. adaptarea structurala si functionala a componentelor manageriale la cerintele realizarii obiectivelor; coordonarea si urmarirea realizarii obiectivelor;
c. documentarea preliminara; identificarea si interpretarea simptomelor semnificative;
d. documentarea preliminara si prelucrarea informatiei; stabilirea variantelor decizionale; alegerea variantei optime de decizie;
e. aplicarea deciziei; evaluarea rezultatelor.
1. (a,b,c) 2. (a,c,d) 3. (a,d,e)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pentru adoptarea deciziilor, în conditii de risc, se poate folosi (1 punct)
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Pentru adoptarea deciziilor, în conditiile unui univers incert, se pot folosi (1 punct)
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Distorsiunea, ca o deficienta a sistemului informational, este cauzata de (1 punct)
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Total puncte: 10,5 puncte Timp estimat:..
2.2. Mediul ambiant al întreprinderii
E
Mediul ambiant - definitie
tipuri de mediu
Mediul ambiant cuprinde toate elementele exogene firmei, de natura economica, politica, demografica, culturala, stiintifica, organizatorica, juridica, psihosociologica, educationala, si ecologica a caror existenta influenteaza comportamentul si performantele firmei. Cea mai importanta categorie de factori ai mediului ambiant sunt factorii economici, care cuprind ansamblul elementelor de natura economica cu actiune directa asupra activitatii microeconomice.
În prezent, mediul ambiant al oricarui tip de organizatie este caracterizat de un dinamism ridicat si de crestere a frecventei schimbarilor
Analiza schimbarilor si a efectelor lor asupra întreprinderii evidentiaza trei tipuri de mediu :
|
E Notiunea de mediu intern si mediu extern a lîntreprinderii |
Notiunea de mediu intern analizeza comportamentul indivizilor în cadrul firmei în a-si exercita influenta în luarea deciziilor. Deasemenea, se studiaza si climatul din unitate, tensiunile sau conflictele din interior, atasamentul fata de politica firmei.
De mare importanta este studiul mediului extern, deoarece oricare ar fi profilul sau de activitate, rezultatele obtinute depind în mare masura de cunoasterea si functionarea elementelor acestuia.
Mediul extern poate avea numeroase efecte asupra întreprinderii, dintre care:
|
F Criterii dupa care se clasifica mediul |
Dupa natura influentei mediului asupra firmei si a rezultatelor acesteia se pot deosebi trei tipuri de mediu:
|
E Componente specifice mediului |
Timp estimat de lucru :
10 minute
Test de autoevaluare nr.2.
1. Ce este mediul ambiant si exemplificati tipuri de mediu? (1 punct)
Care sunt efecte mediului asupra întreprinderii? (1 punct)
Enumerati criteriile dupa care se clasifica întreprinderile. (1 punct)
Parteneri ai unei firme pot fi (1 punct):
Ţinând cont de gradul de complexitate a componentelor organizarii procesuale, precizati care din ordonarea de mai jos este corecta 1 punct
a) activitatea, functiunea întreprinderii, sarcina, operatia;
b) functiunea întreprinderii, sarcina, activitatea, operatia;
c) functiunea întreprinderii, activitatea, sarcina, operatia.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Care din urmatoarele concepte definesc principalele domenii de activitate din cadrul firmei (1 punct)
a) functiile managementului;
b) functiunile firmei;
d) atât functiunile cât si functiile;
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Astazi, functiuni ale unei firme sunt considerate (1 punct)
a) Cercerare - dezvoltare;
b) planificare, productie si control;
c) comerciala, conducere si financiar - contabila;
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Cele mai importante activitati care compun functiunea de cercetare - dezvoltare sunt (1 punct)
a) programarea, lansarea si urmarirea productiei;
b) cercetare si proiectare produse si tehnologii;
c) organizare manageriala.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Total puncte: 8 puncte Puncte obtinute:
E
Importanta clasificarii
Complexitatea vietii economice actuale, caracterizata de actiunea concertata a mecanismelor pietei si a interventiei statului în economie, creaza premisele aparitiei si functionarii unei game largi de agenti economici, condusi de interese si strategii diverse.permite identificarea structurilor cu componente omogene,
permite evidentierea unor reguli de organizare si gestiune în vederea obtinerii de performante,
|
E Criterii de clasificare a întreprinderii |
permite gruparea întreprinderilor în functie de interese comune.
Clasificarea întreprinderilor se poate face în functie de mai multe criterii: natura activitatii, dimensiune, forma juridica de organizare sau proprietatea capitalului.
În functie de natura activitatii , întreprinderile se grupeaza în cele patru mari sectoare ale economiei.
În sectorul primar sunt incluse întreprinderile al caror domeniu de activitate se încadreaza cu preponderenta în agricultura, piscicultura, silvicultura si domeniul extractiv.
În sectorul secundar sunt cuprinse întreprinderile cu profil industrial.
În sectorul tertiar sunt cuprinse întreprinderile de servicii si de distributie.
Sectorul cuaternar grupeaza activitati economice noi, specifice sectoarelor de comunicatii, de informare, de cercetare si informatica.
Deasemenea, criteriul naturii activitatii creaza posibilitatea gruparii întreprinderilor astfel:
Întreprinderi agricole, ce pot fi la rândul lor clasificate în:
Individuale (familiale), în cadrul carora proprietarul lucreaza singur, cu familia sau cu câtiva salariati pamântul propriu;
În arenda, respectiv întreprinderile în care proprietarul închiriaza pamântul unui arendas, care îl foloseste în schimbul unei sume de bani (arenda);
În parte, forma derivata din cea anterioara, în care arenda se plateste cu o parte din recolta.
Întreprinderi industriale, în care se încadreaza cele din domeniul industriilor extractive de minereuri, de carbune, de petrol, industrii de transfomare;
Întreprinderi de servicii
Întreprinderi de distributie
Dupa talia lor, întreprinderile se clasifica în mici, mijlocii, mari si foarte mari. În gruparea dupa dimensiune, criteriile utilizate sunt: numarul de salariati, cifra de afaceri, valoarea adaugata si capitalurile proprii.
Clasificarea în functie de numarul de salariati grupeza întreprinderile în urmatoarele categorii:
Întreprinderi mici, cu pâna la 50 de salariati
Întreprinderi mijlocii, cu numarul de salariati cuprins între 50 si 500
Întreprinderi mari, cu personalul cuprins între 500 si 1000 de salariati
Întreprinderi foarte mari, al caror personal angajat depaseste 1000 de salariati.
F
Regiile autonome - importanta si rol
În România, conform legislatiei în vigoare (Legea 31/1990), întreprinderile se grupeaza în regii autonome si societati comerciale.Regiile autonome se înfiinteaza în ramurile considerate strategice ale economiei nationale- industria de armament, energetica, exploatarea minelor si a gazelor naturale, posta si transporturi feroviare - prin decizii ale Guvernului României, pentru cele de interes national sau ale administratiei locale, pentru cele de interes local, în ramurile si domeniile stipulate expres de Legea 15/1990, privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale.
În actuala perioada de tranzitie pe care o parcurge România, regiile autonome au înca o pondere ridicata si un statut special de functionare.
Regia este, dupa cum se precizeaza prin lege, proprietara bunurilor din patrimoniul sau, trebuind ca activitatea desfasurata sa acopere inttegral cheltuielile si sa asigure obtinerea unui profit. Se admite depasirea veniturilor de catre cheltuieli numai în cazuri temeinic justificate, pentru executarea de lucrari si servicii de interes public la propunerea ministerului de resort, cu avizarea Ministerului Finantelor , precizându-se cuantumul si sursele de acoperire a pierderilor.
Prin actul de înfiintare a regiei autonome se stabilesc: obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea si sediul principal.
Regulamentul de organizare si functionare precizeaza modalitatile principale de organizare a regiei, inclusiv structura sa organizatorica.
Anual regia întocmeste buget de venituri si cheltuieli, bilant contabil cu evidentierea contului de profit si pierderi. Din veniturile realizate, dupa acoperirea cheltuielilor, regia autonoma constituie fonduri de rezerva, de dezvoltare, social-culturale si sportive, de perfectionare-reciclare, de cointeresare a personalului.
Conducerea de ansamblu a regiei autonome este asigurata de consiliul de administratie, compus din 7-15 persoane, dintre care una este directorul sau directorul general al unitatii - numit prin ordinul ministrului de resort sau prin decizia conducatorului administratiei teritoriale locale.
Activitatea curenta a regiei este condusa de un director ganeral sau director, numit de consiliul de administratie, cu avizul ministerului sau administratiei locale care a aprobat înfiintarea.
Regiile autonome sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara.
Societatile comerciale sunt entitati economice formate din mai multe persoane fizice si/sau juridice numite asociati sau actionari,având cel putin o trasatura comuna, exprimata într-un anumit interes, pe baza caruia contribuie la formarea unui patrimoniu social în scopul desfasurarii unei activitati oarecare si a obtinerii de profit. Desi este o persoana distincta fata de persoanle fizice si/sau juridice care o compun, drepturile si obligatiile societatii comerciale decurg din cele ale persoanelor care se afla la originea noii persoane juridice.
Societatile comerciale cu sediull în România sunt persoane juridice.
F
SNC - importanta si rol
În practica exista doua tipuri de societati comerciale: societati de persoane si societati de capitaluri. Din combinarea caracteristicilor celor doua tipuri a rezultat un al treilea - societatea cu raspundere limitata.Societatile comerciale de persoane sunt organizate în socieati în nume colectiv si societati în comandita simpla, criteriul de departajare fiind gradul de responsabilitate a subiectilor.
E
SCS importanta si rol
Societatea în nume colectiv (SNC) este o forma primara de asociere, în care obligatiile sociale sunt garantate cu petrimoniul social si cu raspunderea personala si solidara a tuturor asociatilor. Plata datoriilor sociale se face cu raspunderea personala si solidara a tuturor asociatilor. Asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei. Acestora li se stabilesc responsabilitatile, competentele si remuneratia. Majoritatea asociatilor poate revoca administratorii, sau poate limita puterea acestora, în afara cazului în care totul este prevazut prin contractul de societate. Dreptul de a reprezenta societatea revine fiecarui administrator, în afara cazului în care prin contractul de societate este prevazut altfel. În cazul în care contractul de societate dispune ca administratorii ss-si desfasoare împreuna activitatea, deciziile trebuie luate în unanimitate. În cazul în care apar divergente între administratori, deciziile se iau de catre asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Organul de conducere este adunarea asociatilor, care are ca principale atributii aprobarea bilantului, alegerea administratorilor, stabilirea bugetului de venituri si cheltuieli, fixarea remuneratiei administratorilor, marirea capitalului, durata si prelungirea duratei societatii.
|
E SNS Importanta si rol |
Din punct de vedere juridic înfiintarea unei societati în comandita simpla este relativ usoara, prin act sub semnatura privata, si fara sa fie impusa o limita a capitalului social. Trebuie mentionat însa ca asociatii sunt responsabili personal, solidar si nelimitat de pasivul social al societatii
E
SCA - importanta si rol
Societatile de capitaluri se regasesc în legislatia actuala a tarii sub doua forme: societatea în comandita simpla si societatea pe actiuni.E
SA - importanta si rol
Societatea în comandita pe actiuni (SCA) se deosebeste de societatea în comandita simpla prin faptul ca are capitalul social împartit în actiuni. În ceea ce priveste administrarea societatii,aceasta este încredintata unuia sau mai multor asociati comanditati. Societatea în comandita pe actiuni cuprinde de fapt doua societati: una în nume colectiv, compusa din comanditati. si alta de capitaluri, compusa din comanditari.Societatea pe actiuni (SA) garanteaza obligatiile sociale cu patrimoniul social. Asociatii sunt obligati numai la plata actiunilor proprii. Capitalul social pentru înfiintarea unei astfel de societati nu poate fi mai mic de 25.000.000 lei iar numarul minim de actionari este cinci. Din capitul social subscris, minim 30% trebuie varsat la unitatile bancare sau la unitatile CEC la înfiintare, restul de 70% ramânând scadent la o data mentionata în actul de constituire, sub sanctiunea nulitatii.
Caracteristica acestui tip de societate este împartirea capitalului social în actiuni, a caror valoare minima este 10.000 lei. Actiunile pot fi nominative (individualizate prin scrierea numelui proprietarului), sau la purtator.
Admnistrarea societatii se face de catre unul sau mai multi administratori, numiti de adunarea generala a actionarilor. În functie de marimea societatii, conducerea poate fi asigurata de un consiliu de administratie, care delibereaza si decide cu majoritate de voturi. Consiliul de administratie este condus de un un presedinte care are dreptul de a reprezenta întreprinderea în relatie cu tertii, si este de regula si directorul general al acesteia. În functie de dimensiunea si complexitatea societatii, cele doua functii (director general si presedinte al consiliului de administratie) sunt ocupate de doua persoane.
|
F SRL Importanta si rol |
|
Timp estimat de lucru : 10 minute |
Test de autoevaluare nr.3.
1. Specificati importanta clasificarii întreprinderilor? (1 punct)
2.Ce sunt regiile autonome? (1 punct)
3.Care este diferenta între societatile în nume colectiv, societatile în comandita simpla, societatile în comandita pe actiuni, societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata? (3 punct)
4.Ce este un SRL? (1 punct):
5.Selectati din activitatile enumerate mai jos pe cele specifice functiunii comerciale (1 punct)
a) Transportul în interiorul unitatii;
b) Marketing;
c) Transportul în interiorul unitatii.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Ansamblul posturilor si compartimentelor de munca ale unei organizatii, modul de constituire, grupare si subordonare a acestora, precum si principalele legaturi ce se stabilesc între acestea în vederea îndeplinirii obiectivelor reprezinta (1 punct)
a) organigrama;
b) structura organizatorica;
c) organizarea structurala.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Cea mai mica subdiviziune organizatorica din cadrul organizarii structurale este (1 punct)
a) postul de munca;
b) sarcina;
c) operatia.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Instrumentul de reprezentare a postului de munca în structura organizatorica este (1 punct)
a) fisa postului;
b) functia de conducere;
nici una din acestea.
|
a) |
|
|
b) |
|
|
c) |
|
Total puncte: 10 puncte Puncte obtinute:...
Denumit si "uriasul ascuns al economiei", sectorul IMM-urilor se constituie într-un veritabil vector de crestere economica. Sectorul IMM-urilor are o identitate bine definita în configuratia oricarei economii moderne, contribuind la reînnoirea structurii si la cresterea competitivitatii acesteia.
E
Importanta IMM-urilor în societatea economica
Dezvoltarea unui sector al IMM-urilor are la baza solide considerente economice si sociale. Astfel, IMM-urile au rolul de a contribui la îmbunatatirea mediului concurential; prin dimensiunile lor reduse si prin numarul mare, IMM-urile accentueaza caracterul de atomicitate al pietei diminuând puterea întreprinderilor mari de a o influenta. Prin urmare, capacitatea IMM-urilor de a stimula concurenta slabeste, în general, pozitiile de monopol ale marilor întreprinderi, reducând posibilitatile acestora de a creste preturile si de a fi ineficiente în ceea ce priveste combinarea factorilor de productie.IMM-urile se dovedesc a fi cel mai important generator de noi locuri de munca. Datele statistice demonstreaza ca sectorul IMM creeaza în medie un numar semnificativ mai mare de noi locuri de munca decât cele mari, cu un cost de capital mai scazut, actionând ca un amortizor al fluctuatiilor de pe piata muncii si constituind cea mai importanta alternativa pentru somaj.
Contactul nemijlocit cu piata permite o receptivitate sporita a IMM-urilor la nevoile acesteia, o mai buna adaptare a ofertei lor la cerintele clientilor. De altfel, prin flexibiliatatea lor specifica, capacitatea de inovare, viteza mare de reactie, IMM-urile tind sa devina singurele întreprinderi compatibile cu un mediu tot mai dinamic si complex.
Prin activitatea lor, IMM-urile creeaza oprtunitati de dezvoltare si adaptare a tehnologiilor corespunzatoare. Nisele de piata care nu sunt profitabile pentru întreprinderile de mari dimensiuni devin oportunitati intens si eficient valorificate de IMM-uri. Ele asigura adesea o mai eficienta combinare a unor categorii de factori de productie decât firmele mari si valorificarea unora (produse secundare, resurse locale etc.) care ar ramâne altfel nefolosite.
Prin valorificarea resurselor locale (financiare, materiale, de forta de munca si nu în ultimul rând informationale), IMM-urile sunt puternic ancorate în economiile locale. Prin abilitatea lor de a raspunde cerintelor locale, prin informatiile detaliate privind pietele locale, IMM-urile actioneaza mai eficient decât firmele mari din interiorul sau din afara localitatii.
De asemenea, IMM-urile constituie o componenta importanta a infrastructurii de care depinde economia, activând ca furnizori specializati de piese, subansambluri si servicii pentru întreprinderile mari, în general prin intermediul activitatii de subcontractare. Aceste produse si servicii externalizate de întreprinderile mari sunt oferite de cele mici la preturi inferioare. În consecinta, se poate afirma ca profitabilitatea firmelor mari se datoreaza si prezentei IMM-urilor, relatiilor cu acestea.
IMM-urile stimuleaza, totodata, dezvoltarea capacitatilor antreprenoriale si deci crearea unei mase mari de întreprinzatori capabili sa-si asume riscuri. Ele asigura un teren excelent de manifestare a talentului de întreprinzator, a celui managerial si dezvolta în acelasi timp o rezerva semnificativa de muncitori calificati si semicalificati.
Un rol important îl au aceste întreprinderi în încurajarea investitiilor, având ca sursa economiile populatiei (familie, rude, prieteni) sau din alte fonduri care altfel ar fi ramas neproductive.
F
Avantaje specifice IMM-urilor
Nu este de neglijat nici faptul ca sectorul IMM-urilor într-o economie conduce la o mai buna distributie a puterii economice si, în general a puterii în societate, cu efecte pozitive în planul stabilitatii politice si sociale pe termen lung.În tarile foste comuniste, deci si în România, avantajelor mentionate li se aduga si altele, ce tin de contextul concret al restructurarii economiilor respective:
Ca sursa de intensificare a concurentei pe piata, IMM-urile actioneaza ca principal motor al schimbarilor structurale si al regenerarii economice, favorizând descentralizarea;
Atragerea unei importante parti a fortei de munca disponibilizate prin restructurarea radicala a gigantilor industriali;
Sectorul IMM-urilor faciliteaza transferul resurselor economice aflate în declin, spre cele în dezvoltare;
Actioneaza ca factor dinamizator al economieiprin numarul mare de întreprinzatori activati, dezvoltând, totodata, o noua categorie sociala, care contribuie la punerea bazelor sociale ale tranzitiei;
Antrenarea economiilor populatiei, realizata de sectorul IMM-urilor în sfera investitiilor, are un rol important, îndeosebi în conditiile saraciei de resurse financiare specifice tranzitiei;
IMM-urile stimuleaza dezvoltarea regionala si rurala si diminueaza consecintele negative ale programelor de privatizare si/sau restructurare.
Datele statistice surprind dimensiunile si dinamica unui sector aflat în plina expansiune si a carui forta decurge din contributia la crearea PNB, la cresterea numarului de locuri de munca, la sporirea volumului exporturilor. Astfel, în tarile Uniunii Europene numarul IMM-urilor reprezinta peste 99% din numarul total al firmelor. Aceeasi situatie se întâlneste si în Japonia sau SUA, unde acest sector asigura aproape jumatate din produsul national brut si genereaza peste 80% din noile locuri de munca.
E
Definitii acceptate ale IMM-urilor în lume
În România, ca de altfel si în alte tari foste comuniste, sectorul IMM-urilor a trebuit sa fie recreat pe un teren aproape gol, ramas din regimul trecut. Crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea IMM-urilor, atât din punct de vedere legal, cât si economico-social reprezinta un punct central al politicii de reforma din tara noastra. Eforturile în acest sens au drept consecinta o dinamica spectaculoasa a evolutiei numarului IMM-urilor. Astfel, potrivit Oficiului National al Registrului Comertului, în perioada decembrie 1990 - septembrie 2000, din totalul de 655.441 înmatriculari, 99,8% sunt IMM-uri.Exista numeroase încercari de definire a IMM-urilor, fara însa a se fi cristalizat o definitie unanim acceptata. Definitiile multiple au în vedere, în general criterii diferite, ceea ce reduce comparabilitatea lor, fiecare punând însa în evidenta diverse aspecte specifice IMM-urilor. Numarul de angajati, cifra de afaceri, valoarea adaugata, activul net sunt cele mai frecvent utilizate criterii.
În SUA, de exemplu, identificarea IMM-urilor se face dupa numarul de angajati, dar diferentiat în functie de domeniul de activitate si cifra de afaceri.
Criteriul esential, recomandat de Biroul Statistic al Uniunii Europene - EUROSTAT - pentru delimitarea IMM-urilor de restul întreprinderilor, este cel al numarului personalului. Conform acestuia, sectorul IMM-urilor cuprinde toate firmele sub 250 de angajati (cu exceptia celor din domeniul agriculturii, silviculturii si pisciculturii). Astfel, structura pe clase de marime se prezinta dupa cum urmeaza:
Întreprinderile micro - cu 0-9 angajati;
Întreprindere mica - cu 10-99 angajati;
Întreprindere mijlocie - cu 100-249 angajati;
Întreprindere mare - cu peste 250 de angajati;
Fiecare tara, inclusiv cele din CE, îsi are însa propriile criterii juridice de definire a IMM-urilor.
Test de autoevaluare nr.4.
1. Specificati importanta întreprinderilor pe piata actuala? (1 punct)
2.La principalele avantaje ale întreprinderilor în societatea actuala, în blocul fostelor tari comuniste, întreprinderile mai sunt generatoare de (2 puncte):
Care este criterul dupa care IMM-urile se deosebesc de restul întreprinderilor, conform EUROSTAT (1 punct):
În toate statele lumii exista aceste criterii de clasificare a întreprinderilor? (4 puncte):
Total puncte: 8 puncte Puncte obtinute:....
2.5.Procesul de creare a unei noi întreprinderi
F
Conditii necesare pentru crearea unei noi întreprinderi
O caracteristica a unei economii libere de piata o constituie procesul dinamic de creare a noi întreprinderi si preocuparea conducerii acestora de a asigura mentinerea pe piata, în conditiile unei puternice competitii, si de a urmari, ori de câte ori este posibil, dezvoltarea acestora.Crearea unei noi întreprinderi viabiile presupune existenta unui ansamblu de conditii care trebuie îndeplinite atât în ceea ce priveste antreprenorul sau managerul, cât si demersurile necesare pentru punerea în functiune a întreprnderii si, ceea ce este foarte important, pentru asigurarea functionarii acesteia în viitor, în conditii de rentabilitate.
Crearea unei noi întreprinderi este un act de curaj din partea viitorului antreprenor sau manager, care trebuie sa depuna toata capacitatea si energia sa si sa foloseasca toate mijloacele de care dispune sau pe care le poate atrage (prin împrumut sau prin atragerea unui anumit numar de asociati sau actionari) pentru transpunerea în viata a proiectului.
Pentru a pune în functiune o întreprindere, un viitor antreprenor trebuie sa aiba dorinta de a o crea, sa aiba o idee bine conturata cu privire la obiectul de activitate al întreprinderii si sa dispuna, cel putin în faza incipienta de un minim de mijloace materiale.
O data precizata ideea cu privire la obiectul constituirii noii întreprinderi, trebuie întocmit un plan de fezabilitate sau un studiu tehnico-economic prin care sa se defineasca elementele necesare adoptarii deciziei de constituire, cu o buna fundamentare sub raport tehnico-economic. Într-un astfel de studiu trebuie sa se defineasca, ca elemente principale, produsul, lucrarea sau serviciile care urmeaza a fi executate, piata de desfacere, modul de cuplare produ-piata, obiectivele comerciale, mijloacele materiale si resursele umane necesare, forma juridica de constituire a unei întreprinderii si analiza, sub raport financiar, a oportunitatii crearii întreprinderii.
În cadrul procesului de definire a produselor, lucrarilor sau serviciilor care urmeaza a fi executate de viitoarea întreprindere trebuie analizate calitatile sau functiunile care urmeaza sa fie îndeplinite de noul produs în comparatie cu produsele, lucrarile sau serviciile similare existente pe piata., elementele de noutate pe care le aduc acestea, caracteristicile tehnico-economice, elementele noi pe care le aduc. Trebuie de asemenea sa se defineasca piata careia se adreseaza produsele ca si cererea estimata. Antreprenorul sau managerul trebuie sa poata face o evaluare, ca volum si valoare, a posibilitatilor de absorbtie de catre piata vizata, de a putea preciza circuitele de distribuire a produselor, lucrarilor sau serviciilor si a punctelor posibile de vânzare.
Viitorul întreprinzatorul trebuie sa precizeze înca de la început obiectivele comerciale pe care si le propune. Aceasta presupune acordarea unei anumite denumiri produselor ce urmeaza a fi vîndute, asigurarea unei publicitati corespunzatoare prin alegerea celor mai potrivite canale si mijloace de comunicare si informare a publicului larg. De asemenea, viitorul întreprinzator trebuie sa stabileasca înca de la început mijloacele de productie si resursele umane necesare în raport cu obiectul de activitate dar si cu dimensiunea gândita pentru viitoarea întreprindere.
Proiectul de craere a unei noi întreprinderi trebuie sa contina o analiza financiara a viitoarei afaceri tinând seama de forma juridica adoptata pentru viitoarea întreprindere.
Lansarea în proiectul de creare a unei noi întreprinderi trebuie sa urmareasca realizarea unui anumit profit ca urmare a investitiei de inteligenta, timp, effort, mijloace materiale si financiare investite.
E
Necesitatea întocmirii unui plan de afaceri
Experienta mondiala dar si realitatea româneasca a ultimului deceniu recomanda întocmirea unui plan de afaceri care sa cuprinda toate etapele si resursele necesare transpunerii în practica a obiectivelor propuse potrivit unei scheme de actiune construita logic. Astfel, un plan de afaceri trebuie sa contina:Pagina de titlu
Cuprinsul
Sumarul executiv
Afacerea
Piata
Organizarea si conducerea
Planuri financiare
Esalonare
Anexe.
|
Timp estimat de lucru : 15 minute |
Test de autoevaluare nr.5.
1. Ce presupune crearea unei noi întreprinderi? (3 punct)
2.Ce trebuie sa posede un viitor întreprinzator? (2 puncte):
3. Exemplificati importanta planului de afaceri în crearea unei noi întreprinderi (5 punct):
4. În toate statele lumii exista aceste criterii de clasificare a întreprinderilor? (4 puncte):
Total puncte: 14 puncte Puncte obtinute:....
|
Tema de control:
1. Pe baza prezentarii SC........ din cadrul temei anteriore, specificati care este importanta economica a activitatii pe care o desfasoara respectiva întreprindere, care este influenta acestei activitati asupra mediului economic si social în care actioneaza, ce fel de întreprindere este (în care categorie poate fi încadrata, conform clasificarilor anterioare) si ce importanta poate avea un plan de afaceri pentru aceasta.
|
