Implementarea legislatiei comunitare in vederea dezvoltarii durabile rurale

Implementarea legislatiei comunitare in vederea dezvoltarii durabile rurale

Armonizarea legislatiei la exigentele P.A.C.

Calitatea multora din produsele românesti agricole si alimentare limiteaza în prezent capacitatea producatorilor si procesatorilor de a patrunde pe pietele externe (mai ales cele la standarde înalte din UE si alte tari dezvoltate) si îngreuneaza intrarea produselor românesti în lantul din ce în ce mai important al supermarket-urilor care se deschid în România.

În aceasta directie se impune alinierea standardelor de calitate la cele ale UE si sprijin pentru îmbunatatirea calitatii produselor agricole si alimentare comercializate.Pentru ca fermierii si procesatorii sa îsi îmbunatateasca calitatea productiei agricole trebuie introduse standarde clare si obligatorii, iar implementarea standardelor trebuie consolidata. În vederea aderarii României la UE si datorita importantei pietelor europene pentru produsele de export românesti, standardele ce urmeaza sa fie adoptate si implementate trebuie sa fie compatibile cu cele din UE. Totusi, simpla adoptare si implementare a standardelor de calitate europeana ar fi insuficiente. Producatorii agricoli si procesatorii vor avea nevoie de informatii complete despre standardele de calitate si despre metodele prin care se respecta aceste standarde. Mai mult, politica UE pune la dispozitie metode de asistenta a producatorilor de alimente si bauturi în procesul de protectie a identitatii produselor alimentare traditionale si regionale, ceea ce ajuta atât producatorii individuali cât si, în particular, grupurile de producatori regionali, sa impuna produsele lor în Europa. Aceasta îi poate ajuta, în schimb, sa profite de nisele de piata care se dezvolta în urma cererii consumatorilor care ajung sa cunoasca importanta produselor regionale specifice. Protectia identitatii regionale a produselor alimentare si a bauturilor specifice, necesita, în general, o colaborare cu vecinii care au produse asemanatoare si care au demonstrat în timp preocuparea lor de a mentine standardele produsului lor. Aceasta accentueaza si mai mult necesitatea de a încuraja colaborarea între producatorii de alimente. În acest sens ar trebui realizate:

- amendamente legislative.

- consolidarea inspectiei calitatii si marketingului produselor agricole si alimentare comercializate.

- furnizarea de informatii si de programe de instruire pentru industria alimentara.

- introducerea politicii de calitate UE pentru alimente si băuturi (denumirii de origine, a indicatiilor geografice si a certificatelor pentru caracteristici specifice).

- introducerea standardelor de calitate UE pentru bauturi spirtoase si protectia acestora în masura în care au indicatie geografica.

Atingerea acestor standarde necesita o perioda îndelungata tinând cont de starea actuala a agriculturii noastre.

Este cunoscut faptul ca, nivelurile de productivitate în România pentru productia agricola sunt sub cele atinse de UE. Mai mult, în timp ce nivelul de productivitate al fermelor în UE înregistreaza o tendinta crescatoare pe termen lung, în România, de la începerea tranzitiei, nivelul de productivitate, în general, a stagnat, ceea ce dus ca, în timp, decalajul dintre România si UE sa creasca. Aceasta necesita o atentie deosebita si urgenta.

Masurile politice pentru îmbunatatirea productivitatii vor sprijini si cresterea calitatii productiei de fermă, care, în schimb, va întari pozitia competitiva a industriilor de procesare alimentara.

Cu toate ca exista o serie de motive care stau la baza productivitatii scazute a productiei agricole(incluzând aici si dificultatile în achizitionarea inputurilor), un motiv important îl reprezinta lipsa abilitatilor de management, de marketing si tehnice pentru o mare parte a sectorului micilor ferme. Cunostintele si tehnologiile care exista în cadrul sectorului de cercetare agricola, la nivelul furnizorilor de inputuri si în segmentele cele mai performante ale industriei agricole, nu sunt transferate în mod corect în întreg sectorul agricol. Mai mult, pentru ca fermierii sa poata accesa sistemele de sprijin cum ar fi cele din programul SAPARD (si, dupa aderare, Masurile de Dezvoltare Rurala ale PAC) ei vor necesita instruire si consiliere pentru elaborarea planurilor de afaceri, a cererilor de finantare si pentru respectarea standardelor pentru practica unei bune activitati agricole, de mediu, igiena si sanatate animala.

Pentru ca fermierii si consilierii acestora sa fie capabili sa-si îmbunatateasca performantele, ei vor avea nevoie de informatii economice si tehnice complete referitoare la performantele lor corelate cu standarde industriale (atât performanta medie cât si cea a grupului celor mai bune ferme în industrie). Reteaua de Informatii Contabile în Agricultura a UE (FADN), pe care România trebuie sa o implementeze poate fi folosita pentru a genera acest tip de informatii. Desi informatiile individuale referitoare la ferme sunt confidentiale, mediile pe industrie, pe tip de ferma, pe marimea fermelor, pe performanta relativa etc., pot fi

publicate.

În sectorul zootehnic, productivitatea si calitatea productiei sunt puternic afectate de calitatea genetica actuala a efectivelor matca. Lipsa resurselor financiare la nivelul fermierilor si dificultatile în accesarea împrumuturilor împiedica realizarea de investitii în material genetic de calitate superioara. Un program de ajutoare financiare nerambursabile, care sa sprijine fermierii în acest sens ar avea un impact pe termen lung asupra productivitatii si calitatii produselor românesti.

Din motive similare, fermierii au dificultati pentru realizarea investitiilor în masini si echipamente performante si în renovarea cladirilor. Cu toate ca programul SAPARD va avea un impact important în această privinta, e posibil ca multi dintre micii fermieri sa întâmpine dificultati în accesarea acestui program (mai ales în anii de început). Deci, pentru a sprijini dezvoltarea micilor ferme si a capacitatilor acestor fermieri de a elabora planuri de afaceri, se propune o schema de granturi care se aplica investitiilor la scara mica (de ex. împrumut de max. 2.500 euro, limitat la 50% din costurile eligibile).

Ca rezultat al polarizarii sectoarelor de porci si pui cu câteva unitati mari integrate si un numar mare de mici producatori, exista importante riscuri de securitate biologica. Izbucnirea unei epidemii ar putea avea un impact dezastruos în acest sector ca rezultat al unor masuri inadecvate de securitate biologica. Se impune de urgenta un program de raspândire a informatiei în aceste sectoare pentru a constientiza producatorii de acest risc si pentru a furniza informatiile despre metode de a combate si minimaliza aceste riscuri.

Productia agricola si alimentara poate avea un impact semnificativ asupra mediului natural din zonele agricole. Consumatorii din Uniunea Europeana sunt tot mai preocupati de orice efecte negative ale productiei si prelucrarii alimentelor lor, iar fermierii si procesatorii de alimente trebuie sa respecte standarde de mediu stricte. Mai mult, în cadrul Uniunii Europene eligibilitatea pentru sprijin a fermierilor si procesatorilor de alimente depinde din ce în ce mai mult de respectarea acestor standarde.

Desi mediul natural al zonelor rurale din România este bogat, el se confrunta cu o serie de riscuri. În particular, managementul deseurilor la ferme si în unitatile de productie animala poate fi inadecvat. Tot în aceasta directie trebuie mentionat faptul ca se acorda o atentie din ce în ce mai mare produselor ecologice, produse pentru a caror obtinere nu se influenteaza / stimuleaza biotopul în care se obtine produsul cu nici un fel de aditivi biochimici. Pentru a avea o agricultura si o productie ecologica sunt necesare în prima faza cel putin urmatoarele:

- stabilirea de standarde de mediu;

- monitorizarea respectarii standardelor de mediu;

- ajutor nerambursabil pentru investitii în manipularea si tratamentul deseurilor în ferme si în unitati de productie animala.

- asistenta pentru elaborarea planurilor de management al deseurilor.

Standardizare reprezinta activitatea prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, urmarind obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Standardizarea ofera avantaje importante, în special prin obtinerea unei mai bune adptari a produselor, proceselor si serviciilor scopurilor carora le sunt destinate, prin prevenirea barierelor din calea comertului si prin usurarea cooperarii tehnologice internationale.

Standardizarea poate fi limitata la anumite aspecte particulare ale unui subiect oarecare. De exemplu, în cazul încaltamintei, marimile si criteriile de durabilitate pot fi standardizate separat.

Subiect de standardizare- Subiectele de standardizare trebuie considerate într-un sens larg si trebuie interpretate ca putând sa se refere fara deosebire la orice material, componenta, echipament, sistem, interfata, protocol, functie, metoda sau activitate.

Domeniu de standardizare- Grup de subiecte de standardizare legate între ele. De exemplu ingineria, transporturile, agricultura sau marimile si unitatile de masura pot fi considerate ca domenii de standardizare.

Stadiul tehnicii- Stadiul de dezvoltare a unei capabilitati tehnice la un moment dat, în ceea ce priveste un produs, proces sau serviciu care are la baza descoperiri stiintifice, tehnice si experimentale pertinente.

Nivel de standardizare- Zona delimitata geografic, politic sau economic care este implicata în standardizare.

-standardizare internationala la care pot lua parte organismele interesate din toate tarile

-standardizare regionala la care pot lua parte organismele interesate dintr-o singura zona geografica, politica sau economica a lumii

- standardizare nationala care se desfasoara la nivelul unei anumite tari

Standardizarea româna si interesul national

Standardele sunt documente, stbilite prin consens si aprobate de un organism recunoscut, care furnizeaza, pentru utilizari comune si repetate, reguli, linii directoare sau caracterisitci pentru activitati sau rezultatele acestora, în scopul obtinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.

Standardele se aplica in mod voluntar, sunt elaborate de organisme recunoscute care desfasoara activitati de standardizare si sunt puse la dispozitia factorilor interesati. Acestea reflecta stadiul tehnicii la un moment dat, si au la baza descoperiri stiintifice, tehnice si experimentale pertinente, sintetizând practica din domeniul industriei si al tehnologiei.

Standardizarea constituie o activitate de interes general care implica mize considerabile pentru economie si, în general, pentru societate.

În România, activitatea de standardizare nationala se desfasoara sub coordonarea Asociatiei de Standardizare din România, recunoscuta de statul român ca unic organism national de standardizare prin HG 985/2004.

Activitatea de standardizare nationala se desfasoara in cadrul comitetelor tehnice de standardizare, organizate pe domenii de activitate si denumite în continuare comitete tehnice de profil.

Activitatea comitetelor tehnice de profil se desfasoara atât pe plan national, cât si pe plan european si international. Comitetele tehnice de standardizare nationale sunt în cea mai mare parte organizate ca oglinda a comitetelor tehnice de standardizare europene si internationale.

In acest context, fie ca este vorba de specialisti din industrie sau de alte persoane care activeaza în cadrul comitetelor tehnice de standardizare, rolul participantilor la lucrarile acestora este fundamental. Membrii comitetelor tehnice de standardizare au datoria de a aborda probleme variate cu rigoare si profesionalism. La acestea se adauga experienta dobândita în cadrul mecanismelor existente pe plan european si international.

Obiectivele standardizarii- Standardizarea poate avea unul sau mai multe obiective specifice, în special, de a asigura aptitudinea de utilizare a unui produs, proces sau serviciu. Astfel de obiective pot fi, printre altele, controlul varietatii, aptitudinea de utilizare, compatibilitatea, interschimbalitatea, sanatatea, securitatea, protectia mediului, protecsia unui produs, întelegerea mutuala, performantele economice, comertul etc. Pot exista si suprapuneri ale acestor obicetive.

Pe scurt, principalele avantaje ale participarii active la activitatea de standardizare a operatorilor economici în cadrul comitetelor tehnice de profil sunt:

- cunoasterea în avans a tendintelor de dezvoltare incluse în standarde;

- oportunitatea aplicarii masurilor care se impun functie de tendintele identificate;

- depasirea concurentei în domeniu;

- oportunitatea unor contacte directe cu specialistii din domeniul de interes;

- sustinerea punctelor de vedere de interes în organizatiile/ organismele de standardizare;

- posibilitatea de a contribui si influenta dezvoltarea standardizarii nationale, europene si internationale;

- beneficii economice ale utilizarii standardelor;

- eliminarea barierelor tehnice din calea comertului;

- usurarea comunicarii între partile interesate;

- reducerea volumului de negocieri pentru contractare;

- eliminarea stadiilor inutile de cercetare fundamentala sau aplicativa;

- usurarea proiectarii produselor si serviciilor;

- reducerea costurilor productiei si a preturilor de livrare;

- cresterea productivitatii ;

- usurarea depozitarii si livrarii produselor standardizate;

- cresterea calitatii produselor si a serviciilor;

- usurarea si eficientizarea activitatilor de încercare, control si inspectie;

- sporirea securitatii publice si a consumatorilor;

- sporirea încrederii între partile interesate prin certificarea de terta parte sau prin declaratia de conformitate bazata pe standardele de referinta.

Când standardele nationale adopta standarde europene si/sau internationale, atunci participarea la munca de standardizare are ca rezultat avantaje referitoare nu doar la costuri ci si la competitivitate.

Din experienta organizatiilor de consumatori, se cunoaste ca unii operatori economici nu actioneaza în mod serios pentru introducerea pe piata numai a produselor sigure si deci, implicit, nu aplica prevederile standardelor. De asemenea, uneori, instructiunile de utilizare sunt prezentate sumar, marcarea sau etichetarea produselor nu respecta întocmai cerintele documentatiei aplicabile. Sistemele de control al calitatii la liniile de fabricatie pot esua si astfel, în unele tari, pot rezulta produse periculoase. Din aceste motive, membrii UE se tem ca pot exista în continuare produse periculoase provenite din alte tari si în special din noile state membre. De aceea, consolidarea supravegherii pietei prin schimbul de informatii este o necesitate pentru piata interna largita.Toate aceste probleme pot fi usor evitate prin utilizarea standardelor nationale.

De exemplu, utilizând standardele europene armonizate care sunt standarde de securitate proiectantii au la dispozitie un cadru si un ghid care sa le permita producerea de masini, echipamente si instalatii care sa asigure securitatea în conditiile prevazute de utilizare. Notiunea de securitate a masinilor, echipamentelor si instalatiilor tine seama de aptitudinea unei masini, a unui echipament sau a unei instalatii de a îndeplini functiile prevazute pe toata durata de viata a acestora, riscul remanent fiind redus într-un mod adecvat.

Este bine cunoscut faptul ca, unui produs îi pot fi aplicabile mai multe directive în acelasi timp, dar cerintele esentiale ale diferitelor directive trebuie sa se aplice simultan pentru a se acoperi toate riscurile care pot apare în timpul utilizarii produsului. Producatorii trebuie sa efectueze o analiza de risc pentru a determina cerintele esentiale aplicabile produsului. Aceasta analiza trebuie sa fie documentata si inclusa în documentatia dosarului tehnic. Cerintele esentiale definesc rezultatele care trebuie obtinute sau pericolele care trebuie preîntâmpinate, dar nu specifica si nu anticipeaza solutiile tehnice pentru aceasta. Aceasta flexibilitate permite producatorilor sa aleaga modalitatea de respectare a cerintelor.

În acest context, putem afirma ca tot standardele de securitate sunt cele care ne învata cum sa facem o analiza de risc pentru a reduce riscurile care pot apare la utilizarea produsului respectiv.

Deci, prin utilizarea standardelor nationale, operatorii economici vor introduce pe piata produse si servicii sigure si competitive.

Plecând de la premiza ca standardul este un document de referinta utilizat, în special, în contextul contractelor publice sau în cadrul comertului international, pe care se bazeaza majoritatea contractelor comerciale, se poate considera ca standardele au rolul de a simplifica si de a clarifica relatiile comerciale dintre partenerii economici. De asemenea, standardele sunt documente care au un rol din ce în ce mai important în jurisprudenta.

Operatorii economici trebuie sa priveasca standardele sub urmatoarele aspecte:

- ca factori de rationalizare a productiei pentru ca fac posibila stabilirea caracteristicilor tehnice cu scopul de a satisface cerintele clientului, de a valida metodele de fabricatie, de a creste productivitatea;

- ca factori de facilitare ai tranzactiilor pentru ca existenta sistemelor de referinta faciliteaza o mai buna evaluare a ofertelor si reducerea incertitudinilor, ajuta la definirea necesitatilor, optimizeaza relatiile cu furnizorii, elimina necesitatea unor încercari suplimentare;

- ca factori de dezvoltare ai produselor si serviciilor;

- ca factori de anticipare a tendintelor de dezvoltare a diverselor domenii de activitate, prin aceasta asigurându-se progresul produselor si serviciilor;

- ca factori de transfer ai noilor tehnologii, ca de exemplu pentru noi materiale, sisteme de informare, biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelor pentru computere etc.);

- ca factori pentru selectarea strategica a partenerilor.

Tot standardele sunt cele care prezinta solutii pentru protectia mediului înconjurator. Un produs de calitate trebuie sa corespunda nevoilor consumatorilor dar nu trebuie sa puna în pericol sanatatea sau viata oamenilor, a animalelor si mediului.

Standardizarea reprezinta principalul mod de organizare a relatiilor economice întrucât este utilizata în industrie, în relatiile comerciale si ca referinta în unele documente emise de autoritatile publice. Standardizarea unei game largi de produse, aflate totdeauna într-un proces continuu de îmbunatatire a calitatii, de servicii si de activitati comerciale, furnizeaza cel mai potrivit raspuns nevoilor reale ale consumatorilor, contribuind la ridicarea nivelului lor de viata. De asemenea standardizarea ofera solutii noi pentru industrie prin armonizare tehnica si ofera un limbaj tehnic comun între state.

4.2. Avantajele alinierii la standardele europene

Strategia tarilor dezvoltate dar si a tarii noastre are ca obiectiv important dezvoltarea durabila, inclusiv a celei rurale, prin care are ca obiectiv asigurarea pe termen lung a dezvoltarii si stabilitatii sociale, economice si culturale a spatiului rural, în interconditionalitate cu protectia si conservarea mediului si peisajelor, a mentinerii fertilitatiin solului, asigurarii habitatelor si biodiversitatii, pastrarii traditiilor si patrimoniului cultural românesc.

La nivelu UE strategia de dezvoltare durabila rurala prevede urmatoarele masuri:

a) Investitii în exploatatii agricole.

b) Stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural.

c) Instruire profesionala pentru fermieri si alte persoane implicate în agricultura.

d) Dezvoltarea sectorului forestier.

e) Investitii în prelucrarea si marketingul produselor agricole.

f) Adaptarea si dezvoltarea zonelor rurale (de ex. diversificare).

g) Agro-mediu.

h) Pensionare anticipata pentru fermieri.

i) Sprijin pentru agricultura în zone defavorizate (în special zone

montane) si zone cu restrictii de mediu.

j) Asistenta pentru înfiintarea de grupuri de producatori.

Multe din aceste aspecte vor fi suportate din programul SAPARD (de ex. punctele: a, c, e, f, g si i de mai sus). În viziunea acestor cerinte si masurile de politica nationala ale Guvernului României ar trebui sa se îndrepte, în principal, spre conditiilor favorabile a dezvoltarii rurale durabile. Politica agricola pentru a deveni reala si eficienta trebuie sustinuta prin:

- investitii în exploatatii agricole.

- instruirii profesionale pentru fermieri si alte persoane implicate în agricultura.

- investitii în procesarea primara si marketingul produselor agricole.

- probleme de mediu în zone rurale.

- asistenta pentru înfiintarea de grupuri de producatori.

Masurile întreprinse de statul român în realizarea obiectivelor de mai sus ar trebui implementate astfel încât sa nu se suprapuna cu asistenta furnizata prin programul SAPARD. Efectele acestor masuri trebuie sa contribuie, totusi, la implementarea programului SAPARD prin ameliorarea mediului economic general în zonele rurale si prin aceasta sa sprijine absorbirea asistentei SAPARD.

În conformitate cu prevederile Reglementarii Consiliului (CE) nr. 2759/1999 pentru aplicarea prevederilor Reglementarii Consiliului (CE) nr.1268/1999 si a Reglementarii Consiliului (CE) nr.1257/1999 dezvoltarea economiei rurale are ca obiective specifice sprijinul pentru investitii în exploatatii agricole, înfiintarea grupurilor de producatori, diversificarea activitatilor din zonele rurale, care vor ajuta adaptarea economiei rurale la acquis-ul comunitar, pentru îmbunatatirea veniturilor agricultorilor, ocuparea fortei de munca, si orientarea productiei catre economia de piata.

Mai exact, realizarea acestor obiective ar avea ca finalitate scaderea costurilor de productie, realizarea unei productii corespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ cerintelor pietei, utilizarea unei forte de munca specializata corespunzatoare gradului de complexitate a muncii, diversificarea productiei si activitatilor agricole precum si realizarea unor reguli unitare referitoare la informatii despre productie în special în recoltare si distributia pietei, recunoscute oficial în tarile candidate.

Uniunea Europeana este în prezent principalul partener comercial al României în productia agro-alimentara. În urma primei runde de negocieri "double zero" (implementată din iulie 2000), 84% din importurile în Uniunea Europeana dinspre România si 43% din exporturile din România beneficiaza de eliminarea taxelor vamale sau de reducerea acestora cu atingerea urmatoarelor obiective: extinderea procesului de liberalizare la sectoarele care beneficiaza de sprijin national substantial, precum cerealele, lactatele, carnea de vita si de oaie, zaharul fiind exclus. Producatorii agricoli nu se înghesuie sa solicite ministerului de resort prime la export.

Desi ministrul agriculturii s-a aratat dispus sa acorde subventii pentru producatorii care vor sa exporte, majoritatea nu se gândesc sa ceara acest sprijin. Motivul: nu au ce exporta.

Pentru sprijinirea agricultorilor din zonele montane cu handicapuri naturale, în cadrul politicilor de dezvoltare rurala se acorda compensatii financiare în functie de suprafata. Zonele montane reprezinta mai mult de o treime din suprafata Uniunii Europene si 10% din totalul populatiei; 95% din regiuni primesc ajutor financiar în vederea dezvoltarii sau reconversiei socio-economice.

Contributia regiunilor montane este esentiala pentru mentinerea patrimoniului natural si cultural, pentru protectia mediului si calitatea productiei alimentare.

Având în vedere importanta acestor zone si conditiile specifice cu care se confrunta, politica UE vizeaza asigurarea utilizarii continue a terenului agricol în vederea mentinerii unei comunitati rurale viabile, conservarea spatiului montan, întretinerea si promovarea sistemelor de exploatare agricola durabila, având în vedere în special normele de protectie a mediului.

Prin reforma Politicii Agricole Comune, o parte din fondurile alocate sistemului de plati directe au fost directionate catre masurile de dezvoltare rurala, în scopul sprijinirii regiunilor defavorizate în care se încadreaza si zonele montane. De asemenea, politica UE sprijina si protejeaza ecosistemele din zonele montane si consolidarea comunitatilor din aceste zone.

Investitiile în echipamente tehnice - rol esential în procesul de crestere a productiei agricole din tara noastra - prin realizarea investitiilor în tractoare si masini agricole, în alte utilaje agricole se asigura cresterea nivelului de mecanizare a agriculturii.

Realizarea de investitii în acesta ramura depinde însa de nevoile si posibilitatile de investitii.

Înainte de a arata nevoile de investitii în echipamente tehnice agricole se va prezenta evolutia investitiilor în agricultura româneasca.

Dintre principalele nevoi investitionale în agricultura noastra pot fi amintite urmatoarele: investitii în echipamente tehnice agricole, investitii în animale, investitii în plantatii viticole si pomicole, investitii în constructii cu destinatie agricola, investitii în îmbunatatiri funciare, investitii pentru protectia mediului înconjurator, investitii în capitalul uman si social, etc.

Într-o agricultura în curs de restructurare tehnica si sociala, asa cum se prezinta agricultura româneasca în prezent, cresterea gradului de dotare cu echipamente tehnice depinde, în principal, de orientarea politicii publice catre activitatea investitionala prin volumul resurselor bugetare, garantarea si cofinantarea creditelor, etc., dar si de posibilitatea de acumulare si de creditare a producatorilor agricoli.

Chiar daca în România, în ultimii ani, s-au înregistrat mutatii importante în ceea ce priveste tipurile de operatori care actioneaza în comert si a gamei sortimentale oferita consumatorilor prin patrunderea în tara noastra a unor operatori internationali, aparând unitati de tip cash & carry, hypermagazine, magazine cu discount, mall-uri, etc., toate acestea si-au facut simtita prezenta în centrele urbane mari sau la periferia acestora, ceea ce nu ajută cu nimic situa ia existentă în mediul rural, poate chiar în unele cazuri o înrautateste deoarece, acolo unde populatia rurala este mai înstarita, dispune de mijloace de transport sau se gaseste în imediata apropiere a acestor orase, situatia micilor magazine rurale poate fi periclitata, acestea neputând concura cu sortimentul de marfuri si conditiile deosebite pe care le ofera comertul modern.

În ceea ce priveste comertul de gros cu produse agroalimentare, respectiv posibilitatile ca populatia rurala sa-si valorifice oferta se pot contura o serie de posibilitati prin care aceasta activitate sa se desfasoare într-un cadru propice mediului de afaceri, care sa avantajeze producatorii locali. Aceste propuneri se concretizeaza în posibilitati de integrare si asociere a producatorilor locali în cadrul unor filiere agroalimentare, realizarea unor cooperative, crearea sistemului pietelor de gros si a centrelor de colectare rurala, etc.

La nivelul comertului cu amanuntul este cunoscut faptul ca acesta se desfasoara în mediul rural în cadrul unor unitati, denumite în general ,,Magazin Mixt" sau ,,Magazin General" slab dotat si prost aprovizionate, ori, asa cum este subliniat si în Carta Alba a Comertului acestea ar trebui sa aiba un rol foarte important în cadrul comunitatilor locale reprezentând un centru al vietii sociale, al contactelor umane si al schimbului de noutati si informatii. În spatiul rural românesc, aceste mici magazine generale au, de regula, urmatoarele caracteristici: activitatea se desfasoara în spatii improprii, fie o încapere din locuinta întreprinzatorului, fie un spatiu ramas de la fostul magazin cooperatist (stiut fiind faptul ca în vechiul regim activitatea comerciala din mediul rural era monopolul cooperativei de consum), spatii care, de regula, nu au cunoscut nici o îmbunatatire si modernizare datorita lipsei fondurilor; problema resurselor umane este de maxim interes, personalul fiind foarte slab calificat sau chiar deloc calificat pentru aceasta meserie, deoarece se stie ca activitatea comerciala are capacitatea de a oferi ocupare fortei de munca pe perioade temporare de timp, cu timp de munca partial si în general tuturor care-si cauta un loc de munca, indiferent de nivelul de pregatire sau vârsta; tot legat de resursele umane se pune si problema calificarii si instruirii antreprenorului care, de cele mai multe ori, nu are nici o calificare în directia realizarii si conducerii unei activitati comerciale, neavând nici cunostinte elementare de economie, de contabilitate, management, marketing, etc. [3]

Astfel, având la baza cele trei mari forme de organizare a activitatii comerciale, respectiv, comertul independent, comertul asociat si cel integrat, au fost conturate o serie de posibilitati de dezvoltare a activitatii comerciale cu amanuntul pentru comertul independent, forma de organizare ce predomina si probabil ca pentru unele zone izolate va ramâne pentru mult timp si singura forma de comerte posibil a fi practicata, atât sub forma amplasamentelor existente în sate cât si sub forma comertului, poate fi modernizat prin extinderea serviciilor suplimentare oferite satenilor si prin implicarea statului în actiuni de instruire si perfectionare a comerciantilor locali, deoarece lacuna principala este totala lipsa de instruire în domeniul economic si al posibilitatilor de finantare.

În perspectiva, în mediul rural românesc s-ar putea pune în aplicare si alte forme de organizare a aparatului comercial din categoria comertului asociat sau a celui integrat. Astfel, forme ale comertului asociat s-ar putea practica în zone rurale în care sunt sate mari si foarte mari iar distantele dintre acestea sunt relativ mici, aici putându-se crea grupuri de cumparare ale micilor comercianti independenti. Este cunoscut faptul ca puterea de cumparare a localnicilor este mai mare în aceste zone si exigentele acestora sunt în crestere datorita influentei activitatii turistice. Comertul integrat, reprezinta si el o posibilitate de dezvoltare a activitatii comerciale rurale prin formele sale capitaliste, mari magazine si societati cu sucursale multiple care pot fi atrase si practicate pe traseele internationale sau în zonele turistice sau magazine populare si comertul mobil si pentru alte zone rurale mai sarace si mai izolate, totodata comertul fara magazine se preteaza foarte bine spatiului rural, fie ca se practica vânzarea prin corespondenta, fie prin Internet, existând comunitati rurale care se apropie ca structura socio-profesionala cu cea existenta în mediul urban iar infrastructura, respectiv serviciile postale ofera conditii destul de bune.

O altă forma a comertului integrat este franchiza care se poate practica în perspectiva în mediu rural românesc si s-ar putea crea astfel magazine alimentare de proximitate, dar o astfel de forma se poate realiza doar în comunele mari si foarte mari cu localnici cu putere de cumparare mai ridicata, fie ca sunt situate în apropierea centrelor urbane mari, fie ca practica activitati care aduc venituri alternative agriculturii pentru a satisface cât mai bine necesitatile locuitorilor spatiului rural românesc. [5]

Dezvoltarea rurala a capatat o atentie sporita în cadrul Politicii Agricole Comune, în Uniunea Europeana, devenind, astfel, al doilea pilon al PAC. Prin noua reforma a Politicii Agricole Comune aprobata în cadrul Consiliului ministrilor agriculturii de la Luxembourg, din data de 26 iunie 2003, componenta de dezvoltare rurala a capatat noi valente, importanta acestui sector conturând viitorul Europei extinse. În contextul spatiului rural european, obiectivul primordial este coeziunea economica si sociala a Uniunii Europene, fiind necesara acordarea unei atentii deosebite dezvoltarii armonioase a zonelor rurale în ansamblul spatiului european.

Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial pentru Agricultura, Dezvoltare rurala si Pescuit asigura coordonarea, implementarea si gestionarea fondurilor structurale destinate agriculturii, ce vor fi accesate dupa aderare, precum si a elaborarii Programului Operational Sectorial pentru Agricultura, Dezvoltare Rurala si Pescuit. Autoritatea de Management va delega atributii privind verificarea tehnica si financiara a proiectelor, organismelor intermediare desemnate: Agentiei Sapard, pentru masurile finantate din bugetul FEOGA Sectiunea Orientare si Companiei Nationale de Administrare a Fondului Piscicol, pentru masurile finantate prin Instrumentul Financiar de Orientare Piscicolă - IFOP.

Din datele detinute de Asociatia de Standardizare din România reiese ca, în general, operatorii economici nu sunt constienti de semnificatia strategica a standardizarii si de rolul crucial al aplicarii standardelor în sustinerea competitivitatii produselor si serviciilor romînesti pe pietele externe.

Printre avantajele pe care le au operatorii economici care au menbrii în comitetele tehnice de profil cele mai reprezentative sunt:

Necunoasterea rolului standardizarii si a avantejelor participarii la aceasta activitate de catre operatorii economici duce la concluzia ca potentialul strategic al standardelor nu este complet apreciat, iar decizia de a participa la procesul de standardizare este luata numai pe baza analizei costului si a consumului de timp.

Pe scurt, principalele avantaje ale participarii active la activitatea de standardizare a operatorilor economici în cadrul comitetelor tehnice de proflil sunt: