In lupta cu birocratia
Se pare ca in viitor lumea
va fi locuita numai de birocrati; fiindca toti ceilalti
se vor sinucide din disperare
Acum cateva zile am pierdut o intreaga dimineata Ia Registrul Comertulul pentru
depunerea cererii de eliberare a unui "certificat c 818p152i onstatator", care
(bineinteles cu taxa de urgenta) va fi gata peste o saptamana, cand voi pierde
alta dimineata sa-l scot. Uitandu-ma Ia acele sute de oameni obositi si
transpirati, toti avand nevoie de o stampila, de o adeverinta, de un certificat,
nu am putut sa nu ma gandesc ca, in aceIasi moment, in intreaga lume, zeci,
poate sute de milloane de oameni, se lupta cu birocratia (in fata sau in
spatele unui ghiseu, nu prea conteaza), in loc sa-si foloseasca timpul pentru
ceva productiv. Si m-am intrebat: de ce? Chiar nu exista un sistem de a scapa
de nebunia asta colectiva?
Trei dusmani de moarte: stampiIa, semnatura, adeverinta
Poate nu multi stiu, dar ca cetatean strain, la fiecare sase luni, pentru
prelungirea vizei de sedere, trebuie sa depui o cantitate de acte care, de
fapt, repeta de nenumarate ori aceleasi informatii: contractul apartamentului
in care locuiesti, contractul sediului, toate actele firmei, balanta si
bilantul contabil, chitante cum ca ai platit taxele s.a.m.d. si, bineinteles,
acest certificat constatator care nu-mi este clar ce constata (ma astept in
curand sa mi se ceara un act care sa constate faptul ca sunt in viata...).
Fiecare hartie depinde de un lant de birouri si de functionari si de fiecare
data se descopera ca mai este nevoie de o semnatura, de o stampila, de o
adeverinta. Ca urmare, obtinerea acestei autorizatii de sedere ma forteaza sa
incep sa ma gandesc la ea cu cel putin doua luni inainte de data expirarii si
am calculat ca imi cere aproape zece zile de alergatura in dreapta
si-n stanga. Daca la asta adaugam si alte mici nevoi, cum ar fi schimbarea
numarului la masina, unde pierd timp cu Politia, ajung la concluzia ca eu pierd
doua saptamani Ia fiecare sase luni, adica o luna pe an.
O luna pe an! Remarcati ca nu vorbesc de toate celelalte nenorociri de care te
lovesti la fiecare pas daca vrei sa faci ceva, o afacere. Nu! Simplul fapt de a
sta aici, in Romania, imi cere o luna de zile de alergatura, de timp pierdut.
Din fericire, de fiecare data cand pot, trimit pe altcineva, dar asta nu
schimba problema: tot este cineva care pierde timpul la coada (plus ca are
nevoie de delegatie Ia notariat si, oricum, nu sta pe gratis).
Se poate rezolva problema birocratiei?
Sunt sigur ca fiecare dintre voi s-a confruntat de nenumarate ori cu acest gen
de probleme, mai ales daca a incercat sa intre in lumea afacerilor. Ma intorc,
deci, la intrebare: cui foloseste? Chiar nu se poate scapa de birocratie?
Fiind birocratia o problema asa de mare si care creeaza probleme fiecaruia
dintre noi, am inceput sa ma gandesc daca exista vreo rezolvare practica.
Rezultatele reflectiilor mele sunt foarte pesimiste si incerc sa va explic de
ce:
In primul rand, trebuie lamurit un lucru: multi, mai ales daca-i asculta pe
strainii care se plang de birocratia romaneasca, cred ca si asta este o
problema a tranzitiei, o mostenire a trecutului, si care se va rezolva in
viitor, odata cu dezvoltarea economiei si a societatii. Imi pare rau, este o
parere gresita. Mai mult chiar, lucrurile stau exact pe dos. Cu cat o tara se
dezvolta mai mult, cu atat birocratia devine mai halucinanta: cine a incercat
sa se descurce in diverse institutii din Italia, din Statele Unite, din Japonia
cred ca ma intelege perfect. Faptul ca strainii se plang inseamna ca nu inteleg
legile romanesti si aplicarea lor, nu ca aceste legi sunt mai rele. Asadar este
vorba de o problema mondiala, nu locala.
Primul lucru care iti sare in ochi daca analizezi sistemele si regulile
birocratiei este chiar prostia lor: este evident ca fiecare regula avea initial
un scop, doar ca acest scop nu a fost atins. Și intre timp s-a complicat
degeaba viata oamenilor. Unele reguli sunt asa de idioate incat ni se pare
imposibil ca cineva sa poata nascoci asa ceva.
Dar intrebarea care se pune este alta:
daca ceva este in mod evident asa de prost si de daunator, de ce nu este
schimbat?
Ar fi suficient ca parlamentarii sa modifice niste legi si viata oamenilor s-ar
usura imediat. De ce nu fac acest lucru? Sunt cumva politicienii un grup de
nebuni sadici carora le place sa vada oamenii pierzand timp si bani, alergand
dupa certificate?
Evident ca nu este asa. Atunci?
Raspunsul devine evident daca se lamuresc niste lucruri:
orice structura care are un obiecfiv de atins (firma, stat, armata, spital
etc.) trebuie sa aiba niste reguli interne, iar birocratia este cea care
permite controlul si aplicarea regulilor;
fiecare pozitie in structura ierarhica trebuie sa fie independenta de omul care
o ocupa. Adica orice functionar trebuie sa fie, la nevoie, inlocuit usor si
fara paguba pentru structura;
o structura birocratica se comporta ca un organism viu: tinde sa creasca la
nesfarsit. Englezul Parkinson a calculat ca o birocratie creste in medie cu 5%
in fiecare an, chiar daca nu apare nimic in plus de facut.
Și cum cresterea aduce noi probleme de rezolvat, se vor tot produce noi
regulamente si proceduri (atentie, 5% inseamna ca birocratia se dubleaza la
fiecare 15 ani!);
in orice structura ierarhica, intra in joc principiul lui Peter, care spune ca
fiecare individ va fi promovat pana cand va atinge nivelul lui personal de
incompetenta. Cu alte cuvinte, atata timp cat cineva munceste bine, este
promovat intr-o functie superioara; cand incepe sa faca prostii, ramane unde
este.
Concluzia este ca fiecare functionar este incompetent pentru pozitia pe care o
ocupa;
in orice structura, functioneaza si o alta lege a lui Parkinson: incompetentul
va ascunde propria incompetenta prin marirea competentelor.
Adica: daca un functionar ar fi in stare sa rezolve o problema, asta ar face
pur si simplu; dar, fiind incompetent, ce face?
Adauga alte sarcini, alte responsabilitati, produce mereu noi regulamente, care
vor cere ca alti functionari sa se ocupe de ele s.a.m.d., in timp ce problema
originala ramane nerezolvata. Doar ca ea este mai usor de ascuns in maldarul de
hartii care se produc.
Evident, fiecare functionar, pe cat de proaste sunt regulile si procedurile pe
care Ie-a gandit, pe atat de strict va pretinde sa fie aplicate de catre
subalterni. Și asta aduce in prim-plan o trasatura psihologica tipica a
birocratilor - descarcarea responsabilitatii. La orice nivel, un functionar va
aplica in mod strict un regulament, chiar daca este complet lipsit de sens,
pentru ca:
a) sigur va gasi un superior care il pedepseste daca nu procedeaza asa;
b) oricat de mare ar fi dezastrul pe care-l va produce actiunea lui, el se
poate apara perfect sustinand ca n-a facut altceva decat sa aplice legea.
In loc de concluzie
Fiecare structura birocratica este formata fie din "roboti care se vor
limita sa aplice un regulament, fie din functionari incompetenti, care se vor
folosi de puterea lor pentru a crea un numar din ce in ce mai mare de norme si
proceduri, fara a rezolva adevaratele probleme (si folosirea din ce in ce mai
raspandita a calculatorului va impiedica si acele momente rare de bunavointa
care, uneori, rezolva o situatie incurcata: cu un functionar, uneori, se poate
discuta, dar cu un caIcuIator... Oricum, amintiti-va intotdeauna ca obiectivul
vostru nu este de a reforma sistemul sau de a educa pe functionar (oricum nu
veti reusi), ci de a obtine hartiuta de care aveti nevoie. Concentrati-va
asupra acestui aspect si veti scapa mai repede.
|
