Protagonisti, indicatori si teorii macroeconomice
Indicatori macroeconomici
Unitatea I: Corelatiile macroeconomice de baza
Unitatea II: Sistemul conturilor nationale
UNITATEA 1
Obiective
1.1. Protagonistii
macroeconomici
Sectoarele economiei
1.2.1.
Output si venit
1.2.2. Sursa venitului si utilizarea sa
1.2.2.1.
Rolul sectorului exterior în formarea venitului
1.2.2.3. Rolul sectorului public în procesele de venit
1.2.2.4. Utilizarea venitului
- cantitatea de bani reali
- valoarea reala
a stocului de hârtii de valoare
1.3. Circuitul macroeconomic
Între sectoarele economice iau nastere fluxuri repetabile în urma legaturilor reciproce dintre ele. Nevoile apar în mod repetat, deci si productia trebuie permanent reluata. Miscarea continuu repetata a economiei se numeste circuit macroeconomic.
Circuitul îsi îndeplineste functiile daca bunurile produse în economie ajung la utilizatori. Ţelul final se poate urmari deci prin intermediul fluxurilor de produse. Însa, în economia de piata fluxurile de marfuri (fluxuri reale) sunt însotite de fluxuri de sens opus, sub forma baneasca (fluxuri valorice sau fluxuri de venit). Ca urmare, la descrierea circuitului macroeconomic urmarim doar fluxurile de venit, acestea continând subînteles si fluxurile de marfuri.
În descrierea circuitului se arata, pe de o parte, ce venituri primesc diferitii protagonisti economici si la ce le folosesc, iar pe de alta parte, se clarifica rolul sectoarelor macroeconomice pe diferitele piete.
Încasarile si cheltuielile fiecarui sector, adica suma veniturilor care intra si ies, coincid în mod necesar: venitul care intra se utilizeaza integral. Aceasta coincidenta însa nu întotdeauna înseamna ca utilizarea venitului are loc neaparat în functie de intentiile protagonistilor economici. În modelul circuitului macroeconomic se reflecta fluxurile de venit efectiv realizate. Analiza ulterioara a modelului macroeconomic va cauta raspuns la întrebarea: în ce conditii crearea si utilizarea intentionata a venitului (ex ante) devine identica cu cea efectiv realizata (ex post).
Punctul logic de start si de finis al circuitului economic
este sectorul menajelor: scopul activitatii economice este
satisfacerea nevoilor menajelor. Initiatorul activitatii
economice o reprezinta totalitatea nevoilor menajelor, deci aceasta
activitate îsi îndeplineste rolul prin satisfacerea acestor nevoi.
Din aceasta cauza, analiza circuitului trebuie începuta cu
analiza sectorului menaje.
Menajele au nevoie de venituri pentru a-si realiza telul. Daca ele înca nu dispun de avutie acumulata, singura lor sursa de venit este forta de munca disponibila în cadrul lor. Deci, menajele ofera pe piata muncii forta de munca disponibila în cadrul lor. Daca menajele dispun de avutie acumulata, atunci în schimbul capitalului si a stocului de hârtii de valoare ce le stau la dispozitie, fac rost de venituri din capital, adica de dobânda, tot de la sectorul întreprinderilor. Din venitul realizat pe piata, menajele platesc impozite sectorului public. De asemenea, ele primesc de la stat unele transferuri, care maresc venitul lor disponibil. Venitul astfel realizat este izvorul consumului menajelor.
Menajele decid ce proportie a veniturilor lor doresc s-o consume si astfel apar ca cumparatori pe piata bunurilor. Suma cheltuita efectiv pe consum nu coincide în mod necesar cu cea planificata (dorita). Cert este însa ca partea neconsumata a venitului disponibil coincide cu economisirea. Partea de venit economisita se foloseste pentru cumpararea de hârtii de valoare sau se tine sub forma lichida (cash). Deocamdata, vom face abstractie de economiile tinute sub forma de cash, deoarece înca nu cunoastem functionarea pietei monetare. Ca urmare, în modelul circuitului macroeconomic, economiile menajelor ajung integral pe piata de capital, care se identifica în acest model cu piata hârtiilor de valoare. În aceasta acceptiune, economiile sectorului menaje devin oferta de capital, fiind identica cu cererea de hârtii de valoare.
Pe baza celor de mai sus, putem descrie componenta fluxurilor de
venit ce intra si ies din sfera menajelor. Cele doua fluxuri
coincid în mod necesar, datorita acceptiunii pe care modelul o
da economisirii. Daca din veniturile primite de la sectorul
întreprinderilor (
) si cel public (Trm) scadem
cheltuielile pentru consum (C) si plata impozitelor (Tm),
restul obtinut este economisirea (S). Deci, economisirea este o
functie a marimii venitului (Y) si a cheltuielilor de venit
planificate. Aceasta acomodare a economisirii conduce la situatia
ca valoarea totala a posturilor de venit care ies din sfera menajelor
este în mod necesar egala cu valoarea totala a posturilor de venit
care intra în sfera menajelor:
unde:
- totalul salariilor
nominale, iar L - populatia ocupata.
Sectorul întreprinderilor (E) obtine capitalul necesar pentru cumpararea de bunuri
capital (de investitie) pe piata de capital. Prin aceasta induce o cerere de capital, care conform
ipotezelor modelului, coincide cu oferta
de hârtii de valoare. Pentru a începe productia, întreprinderea
cumpara cantitatea necesara de munca pe piata muncii,
contravaloarea acestei operatiuni fiind platita ulterior, din
încasarile obtinute prin vânzarea produselor create pe piata
marfurilor.
Cu ajutorul factorilor de productie astfel achizitionati are loc productia de bunuri, care se valorifica pe piata marfurilor. Contravaloarea marfurilor vândute reprezinta venitul care intra în sfera întreprinderilor. Din încasarile astfel realizate, întreprinderile platesc impozit statului, dar ele beneficiaza si de transferuri, care maresc veniturile care intra în sectorul întreprinderilor.
Din venitul disponibil, întreprinderile platesc veniturile
factorilor (salariu, dobânda, dividende). Suma ce ramâne
reprezinta economisirea, care se cheltuieste pentru cumpararea
de hârtii de valoare (ca în cazul menajelor). Marimea acestei economisiri,
conform ipotezelor, este identica cu partea de venit ce serveste
înlocuirea capitalului uzat (investitia de înlocuire).
Ecuatia fluxurilor de venit ale sferei întreprinderilor este:
Din analiza fluxurilor de venit ale sectorului privat au rezultat în mare parte si fluxurile de venit ale sectorului public. Veniturile, care intra sunt formate din impozitele platite de menaje si întreprinderi. Din aceste venituri, statul plateste transferuri celor doua sectoare private, restul fiind destinat cumpararii de bunuri de pe piata marfurilor (cerere de marfuri). Diferenta dintre încasarile si cheltuielile publice va apare pe piata de capital sub forma cererii de hârtii de valoare.
Ecuatia fluxurilor de venit în cazul sectorului public este:
unde: Sa - economisirea publica.
Rolul sectorului exterior s-a avut în vedere doar la realizarea
venitului. Agentii economici straini vând sau cumpara
marfuri, ceea ce influenteaza marimea venitului realizat de
sectorul întreprinderilor. Daca agentii externi vând mai mult în
interior decât cumpara, atunci nu-si utilizeaza întregul
venit pentru cumpararea de marfuri, deci economisesc. Ca urmare, în
modelul nostru simplificat, diferenta dintre import (IM) si export
(EX) coincide cu economisirea sectorului exterior (Sext).
Aceasta economisire are loc tot sub forma hârtiilor de valoare.
IM - EX = Sext
Sintetizând cele de mai sus, schema completa a circuitului macroeconomic poate fi reprezentata conform figurii 1.5.
Din schema circuitului economic putem deduce principalele corelatii dintre protagonistii economici care se manifesta pe diferitele piete, cea mai importanta fiind corelatia de pe piata de marfuri, unde venitul realizat din vânzari coincide cu marimea venitului cheltuit pe aceasta piata.
Pe piata muncii, salariile platite de întreprinderi coincid
cu salariile încasate de menaje: 
.
Pe piata de capital, oferta se compune din suma economiilor sectoarelor, iar cererea din cererile de investitii ale întreprinderilor.
|
