Informatii despre crizele petrolului in lumea contemporana
Petrolul sau titeiul - în mod justificat numit "aurul negru", atât pentru
calitatile sale cât si pentru avantajele ce rezulta din prelucrarea sa - s-a numarat
printr-o continuitate remarcabila în ceea ce priveste utilizarea lui în decursul
istoriei, "aparând pretutindeni, universal si multiplu, etern si mist 959q165j erios".Neîndoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de râvnit si apreciat,ci de-abia în ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de cautat, ca un element al solului indispensabil bunei desfasurari a vietii economice moderne si ca un important factor al politicii internationale, promovând, în consecinta, dese conflicte internationale, diplomatice, economice si chiar militare.
Pe plan mondial, adevarata problema a petrolului s-a ivit la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, adica atunci când s-a trecut la utilizarea pe scara tot mai larga a derivatelor obtinute din "aurul negru". În decursul a numai câteva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vietii economice moderne. El reprezinta, dupa unii specialisti în domeniu - "sângele economiei", constituind, în epoca contemporana un "meniu de bolta pentru industrie, transport si prima conditie pentru apararea nationala a statelor". Petrolul a devenit "universal si international", toate tarile începând sa-l caute frenetic în solul lor, deoarece el aduce independenta economica si multa bogatie.
Petrolul a
retinut, începând cu anul 1900, tot mai mult atentia statelor
producatoare si neproducatoare ale pretiosului combustibil
astfel încât, si unele si celelalte s-au aratat preocupate
sa-si asigure cantitatile necesare unei bune dasfasurari a vietii lor
economice, iar altele (SUA îndeosebi), s-au folosit de avantajul posedarii
unor bogate
rezerve de titei pentru a-si extinde dominatia
economica si, în consecinta, dominatia politica,
în diverse zone de pe glob. O caracteristica importanta a
evolutiilor în domeniul energiei este integrarea productiei de titei
cu operatiunile de rafinare si marketing. Multe tari în
dezvoltare exportatoare de petrol, au trecut la astfel de programe de
integrare. Marile companii de petrol au ajuns la o integrare
semnificativa. Exprimata prin raportul dintre capacitatea de rafinare
si productia lichida, integrarea se realizeaza, dupa
un deceniu, pe companii, astfel (%): Saudi Aramco (Arabia Saudita) - 27 ,
Pemex (Mexic) - 60, NIOC (Iran) - 26, INOC (Irak) - 30, Exxon (SUA) - 221,Royal
DutchShell (Olanda-Anglia) - 233, PDVSA (Venezuela) - 76, numai
rafinariile interne. British Petroleum (Marea Britanie) 157, Chevron (SUA)
- 201, Sonotrach (Algeria)- 43, Texaco (SUA) - 201,KPC (Kuwait) - 84, NNPC
(Nigeria) - 25, Amoco (SUA) -130, Mobil (SUA) - 265.
Din aceste date rezulta ca integrarea companiilor din tarile dezvoltate depaseste cu mult productiile proprii (peste 100 %), pe când cele din tarile în dezvoltare sunt cu mult sub aceste productii (sub 100%). Cresterea investitiilor în exploatarile si productia de petrol în tarile dezvoltate s-a datorat în mare parte companiilor nationale de petrol din tarile Europei Occidentale si companiilor particulare din Japonia. Concomitent,companiile petroliere traditionale din SUA si Europa Occidentala si-au reorientat investitiile catre prospectiuni petroliere din tarile în dezvoltare exportatoare de petrol. Ele si-au manifestat interesul pentru stabilirea de noi relatii cu tarile care au înfaptuit anterior nationalizarea resurselor de petrol. Strategia companiilor petroliere si a guvernelor lor, este influentata de diferitele perceptii si estimari privind viitorul industriei petroliere în lume. Vechile companii petroliere recurg azi la fuziuni, consolidari si concentrare pe activitatile principale, renuntând la operatiunile care nu erau petroliere la care apelasera în perioada preturilor ridicate la petrol. Astfel, ele cauta sa-si întareasca rolul istoric, cautând noi aranjamente de cooperare cu tarile în dezvoltare exportatoare de petrol. În sens general nu se poate spune ca exista un cartel pe piata mondiala a petrolului, ci mai bine spus o structura de oligopol, din care fac parte numeroase companii, dar doar câteva societati transnationale puternice, care pot influenta piata si mai ales pretul petrolului si produselor petroliere prin deciziile adoptate de acestea.
|
