Conceptul de integrare economica[1] - etimologie; evolutia semnificatiei conceptului de integrare
3. Procesul de integrare economica in Europa
3.1 Europa in cautarea unei noi identitati
Identitate europeana
-18 aprilie 1951: Tratatul de la Paris privind construirea Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului (CECA);
-27 mai 1952: semnarea la Paris a tratatului privind Comunitatea Europeana de Aparare;
- 25 martie 1957: Tratatele de la Roma asupra Comunitatii Economice Europene (CEE) si asupra Comunitatii Economice a Energiei Atomice (EURATOM);
- 1 ianuarie 1959: declansarea procesului de eliminare a barierelor vamale interne;
- 4 ianuarie 1960: constituirea Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS), grupand Marea Britanie, Suedia, Norvegia, Austria, Elvetia, Portugalia, Danemarca;
- august 1961: candidatura Marii Britanii si a Danemarcei;
- ianuarie 1962: acord asupra principiilor politicii agricole comune (P.A.C.) si crearea Fondului European de Orientare si Garantare Agricola (F.E.O.G.A.);
- 1 iunie 1964: intrarea in vigoare a Conventiei de la Iaoundé care asociaza la CEE optsprezece tari africane si Madagascar;
- 8 aprilie 1965: tratatul de la Bruxelles de fuzionare a institutiilor celor trei comunitati;
- iunie 1965: Franta adopta politica "scaunului gol";
- ianuarie 1966: "compromisul de la Luxemburg" privind aplicarea regulii unanimitatii cand sunt in joc interese vitale ale unui stat;
- 1 iulie 1968: eliminarea tarifelor vamale interne;
- 1 ianuarie 1973: intrarea in CEE a Irlandei, Marii Britanii si Danemarcei;
- 10 decembrie 1974: decizia ca Parlamentul european sa se formeze prin sufragiu universal direct;
- 28 februarie 1975: Conventia de la Lomé intre CEE si statele ACP (Africa, Caraibe, Pacific);
- 1 ianuarie 1981: intrarea Greciei in Comunitate;
- 1 iunie 1985: Consiliul convoaca o conferinta interguvernamentala insarcinata cu revizuirea Tratatului de la Roma si se publica "Cartea Alba" asupra formarii pietei interne;
- 1 ianuarie 1986: intra in CEE Spania si Portugalia;
-17 februarie 1989 semnarea Actului Unic European care relanseaza constructia europeana;
- 19 iunie 1990: Acordul de la Schengen (Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg) asupra liberei circulatii a persoanelor;
- 7 februarie 1992: Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana - CEE devine Uniunea Economica Europeana (UEE );
- 2 mai 1992: Acordul asupra Spatiului Economic European (SEE) privind crearea unei zone de liber schimb intre CEE si AELS;
- 1 ianuarie 1993: intrarea in vigoare a pietei unice, consacrand libera circulatie a marfurilor, capitalurilor, serviciilor si fortei de munca;
- 1 noiembrie 1993: intrarea in vigoare a tratatului asupra Uniunii Europene;
- 1 ianuarie 1994: intrarea in vigoare a SEE;
- martie 1994: semnarea actelor de adeziune la UE de catre Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia;
- 9 decembrie 1994: intalnirea de la Essen prin care se decide extinderea UE;
- 1 ianuarie 1995: intrarea in UE a Austriei, Finlandei si Suediei in baza referendumurilor nationale;
- 10 noiembrie 1997: Acordul Consiliului asupra strategiei de preaderare "Agenda 2000 pentru o Uniune mai puternica si mai larga"
- decembrie 1997 Tratatul de la Amsterdam privind reforma cadrului institutional al UE;
- 12-13 decembrie 1999, Consiliul european de la Luxemburg; se decide inceperea negocierilor cu 6 dintre cele 12 candidate la aderare;
- 30 martie 1998, lansarea procesului de adeziune a celor 10 tari candidate din Europa Centrala si de Est si a Ciprului;
- 31 martie 1998 intrarea Italiei in spatiul Schengen;
- 1-3 mai 1998 Consiliul ministrilor de finante ai celor 15 si Consiliul european, privind intrarea ina treia faza a instituirii monedei unice;
- 1 ianuarie 1999: 11 tari intra in a-3a faza a monedei unice;
- 1 mai 1999: intra in vigoare a Tratatului de la Amsterdam;
- 10-11 decembrie 1999: Consiliul European de la Helsinki; se decide inceperea negocierilor si cu celelalte tari care indeplinesc criteriile de aderare;
- decembrie 2000: Tratatul de la Nice privind reforma institutiilor europene;
- 26 februarie 2001: semnarea Tratatului de la Nice;
- 1 ianuarie 2002: intra in circulatie Euro;
- 28 februarie 2002: debutul Conventiei europene cu privire la viitorul Uniunii Europene;
- decembrie 2002, Uniunea Europeana decide sa se extinda spre 10 din cele 12 tari cu care este in proces de negociere (mai putin Romania si Bulgaria);
- februarie 2003, intrarea in vigoare a Tratatului de la Nice;
- aprilie 2003: semnarea Tratatului de aderare intre U.E. si Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia, Ungaria;
- iulie 2003: adoptarea de catre Conventie a proiectului de Constitutie ;
- 4 octombrie 2003: inceprea celei de-a 6-a Conferinte interguvernamentale (Roma), cu scopul principal de a defini forma finala a unei prime Constitutii europene, in baza textului elaborat de Conventie;
- 1 mai 2004: intrarea in vigoare a Tratatului de aderare a celor noi 10 tari membre;
- 5 mai 2004 aprobarea formala de catre Parlament a celor 10 noi comisari ;
- iunie 2004: Consiliul European decide lansarea procedurilor de negociere cu Croatia;
- 17-18 iunie 2004 Consiliul European de la Bruxelles, aprobarea Tratatului Constitutional;
- 22 iulie 2004 este aprobat de catre Parlament noul Presedinte al Comisiei - José Manuel Barroso;
- 24 octombrie 2004: semnarea la Roma a Tratatului Constitutional;
- 1 februarie 2005: intrarea in vigoare a Acordului de asociere UE - Croatia;
- 13 aprilie 2005: acordul Parlamentului European privind aderarea Romaniei si Bulgariei in 2007;
- 24 aprilie 2005: semnarea Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei;
- 29 mai 2005: Franta spune NU Tratatului constitutional ;
- 1 iunie 2005: Olanda spune NU Tratatului constitutional;
- 3 octombrie 2005: deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia si Croatia;
- 1 iulie 2006: Finlanda preia Presedintia Consiliului;
- 1 ianuarie 2007: Romania si Bulgaria adera la Uniunea Europeana.
3.2 Etape in evolutia integrarii europene
3.4.1 Structura sistemului institutional comunitar
ei organisme financiare (Banca Centrala Europeana, Banca Europeana de Investitii, Fondul European de Investitii);
si judecatoresti, dupa modelul separatiei puterilor in statul de drept. In aceasta abordare, institutiile fundamentale initiale au fost Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeana si Curtea de Justitie, ulterior adaugandu-li-se Consiliul European;
3.4.2 Institutiile fundamentale ale Uniunii Europene
Numarul parlamentarilor europeni a crescut, in urma celor cinci extinderi, de la 78 initial (in 1951), la 783 in prezent - in urma alegerilor din iunie 2008. Tratatul de la Amsterdam (din 2 octombrie 1997) a stabilit, in perspectiva extinderii UE, un numar de maximum 700 de membri, insa acesta a fost majorat ulterior prin Tratatul de la Nisa (din 26 februarie 2001). Structura actuala a Parlamentului European si in perspectiva extinderii UE din 2007, conform Tratatului de la Nisa, este prezentata in tabelul urmator.
Numarul de locuri in Parlamentul European, pe tari
Tara |
|
|
|
Austria |
|
|
|
Belgia |
|
|
|
Bulgaria |
|
|
|
Cehia |
|
|
|
Cipru |
|
|
|
Danemarca |
|
|
|
Estonia |
|
|
|
Finlanda |
|
|
|
Franta |
|
|
|
Germania |
|
|
|
Grecia |
|
|
|
Irlanda |
|
|
|
Italia |
|
|
|
Letonia |
|
|
|
Lituania |
|
|
|
Luxemburg |
|
|
|
Malta |
|
|
|
Marea Britanie |
|
|
|
Olanda |
|
|
|
Polonia |
|
|
|
Portugalia |
|
|
|
Romania |
|
|
|
Slovacia |
|
|
|
Slovenia |
|
|
|
Spania |
|
|
|
Suedia |
|
|
|
Ungaria |
|
|
|
Total (max.) |
|
|
|
Sursa: European Commission, How the European Union works. A citizen's guide to the EU institutions, Brussels, 2003, pag. 11
Desi membrii Parlamentului European sunt "reprezentantii popoarelor din statele reunite in Comunitate" (conform Tratatelor CECO, CEE, CEEA), abia la 7 iunie 1979 au avut loc primele alegeri ale europarlamentarilor prin sufragiu universal. De atunci, o data la cinci ani, cetatenii europeni cu drept de vot isi aleg parlamentarii, dar nu dupa reguli comune, ci dupa regulile fiecarui stat in materie electorala. La alegerile din vara anului 2004, au fost alesi parlamentari si din cele 10 tari devenite membre la data de 1 mai 2004.
6. comisia pentru piata interna si protectia consumatorilor;
ul Justitie si Afaceri Interne;
4. Ocuparea fortei de munca, politica sociala, sanatate si problemele consumatorului;
5. Concurenta (Piata interna, Industrie si Cercetare);
6. Consiliul pentru Transport, Telecomunicatii si Energie;
7. Consiliul Agriculturii si Pescuitului;
8. Consiliul Mediului;
9. Consiliul Educatie, Tineret si Cultura.
Germany
January-June
Portugal
July-December
Slovenia
January-June
France
July-December
Czech Republic
January-June
Sweden
July-December
Spain
January-June
Belgium
July-December
Hungary
January-June
Poland
July-December
Denmark
January-June
Cyprus
July-December
Ireland
January-June
Lithuania
July-December
Greece
January-June
Italy
July-December
Latvia
January-June
Luxembourg
July-December
Netherlands
January-June
Slovakia
July-December
Malta
January-June
United Kingdom
July-December
Estonia
January-June
Bulgaria
July-December
Austria
January-June
Romania
July-December
Finland
January-June
2. in procedura majoritatii calificate, cel mai des utilizata, numarul de voturi este ponderat, in functie de numarul locuitorilor (rotunjit in favoarea tarilor cu o populatie mai redusa). Pentru obtinerea majoritatii calificate trebuie intrunite cumulativ urmatoarele doua conditii
- un numar de 255 voturi pentru din totalul de 345 de voturi;
Nr. de voturi pana la 1.05.2004
Nr. de voturi dupa extindere
Tara
Nr. de voturi dupa extindere
Franta
Polonia
Germania
Romania
Italia
Cehia
Marea Britanie
Ungaria
Spania
Bulgaria
Belgia
Lituania
Grecia
Slovacia
Olanda
Cipru
Portugalia
Estonia
Austria
Letonia
Suedia
Slovenia
Danemarca
Malta
Finlanda
Irlanda
Luxemburg
Total
Total
Fiecare stat membru are, la Bruxelles, unde este sediul Consiliului, o delegatie permanenta (reprezentanta) pe langa UE. Acesti 25 de reprezentanti permanenti (ambasadori) care se reunesc saptamanal, alcatuiesc COmitetul Reprezentantilor PERmanenti (COREPER) si au drept misiune pregatirea lucrarilor Consiliului. Ca exceptie, pentru pregatirea lucrarilor Consiliului ministrilor agriculturii, exista un Comitet Special al Agriculturii (CSA). Acesti ambasadori reprezinta si apara interesele nationale la nivel european.
Consiliul European
Consiliul European este o structura interguvernamentala creata in decembrie 1974, prin vointa sefilor de state sau de guverne (presedintii si/sau prim ministrii) din tarile Uniunii Europene, care au hotarat sa se intalneasca cu regularitate (de cel putin doua ori pe an, in tara care detine, la acel moment, presedintia semestriala a UE), dar intalnirile lor informale dateaza din 1969. Recent, s-a convenit ca una dintre intalnirile semestriale sa aiba loc la Bruxelles.
Desi Consiliul European nu a fost prevazut in tratatele institutive ale Comunitatilor Europene (C.E.C.O., C.E.E., C.E.E.A.), rolul sau a crescut treptat, ajungand sa reprezinte astazi una din institutiile fundamentale ale Uniunii Europene.
Aceste intalniri la cel mai inalt nivel - numite si summit-uri - permit abordarea unor probleme sensibile, care presupun acorduri politice, si pot conduce la deblocarea unor situatii litigioase. Iata, de exemplu, doua decizii luate cu ocazia intalnirilor in cadrul Consiliul European: in iulie 1978, la Bremen, sunt puse bazele Sistemului Monetar European; in decembrie 1 95, la Madrid, se hotaraste scenariul de trecere la moneda unica, euro.
Consiliul Europei, cu sediul la Strasburg, nu face parte dintre institutiile comunitare, dar este, in prezent, unul dintre cele mai importante organisme europene.
Intre realizarile sale se numara Conventia pentru Protectia Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, Comisia Europeana a Drepturilor Omului si, mai tarziu, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO .
Termenul de "Comisie" se foloseste cu doua acceptiuni
- in termen de 6 luni de la alegerea membrilor Parlamentului European, sefii de state si de guverne ai statelor membre cad de comun acord asupra numelui viitorului presedinte al Comisiei;
vicepresedinte
Relatii institutionale si strategia de
comunicare
Suedia
Günter Verheugen
vicepresedinte
Intreprinderi si industrie
Germania
Jacques Barrot
vicepresedinte
Justitie, libertate si securitate (anterior - Transporturi)
Franta
Siim Kallas
vicepresedinte
Probleme administrative, audit, anti-frauda
Estonia
Antonio Tajani
(l-a inlocuit pe Franco Frattini - Justitie, Libertate si securitate)
vicepresedinte
Transporturi
Italia
Viviane Reding
Societatea informationala si mass-media
Luxemburg
Stavros Dimas
Mediu
Grecia
Joaqu n Almunia
Afaceri economice si financiare
Spania
Danuta Hübner
Politica regionala
Polonia
Joe Borg
Pescuit si afaceri maritime
Malta
Dalia Grybauskaitė
Programare financiara si buget
Lituania
Janez Potoènik
Stiinta si cercetare
Slovenia
Ján Figel'
Educatie, formare, cultura si tineret
Slovacia
Androulla Vassiliou
l-a inlocuit pe Markos Kyprianou - Sanatate si protectia consumatorului)
Sanatate
Cipru
Olli Rehn
Extindere
Finlanda
Louis Michel
Dezvoltare si ajutor umanitar
Belgia
László Kovács
Impozitare si uniune vamala
Ungaria
Neelie Kroes
Concurenta
Olanda
Mariann Fischer Boel
Agricultura si dezvoltare rurala
Danemarca
Benita Ferrero Waldner
Relatii externe si politica de vecinatate europeana
Austria
Charlie McCreevy
Piata interna si servicii
Irlanda
Vladimir Spidla
Ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si egalitatea de sanse
Cehia
Catherine Ashton
(l-a inlocuit pe Peter Mandelson)
Comert
Marea Britanie
Andris Piebalgs
Energie
Letonia
Meglena Kuneva
Protectia consumatorilor
Bulgaria
Leonard Orban
Multilingvism
Romania
Activitatea Comisiei Europene pe linia aplicarii politicii in domeniul concurentei
In luna martie 2 , Comisia Europeana a somat firma Microsoft sa distribuie pe piata europeana o versiune a sistemului de operare Windows fara Media Player incorporat, aplicandu-i si o amenda record de 97 milioane de euro pentru incalcarea legislatiei europene anti-trust. Microsoft a contestat decizia Comisiei Europene in fata Curtii de Justitie a UE, iar procesul se estimeaza ca ar putea dura cinci ani.
In luna septembrie 20 4, Comisia Europeana a amendat cu 2,5 milioane de euro producatorii de bere Kronenburg 5 milioane de euro) si Heineken 1 milion de euro) pentru o incercare de a controla piata franceza en-gros a berii. Printr-un acord incheiat in martie 6 (dar care nu a fost pus niciodata in practica), cele doua firme, care controlau 60%, respectiv 3 % din piata franceza la acel moment, au convenit sa si sisteze temporar achizitiile si sa distribuie volume egale de bere prin retelele proprii.
In luna octombrie 20 4, dupa 5 ani de investigatii privind incalcarea regulilor anti- trust (in urma reclamatiei concurentei Pepsi), Coca-Cola si Comisia Europeana au incheiat o intelegere, conform careia, Coca-Cola va renunta la practica semnarii unor acorduri de exclusivitate cu distribuitorii de bauturi racoritoare, prin care le impunea si bauturile mai putin populare, cum ar fi Sprite.
5. Functia de reprezentare: este abilitata in domeniul reprezentarii interne si internationale a UE, negociind acordurile internationale intre UE si alte tari, permitand UE sa vorbeasca "cu o singura voce".
2. interpretarea legislatiei comunitare;
3.4.3 Alte institutii ale Uniunii Europene
Importanta Curtii de Conturi printre institutiile comunitare deriva din misiunea sa, de a controla legalitatea obtinerii veniturilor si utilizarii cheltuielilor bugetului comunitar, vizand intarirea disciplinei financiare.
Desi au fost propusi de guvernele tarilor de origine, in exercitarea atributiilor membrii CES trebuie sa fie pe deplin independenti si sa actioneze in interesul general comunitar.
Comitetul Economic si Social - repartizarea mandatelor pe tari
Tara |
Nr. membri |
Tara |
Nr. membri |
Franta |
|
Polonia |
|
Germania |
|
Romania |
|
Italia |
|
Bulgaria |
|
Marea Britanie |
|
Cehia |
|
Spania |
|
Ungaria |
|
Austria |
|
Lituania |
|
Belgia |
|
Slovacia |
|
Grecia |
|
Estonia |
|
Olanda |
|
Letonia |
|
Portugalia |
|
Slovenia |
|
Suedia |
|
Cipru |
|
Danemarca |
|
Malta |
|
Finlanda |
|
|
|
Irlanda |
|
|
|
Luxemburg |
|
|
|
Total |
|
|
|
|
Comitetul Regiunilor
A fost infiintat in anul 1994 pe baza prevederilor Tratatului de la Maastricht (art. G.76) ca un nou organism, cu caracter consultativ, si este format din 317 membri, reprezentanti ai colectivitatilor regionale si locale europene (vocea administratiei locale).
Dinte membrii sai, Comitetul Regiunilor numeste un presedinte, pentru o perioada de doi ani. In fiecare an, sunt organizate cinci sesiuni plenare, care sunt pregatite in cadrul a sase comisii
in primul rand este vorba de productia firmelor multinationale, multe dintre ele avand capital american sau japonez, a caror productie finala este reorientata catre pietele dezvoltate ale tarilor de origine a capitalurilor;
in acelasi timp, daca se ia in considerare si valoarea adaugata neta a exporturilor europene, diferenta nu mai este atat de semnificativa. In timp ce produsele americane si japoneze exportate au o valoare adaugata ridicata, incluzand tehnologie de varf, exporturile nete ale UE sunt axate intr-o pondere insemnata pe produse agricole, energie, textile si imbracaminte etc, adica produse cu un grad mai scazut de prelucrare;
mai poate fi vorba si de puterea de cumparare, care este cu aproximativ 50% mai mare in SUA decat in Europa;
trebuie tinut cont si de faptul ca o buna parte a schimburilor au loc la nivel intracomunitar. In viitor va fi necesar sa se renunte la contabilizarea schimburilor intracomunitare, care vor apare doar ca fluxuri interne, la fel cum apar in SUA, atunci cind e vorba de acte de vanzare-cumparare intre statele membre. Exporturile extracomunitare ale UE sunt mai mici decat cele ale SUA;
ca argument final, desi balanta comerciala a zonei euro arata in 2001 un excedent net de 105 mld. dolari, venitul net a avut un sold negativ, de 22,1 mld dolari. Si situatia aceasta se perpetueaza in mod constant de-a lungul ultimului deceniu. Asadar, chiar daca europenii exporta o cantitate mai mare de marfuri, valoarea lor adaugata este mai scazuta, si deci avantajul net poate fi de partea americanilor.
De-a lungul acestei etape, dolarul va juca in continuare rolul principal in spectacolul financiar international. De atitudinea pe care o vor adopta oficialitatile americane fata de UEM va depinde, in buna masura, ascensiunea economiei europene si implicit a monedei unice in cadrul economiei mondiale. O eventuala rigiditate a SUA fata de aceasta ascensiune ar naste stari conflictuale nebenefice pentru nici una din parti. SUA trebuie sa constientizeze faptul ca trebuie sa faca unele concesii fata de UE si ca o Europa puternica din punct de vedere economic nu reprezinta un pericol ci un stimulent pentru economia americana.
Una pe termen lung, analizata intr-un context monetar bipolar, in care moneda euro va putea fi asezata pe picior de egalitate cu dolarul, atat la nivelul sectorului privat cat si al celui oficial si, implicit, in cadrul organismelor financiare internationale, dominate incontestabil la ora actuala de catre puterea dolarului. In contextul crizelor ce au dominat scenele financiare in ultimul deceniu, un parteneriat intre cele doua monede ar putea conduce la o mai mare stabilitate a pietelor financiare internationale si implicit la diminuarea fluctuatiilor din economia mondiala, actualmente extrem de sensibile la oscilatiile economiei americane. Fenomenul de contagiune a economiei mondiale la problemele economiei americane ar putea fi diminuat sau chiar stopat in situatia in care ar exista o moneda euro puternica si stabila care sa preia efortul de echilibrare a pietelor internationale in cazul destabilizarii dolarului.
Eliza Campus - Ideea federala in perioada interbelica, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1993, pag. 16-18
Octav Bibere, Uniunea Europeana intre real si virtual, Ed. All Educational, Bucuresti, 1999, pag. 113
Joschka Fischer, De la Confédération a la Fédération: réflexion sur la finalité de l'intégration européenne, Discurs pronuntat la Universitatea Humbold, Berlin, 12 mai 2000
"Cartea alba" reprezinta un document al Comisiei europene, prezentat Consiliului European in 1985, cu privire la incheierea procesului de realizare a pietei comune. Nu trebuie confundata cu "Cartea alba" adoptata de Consiliul de la Essen (1994) privind acquis-ul comunitar.
Chr. Bordes s.a., "La coordination des politiques monétaires", Revue d'économie politique, nr.1, 1991, pag. 1-17
A. Fourçans, " L'Union monétaire de l'Europe : fondements théoriques, problèmes et propositions", Revue d'économie politique, nr.1, 1991, pag. 130
|