Interventia īn criza
Cunoasterea comuna si realitatea pe care aceasta o legitimeaza ca fiind circumscrisa conceptului de "criza", ne creaza o imagine inadecvata si chiar incompleta a ceea ce īnseamna īn acceptiunea stiintifica "situatie de criza".
Astfel, criza pare sa fie īnteleasa doar īn termeni de "drama, panica, haos, criza economica" (Coulshed,1993), īn termeni care creioneaza o situatie cu caracter de urgenta, ceea ce limiteaza sau chiar "deturneaza" īntelegerea situatiilor de acest gen, si implicit, aplicarea modelelor de interventie īn acest context.
Formulat īn principal de Erich Lindemann si Gerald Caplan īn anii '40 si '50, conceptul de "criza" urmareste sa ilustreze modul īn care "individul reactioneaza la situatiile psihologic aleatorii (idem).
Aparitia unui sentiment de pierdere pe care īl poate resimti un individ la un moment dat, sentiment asociat cu anumite schimbari īn stilul de viata sau alte modificari accidentale, pot crea un sentiment de neajutorare, de panica, o stare īn care pare ca toate vechile strategii de functionare si scheme de lucru nu mai sunt valabile, asa cum se īntampla anterior. Se poate vorbi atunci de o criza la nivel individual.
Aceasta determinare cauzala se reflect& 747l1124h #259; īn modul īn care patru autori au studiat si definit criza:
Pop. L. (2002), Dictionar de politici sociale, Editura Expert, Bucuresti.
Coulshed, V. (1993), Practica asistentei sociale, Editura Alternative, Bucuresti.
Sandu, A. (2003), Tehnici in asistenta sociala, Editura Lumen, Iasi
|
