Intreprinderea si restrictiile tehnologice

Obiective:

Afacerile desfasurare de o intreprindere se leaga de diferite orizonturi decizionale, care exprima ipotezele si posibilitatile deciziilor firmelor. Care sunt aceste orizonturi decizionale?

Sa luam punctul A care corespunde unui nivel de productie . In acest punct, se obtine cu combinatia de factori si . Toate punctele situate deasupra punctului A corespund unor combinatii de factori cu mai mult L si mai mult K, deci conduc la productii superioare nivelului . Dimpotriva, toate punctele situate dedesubtul punctului A inseamna combinatii de factori cu mai putin L si mai putin K, deci cu care se obtin nivele de productie mai mici decat .

In consecinta, numai in zona N-V sau S-E se pot afla combinatii de factori care permit obtinerea unor productii egale cu . Ca urmare, izocuanta nu poate fi reprezentata decat printr-o curba descrescatoare, forma care implica existenta substitutiei tehnice intre factorii de productie.

In punctul B din zona N-V ajungem daca substituim cu , fara ca nivelul productiei sa se modifice, deoarece:

In punctul C din zona S-E ajungem daca substituim cu , fara ca nivelul productiei sa se modifice, deoarece:

Unind cele trei puncte in care nivelul productiei este constant () obtinem izocuanta , care este o curba descrescatoare, convexa spre origine.

Deoarece numarul izocuantelor este infinit de mare, putem reprezenta functia de productie cu ajutorul unei harti a izocuantelor.

Izocuanta de productie este locul geometric al tuturor combinatiilor productive (de K si L) care permit realizarea aceluiasi nivel de productie.

Sa presupunem ca o firma produce un singur bun X, folosind doar doi factori de productie: munca si capital. Cei doi factori se pot substitui in procesul productiv unul cu altul: mai mult capital si mai putina munca, respectiv mai multa munca si mai putin capital. Deci, o anumita cantitate dintr-un bun X (de exemplu Q₁) se poate produce prin utilizarea diferitelor combinatii productive (de exemplu: A(L₁, K₁), B(L₂, K₂) si C(L₃, K₃)). Unind cele trei combinatii productive care realizeaza acelasi volum de productie Q₁, obtinem izocuanta de productie Q₁, asa cum se poate vedea in figura 4.4. Un volum de productie Q₂ > Q₁ se poate realiza cu combinatiile productive D, E, F etc. Cu cat o izocuanta este mai departe de origine, semnifica volume de productie tot mai mari.

Un grup de izocuante care ilustreaza grafic functia de productie pentru un bun, reprezinta harta izocuantelor.

Izocuantele au trei caracteristici importante:

Covexitatea izocuantelor conduce la concluzia ca MRTS nu este constant. Cand firma dispune de o cantitate mica de K si o cantitate mare de L, reducerea cu o unitate a cantitatii de K necesita o crestere mare a cantitatii de L pentru a mentine Q constant. Dimpotriva, daca firma utilizeaza o cantitate mare de K si o cantitate mica de L, aceeasi reducere cu o unitate a cantitatii de K poate fi compensata printr-o crestere mai mica a factorului L.

Grafic, MRTS corespunde pantei tangentei la izocuanta in punctul in care dorim sa o evaluam.

In graficul 4.8. se observa ca panta tangentei in punctul A este mai mare decat panta tangentei in punctul B , deci , ceea ce ne conduce la concluzia ca MRTS este descrescator pe masura ce coboram pe izocuanta.

O alta concluzie este ca limitele substitutiei intre factorii de productie in conditiile productiei constante sunt determinate de panta izocuantei: daca aceasta este foarte putin curbata, MRTS se modifica mai putin de la un punct la altul, deci substituirea este foarte ridicata. Dimpotriva, daca curbura este accentuata, trecerea de la un punct la altul modifica mult MRTS, iar substituibilitatea este redusa, in timp ce complementaritatea creste. In cazul unei curburi foarte mari, forma izocuantei se aseamana cu un unghi drept, convexitatea dispare si relatia dintre factorii de productie devine cea de complementaritate perfecta (Fig. 4.9). La cealalta extrema, daca curbura este foarte mica, izocuanta devine o dreapta si relatia dintre factori este de substituibilitate perfecta (Fig. 4.10).

Concepte cheie

Ø      ansamblul posibilitatilor de productie;

Ø      functie de productie limitata;

Ø      functie de productie;

Ø      input;

Ø      izocuanta;

Ø      output;

Ø      rata marginala de substitutie tehnica;

Ø      termen lung;

Ø      termen scurt.

Rezumat

Intreprinderea utilizeaza factori de productie (inputuri) pentru a obtine outputuri (bunuri si servicii). Factorii de productie se grupeaza in doua categorii: capital (K) si munca (L).

Functia de productie descrie relatia functionala dintre inputurile utilizate si outputul maxim realizabil. Daca firma poate modifica doar L (K constant) vorbim de functia de productie elementara (pe termen scurt), iar daca ambii factori pot fi modificati vorbim de functia de productie standard (pe termen lung).

Izocuanta reprezinta locul geometric al tuturor combinatiilor de input in cazul carora productia este constanta. Izocuantele sunt convexe si au panta negativa.

De-a lungul izocuantelor are loc substituirea unui factor cu celalalt fara ca productia sa se modifice. Raportul de substitutie este cuantificat cu rata marginala de substitutie tehnica (MRTS), care are o valoare descrescatoare.

Daca MRTS este constant, izocuantele sunt linii drepte si factorii de input se substituie perfect; daca MRTS = 0, izocuantele au forma de L si factorii de input sunt complementari.

Intrebari pentru fixarea cunostintelor

Care sunt principalii factori de productie si prin ce se caracterizeaza fiecare?

Ce intelegeti prin functie de productie elementara si prin ce se caracterizeaza aceasta?

Ce intelegeti prin functie de productie standard si prin ce se caracterizeaza aceasta?

Explicati cum se poate delimita ansamblul posibilitatilor de productie in cazul unui output oarecare?

Ce este izocuanta? Cum se construieste? Ce trasaturi are?

Cum se determina si ce continut are MRTS? Cum depinde forma izocuantei de MRTS?

Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Functia de productie

a.       arata relatia dintre factorii de productie utilizati si outputul maxim ce rezulta;

b.      ataseaza mai multe nivele de output la fiecare input dat;

c.       se poate descrie printr-o izocuanta;

d.      toate raspunsurile sunt adevarate.

Daca firma ajunge dintr-un punct al izocuantei intr-un alt punct al aceleasi izocuante, atunci

a.       productia firmei creste;

b.      nu se modifica nivelul productiei;

c.       se modifica MRTS;

d.      productia firmei scade.

MRTS arata in ce proportie trebuie substituit un input cu celalalt in conditiile in care

a.       costurile totale nu se modifica;

b.      nivelul productiei nu se modifica;

c.       costurile variabile nu se modifica;

d.      costurile fixe nu se modifica.

Tema de discutie

Explicati de ce, pornind dintr-un punct al hartii izocuantelor, combinatiile de input care permit obtinerea aceluiasi nivel maxim de output se afla in zonele N-V si S-E al cadranului K-L.

Indicatii: In cadranul S-V avem combinatii de input care dau o productie mai mica (izocuante mai apropiate de origine), iar in cadranul N-E avem combinatii de input care dau o productie mai mare (izocuante mai indepartate de origine).

Problema

Avem in tabelul urmator productiile maxime ale unui proces de productie care foloseste doua inputuri (K si L).

a.       Putem considera tabelul ca parte a unei functii de productie?

b.      Reprezentati grafic izocuantele Q₅₁, Q₆₂ si Q₈₈.

c.       Corelatiile din tabel se refera la termen lung sau scurt?

d.      Trasati functia partiala a muncii pentru K = 1.

e.       Cititi din tabel o functie partiala a capitalului.

f.        Calculati MRTS in punctele cunoscute al izocuantei Q₈₈. Cum evolueaza valoarea ei? Ce rezulta din aceasta evolutie cu privire la panta izocuantei?