Intreprinzatorul si functiile sale

Intreprinzatorul si functiile sale

Intreprinzatorul se defineste ca fiind o persoana sau un grup de persoane care organizeaza si conduce o firma in scopul obtinerii de profit, si are deci anumite functii :

are functia de a combina elementele productiei in asa fel incat sa obtina in final profit

e pivotul intregului mecanism, deoarece e cel care organizeaza productia, stabileste diagnoza situatiei economice, elaboreaza planul de afaceri, realizeaza organizarea administrativa a firmei (restructurarea), controleaza executia productiei

isi asuma riscul productiei si adopta deciziile in numele capitalului, asumandu-si consecintele

are functia de autoritate, functia de inovare si functia de prognoza

Aceste functii au evoluat in timp pe masura evolutiei capitalismului, de la simplu la complex. In timpul capitalismului liberei concurente (sec.18-19) intreprinzatorul era individual, existau deci mari oameni de afaceri (patroni) care isi conduceau propria activitate.

In conditiile capitalismului monopolist (de tip actionar) apare intreprinzatorul colegial, fie prin asocierea mai multor proprietari individuali (coactionari), fie prin delegarea de catre acestia a unor persoane foarte competente si foarte bine platite (manageri).

Astazi, conducerea marilor firme moderne e asigurata e o echipa de administratori tehnocrati, numiti de consiliile de administratie. Conducerea are caracter stiintific (e asigurata prin experti si cercuri profesionale), are la baza o organigrama aparte (birouri, servicii, directii) si sunt formate din ingineri specializati, finantisti de marca, economisti competenti, experti in marketing, juristi abili, sociologi, psihologi, specialisti in resurse umane, etc.

Se evidentiaza doua elemente/trasaturi : are loc separarea proprietatii de functia de conducere, si se detaseaza ca importanta functia prospectiva, de previziune a echipei de conducere, de scrutare a activitatilor viitoare, astfel incat se considera ca managerii sunt 'creierul societatii'.

Conceptul de management

Managementul se mai numeste si 'manageriatul firmei' si poate fi definit ca stiinta sau arta tehnicilor de conducere si gestiune a unei intreprinderi, adica totalitatea activitatilor de organizare si conducere in scopul luarii deciziilor optime in proiectarea si reglarea proceselor economice.

Functiile managementului : de previziune, de organizare, de comanda si antrenare, de coordonare, de evaluare-control. Toate aceste functii trebuie indeplinite simultan ceea ce implica abordarea sistemica a intreprinderii :

1. inputurile sistemului - x - fluxuri informationale, fluxuri materiale, fluxuri financiare, fluxuri umane
2. functia 'T' - transformarea intrarilor in iesiri
3. y - outputuri sub forma de bani, servicii si informatii
4. 'R' - reglare si corectare a abaterilor ∆y de la valorile comandate si circuitul acestora din nou spre intrari

Acest sistem al intreprinderii, autoreglabil pe baza propriilor forte numite forte endogene, e conectat la mediul de afaceri extern, adica cu alte unitati si firme in amonte si aval, pe baza actiunii fortelor exogene. Are loc astfel o tendinta de dezechilibrare a subsistemului firmei pe baza acestor forte, si deci echipa de manageri trebuie sa imbine optim factorii andogeni de reglare cu factorii exogeni proveniti din exterior.

Societatea comerciala. Tipologie

Societatea comerciala este o forma moderna, dezvoltata de firma societara, adica o reuniune de mai multe persoane numite asociati, care contribuie la formarea unui capital social in scopul desfasurarii unei anumite activitati economice si al impartirii rezultatelor obtinute. Se bazeaza pe proprietate asociativa si pe calculul comercial al profitabilitatii (profit la cifra de afaceri). Exista mai multe tipuri fundamentale de societati :

1. SOCIETATI DE PERSOANE/DE INTERES

Se constituie in baza personalitatii celor care se asociaza : au personalitate juridica, poseda un nume, un patrimoniu, si pot fi reprezentate in justitie. Fiecare asociat se angajeaza cu raspunderea in limita partii subscrise de capital, mergand uneori pana la concurenta intregii sale averi. Se semneaza la constituire contractul de societate iar in unele cazuri si statutul de functionare. Legea care le atesta legalitatea de constituire este Legea 31/1990 modificata ulterior prin Hotarare de Guvern in Monitorul Oficial in 2005, 2006 si 2007.

societatea in nume colectiv (SNC) - e o intreprindere mica, cu un numar mic de asociati, cu capital mic, afaceri relativ limitate, iar raspunderea e solidara si nelimitata. Asociatii isi aleg 1, 2 administratori carora le delega responsabilitati, le stabilesc onorariile si pe care ii pot revoca.

societatea in comandita simpla (SCS) - e o societate de persoane ale caror obligatii sociale sunt garantate cu patrimonial societatii, dar si cu raspunderea solidara si nelimitata a comanditilor (acei asociati care sunt reprezentativi, organizeaza si conduc afacerile ; sunt sefii ce gestioneaza tot in numele tuturor). Restul asociatilor, numiti comanditari, nu se implica in gestionare si raspund doar in limita partii subscrise.

asociatia in scop lucrativ (ASL) - e o simpla intelegere, un raport intre asociati pe o activitate de interes comun, care se poate destrama usor, dar daca acest raport se permanentizeaza, devine stabil si imbraca forma juridica, ASL evolueaza in SNC.

2. SOCIETATI DE CAPITAL

Este un tip fundamental, dezvoltat, de societate comerciala, in care asociatii devin actionari, partile aduse de capital se numesc actiuni, afacerile sunt mari si garantate cu patrimoniul social, iar raspunderea se limiteaza la valoarea actiunii subscrise.

1. societatea comerciala pe actiuni (SCA) - este organizata dupa principiul impartirii actionarilor in comanditati si comanditari, in care comanditatii raspund solidar si nelimitat iar comanditarii numai in limita numarului de actiuni aduse de pe piata bursiera, cu care SCA lucreaza.
2. societatea anonima pe actiuni (SA) - este o firma mare in care se centralizeaza capitaluri mari, asociatii sunt actionari, partile aduse se numesc actiuni procurate de pe piata bursiera, de regula sunt transmisibile (pentru ca sunt anonime) iar raspunderea e limitata la numarul de actiuni subscrise de fiecare actionar. Se constituie in baza semnarii de catre membri fondatori si de catre actionari a contractului de societate si in baza unui statut. Aceste documente semnate se transmit apoi unui numar de administratori care raspund nelimitat si solidar pentru gestionarea societatii, in numele capitalului social. Legea 302/2005 modifica Legea 31/1990 cu hotararea de majorare a capitalului social in cazul SCA si SA la 25000 euro la cursul BNR cu precizarea ca daca aceasta majorare nu are loc in decursul unui an, societatea e scoasa la faliment.

3. SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA (SRL)

Este o forma intermediara ce se constituie de asemenea in baza Legii 31/1990 prin semnarea contractului de societate si adoptarea statutului de functionare. Un SRL e defapt o societate de persoane, ale caror riscuri sunt limitate la valoarea adusa de asociati, sub forma de parti sociale. Acestea au valori egale proportionale cu numarul de asociati, care nu poate fi mai mare de 50.

Inafara acestor tipuri de societati comerciale, mai exista si alte forme de organizatii : regii autonome, publice (proprietarul este statul), companii nationale, societati nationale (in proprietate de stat sau mixta, in ramuri strategice ale economiei nationale).